SERBARE DE CRĂCIUN R.3.

Cad fulgii mari, încet zburând,

„Îngeri de Crăciun” Şi-n casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând
Decor: clasa este împodobită frumos, elevii stau pe două Demult uitarăm jocul.
rânduri, în semicerc, iar într-o parte, în faţa lor, o iesle Demult şi patul ne-aştepta,
cu o păpuşă-bebeluş, reprezentându-l pe Pruncul Iisus. Dar cine să se culce?
Costume: fetele poartă rochii albe, iar pe cap beteală Rugată, mama repeta
galbenă, sub formă de aură; băieţii sunt îmbrăcaţi alb- Cu glasul rar şi dulce.
negru, având şi ei beteală pe cap;
R.4. Cum sta pe paie-n frig Hristos
COLINDĂ: Primul Noel (elevii intră în clasă, având În ieslea cea săracă,
lumânări aprinse în mâini) Şi boii cum suflau milos,
Căldură ca să-I facă.
R.1. Colinde, colinde, Drăguţ, un miel cum I-au adus
E vremea colindelor, Păstorii de la stână
Căci gheaţa se-ntinde Şi îngeri albi cântau pe sus
Asemeni oglindelor. Cu flori de măr în mână.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele, R.5. Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Căci noaptea de azi-i Frânturi dintr-o colindă,
Când scânteie stelele. Şi vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă
Se bucur copiii, Noi stăm cu ochii pironiţi
Copiii şi fetele, Şi fără de suflare;
De dragul Mariei Sunt îngerii din cer veniţi
Îşi piaptănă pletele... Cu Lerui, Domnul mare!
De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului R.6. Ei cântă-nălţător şi rar
Luceşte pe ceruri Cântări de biruinţă,
O stea călătorului. Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
R.2. A venit la mine mama De spini, de-ostaşi, şi c-a murit…
Şi mi-a spus cu-n zâmbet bun: Dar s-a deschis mormântul
Puiule, stai treaz, ia seama Şi El acum e-n cer suit
şi ascultă toata gama Şi judecă pământul.
cântecelor de Crăciun!
R.7. Şi până nu tăceau în prag,
Clătinând apoi fereastra, Noi nu vorbeam nici unul –
Vântul mi-a şoptit uşor: Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
Puiule, în noaptea asta În casă-ne Crăciunul.
îşi despică norii creasta Şi când târziu ne biruia
şi vin îngerii în zbor… Pe vatra caldă, somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Am răspuns la toate: „Bine!” Şi-n faşă mic, pe Domnul.
Dar… am adormit în pat…
Iar târziu, pe căi senine, COLINDĂ: Astăzi S-a născut Hristos
A venit Iisus la mine
Şi zâmbind, m-a sărutat. R.8. Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt,
COLINDĂ: Afară ninge liniştit Că vine, vine iară
Hristos pe-acest pământ.

1
El vine-n haină albă,
De îngeraşi purtat,
Să spele lumea asta,
De rău şi de păcat.
La orişicare casă
Se-aud colindători,
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori.
R.9. Cad fulgii încet şi liniştiţi,
În curtea noastră şi-n grădină
Parc-a sosit din Răsărit
O lungă dâră de lumină.
În poarta satului de sus
Trei copilaşi, ca altădată,
Vestesc venirea lui Iisus
Cu „O, ce veste minunată!”
R.10. Păstorii au văzut lumina
Şi cei dintâi au alergat…
N-au stat să caute pricina,
Ci umiliţi s-au închinat.
Târziu, când cei trei magi sosiră,
Cu ochii sus la steaua lor
Nedumeriţi se sfătuiră…
Şi întrebară pe-un păstor.
De nu le vrea ciobanul bine
Şi-n staul nu-I călăuzea
N-ar fi ştiut cui să se-nchine,
Căci copilaşu-n fân dormea.
COLINDĂ: Viflaime, Viflaime
R.11. Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii din nou printre străini
în peşteră, pe paie reci,
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.
Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...
R.12. Copil iubit cu chipul blând
Te naşti şi azi ca oarecând
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
lovi-vor mâine-al Tău obraz ?
şi totuşi Tu, Copil preablând
cobori ca anii rând pe rând.
R.13. Demult, cu suflet plin de dor
Te-ai coborât de mila lor
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.
L-ai Tăi Iisuse ai venit,
ei, neştiind, Te-au răstignit,
Iar Tu cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor.
R.14. Copil iubit, ceresc hoinar,
azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit,
la mii de uşi ai aşteptat,
dar în zadar, erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!
R.15. Şi totuşi, iar, sub chip sărman
cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;
să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!
R.16. Copil, ceresc şi sfânt Copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...
Copilule, iubit copil,
Curat ca roua lui april,
De mii de ani Tu îţi petreci
La uşa inimilor reci.
COLINDĂ: Când fost-a prunc micuţ Iisus
R.17. Tot mai arde cerul sus
peste ieslea lui Iisus
Viflaime, colţ de Rai,
îngeri palizi încă ai?
Alb şi fraged Vifleem,
în ce vis să te mai chem?
Steaua sfântă de Crăciun
din ce praf s-o mai adun?
2
Lacrimi mari pe cer s-aprind,
prin tristeţi de foc colind
Pentru-nsângeratul mag
pune, Doamne, spini pe prag
şi acoperă cu lut
Viflaimul meu pierdut.
Cel mai iubit Copil ni se năştea.
Iubirea Lui s-ar fi aprins în mine
Să-L luminez mai sfânt şi mai curat
În noaptea grea să vadă orişicine
Pe Pruncul Sfânt ce-n iesle ni s-a dat.

