Spre Pipirig - Calistrat Hoga?

SPRE PIPIRIG

Pe la doua ceasuri dupa-amiaza ne luaram ramas bun de la Agapia ?i de la dascalul

Alecu, care ne �nso?ise p�na acum, ?i, pe acela?i drum al Ar?i?elor ne �nturnaram
la Sacu, unde maseram peste noapte.

A doua zi, �n revarsatul zorilor, parasiram Sacul ?i, calauzi?i de un om de loc,

taiaram de-a curmezi?ul padurile pe o poteca de picior. Dupa c�teva ceasuri de un
mers anevoios, ie?iram �n drumul mare al Pipirigului. La Dumesnicu ne opriram spre
a ne odihni pu?in la un han a?ezat pe ?osea, la ie?irea din padurile Sacului.

Era duminica, ?i lumea, c�ta fusese ?i c�ta nu fusese la biserica, navalise �n cr�?
ma. �n toate locurile, dar �n munte mai cu seama, cr�?ma �?i are, ca ?i biserica,
zelo?ii sai �nchinatori. Vinul e �nlocuit aici prin un rachiu prost, care arde ?i
descompune trupul bietului muntean. Astfel, nu e greu deloc sa gase?ti pricina
pentru care oamenii, chiar de munte, sunt decazu?i fizice?te ?i moralice?te. Daca
mai adaugi, pe l�nga aceasta, boalele lume?ti, care, neoprite de nimeni, rod pe
locuitorii mun?ilor, de la copil p�na la batr�n, apoi dai peste cei doi factori,
�nspaim�ntator de harnici, care largesc ?i populeaza cimitirele rurale.

De?i politica �mi e nesuferita, trebui totu?i sa ma �nt�lnesc cu ea �n drum, ?i

�nca la Dumesnicu. Lini?ti?i, eu ?i tovara?ul meu stateam pe o banca de lemn,
st�mpar�ndu-ne setea cu apa ?i zahar; ?i iara?i lini?tit ma g�ndeam poate cu c�t
camilele sunt superioare omului, numai fiindca, �n nemarginitul lor p�ntece, �?i
pot �ngramadi apa trebuitoare pentru opt zile.

?i fiindca, �n mersul acestei calatorii, ma hotar�sem sa nu pun nici un fr�u

vagabondului meu g�nd, apoi cine ?tie pe unde m-a? fi mai trezit, plec�nd de la
camilele mele, daca un mo?neag lung ?i uscat, c-un pahar �ntr-o m�na ?i cu o sticla
de rachiu �n alta, nu s-ar fi hotar�t sa se lege de mine.

� De nu v-ar fi cu suparare, domni?orule, zise el apropiindu-se, parca v-a? cunoa?

te; nu sunte?i de la Piatra?

� Tocmai cum e?ti dumneata din satul dumitale. ?i-apoi �ntrebarea n-are suparare;
dar cum se face de ma cuno?ti? Fara �ndoiala ca la t�rg nu m-ai vazut cu opinci �n
picioare ?i cu bocceaua-n spinare.

� D-apoi cum sa nu va cunosc pe d-ta ?i pe Valeanu, de c�nd cu alegerea lui

Constantin ?oarec ca dipotat la Bucure?ti! De nu era?i 'neavoastra, cine ?tie pe ce
ciocoi mai alegeam! D-zeu sa va dea sanatate, ca ne-a?i luminat; doar Constantin ?
oarec �i de-a no?tri, doar cu noi ?-o petrecut...

?i fiindca nu eram dispus sa �nva? biografii la Dumesnicu, �ntrerupsei pe usca?ivul

meu Plutarc, zic�ndu-i:

� D-apoi �nca ce mai chef pe urma, mo?ule, la Ion Mocanu!

� Ei, da! la Nasoi, raspunse el �ndrept�nd �ntruc�tva mitrica15 de botez a lui

Mocanu, potrivit nasului cu care acesta era �nzestrat de D-zeu; ba ce mai chef!...
Apoi, da, dupa izb�nda veselie, a?a o lasat Cel-de-Sus. Da ia pofti?i ?i-?i cinsti
c�te o ?�' de rapciu, zise el turn�nd �n pahar; �?i hi osteni?i.

� Nu tocmai, mo?ule; venim numai de la Sacu astazi ?i suntem mai mult �nfierb�nta?i
dec�t osteni?i; de aceea bem apa.

� ?i rapciul racore?te, domni?orule, ia poftim!

� Dar ?i ame?e?te, mo?ule, zisei eu, caut�nd sa scap de cinstea cu care eram
amenin?at...

� Da, ia ma rog, fa-ne hat�r, ca doar n-a hi un cap de ?ara...

