ADHD la copil[Conform DSM IV simptomele ADHD sunt:Incapacitatea copilului de a-și menține atenția și

aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;Hiperactivitatea, ducând la un comportament

inadecvat;Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determina pe copil să se implice în
diverse activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.Simptomele de neatenție
-ignoră detaliile

 greșește din neglijență

 își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
 pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
 nu respectă instrucțiunile
 nu termină ceea ce a început
 are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
 evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
 pierde lucruri de care are nevoie
 este distras de zgomote exterioare
 este uituc în activitățile lui

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate[Hiperactivitatea[aleargă sau se cațără atunci când nu ar

trebui,vorbește excesiv.se agită sau se foiește.trebuie să se ridice de pe scaun.are dificultăți în desfășurarea
activităților de timp liber nezgomotoase.este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.
Impulsivitatea[răspunde înainte ca întrebările să fie complete.are dificultăți în a-și aștepta rândul.întrerupe sau
deranjează alte persoane.Deoarece toți copiii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit
unui copil numai de către un specialist.Tratamentul ADH

 Terapie comportamentală (incluzând antrenament și terapie)

 Medicația
 Terapia combinată (medicație și terapie comportamentală)

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare Există două tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si
non-stimulante.Non-stimulantele sunt medicamente de ultimă generație care nu afectează pe termen lung
creșterea în înălțime și greutate.Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)[Stimulantele sunt
medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta și, deși există de 60 de ani pe piață, au fost interzise in
multe țări din cauza riscului de dependență și a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria
substanțelor strict controlate.medicamentele Ritalin și Concerta pot oferi o ameliorare a stării de sănătate pe
termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar după trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult,
mulți părinți renunță la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si
Ritalin (insomnie, scădere in greutate, accentuarea ticurilor).În plus, copiii care iau aceste medicamente regulat,
timp de trei ani, au manifestat o întârziere în dezvoltare, potrivit "Multimodal Treatment Study of Children with
ADHD" (MTA).Hiperactivitatea=aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebuivorbește excesiv.se agită sau se
foiește.trebuie să se ridice de pe scaun.are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber
nezgomotoase.este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.Impulsivitatea=răspunde înainte ca întrebările să
fie complete.are dificultăți în a-și aștepta rândul.întrerupe sau deranjează alte persoane. Elevii cu ADHD au adesea dificultăţi
specifice la calculele matematice:Calculează neatent şi inexact.Pot fi neatenţi la semne.Au probleme de memorare şi amintire a unor lucruri elementare.Le e greu să înţeleagă
fracţiile şi conceptele matematicii superioare.Pot avea probleme cu calculul matematic automat şi simplu, şi fac acest lucru lent.Îşi amintesc cu dificultate tabla înmulţirii, formulele
matematice.Enunţurile problemelor sunt nealineate în pagină.Au dificultăţi în privinţa sortării mărimii relative.Îşi amintesc cu dificultate ordinea corectă a numerelor.Le e greu să
înţeleagă semnificaţia semnelor matematice.Pot avea probleme în înţelegerea enunţului problemelor date spre rezolvare. 1. MOTIVAŢIA
PROIECTULUIContextul educaţional prezent se confruntă cu o creştere a cazurilor copiilor diagnosticaţi cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenţie şi hiperactivitate) iar,
cadrele didactice întâmpină dificultăţi în a trata diferenţiat în cadrul procesului de predare – învăţare şi evaluare aceşti elevi. Tendinţele învăţământului modern
presupun integrarea copiilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă şi implicit adaptarea metodelor şi procedeelor didactice lacerinţele acestor copii.În acest sens,
prin intermediul acestui proiect educaţional venim în întâmpinarea nevoii de formare a cadrelor didactice, oferind informaţii privind problematica ADHD şi adecvarea
strategiilor didactice în acest caz.
2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROIECTULUI:SCOPUL - Informarea cadrelor didactice din mediul şcolar gimnazial pe tematica tulburărilor de ADHD.
OBIECTIVE:
- să deţină informaţii generale privind principalele caracteristici ale ADHD;
- să cunoască strategii specifice de predare – învăţare – evaluare adecvate pentru elevii cu ADHD;
- să cunoască specialiştii şi instituţiile abilitate la care pot apela, pentru a veni în sprijinul acestor elevi;
- să accepte şi să promoveze unicitatea, diversitatea şi incluziunea socială a acestor elevi.

3. GRUP ŢINTĂ:Cadrele didactice din mediul şcolar primar a unităţilor de învăţământ din Zalău.

5. PROCEDURA:Procedura constă în deplasarea profesorilor psihologi din cadrul CJAP Sălaj, în grupuri de doi formatori, la unităţile de învăţământ cuprinse în proiect.
Campania informativă se v-a desăşura pe parcursul a maxim două ore şi se v-a realiza simultan cu toate învăţătoarele din unitatea respectivă. Vor fi precizate
principalele aspecte importante care descriu tulburarea de ADHD, dar şi principalele strategii utilizate în actul didactic, care sunt indicate în ADHD şi alte recomandări
privind managementul comportamental şi al clasei, specific cazurilor de ADHD. Conţinutul materialului vizează mesaje specifice pentru cadrele didactice dar şi pentru
părinţi (pentru abordarea acestei problematici cu părinţii elevilor cu ADHD). În ultima parte a activităţii vor avea loc discuţii libere între specialişti şi cadrele didactice,
se vor discuta cazuri concrete propuse de cadrele didactice şi se vor oferi răspunsuri la întrebările adresate de învăţătoare. La final, vor fi distribuite tuturor
participanţilor broşuri informative privind tulburarea de ADHD, realizate de CJAP Sălaj, se v-a solicita feedback şi se vor oferi diplome de participare. Comportamentul
impulsiv, inatentia, hiperactivitatea copilului cu ADHD (Attention Deficit Hiperactivity Disorder) sunt, de cele mai multe ori, simptome exasperante pentru cei din jur, avand consecinte grave asupra evolutiei
ulterioare a bolii si un impact negativ asupra dezvoltarii echilibrate a copilului.

