Scris de newsreporter pe 28 octombrie 2014, 11:28

Psihologia in spatiul cosmic

O intamplare ciudata a tulburat, la inceputul anului 2007, imaginea NASA. O
incredibila poveste de dragoste cu un final neasteptat. Ce se ascunde in
spatele unei intamplari care, la vremea respectiva, a facut prima pagina a
ziarelor din toata lumea? Nici macar nu as fi bagat in seama subiectul. Nu ma
intereseaza, si nu ma vor interesa vreodata, scandalurile. Dar cand sunt
implicati astronauti ai NASA, atunci cred ca este nevoie de o privire mai
atenta.

/stiintasitehnica.com

Capitanul de Marina, Lisa Nowak, in varsta de 43 de ani, fost pilot de incercare. In vremea in care
era astronaut NASA a petrecut, in iulie 2006, 13 zile in spatiu, la bordul navetei Discovery. Este
divortata si mama a trei copii. Din nefericire pentru ea s-a indragostit nebuneste de comandorul
William Oefelein (Billy O), absolvent al faimoasei scoli „Top Gun” si, la vremea intamplarii pe care
o voi povesti mai departe, era si el astronaut NASA. Oefelein este divortat si tata a doi copii.
Oefelein, la randul sau, se pare, avea o relatie cu Colleen Shipman, capitan al Fortelor Aeriene
care, si ea, lucra la NASA.

Avem trei persoane, deci un triunghi amoros.

Lisa Nowak a reusit sa intercepteze cateva e-mailuri schimbate intre Oefelein si Shipman, din
care a aflat ca intre cei doi exista o legatura. Din acest moment sirul evenimentelor se
desfasoara intr-un ritm ametitor. Lisa Nowak se urca in masina si parcurge cei aproape 1.600 km
dintre Huston (Texas) si Orlando (Florida). Era atat de grabita incat, pentru a nu mai pierde
timpul cu mersul la toaleta, a purtat scutece pentru adulti. Ajunsa in dreptul aeroportului din
Orlando a asteptat-o pe Colleen Shipman.

Imediat dupa ce a vazut-o s-a luat dupa ea. Colleen Shipman, auzind pasi suspecti in spatele
sau, a luat-o la goana, pentru a se adaposti in propria sa masina. Lisa Nowak a urmarit-o si a
inceput sa bata cu furie in geamul portierei, cerandu-i lui Colleen sa deschida. In cele din urma
aceasta a deschis un pic geamul, crezandu-se in siguranta dar, imediat, a primit in fata jetul unui
spray lacrimogen. Politia a intervenit imediat, punand capat acestei scene violente. La
perchezitie, in portbagajul masinii lui Nowak, a fost descoperit (alaturi de o peruca, manusi din
cauciuc, saci din plastic si scutece pentru adulti) un mic arsenal, alcatuit dintr-un cutit, un baston
din otel si un pistol cu aer comprimat.

Politia din Orlando a considerat ca faptele au fost premeditate si a arestat-o pe Lisa Nowak sub
acuzatia de tentativa de crima.

Nu voi intra acum in detaliile acestui eveniment ciudat. Asa cum era de asteptat, NASA a scos-o
pe Lisa Nowak din corpul astronautilor in martie 2007. Dar nu pot evita o intrebare: cum este
posibil ca cineva care face parte dintr-un corp de elita atent selectionat (inclusiv din punct de
vedere psihologic) sa aiba un comportament atat de anormal?

Situatii de urgenta la bordul ISS

Este bine stiut faptul ca, pentru a ajunge astronaut, trebuie sa ai calitati care te plaseaza mult
deasupra mediei. Lisa Nowak a parcurs cu succes treptele carierei militare in cadrul fortelor
aeriene ale Marinei, unde, asa cum spuneam, era pilot de incercare, cu 1.500 de ore de zbor la
activ si cu 30 de tipuri de avioane pilotate. Apoi a fost admisa in corpul astronautilor americani.
Zborul ei, din 2006, la bordul navetei Discovery, a demonstrat ca ea detinea cu adevarat toate
calitatile necesare unui astronaut. De aici se naste intrebarea: cum de a fost posibil? Unde s-a
strecurat eroarea in selectarea ei pentru corpul astronautilor?

Las aceasta intrebare fara raspuns. Voi pune o alta, care mi se pare mai grava: ce e de facut
daca un astronaut sau un cosmonaut innebuneste in timpul unui zbor cosmic? Daca vi se pare ca
iar am pus o intrebare la care nu am raspunsul necesar, atunci este bine sa stiti ca ea are un
raspuns dat de NASA, prin manualul medical pentru ISS. Fragmente din el puteticiti aici.
Veti descoperi acolo procedurile ce trebuie urmate atunci cand un astronaut are un
comportament psihotic sau suicidal.