?i-mi �ntinse paharul p�na sub nas.

Nici o scapare! Trebui deci sa-mi moi buzele �ntr-o adevarata infec?ie. Tovara?ul
meu, recrut �n asemenea treburi, ?i crez�nd ca hat�rul se masoara cu paharul, dete
rachiul de du?ca p�na �n fund; dar �n schimb se o?er� mai rau dec�t Hristos pe
cruce; se vede ca rachiul de la Dumesnicu era mai otravit dec�t o?etul de la
Ierusalim.

"A?a mi se cuvine, cugetai eu. Trebuie sa faci politica la Piatra, ca sa bei rachiu
la Dumesnicu."

Tem�ndu-ne deci de o noua cinstire, ne scularam ?i, dorind ramas bun mo?neagului,
plecaram.

Soarele atingea meridiana ?i razele lui perpendiculare cadeau ca ni?te sage?i de

foc peste capetele noastre fara adapost. �naintea noastra drumul se desfa?ura ca o
p�nza alba ?i lunga... dar lunga fara sf�r?it. Cine-a zis ca ur�tul e lung ca
drumul ar fi putut zice ca ?i drumul e lung ca ur�tul; ?i c�nd, mai cu seama, duci
�n spate o co?cogemite boccea ?i pe sf�ntul soare pe deasupra, fara sa te po?i
scutura de el, o! atunci desigur ca ar fi mult mai nimerit sa zaci de boala
ur�tului, dec�t sa te faci nemuritor, bat�nd drumul Pipirigului ?i b�nd rachiu la
Dumesnicu...

Tovara?ul meu se �nro?ise ca o sfecla ?i rasufla din greu ca un bou la jug.

� Ma rog, zise el deodata, foarte serios ?i oprindu-se �n drum, d-ta, care e?ti me?
ter �ntr-o mul?ime de lucruri, n-ai putea sa faci un fel de schimb �ntre mine ?i
boccea? a? vrea sa ma mai poarte ?i ea pe mine, nu numai eu pe d�nsa.

� Nimic mai u?or, numai daca r�vne?ti cu tot dinadinsul la gloria de boccea; dar,
zisei eu, uit�ndu-ma lung la nasul lui, nu cumva, p�na una-alta, ai schimbat nasul
cu dascalul Alecu? Ce-ai pa?it?

?i nasul lui era, �n adevar, grozav; mare de felul lui, nu se putuse �ndeajuns
adaposti sub umbra �ngusta a chipiului ?i era deci ro? ca un ardei; iar pielea
zv�ntata de ar?i?a �ncepuse a i se scoroji; ramase, prin urmare, nedumerit de
observa?ia mea ?i, �ngrijit, �ncepu a-?i netezi nasul, caut�nd parca sa simta cu
m�na ceea ce nu putea sa vada cu ochii.

� Nu-i nimica, �i zisei eu �n chip de m�ng�iere; peste pu?in o sa ajungem la Ozana;

acolo vei face o baie nasului tau ?i are sa-?i vie numaidec�t �n fire; greu �nsa va
fi sa gase?ti un loc �ndestul de ad�nc, unde sa-l po?i boteza �n �ntregime.

� �?i vine sa r�zi?...

� Ba nu, zau, adica nu-?i puteai lua un alt nas de drum? Eu, drept sa-?i spun, nu
m-a? sim?i �n stare sa duc, pe l�nga bocceaua din spate, ?i o a?a dihanie de nas.

?i cu de-acestea timpul trecea ?i drumul se scurta...

Intrasem pe prundul Ozanei.

Soarele pleca spre apus ?i pu?in mai avea p�na ce sa coboare dupa �naltele creste
ale Halaucei.

Prundi?ul cr�?ca sub opinci ?i umbrele noastre de?irate ne �nso?eau cu pa?i largi ?
i cu picioare lungi.

Ozana luneca grabit cu unde de aur curgator pe l�nga noi; verdele padurilor rasarea
a?a de fermecator de sub stralucirea cu care-l poleiau cele din urma raze ro?ietice
ale apusului, �nc�t o nesf�r?ita haina de lumina se parea aruncata de o m�na
colosala ?i nevazuta peste aceasta natura numai mie iubita ?i numai mie prietena.

Totul era a?a de �nc�ntator ?i eu eram at�t de trist! Ma aflam atunci �n una din
acele stari suflete?ti, care s-ar putea numi neutre, ?i din care e de ajuns sa faci
un pas �nainte sau �napoi, �n o parte sau �n alta, spre a te �nal?a de pe pam�nt la
cer sau a cadea din ceruri pe pam�nt. Nu ma bucurai �nsa mult timp de acest
echilibru sufletesc, caci un glas, ce ma striga din departare, ma trezi.