Parintii sunt adesea frustrati si furiosi datorita comportamentelor indezirabile ale copiilor lor si, de aceea, au nevoie de suport si informare corespunzatoare. Punctul de plecare in abordarea unui copil cu
ADHD este reprezentat de acceptarea faptului ca acestia sunt "copii speciali"precum si a discrepantelor intre ceea ce isi doresc parintii si profesorii sa obtina de la ei si ceea ce obtin in realitate.

Medicul psihiatru poate ajuta familiile in care exista un copil diagnosticat cu ADHD prin oferirea de informatii specializate, stabilirea de masuri terapeutice cognitiv-comportamentale si, nu in ultimul rand,
prescrierea unui tratament medicamentos adecvat, masuri care pot imbunatati semnificativ simptomele manifeste ale ADHD.

Pentru acesti copii, tratamentul trebuie individualizat, atat in ceea ce priveste tratamentul medicamentos cat si psihoterapia. Medicatia il poate ajuta pe copil in viata de zi cu zi, ajutandu-l sa-si controleze
unele dintre problemele de comportament care creaza tensiuni intre el si parinti, educatori sau prieteni. Alaturi de aceasta, programul de terapie comportamentala are un rol deosebit de important in
corectarea anumitor comportamente nedorite ale copilului, care, de multe ori, se datoreaza lipsei unor abilitati de organizare si planificare a sarcinilor si activitatilor.

Nu numai copilul cu ADHD are nevoie de consiliere si suport pentru identificarea si rezolvarea problemelor, controlul agresivitatii si atentiei, ci intreaga familie necesita ajutor special pentru a-si insusi
tehnicile prin care sa controleze particularitatile comportamentale si sa gaseascamodalitati eficiente de schimbare a atitudinilor nepotrivite. Copiii cu ADHD sunt greu de disciplinat.

Deseori, ei nu raspund la pedeapsa si declanseaza frecvent stari de tensiune si conflicte ca raspuns la critica, pedeapsa sau orice alta forma de negativism din partea celorlalti. Cu toate acestea, ei au
nevoie disperata de masuri de disciplina ferma, de obisnuinte, de multa rabdare din partea celorlalti si de incurajare chiar si pentru cel mai mic progres.

Din pacate putini parinti stiu si reusesc sa faca acest lucru si sa inteleaga ca, in fata unui copil cu ADHD parintele, este in control, dar nu controleaza.

CATEVA SFATURI PENTRU PARINTI:Stabiliti alaturi de intreaga familie reguli clare si simple.

Realizati un program zilnic, de rutina, cu stabilirea unui orar de trezire, timp petrecut la lectii si joaca, pregatirea pentru culcare.
Atunci cand ii cereti ceva copilului, folositi propozitii scurte, fiti fermi si evitati explicatiile nesfarsite.

Nu-i cereti mai multe lucruri deodata, formulati intotdeauna numai o cerinta

Pentru realizarea unei sarcini complexe este utila fragmentarea acesteia in sarcini mai mici.

Toate persoanele implicate in ingrijirea copilului trebuie sa adopte aceeasi atitudine in fata unui anumit comportament.

In situatii tensionate, atunci cand copilul devine agitat, este recomandabil sa fie trimis singur intr-un loc linistit (in camera lui) pentru a se calma.

Stabiliti un tabel cu reguli asezat la vedere.

Nu incercati sa schimbati mai multe lucruri deodata: alaturi de regulile familiei, stabiliti maxim 2-3 comportamente care se doresc a fi schimbate pentru o saptamana.

Pentru a sublinia consecintele unui anumit comportament folositi recompense sociala imediata, laudand copilul imediat ce a reusit sa indeplineasca o sarcina.

Stabiliti un tabel unde acumuleaza puncte care se vor constitui intr-un "premiu" material la sfarsitul zilei sau saptamanii (jetoane colorate, bile albe / negre, smiley etc.).

Evitati sa oferiti copilului cadouri zilnice ca recompensa pentru comportamentele dorite.

Lasati-l pe copil sa participe la stabilirea recompenselor pe care le poate castiga.

Nu folositi pedeapsa corporala ca pedeapsa ci retragerea recompensei zilnice.

Nu folositi niciodata dragostea si afectiunea ca recompensa - acestea sunt lucruri de care copilul trebuie sa se bucure indiferent de felul in care se comporta.

Oferiti-i copilului timp "de calitate" zilnic, cateva ore in care acesta sa se poata bucura de toata atentia parintilor, impartasind o activitate placuta sau relaxanta.