”1. Despachetati:
Cutia medicala
Banda gri
Corzi elastice
Prosoape
2. Vorbiti cu pacientul in timp ce il imobilizati.
Explicati-i ce doriti sa faceti si asigurati-va ca nu ii produceti vatamari in timpul imobilizarii.
Imobilizarea se face prin folosirea benzii gri pentru incheieturi si glezne. Utilizati banda elastica in
jurul trunchiului.
Administrati sedativ, 5 mg Valium (Diazepam) oral (P1-A12) [...]
Daca pacientul nu coopereaza la administrarea dozei orale de Valium (Diazepam), atunci
administrati intramuscular doza de Valium (Diazepam) asa cum este indicat la pasul 5.”

Nu am de gand sa va prezint in detaliu procedura ce trebuie urmata in cazul unor atacuri

psihotice. Daca va intereseaza o veti gasi la adresa pe care am indicat-o mai sus. Am dorit doar
sa subliniez faptul ca incidentele psihologice au fost avute in vedere atat de NASA, cat si de
Agentia Spatiala Rusa. Desigur, manualul despre care v-am vorbit are in vedere mult mai multe
situatii. De exemplu, veti afla de acolo cum trebuie mentinuta igiena personala la bordul ISS sau
cum se poate extrage un dinte.
Tristete spatiala

Problema starii psihologie a celor ce zboara in spatiul cosmic a fost neglijata de publicul larg.
Tuturor ni se parea ca astronautii sunt niste supereroi, niste supraoameni fericiti, care au
posibilitatea sa traiasca cea mai mare aventura a umanitatii. Cazul Lisa Nowak ne-a dezvaluit o
alta fata a explorarii spatiale. Depresiile, sentimentele profunde de izolare, nu sunt lucruri rare la
bordul navelor cosmice. Acesta este motivul pentru care de-a lungul timpului s-a acordat o
atentie speciala problemelor de psihologie spatiala. Dar lucrurile nu stau chiar pe roze. S-au
consemnat, in cazul statiei spatiale rusesti, MIR, cel putin doua echipaje care au avut probleme
psihologice alarmante. La randul sau, astronautul John Blaha, care a stat la bordul statiei MIR
timp de patru luni, intre septembrie 1996 si ianuarie 1997, a povestit despre depresia de care a
suferit in timpul misiunii. „Cred ca trebuie sa lupti cu tine insuti si sa iti spui mereu: «iata, aceasta
este noua ta planeta… si trebuie sa te bucuri de ea». Altfel simti cum o iei razna.”, declara Blaha
agentiei de presa AP. Suferinta lui Blaha a fost cu atat mai acuta cu cat in acea vreme la bordul
statiei spatiale MIR nu existau antidepresive.

Sa va mai spun ceva din tabara americana.Intre 1985 si 1995 comandantii navetelor spatiale au
pus lacate la trape de teama ca oamenii de stiinta prezenti la bord (care aveau un antrenament
mai putin aspru decat astronautii consacrati) ar putea sa actioneze in mod necontrolat!

Revenind la procedura ce trebuie urmata in cazul unor probleme psihologice grave, trebuie sa
spun ca ea nu spune cum trebuie procedat dupa administrarea medicatiei. De fapt, asa cum
arata purtatorul de cuvant al NASA, James Hartsfield, decizia apartine comandantului misiunii si
medicului de la sol, in functie de situatia concreta. In cazul navetei se poate merge pana la
anularea misiunii. Iar in cazul Statiei Spatiale Internationale se are in vedere trimiterea rapida pe
Terra a astronautului aflat in dificultate. Hartsfield a mai aratat ca fiecare astronaut poarta o data
pe saptamana un dialog amanuntit cu un medic si, o data la doua saptamani, discuta cu un
psiholog. Asta ar trebui sa duca la depistarea oricarei probleme, cu mult inainte ca ea sa se
acutizeze.

Oricum problema ramane grava. Ne pregatim sa ne intoarcem pe Luna, pentru ca mai apoi sa
decolam catre Marte. Distanta dintre astronauti si Planeta Albastra va creste simtitor, de la cele
cateva sute de km, in cazul ISS, la sute de milioane de km, in cazul misiunilor martiene.
Astronautii de acum pot vedea cu claritate planeta-mama. De pe Marte o vor vedea ca pe o stea
albastruie. Cat de importanta este imaginra Pamantuluio marturiseste cosmonautul rus Valentin
Lebedev, care, in timpul unei misiuni de 211 zile la bordul statiei Saliut 7, s-a confruntat si el cu
problemele legate de monotonia zborului. Singurul lucru care ii aducea linistea erau momentele
in care avea timp sa se retraga in fata unui hublou, pentru a vedea Planeta. Daca astea nu sunt
de ajuns, atunci sa spun ca durata calatoriei spatiale va creste si ea.