� Ei! jup�ne, ei! n-auzi, ia stai! stai o ?�ra.

�ntorsei capul ?i, spre marea mea nedumerire, vazui un stol de fete ?i neveste,
�mbracate de sarbatoare, care, ridic�ndu-se de pe malul p�r�ului ?i alerg�nd spre
noi, ne faceau semn cu m�inile sa ne oprim.

� Dar asta ce-a mai fi, zisei eu mirat
oprindu-ne, sosira ?i ele buluc. Toate
te foi �n mi?care. C�t te-ai ?terge la
un cerc de alti?e ?i de catrin?e; nici
uita cu un fel de ne�ncredere la noi.
tovara?ului meu; ia sa ne oprim. ?i,
erau ro?ii ca ni?te bujori ?i suflau ca ni?
ochi, furam �nchi?i din toate par?ile �ntr-
una �nsa nu �ncepu vorba; dar fiecare se

"Minunat! cugetai eu, uit�ndu-ma �mprejur. Un Apolone ca mine ?i un cerc de gra?ii

ca acesta numai la Pipirig se poate gasi."

� Ei, ?i, �n sf�r?it, ce ne-a?i oprit �n drum; ave?i sa ne �ntreba?i de ceva?

� Baaa... n-avem nimica de �ntrebat, zise una mai ?an?o?a dintre ele; da v-am
chitit de departe ca ave?i marun?i?uri de v�nzare.

� Ca, adica, suntem coropcari, nu-i a?a? Apoi n-a?i chitit rau deloc, numai c�t, �n
loc sa avem de v�ndut, avem de cumparat: trandafiri de pe la fete ?i mure de la
neveste; ?i zic�nd aceasta, str�nsei u?or cu dosul a doua degete obrazul grasuliu ?
i ro? al celei ce-mi vorbea. Cu o lovitura u?oara ea-mi dete m�na jos ?i o rupse de
fuga, r�z�nd cu hohot. Celelalte o urmara ?i, ca un stol de ra?e salbatice speriate
de v�nator, zburara, �mpra?tiindu-se, care �ncotro.

Statui un minut spre a le privi cum fug ?i, de?i nu-mi placu deloc chipul cum ma
c�ntarise �n mintea lor ace?ti judecatori �n catrin?e, de?i ma vazui scobor�t la
simpla treapta de coropcar, totu?i aceasta nea?teptata ?i hazlie �nt�mplare schimba
?irul g�ndurilor mele ?i-mi aduse seninul �n suflet ?i pe fa?a.

Soarele se cobor�se acum sub orizont ?i umbrele nop?ii se ridicau fumeg�nd de prin
ad�ncurile vailor. Treptat, se stingea orice mi?care ?i, cel mult daca un greier de
miri?te, un sc�r?�it de cumpana sau un latrat de c�ine mai tulbura ad�nca lini?te a
vazduhurilor cuprinse de amurg.

Era tocmai sa ne abatem la cea dint�i casa ?araneasca, c�nd iata ca ne �nt�mpina
preotul din sat, care ma cuno?tea.
� Drum bun, ne zise el cam nedumerit; dar bine, de unde ?i-ncotro?

� De unde vrei ?i-ncotro vrei, parinte. Dar sfin?ia-ta?

� Ia, prin popor cu de-ale darului; da n-o sa va opri?i nicaieri?

� Tocmai la aceasta ne g�ndeam ?i noi; suntem obosi?i ?i flam�nzi.

� Daca-i a?a, pofti?i ma rog la mine ?i-om �ngriji de toate.

Se �n?elege de la sine ca, fara multe marafeturi, primiram bucuro?i invita?ia

parintelui Ionica Galeanu.

Peste o jumatate de ceas, ne aflam deci �n gazda la parintele Ionica din valea
Pipirigului.

Nu ?tiu pentru ce, st�nd �ntins pe un a?ternut de iarba proaspat cosita ?i

mirositoare ?i privind stelele, care �ncepeau a se aprinde �n seninul serii, ma
stramutai cu mintea �n ni?te timpuri vechi, dar vechi de tot: patriarhul Abraham
trecea mare? prin �nchipuirea mea cu lunga lui barba ?i cu sacrii lui perciuni;
�nfloritele vai biblice pline de soare se deschideau �nainte-mi ca ni?te guri de
rai; iar �ntre �ndoiturile verzi ale dealurilor, turmele albe pa?teau �n larg iarba
frageda a colinelor. Pe �ngerii calatori �i vedeam iara?i cum sosesc ?i bat la u?a
binecuv�ntata a parintelui evreilor; iar pe batr�na Sarah mi-o �nchipuiam umbl�nd ?
i aprinz�nd focul pentru cina de seara...