Aceste sfaturi ofera doar o privire generala asupra abordarii comportamentale a copilului cu ADHD. Un tratament corect se face sub indrumarea specialistilor in sanatatea mintala a copilului si
adolescentului, care in cadrul unei echipe multidisciplinare (medic psihiatru, psiholog, asistenta medicala de psihiatrie, psihopedagog, asistent social) participa la initierea si monitorizarea tratamentului
psihofarmacologic si elaborarea alaturi de familie a programului terapeutic individualizat de terapie comportamentala. Dr. SIMONA BUZILA specialist PSIHIATRIE PEDIATRICA
Managementul clasei în care avem copii cu ADHDÎnvăţământul românesc este încă tributar unei învăţări bazate pe acumulare de informaţii şi doar
adaptabilitatea şi tactul pedagogic al dascălului poate interveni în calitatea actului instructiv-educativ prin:Activităţi angajante, interesante;Diferenţierea
sarcinilor în funcţie de nevoile, interesele şi capacităţile elevilor;Evitarea plictiselii prin implicarea activă a imaginaţiei;O bună organizare a lecţiilor şi a
pauzelor.Pentru o bună integrare, profesorul trebuie să proiecteze un plan educaţional individualizat, care să fie integrat în planul comun al clasei dar care
să ţină cont de personalitatea copilului şi de nevoile specifice de învăţare ale acestuia.Toatele detaliile sunt importante dar trebuie mare grijă pentru a nu
transforma copilul într-un caz al clasei pentru că aceasta ar fi traumatizant şi ar adânci eşecul şcolar.Astfel trebuie să ţină cont de:locul unde este aşezat
(cât mai aproape de cadru didactic);amenajarea mobilierului astfel încât să încurajeze colaborarea cu colegii, munca în echipă;amenajarea unor centre de
interes stimulative,utilizarea fondului muzical,folosirea pauzelor pentru combaterea plictiselii.De asemenea, cadrul didactic trebuie să fie calm, flexibil,
înţelegător, să-şi păstreze simţul umorului, să ştie să se adapteze situaţiilor noi, să ştie să rezolve pozitiv situaţiile conflictuale, constant, corect şi
echidistant în aplicarea regulilor.Direcţii ale managementului clasei:un limbaj respectos;tonalitatea vocii;limbajul corpului adecvat;atitudine
pozitivă;comunicarea progreselor;standarde ridicate şi sprijinirea activă a copiilor pentru atingerea lor;empatie faţă de elevi;păstrarea umorului:reguli
stabilite împreună cu copiii şi care să respecte demnitatea acestorapăstrarea unei bune comunicări cu familia;evitarea situaţiilor în care elevul să se simtă
jenat.Cei 3 c claritate, constanţă, calm, sunt definitorii în succesul cadrului didactic:sarcini şi cerinţe clar exprimate,limită de timp în rezolvarea unor
obiective clare,sancţiuni şi recompense clar prevăzute,reguli constante pentru toţi şi respectate de toţi,rutina, care să dea constanţă şi coerenţă
programului,consecinţele comportamentelor să fie imediate şi frecvente,păstrarea calmului indiferent de context şi circumstanţe.Se preferă un feedback
pozitiv pe baza progreselor înregistrate, violenţa având efect invers, accentuând frecvenţa şi intensitatea problemelor comportamentale.
Pentru o evidenţă clară a progresului este indicat să se întocmească o fişă de evaluare a comportamentului în clasă:NUME ELEV

Comportament puncte luni marţi miercuri joi vineri total

Nu stă pe scaun
Deranjează colegii
Vorbeşte neîntrebat
Nu respectă regulile clasei
Violenţă fizică
Limbaj nepotrivit
Participare la îndeplinirea sarcinilor
etc
Total

Evidenţa comportamentelor nedezirabile trebuie să fie cunoscută numai de cadrul didactic şi discutată doar cu părinţii şi cu colegii implicaţi în educaţia

copilului.

Pentru copiii mai mari este benefic şi încheierea unui ,,contract” între copil şi cadrul didactic.

Principii de abordare a copiilor cu ADHD:profesorii şi colegii să înţeleagă dificultăţile ce le întâmpină copilul cu ADHD;să recunoaştem şi să combatem

actele de discriminare;să acorde asistenţă, să colaboreze şi să implice activ toate persoanele din clasă;să facă faţă în mod adecvat situaţiilor conflictuale;să

stabilească ţinte realiste;să aibă o abordare individualizată;să elimine comportamentele problematice;recunoaşterea şi încurajarea fiecărei realizări;să

existe o evaluare continuă;să fie empatici;să se apeleze la experţi pentru prevenirea şi combaterea eşecului;să se informeze;să colaboreze cu echipa

managerială a şcolii;să asigure atmosferă şi spaţiu de lucru;să promoveze politici de incluziune;să adopte atitudini pozitive;să elimine sursele de

discriminare;să asculte opiniile copiilor cu privire la integrarea reală a lor în şcoală şi în familie;să păstreze cât mai multe canale de comunicare;

 să dezvolte un sistem de verificare a eficienţei activităţilor; etc

Practica pedagogică, cel puţin mie personal, mi-a demonstrat că dacă un copil este abordat cu respect, responsabilitate şi empatie şi dacă familia este
cooperantă rezultatele pot fi de-a dreptul spectaculoase.