Pregatind zborul spre Marte

In prezent, o misiune standard la bordul ISS dureaza circa sase luni. Atunci cand vom pleca spre
Marte vom sta in jur de doi ani departe de casa, in cea mai deplina izolare. Ce este de facut in
cazul unor asemenea misiuni? Ce trebuie facut, de exemplu, daca un astronaut nu mai poate fi
controlat in niciun fel? Ce efecte va avea asupra psihicului echipajului moartea unuia dintre
astronauti? Toate acestea sunt intrebari care, deocamdata, nu au niciun raspuns. Dar ele ne
obliga sa privim cu realism problemele legate de zborurile la mare distanta. Nu este suficient sa
asiguram instalatii pentru supravietuirea fizica. Nu este suficient sa asiguram conditii cat mai
apropiate de cele terestre. La fel de importanta este si starea psihica a celor ce vor fi mesagerii
planetei. Imaginati-va aici, pe Pamant, un grup mic de oameni care ar fi obligati sa stea impreuna
timp de doi ani de zile, intr-un spatiu restrans, izolati de restul lumii.

Vreau sa va ofer un exemplu, un experiment care a durat numai 240 de zile. Este o intamplare
adevarata, care s-a petrecut in anul 1999. Rusii doreau sa testeze comportamentul unui mic grup
de oameni aflati in conditii de izolare similare celor specifice zborului spatial de lunga durata. La
experiment au participat trei grupuri alcatuite din cate patru membri. Primul grup era alcatuit
numai din rusi, al doilea grup era alcatuit din trei rusi si un german, iar al treilea grup era alcatuit
dintr-un japonez, un austriac, un rus si o canadianca. Remarcati ca in experiment a fost implicata
o singura femeie.Experimentul s-a desfasurat intre 2 iulie 1997 si 22 martie 2000. Participantii la
experiment aveau la dispozitie un spatiu foarte restrans, care imita statia spatiala MIR, ce era
alcatuit din trei module. Primul modul avea un volum de 100 m^3 si a fost folosit timp de 240 zile
de catre membri grupului 1, al doilea modul avea un volum de 240 m^3 si a fost ocupat, pe rand,
de catre membri grupurilor 2 si 3, timp de cate 110 zile. Un al treilea modul, de 50 m^3, era
destinat vizitatorilor si era echipat cu toalete si dusuri ce puteau fi folosite de membri tuturor
grupurilor. V-am oferit aceste date pentru a va ajuta sa va creati o imagine despre spatiul mic ce
trebuia impartit simultan de 8 oameni…

La 21 de zile de la inceperea experimentului, la bord soseste grupul numarul 2, format, asa cum
spuneam, din 4 barbati. Cele 110 zile petrecute impreuna cu grupul 1 nu au fost marcate de
probleme deosebite. Problemele au aparut odata cu sosirea grupului 3, in cea de-a 153-a zi de la
inceperea experimentului. Evenimentele s-au declansat in apropierea Anului Nou, cand
participantii la experiment au primit ceva votca. Se pare ca rusii au baut mai mult decat ii tineau
puterile, caci doi dintre ei s-au luat efectiv la bataie. O cafteala in toata regula, care a durat vreo
10 minute. Incidentul era neobisnuit si grav. Bataia a fost atat de apriga incat a curs si ceva
sange. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Comandatul echipajului, tot un rus, a tinut neaparat sa o
sarute pe singura persoana de sex feminin care participa la experiment: medicul canadian Judith
Lapierre. Gestul nu a fost deloc unul amical, spune Judih Lapierre, care a considerat ca a fost
hartuita sexual. Dupa incident grupul 3 a decis sa se izoleze in modulul propriu si a blocat trapa
de trecere catre modulul in care se afla grupul 1. Acesta este un conflict grav, chiar daca s-a
petrecut la sol, in cadrul unui experiment. De altfel japonezul din grupul 3 a renuntat sa isi duca la
capat misiunea, parasind experimentul la 60 de zile de la intrarea in modul. Si la toate astea s-a
mai adaugat un incident, unul cu totul neasteptat, pe care doar il vom enunta intr-un singur
cuvant: paduchii!

Nu vreau sa las o imagine atat de dramatica asupra a ceea ce se poate intampla in cazul unor
zboruri de lunga durata. Participantii la experiment nu erau astronauti veritabili. Erau voluntari
alesi dupa anumite criterii, dar ei nu aveau in niciun caz antrenamentul riguros la care sunt
supusi oamenii care vor zbura in spatiu. Ei nu erau pregatiti sa colaboreze cu adevarat. De fapt
avem de-a face cu probleme legate de reprezentari diferite in culturi diferite. Pentru rusi
imbratisarea si sarutul pe gura sunt comportamente ce tin de prietenie si nu au neaparat o
componenta sexuala. Pentru Judith Lapierre, o occidentala prea putin obisnuita cu stilul rusesc,
gestul a parut a fi o ofensa grava. Ea vorbea chiar de incalcarea drepturilor omului! De aici
incidentul a capatat o amploare dramatica, urmat de un sir de evenimente greu de controlat. Nici
bataia dintre cei doi rusi nu este ceva cu totul iesit din comun, ea tine, spun specialistii agentiei
spatiale ruse, de un anumit model cultural specific rusesc.

Iata ca, dincolo de problemele tehnologice legate de calatoriile spatiale, vor ramane de rezolvat
cele ce tin de psihologia umana. Avem de depasit obstacole dificile, dar, cu siguranta, se vor gasi
solutii.

SURSA: Stiintasitehnica.com

ADRESA: http://crct.ro/nkur