Capitolul 4.

Sistemul decizional al firmei

4.1. Conceptul de decizie managerială
4.2. Factorii primari ai deciziei manageriale

Capitolul 4. Sistemul decizional al firmei

4.1. Conceptul de decizie managerială

Decizia constituie un element esenţial al managementului fiind instrumentul

său specific de exprimare. În fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizaţii se
manifestă cel mai bine prin deciziile elaborate şi aplicate.
Decizia este cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor
obiective1.
Decizia implică astfel în mod obligatoriu mai multe elemente:
- unul sau mai multe obiective:
- identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;
- alegerea sau selectarea, proces conştient de optare pentru una dintre
posibilităţile de realizare conturate.
Decizia managerială poate fi definită ca o decizie care are nemijlocit urmări
asupra deciziilor, acţiunilor şi comportamentelor a cel puţin unei alte persoane.
Decizia managerială implică întotdeauna cel puţin două persoane: managerul,
cel care decide şi una sau mai multe persoane, executanţi sau cadre de conducere ce
participă la concretizarea sau aplicarea deciziei.
În al doilea rând, decizia managerială are influenţe directe la nivelul grupului
neafectând numai starea, comportamentul, acţiunile şi rezultatele unui singur individ.
Ca urmare, în conceperea şi realizarea deciziei este necesar să se aibă în vedere
caracteristicile postului, interesele, pregătirea, motivarea, potenţialul membrilor
grupului respectiv.
Întotdeauna decizia managerială determină efecte directe economice, umane,
tehnice, educaţionale etc. cel puţin la nivelul uni compartiment al organizaţiei.
Deciziile strategice au consecinţe la nivelul organizaţiei în ansamblul său.
În practica organizaţiilor decizia managerială îmbracă două forme:
- act decizional;
- proces decizional.
O decizie ia forma unui act decizional, în sensul desfăşurării sale într-o
perioadă forte scurtă de timp, de regulă câteva secunde sau minute. Actul decizional
se referă la situaţii decizionale de complexitate redusă sau când respectiva situaţie are
un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de către
decident, astfel încât nu mai este necesară o culegere de informaţii şi o analiză a lor.
La baza actelor decizionale – care predomină cantitativ în cadrul organizaţiei – se află
experienţa şi intuiţia managerilor.
Procesul decizional, specific deciziilor mai complexe, implică un consum de
timp mai mare, care poate fi de ordinul orelor, zilelor sau chiar săptămânilor, pe
parcursul cărora se culege şi se analizează o anumită cantitate de informaţii, se
stabilesc contacte umane şi se consultă mai multe persoane în vederea conturării
situaţiei decizionale.
Deci, procesul decizional constă în ansamblul fazelor prin intermediul
cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială.

1
O. Nicolescu, I. Verboncu, Managementul organizaţiei, Editura Economic+, Bucureşti, 2007, p. 204
 4.2. Factorii primari ai deciziei manageriale

Elementele constitutive cheie ale situaţiei decizionale sunt factorul de luare a

deciziei şi mediul ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un manager sau de un organism managerial
care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor
circumscrise, adoptă decizia în situaţia respectivă
Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene şi
exogene organizaţiei, care alcătuiesc situaţia decizională, caracterizată prin
manifestarea unor influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului
şi rezultatelor deciziei manageriale.
Mediul ambiant decizional tinde să devină din ce în ce mai complex. Între
elementele prin care se manifestă această tendinţă pot fi menţionate: adâncirea
diviziunii sociale, reducerea ciclului de viaţă al produselor, tehnologiilor şi
cunoştinţelor, accelerarea modului lor de uzură morală, diminuarea duratei dintre
momentul efectuării descoperirilor ştiinţifice şi momentul valorificării lor pe scară
industrială, volumul mare de cunoştinţe ştiinţifice, tehnice, economice care se produc
şi rapida lor perisabilitate, creşterea competiţiei pe piaţa internaţională, inflaţia şi
instabilitatea monetară.
În procesul decizional, factorii primari ai deciziei intră în interdependenţe, care
se reflectă în caracteristicile situaţiilor decizionale pe care le generează. În general pot
exista trei situaţii, după cum urmează:
- certitudine, caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul
urmărit utilizând modalitatea preconizată. Elementele implicate în situaţia decizională
sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evoluţia
lor poate fi anticipată cu precizie;
- incertitudine, când probabilitatea realizării obiectivului este mare, dar asupra
manierei în care trebuie procedat există dubii serioase. Asemenea situaţii implică un
număr mare de variabile, cu puţine excepţii controlabile, unele insuficient studiate, de
unde şi anticiparea aproximativă a evoluţiei lor;
- risc, când obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate a realizării
apreciabilă, existând însă o mare nesiguranţă în ceea ce priveşte modalităţile cele mai
adecvate e urmat. O parte apreciabilă dintre variabile sunt incontrolabile şi chiar
evoluţia unora dintre variabilele controlabile este dificil de anticipat.