Fiecare dintre noi păşim în viaţă cu o diversitate de calităţi şi contribuim ladiversitatea vieţii. Diferenţele individuale sunt
resursele pentru o educaţiecontemporană e cientă şi productivă. Diversitatea elevilor noştri înseamnă prosperitatea şcolii şi a
societăţii noastre.Copiii sunt comorile adevărate ale vieţii. Observându-i – uneori treptat, alteori în grabă, uneori însoţindu-i cu
perseverenţă în călătoria cunoaşterii –descoperim cu emoţie în ochii lor sclipirea dorinţei de a învăţa; acesta esteun dar
excepţional pentru profesori.Diversitatea tipurilor de inteligenţe, a stilurilor de învăţare, a intereselor, acaracteristicilor sociale
şi psihologice ale elevilor îi fac pe profesori mai bo-gaţi în metode de predare şi de creare a unui mediu de studiu pentru
odiversitate de nevoi educaţionale.Toţi elevii au nevoie şi merită să e educaţi printr-un proces motivant, plă-cut, creativ şi
atrăgător. Astfel de lecţii le permit elevilor să se angajeze, să e implicaţi activ şi să interacţioneze cu cei din jur, dând un
sens educaţiei.Părinţii şi profesorii sunt cei mai importanţi oameni din viaţa unui copil. Pen-tru ca un copil să crească sănătos,
este de mare importanţă să construimrelaţii de colaborare coerente şi constructive între părinţi şi profesori, iar pă-rinţii să ia
parte activă la elaborarea obiectivelor şi la procesul educaţional.Situaţia este cu atât mai specială în cazul riscurilor de dezvoltare
generatede ADHD.Prin studiile făcute în cadrul acestui proiect dorim să realizăm o societatesănătoasă în care oamenii
se integrează şi cooperează. Răspunzând drep-turilor tuturor copiilor, noi sprijinim dezvoltarea unui mediu de învăţare sănă-
tos. Pe lângă studiile instituţionale pe care le elaborăm, suntem mândri căfacem parte dintr-o echipă internaţională şi
contribuim în acest fel la studii şi proiecte inovatoare.Proiectul „Părinţi şi profesori împreună”, realizat sub coordonarea
instituţiei noastre, cu instituţii din Anglia, Italia, Portugalia şi România, a elaborat ma-teriale pentru părinţi şi profesori privind
ADHD pentru a-i ajuta pe aceştia sădepăşească di cultăţile în educaţie. Ghidurile elaborate în cadrul proiectului răspund
nevoilor de informaţie şi expertiză ale părinţilor şi profesorilor.Cu convingerea că ghidurile vor utile nu numai elevilor cu
ADHD, ci şi părinţilor şi profesorilor, îi felicit pe toţi cei care au participat la pragăt