R.18. Lerui, Doamne, Ler, 22. Aş fi dorit să fiu atunci o strajă

Din înaltul Cer, A orelor târzii din Betleem
Cerne Maica, cerne, Să stau cu îngerii care-l veghează
Fulgii moi i-aşterne, Şi pe păstori cu drag la El să-i chem.
Nimeni să nu-i vadă
Urma, prin zăpadă, Iubirea Lui ne-ar fi chemat la iesle
Să nu se cunoască Minunea întrupării să vedem
Ce Fiu va să nască. E un Copil, dar totuşi El ne este
Un Rege Sfânt şi Dumnezeu etern.
R.19. Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer, 23. Aş fi dorit şi eu să-Ţi pot aduce
Coboară, coboară Şi aur, smirnă şi tămâie-n dar
Preasfânta Fecioară; Iar glasul cântului duios să urce
Dar pe unde merge Cu-al îngerilor cor pe scări de har.
Urma i se şterge,
Taina din vecie Şi slava Lui a străbătut pământul
Nimeni să n-o ştie. În locuri preaînalte a ajuns
Iar pacea Sa ne este astăzi cântul
R.20. Lerui, Doamne, Ler, Ce ne-a unit în jurul Lui Iisus.
Din înaltul Cer,
Intră-n staul, iată COLINDĂ: O, ce veste!
Maica Preacurată
În staul de vite, 24. Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu?
Pe paie strujite, Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.
Să nu se cunoască Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ce Fiu va să nască. Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Lerui, Doamne, Ler, Şi tace-apoi, şi-adoarme, când viscolele pier,

Din înaltul Cer, În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Cerne luna, cerne, Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Raze albe-aşterne, Şi cântă-ncet; şi mere, şi flori din sân le cad.
Lumină cerească
Din iesle să crească, 25. Iar florile s-anină de ramuri până jos
Razele-n zăpadă Şi-i cântec, şi lumină, şi-aşa e de frumos!
Îngeri să le vadă, Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i?,
Din înaltul Cer, Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Lerui, Doamne, Ler!
Departe într-un staul e-n faşă-acum Iisus,
COLINDĂ: Domn, Domn! Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
Dar el e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
R.21. Aş fi dorit să fiu o stea pe ceruri Tu vino, şi te-nchină, zi: „Doamne-ţi
Cu strălucirea ei să pot vedea mulţumesc!".
Cum jos, în umbra nopţii şi în neguri
COLINDĂ: O, brad frumos!
3
R.26. A sosit Crăciunul Lacrimile pocăinţei
O, ce bucurie! Îmi sunt singurul tezaur.
Tu ne-aduci, Iisuse Ţi le-aduc acum-nainte,
Har şi veselie. Cu sfială şi ruşine
Ce frumos e bradul, Copilaş venit din ceruri,
Ce frumos e tot Să porţi Crucea pentru mine.
O, ce bucurie,
Parcă nu mai pot! R.31. O, copilaş plăpând în paie
Îţi dormi acum al păcii somn
Noi avem hăinuţe, În cele mai umile straie
Calde şi frumoase, Iisuse, Tu, slăvite Domn.
Jucării şi pâine, Ca să ajungi pe-a noastră cale
Case călduroase. Te-ai pogorât în noapte, jos
Dar atâţia, Doamne, În cortul pribegiei Tale
N-au nimic pe lume Iisus, luceafăr luminos.
Nici chiar o măicuţă
Care să-i aline. R.32. Şi te-ai lăsat legat în faşe
De-o mamă ce te-a legănat
R.27. Încet apare luna plină Şi-ai plâns cu buzele gingaşe
Deasupra satului cu vie Iisuse, Mare Împărat.
Aduce satului lumină Te-ai pogorât pe-a noastră glie
Şi sufletului bucurie. Tu, Fiu al Tatălui slăvit
Ca cel mai mic, în sărăcie
Încet, aşa cum noaptea vine La noi, Iisus, bine-ai venit!
Vin vestitori din Răsărit…
Colindători cu traiste pline COLINDĂ: Noapte de vis (cu lumânări
Şi pomii parcă au-nflorit aprinse)

R.28. De la fereastră începe acum

Duios să tremure o colindă
Nişte fetiţe aşteaptă-n drum
Să intre copilaşii-n tindă.

Le-mparte mama, rând pe rând

Colaci frumoşi şi mere moi…
Privind la ei mi-am zis în gând
De ce nu pot să merg cu voi?…

COLINDĂ: Zurgălăi (cu negativ)

R.29. Astăzi vin şi-mi plec genunchii,

Înaintea ieslei Tale
Copilaş din altă lume,
Obosit de frig şi cale.
Şi-mi plec inima şi faţa,
Copilaş din zare-albastră
Să mă-nchin cu umilinţă
Căci cobori în lumea noastră.

R.30. Nu am smirnă ca şi magii,

Nici tămâie şi nici aur