?i cu toate acestea nu ma aflam dec�t �n nevoie?a vale a Pipirigului, lipsita de

orice aureola legendara, la parintele Ionica, un preot mic ?i blond, fara nici o
asemanare cu fabulosul protoparinte al poporului lui Dumnezeu; la preoteasa sf.-
sale, o femeie voinica cu chip curat rom�nesc ?i care capatase, fara nici o
binecuv�ntare, pe cei cinci copii ai sai zdraveni ?i sanato?i, ?i din care pe nici
unul nu-i trasnise prin cap sa-l jertfeasca vicleniei lacome a vreunui Dumnezeu.
Noi?... Noi mai pu?in �nca semanam cu �ngerii calatori; eu, mai cu seama, m-a? fi
sp�nzurat daca cineva ar fi �ndraznit sa ma ieie drept �nger; ?i totu?i �nchipuirea
mea voia cu orice pre? sa �nsemne o trasatura de unire �ntre mare?ia legendara a
trecutului ?i micimea schiloada a timpului de fa?a. ?i cine ?tie pe unde ar mai fi
cutreierat g�ndul meu, daca foamea, p�rdalnica de foame nu l-ar fi at�rnat greu
spre pam�nt. Parintele Ionica veni sa ne pofteasca la masa. Ce pitoreasca era masa
parintelui Ionica! �n mijlocul unei mese rotunde de tei, cu trei picioare, statea
nemi?cata o mare mamaliga frumoasa ca aurul, din care aburii suri ?i fierbin?i se
ridicau drept �n sus, ca din jertfa lui Abel; iar �mprejurul mamaligii, strachinile
noua, smal?uite cu albastru ?i ro?, pline cu bor? de oaie ?i numarate pe caciuli,
stateau fiecare alaturea cu c�te o lingura alba de lemn, de asemenea noua.

� Binecuv�nteaza, parinte, zisei eu, a?ez�ndu-ma la masa.

� Binecuv�ntata fie �mpara?ia Tatalui ?i a Fiului... ?i sf�r?itul binecuv�ntarii,

adica Sf�ntul Duh, se pierdu �n g�tul ad�nc al parintelui Ionica.

Cu cruce, fara cruce, �ncepuram a sorbi din bor?ul fierbinte cu iu?eala potrivita
foamei fiecaruia dintre noi, ridic�nd spr�ncenele ?i �ncre?ind fruntea. N-aveam
furculi?e ?i, prin urmare, cautam a da mamaligii forma cea mai nimerita spre a
luneca pe g�t. Sorbiturile ?i �nghi?iturile se urmau cu o caden?a regulata ?i
monotona. Eram satui. Ne scularam de la masa: era ?i timpul, caci pleoapele noastre
de plumb ne cadeau fara voie peste ochi; s�ngele nostru lene? �ncepuse a circula
greoi ?i somnul ne dobora la pam�nt...

"Et misit soporem in Adamum."16

At�ta numai ca, la de?teptare, nu era sa gasesc l�nga mine o Eva �n plus ?i o
coasta �n minus.

?i, de?i toata casa parintelui Ionica �mi era pusa la �ndem�na cu toate poclazile ?
i lavicerile sale, ma hotar�i totu?i sa dorm afara. Am c�teodata porniri molatice
de sibarit17; dec�t, aceste porniri �mi vin, de regula, tocmai atunci c�nd le pot
�mpaca mai pu?in...

Astfel, �n locul a?ternutului moale de foi de trandafir, ma mul?umii cu o patura

groasa de iarba mirositoare, cosita �n ajun; �nlocuii stofa moale de Bitinia prin o
alba ?i curata poclada de l�na ?igaie facuta de �nsa?i mama preoteasa; iar sub cap
pusei o perna v�rtoasa de l�na, cu horbota pe margini ?i �nfa?ata chiar atunci. Ma
�nvalii cu alta poclada ?i, spre a-mi fi mai cald, aruncai pe deasupra cerul cu
stelele. N-avui timp sa ma �mbat de priveli?tea marea?a a serii aceleia. Luna ?i
stelele, care �notau �n negrele ?i departatele ad�ncuri ale nemarginirii, ma
priveau cu at�?ia ochi de foc cu gene de umbra... dar ce-mi pasa mie de toate
acestea? Mie-mi era somn ?i adormii. Dormii dus. Noaptea trecu �ntr-o clipa de
ochi.

A nevinovatei guri fie cel �nt�i cuv�nt!!!