PARTEA A III-a: CREŞTEREA COPILULUI CU ADHD

Capitolul 13 Însuşirea unor atitudini adecvate faţă de copilulcu ADHD ...................................................
nevoi de formare persona-lului didactic ;strategiile, metodele şi tehnicile de lucrucu elevii suferinzi de ADHD, dezvoltarea
deprinderilor de bună comunicarecu părinţii copiilor cu ADHD şi a modalităţilor de procurare şi aplicare aresurselor concepute
pentru sprijinirea elevilor diagnosticaţi cu ADHD. Părinţii elevilor ===au nevoie de formare şi sprijin într-o serie de as-pecte,. În
plus, au nevoie să deprindă strategiide negociere, să-şi dezvolte însuşirile sociale şi interpersonale, precum şicapacitatea de a
controla comportamentul copiilor cu ADHD informaţi despre diagnosticare şieventualele efecte secundare ale medicamentelor.
Trebuie încurajaţi să-şi împărtăşească cunoştinţele şi experienţele cu alţi părinţi, dar şi să înveţecum să relaţioneze şi să comunice
pozitiv cu instituţii şi profesionişti precummedicii, psihologii şi profesorii.
Nevoi generale ale profesorilor care lucrea ă cu copii diagnosticaţi cuADHD
1) Săştie mai multe despre ADHD;2) cunoască elemente diagnosticare;3) Să utilizeze planul de acţiune;4) Să cunoască metode
şi strategii;5) Să cunoască metode de învăţare activă;6) Să participe la cursuri practice;7) Să participe la
proiecte privind ADHD;8) Să crească interesul pentru ADHD;9) Să trateze rezistenţa la schimbare a profesorilor;10) Să
înveţe strategii de management al clasei, al comportamentuluişi al stimei de sine;11) Să facă faţă agresiunii şi frustrării;12) Să
cunoască resursele şi modul de utilizare a acestora în cazuri de ADHD;13) Să cunoască strategii de bună comunicare cu
părinţii.
Nevoi generale ale părinţilor de copii diagnosticaţi cu ADHD
Să cunoască mai bine tulburările ADHD (să aibă aşteptări realis-te);Să cunoască informaţii medicale despre ADHD (tratamente
medi-cale existente şi efectele acestora);Să cunoască resursele locale şi să le acceseze;Să cunoască strategii educaţionale,
sociale, interpersonale şicomportamentale, precum şi deprinderi de negociere pentru a pu-tea face faţă tulburărilor ADHD;Să
participe la întâlniri cu alţi părinţi de copii cu ADHD pentru su-port practic şi emoţional;Să înveţe bune practici de comunicare cu
şcoala;Să înveţe cum pot comunica mai bine cu persoane şi instituţii REALITATE DESPRE ADHDCare sunt punctele cheie şi
faptele ce trebuie ştiute despre copiii cu ADHD?Cum ar trebui să abordăm copilul cu ADHD? (presupuneri, atitudini
şiaşteptări)Care sunt punctele cheie ce trebuie ştiute despre managementul com-portamental?Care sunt cele mai e ciente
moduri de comunicare şi cooperare cucopilul diagnosticat cu ADHD?Cum se autopercep copiii cu ADHD? (idei preconcepute şi
realităţi)Cum percep părinţii copiilor cu ADHD această suferinţă? (idei precon-cepute şi realităţi)Să-i ascultăm pe copiii şi tinerii
diagnosticaţi cu ADHD! ADHD este considerat o tulburare în toate ţările, indiferent de rasă şigen;Trebuie
reţinut că nu toate cazurile de neatenţie, hiperactivitate saude probleme comportamentale care apar în
copilărie pot atribuite ADHD; ADHD nu este o afecţiune diagnosticată recent; a apărut
în literaturaclinică sub diferite denumiri încă din 1902. anterior au fost folosite denu-miri precum: afecţiune
cerebrală minimă, disfuncţie cerebrală minimă,sindrom hiperactiv şi de cit de atenţie cu sau fără
hiperactivitate;cercetarea demonstrează că adhd este o de cienţă neurologică ere-ditară în acea zonă a
creierului care controlează comportamentul; INFORMAŢII GENERALE DESPRE ADHDstres, pot exacerba
problemele sau pot ajuta copilul să se descurce cuproblemele sale; În aproape orice domeniu există persoane de succes
diagnosticate cu ADHD.Personalităţi suspectate de ADHD sau dizabilităţi de învăţare Albert EinsteinMozartGalileoLeonardo Da
VinciJules VerneStephen HawkingJohn LennonWalt DisneyThomas EdisonBeethovenSylvester Stallone„Magic” Johnson Alexander
Graham BellLouis Pasteur Agatha ChristieWhoopi GoldbergCarl LewisHenry FordJohn F. KennedyWinston ChurchillPrince
CharlesRobin WilliamsTom Cruise.Stimulanţii utilizaţi la tratarea ADHD pot reduce simptomele, infuenţând neurotransmiţătorii din
sistemul nervos central; ADHD nu este o tulburare legată de inteligenţă. Copiii foarte inteligenţi sau lipsiţi de inteligenţă pot avea
ADHD în egală măsură; ADHD este o tulburare pe viaţă. Aproape 80% dintre copiii cu ADHDcontinuă să prezinte simptome
substanţiale în adolescenţă. Cel puţin67% continuă să prezinte simptome şi în viaţa de adult;Estimările recente ale
cercetătorilor arată că 3–12% dintre copiii devârstă şcolară au ADHD, iar din totalul populaţiei lumii cu vârstă între 0şi 18 ani, 3–
5% sunt afectaţi de ADHD. Aceasta înseamnă că unul din20–30 de copii sunt afectaţi de ADHD;Rata de băieţi diagnosticaţi cu
ADHD este de cel puţin trei ori maimare decât în cazul fetelor. Cercetările recente susţin că fetele ar avea ADHD, dar nu sunt
