3 Celula

A deschis ochii incet . Dorea sa se obisnuiasca cu intunericul neobisnuit pentru el.

Corpul sau lupta din rasputeri sa gaseasca o cale pentru a invinge intunericul. Se ridica de jos ,
dar ajungea tot acolo. Si parca era blestemat sa se ridice si sa cada de atatea ori cat sa-l enerveze
si s-o ia de la capat. Toata viata sa a trait in locuri unde lumina dura mai mult de 12 ore pe zi. Iar
acum avea parte de ceea ce nu-i placea. Iar viata iti ofera momente neplacute in scurtul rastimp
pe care il pretreci pe aici. Ciudat! Acolo unde locuia si avea lumina nenumarate ore nu s-a gandit
ca intunericul este o fiinta . Si acum il vedea cu ochii intregului trup. Arata hidos. Dar corpul
sau lupta. Cadea, se ridica... Si tot asa pana cand a trebuit sa constate ca se opunea fara rost. A
inteles ca de fapt nu se putea opune intunericului si n-a mai cautat o cale de iesire. Simtea ca se
afla intr-un cavou iar aerul parea ca se imputineaza. In scurt timp, a inceput sa respire cu
greutate, parca tot corpul se adunase cu toata greutatea in gat. Urma sa moara. Si a inchis ochii .
Atunci mintea sa s-a luminat si n-a mai contat intunericul de afara. Intreaga sa viata i s-a infatisat
intr-un chip feeric si a inceput sa se inchine cu limba si sa se pregateasca de sfarsitul ce urma sa
vina. Si a început să rememoreze. Copilăria… Taramul magic… Jocurile salbaticiei…
Imagini disparate ca dintr- un puzzle…

Mama… De fiecare dată se uita cu capul în sus la ea. Femeie înaltă cu ochi negri iscoditori si
nasul proeminent având parul legat în coc si tinand mainile disciplinate pe langa trup.

Tatal… Barbat scund, purta pantaloni ci toc intotdeauna si isi facea frizura peste cap. Cand
mergea se legana si fluiera. Cand a devenit pustan l- a cunoscut pe Emil. Cum? Clasic pentru un
copil… S-a iscat o bătaie în curtea scolii. După bataie, Emil s-a ridicat de jos repede și a ras cu
fata plina de julituri. Adrian în schimb l-a privit circumspect. Apoi a izbucnit si el intr- un hohot
de ras. Emil era cu doi ani mai mare ca el. Avea ochi albastri care strigau după viata. La 16 ani
i-a făcut cunostiinta cu prima fata. Adrian n- a fost niciodată prieten cu ea, pentru ca ea nu era
prietena cu barbatii. Prima lui experienta in descoperirea corpului feminin s-a încheiat când a
vazut-o goală. Se sufoca , simtea cum tot aerul din camera dispare. A trântit ușă de la iesire cu
putere si a luat- o la fuga in cautarea unei guri de aer. A inspirat profund, dar nu s-a linistit
pentru ca mintea sa lucra în continuare.

Polul Nord... Doamne, cât si- a urat locul în care locuia. Simtea ca se sufoca să vadă aceeasi
oameni. Si a plecat intr- o bună zi cand s- a ivit ocazia. În avion a dormit și a visat paradisul.
După doi ani a început să urască profund stâncile pline de gheata , singure pustii si goale. Ziua
lunga 6 luni din an era de fapt singura lui bucurie. Dar nu mai putea să revină înapoi . Le trimitea
prietenilor din țară mail-uri lungi cu realizarile sale în materie amoroasă. Învățase ca aici putea
să spună orice pentru că nu verifica nimeni cât de mincinos a fost. Ziua lungă și minciunile de
pe mail îi umpleau zilele plicticoase.

Emil… Stătea în fața lui în coşciug cu ochii lui mari verzi inchiși . A ajuns acasă , dar nu mai
stie cum. Singurul lucru pe care si-l aduce aminte au fost cuvintele mamei

-Ce mult te-ai schimbat Adrian!

S-a enervat atunci pentru ca a rostit teatral vorbele. Avea dreptate. Barba îi acoperea fața și
vorbea putin , foarte putin. Devenise taciturn, privea cu ura pe cei care încercau să deschidă
discuția cu el.

Mama… Ochii ei nu mai erau iscoditori priveau fix cerul. Au inmormantat-o la o zi după ce a
murit. În rest totul este alb în mintea lui.

Tatăl… Nu l-a mai gasit acasa. Pantofii cu toc au rămas undeva pe o polita din bucataria unde
fuma in fiecare zi.

Asa au plecat toti Adriane. Si tu nu mai stii nimic . Sa-ti spun eu cum au stat lucrurile. Sa ma
prezint. Sunt al treilea război mondial. Când ai vazut ca lumea a luat-o razna ai devenit taciturn
si ai vrut sa uiti totul. Si asa s-a intamplat. Ai plecat cu ultimul avion înainte de primul atac
nuclear. De ce a început războiul? Nimeni nu a inteles. S-au trezit intr-o zi ca eu am sosit. Stiai
ca parintii tai si Emil au murit din cauza radiatiilor. La fel s-a întâmplat și cu Emil. Ai vrut sa nu
mai stii și te-ai ascuns în aceasta hruba strâmtă. Fără rost… Puterile lumii au lansat din nou. În
scurt timp rachetele vor lovi tintele iar hruba în care te-ai ascuns nu te vă ajuta. La revedere!
Maine nu va exista .