diagnosticate;Indiferent de nevoile copiilor şi tinerilor cu ADHD, aceştia nu au accesla tratamente adecvate dacă nu s-a făcut
mai întâi o evaluare şi nu s-apus un diagnostic. Acest lucru este valabil mai ales în cazul fetelor cu ADHD; Aproape 2/3
din persoanele cu ADHD suferă de tulburări multiple;Există multe tulburări şi dizabilităţi care seamănă cu ADHD şi au simp-
tome similare cum ar fi defcienţele de învăţare, tulburările sociale sau emoţionale; ADHD nu apare din cauza grijii parentale
inadecvate şi nu este nici lene, obrăznicie, comportament reprobabil intenţionat sau tulburare de personalitate. Nu există
un tratament unic potrivit, tuturor persoanelor diagnosticate cu ADHD;Nu există etape ale ADHD de la forma blândă la cea
severă, şi nicisubtipuri; ecare persoană cu ADHD este unică. Agravarea simptome-lor ADHD la copii se poate observa de la o
zi la alta;Există multe caracteristici pozitive la copiii cu ADHD;Copiii cu ADHD sunt foarte performanţi dacă li se cer activităţi
atrăgă-toare, interesante şi motivante. De obicei învaţă efectiv la orele obişnu-ite, unde managementul clasei şi strategiile de
sprijin sunt evidente;Prognoza privind viitorul unui copil diagnosticat cu ADHD este tristă dacă nu se recurge la tratament. Aceşti
copii riscă mari difcultăţi sociale, emoţionale, comportamentale sau academice;Comparativ cu colegii lor, copiii cu ADHD sunt
mai susceptibili de a părăsi şcoala, dar pot rămâne în şcoală, acolo unde sistemul educaţionalo permite. Pot avea dificultăţi
sociale şi emoţionale dacă sunt respinşi,pedepsiţi neadecvat sau ridiculizaţi la şcoală;Prognoza este pozitivă pentru copiii cu
ADHD în cazul în care aceştiasunt trataţi, mulţi ind în situaţia de a stăpâni simptomele ADHD;
HIPERACTIVITATEA Deseori îşi agită mâinile sau picioarele sau se mişcă pe scaun;Deseori se ridică în picioare în timpul orei sau cu
alte ocazii când ar trebui să rămână aşezat/ă (la adolescenţi şi adulţi poate fi doar o senzaţie de agitaţie);Deseori are dificultăţi
de a se juca sau de a se implica în diverse activităţi în linişte;Se mişcă continuu sau acţionează ca şi cum „ar fi acţionat de un
motor”;Deseori vorbeşte excesiv.
IMPULSIVitateaDeseori răspunde înainte de a se fi terminat întrebarea;Deseori are dificultăţi de aşi aştepta rândul;Deseori
întrerupe sau are un comportament intruziv de atenţieUnele simptome de hiperactiv-impulsiv şi de neatenţie vor apărea înainte de
vârsta de şapte ani şi persistă cel puţin şase luni.Manifestările simptomelor trebuie să apară în cel puţin două contexte(de ex. la
şcoală, acasă, la lucru);Trebuie să existe evidenţe clare de inadecvare clinic semnificativă din punct de vedere social, academic
sau ocupaţional;Simptomele nu apar în timpul tulburărilor de dezvoltare generală, schizofrenie sau în timpul altor tulburări
mentale (de ex. tulburări afective,tulburări de anxietate, tulburări disociative sau tulburări de personalitate)SUBTIPURIDacă
dintre cele nouă simptome de „neatenţie” enumerate mai susapar cel puţin şase, diagnosticul va ADHD,subtipul
neatenţie.Dacă apar numai şase din cele nouă simptome „hiperactiv-impulsiv”enumerate mai sus, diagnosticul va
ADHD,subtipul hiperactiv-im-pulsiv.Dacă ambele subtipuri sunt prezente, diagnosticul va ADHD,subti-pul combinat
CRITERII DE DIAGNOSTICARE ŞI SUBTIPURI ADHD este o tulburare neuropsihică a dezvoltării autocontrolului care
interferează cu dezvoltarea normală şi afectează activităţile de zi cu zi. Aceastătulburare afectează toate aspectele vieţii sociale
ale persoanei suferindede ADHD, inclusiv relaţiile de familie, la şcoală şi la joacă; ADHD inhibărespectul pentru reguli şi
împiedică integrarea socială. ADHD se manifestă printr-o serie de simptome cum ar fi dificultăţi de concentrare
atenţie,incapacitatea de a controla impulsivitatea şi dificultatea de a menţine subcontrol nivelul activităţii fizice. Persoana
suferindă de ADHD întâmpină dificultăţi de coordonare comportamentală în timp, simptome de HIPERACTIVITATE şi
IMPULSIVITATE luate împreună.Simptomele trebuie să apară înainte de vârsta de 7 ani.NEATENŢIA a) Deseori nu reuşeşte să fie
atentă la detalii sau face greşeli de neatenţie în timpul activităţilor şcolare, la muncă sau în timpul altor activităţi;b) Deseori are
dificultăţi de menţinere susţinută a atenţiei în activităţileşcolare sau în timpul jocurilor;c) Deseori pare să nu asculte când i se
vorbeşte;d) Deseori nu respectă instrucţiunile până la capăt şi întâmpină dificultăţi de finalizare a temei (fără comportament
opoziţional);e) Deseori are dificultăţi de a se organiza în timpul activităţilor;f) Deseori manifestă aversiune sau reţinere de a
se implica în activităţicare necesită efort mental susţinut;g) Deseori pierde materialele necesare pentru activităţi sau
sarcini;h) Poate fi deseori distras/ă de stimuli externi;i) Este deseori neatent/ă în timpul activităţilor cotidiene dacă
comportamentul observabil este „dizabilitate asociată” cu ADHD sauo consecinţă a ADHD.

TULBURĂRILE PSIHICE ŞI NEUROPSIHICE

NOTĂ: Co-morbiditate înseamnă posibilitatea apariţiei unei dizabilităţi oda-tă cu ADHD. De exemplu, dacă „di cultăţi de
învăţare” are o co-morbiditatede 60%, atunci există şansa în proporţie de 60% ca un copil cu ADHD săprezinte şi di cultăţi
de învăţare.Tulburare de învăţare la şcoală (Dizabilitate de învăţare) (50–80% co-mor-biditate);Tulburare de opoziţie
şi comportament s dător (59% co-morbiditate);Tulburare de conduită (36% co-morbiditate);Tulburare de comunicare (23% co-
morbiditate);Tulburare bipolară,Tulburare anxioasă,Tulburare obsesiv – compulsivă,Tulburare de adaptare,Sindromul Tourette,Retard
mintal,Tulburare generală de dezvoltare.
TULBURĂRI NEUROLOGICE ŞI AFECŢIUNI MEDICALE
Tulburări senzoriale (de cienţe auditive şi de vedere);Efecte secundare ale medicamentelor (de ex. phenobarbital
benzodiazepi-ne, methylphenidate, atomoxetine HCL, Equasym sau Risperidon);Epilepsie; Afecţiuni ale tiroidei; Abuz de
medicamente;Otrăvire cu plumb.
TULBURĂRI DE DEzVOLTARE
Exuberanţă zică;Factori socio-economici =condiţii de locuit de proastă calitate, şomajde lungă durată în familie rezultând în
aşteptări reprimate şi şanse de viaţăsuprimate;Socializare inadecvată, adesea rezultând din relaţii familiale
neadecvate.Comportament parental neadecvat/deprinderi neadecvate de sprijinire acopilului, lipsa unei structuri sociale, limite
şi aşteptări. Alţi factori ;unmediu familial haotic, divorţ, abandon, abuz.
DEOSEBIRI ÎNTRE ADHD ŞI ALTE AFECŢIUNI
Diagnosticul =culegerea de date, pe o evaluare precisă a tuturor informaţiilor obiective existente, pe baza unor discuţii
structurate sau nestructurate cu părinţii şi profesorii. De asemenea,este nevoie de un examen medical şi de evaluare
neuropsihică utilizând instrumente de diagnostic speci ce standardizate, cum ar fi chestionarele pentru comportament
şi testele de evaluare.
Exemple de chestionare pentru comportament şi teste de evaluareTestul de evaluare Conner (de la 3 la 17 ani);Testul de
evaluare pentru părinţi (focalizat pe simptomele aferente im-pulsivităţii şi neatenţiei);Testul de evaluare pentru profesori (focalizat
pe simptomele aferenteimpulsivităţii şi neatenţiei);Testul de evaluare a autocontrolului (focalizat pe autocontrolul copilului);Testele
Sda şi Sdag (Cornoldi 1996) completate de părinţi şi profesori.
Deoarece neatenţia şi hiperactivitatea se regăsesc într-o serie de diagnos-tice, tulburări şi sindromuri, acestea trebuie veri cate
în etapele de dezvol-tare timpurie în cazul:Dezvoltării limbajului adecvat vârstei;Controlului vezicii şi al intestinelor adecvat
vârstei (mersul la toaletă);Dezvoltării adecvate a echilibrului şi a capacităţii motorii conducând la prac-tica mersului.
EVENTUALE TULBURĂRI ASOCIATE
Întrucât peste jumătate dintre diagnosticaţii cu ADHD prezintă mai multe dificultăţi psihologice şi comportamentale, este
important să se facă distincţia între dizabilităţi asociate cu ADHD şi dizabilităţi asociate cu alte tulburărisau nevoi speciale.
INTERVENŢIA ASUPRA COPILULUI=Terapia comportamental-cognitivă
propune învăţarea de către copii a unor tehnici de auto-ghidare verbală (dialogul interior îl ghidează pe elev prin situaţiile
problema-tice). Rezolvarea problemelor (subîmpărţirea problemelor în elemente maimici, generarea de soluţii alternative
posibile şi evaluarea lucrărilor efec-tuate). De asemenea, se procedează la „vaccinarea antistres”. Astfel seconştientizează
situaţiile stresante şi modul în care pot fi controlate. „Mana-gementul neprevăzutului”, planuri pentru o serie de efecte posibile
cu con-solidare pozitivă pentru efecte adecvate, ignorând comportamentele nea-decvate pe cât de mult posibil. De asemenea,
există evaluări, auto-evaluărişi discuţii, astfel că elevul dobândeşte autocontrol interior focalizat asuprarealizării rezultatelor
pozitive pe baza strategiilor şi ca rezultat al implicării. Aceste abordări constau în terapia modi cată potrivit vârstei şi
maturităţiielevului. În cele de mai sus sunt implicaţi părinţii şi profesorii.
Suport psihopedagogic Această abordare oferă o varietate de intervenţii care pot schimba mediul fizic şi social al elevului.
Scopul este acela de a modifica comportamentul elevului,de ai spori atenţia.Modificările comportamentale ale elevului sunt implementate
prin educa-rea părinţilor şi a profesorilor privind recompensarea comportamentelor adecvate/dezirabile sau retragerea
privilegiilor în caz de neîndeplinire asarcinilor sau de comportament indezirabil. Părinţii şi profesorii pot participa la activităţile
copilului atât acasă, cât şi la şcoală. Identificând eventuale probleme legate de sarcini sau situaţii viitoare, elevul poate fi învăţat
cum să facă faţă situaţiei şi i se pot oferi recompense când se descurcă în situaţii dificile.Este important ca părinţii şi profesorii
să devină buni observatori în timpce analizează ceea ce se întâmplă. Aceştia trebuie să ştie în ce momentapare un incident,
regulile care se aplică în acel moment şi consecinţeleacţiunilor întreprinse de elev.
Această verificare este necesară pentru ada elevului posibilitatea să-şi extindă repertoriul de exercitare a auto-controlului şi a
înţelegerii situaţiei, precum şi să respecte regulile şisă devină motivat.
Pentru a-l ajuta pe copilul cu ADHD, părinţii şi profesorii trebuie să-şi însuşească următoarele atribute:Să crească numărul şi
intensitatea interacţiunilor pozitive cu copilul/elevul;
TRATAMENTUL MULTIMODAL PENTRU ADHDprofesorii şi copilul trebuie întotdeauna implicaţi în elaborareaprogramului
individual de tratament vizând simptomele cele mai severe şi întărind laturile tari identificate în cazul fiecărui copil.Intervenţiile
sunt:
Asupra copilului:Terapia comportamental-cognitivă (instruirea pentru autocontrol)Sprijin psiho-pedagogicTerapie farmacologică
Asupra părinţilor:Suport educaţionalInstruirea părinţilor
Asupra şcolii:Instruirea profesorilor Tehnici metacognitiveIntervenţii psiho-educative
Terapia cu copiii Intervenţia se va axa pe reducerea simptomelor princi-pale. De exemplu, lipsa atenţiei, hiperactivitatea şi
impulsivitatea. Se vaacorda atenţie eventualelor tulburări asociate cum ar anxietatea, tulbu-rarea provocativ-s dătoare
şi tulburările afective, precum şi di cultăţilor derelaţionare cum ar dezvoltarea deprinderii de a soluţiona problemele,
deadministrare a emoţiilor şi de creştere a toleranţei la frustrare. Dacă se iden-ti că tulburările asociate, se pot elabora
programe-suport pentru dezvolta-rea însuşirilor care le permit copiilor să facă faţă tulburărilor.
Suport pentru familieLucrul cu părinţii se axează de regulă asupra ur-mătoarelor probleme: lipsa controlului parental şi
sentimentul ine cienţei.Părinţii sunt învăţaţi strategii de management al con ictului şi al relaţiilor de citare prin metode
comportamental-cognitive.
Intervenţia educaţionalăŞcolile, sau alte entităţi educaţionale, vor avea în vedere aplicarea intervenţiilor pentru probleme
cum sunt: di cultăţile de învăţare şi eşecul şcolar, ameliorarea problemelor comportamentale, a inte-grării în clasă şi a relaţiei
profesor–elev. Profesorii vor avea nevoie de per-fecţionare pentru a face faţă.Complexitatea problemei – interacţiunea dintre
caracteristicile co-pilului, opţiunile educaţionale şi situaţia dată;Opţiuni educaţionale care favorizează autoreglarea;Identi carea
comportamentului negativ al copilului; Îmbunătăţirea strategiilor părinţilor;Măsuri şi planuri anticipative pentru contracararea
problemelor;Dezvoltarea competenţei părinţilor de a soluţiona situaţii di cile;Evaluarea activităţii desfăşurate şi intenţii
de viitor.Trebuie să subliniem că toate sesiunile permit aplicarea tehnicilor pedago-gice şi sunt pregătite pentru evaluarea
relaţiei familiei cu propunerile dincurs. Pe de altă parte, întâlnirile de grup sunt mai e ciente în atenuareafrustrărilor şi a izolării
adesea resimţite de părinţii copiilor cu di cultăţi com-portamentale.
INTERVENŢIA ASUPRAŞCOLII-Tehnici metacognitive şi instruirea profesorilor)Consilierea profesorilor se axează pe comportamentul
copilului şi pe stra-tegii ce pot integrate în rutina şcolară, e pentru toţi copiii, e la nivelindividual.Obiectivele consilierii
includ:
Pregătirea mediului de facilitareCapacitatea de a prevedea consecinţele intervenţiei care poate conduce la îmbunătăţirea
comportamentului elevului:• să-i ofere feedback copilului;• să stabilească rutine;• să stabilească reguli.Cu cât programul zilnic
este mai structurat şi mai regulat, cu atât este maipuţin volatil comportamentul elevului, şi deci trebuie
să:• organizăm clasa şi timpul de lucru;• organizăm activităţile şi materialele;• optimizăm abordarea exerciţiilor şi structura lecţiei
;• reducem comportamentul evaziv prin tutorare şi învăţare prin coo-perare.Strategiile şi abordările de mai sus sunt susţinute
prin:• feedback verbal pozitiv/laudă;• contracte comportamentale;• economia recompenselor simbolice;• costul răspunsului.3.4.5
.6.7.8.9.Să ofere compensaţii pentru bună purtare. Acestea pot recompensesociale sau materiale;Să ignore comportamentul
uşor neadecvat;Să intensi ce conformarea copilului/elevului cu reguli şi convenţii sim-ple, directe şi precise;Să aplice în
mod constant şi coerent sancţiuni şi sisteme de constrân-gere pe înţelesul copilului atunci când apare un comportament nea-
decvat.
Terapie farmacologică
prio-ritate intervenţiilor psihopedagogice, însă când simptomele sunt severe şipersistente, este recomandabil să se prescrie
medicamente. Administrareamedicamentelor trebuie făcută sub supravegherea constantă a CentruluiMedical Regional din zonă
şi în colaborare cu serviciul de neuropsihiatrie,cu informarea pediatrului şi medicului de familie. (Methylphenidate=ingredient
activ are efect psihostimulator şi con-trolează simptomele esenţiale cum ar neatenţia, hiperactivitatea şi impul-sivitatea. Spre
deosebire de amphetamine, methylphedate nu dă depen-denţă . Efectul apare după o oră şi are o durată de aproximativ patru
ore,astfel că se administrează de regulă de două ori pe zi.
Atomoxetinablochează temperarea noradrenalinei şi pare mai speci că.Prezintă un efect similar cu acela al psihostimulantelor
dar are mai puţineefecte secundare, între care reducerea apetitului. Atomoxetina reduce nive-lul anxietăţii. În Italia, prescrierea
acestui medicament trebuie înregistrată în Registrul Naţional ADHD.
INTERVENŢIA ASUPRA PĂRINŢILOR
Instruirea părinţilor
. Programul de întâlniri se axează pe o mai bună înţelegere acaracteristicilor copilului afectat de ADHD şi îi învaţă pe părinţi
cum să sedescurce cu dificultăţile create de aceste caracteristici. Se realizează şi se învaţă strategii de dezvoltare a
deprinderilor sociale pozitive şi de eliminarea celor neadecvate. modalităţi de menţinere a progreselor, dar şi de prevenire a recidivei