Minunile false – Natura energiilor prin care se lucrează fărădelegea

Pe lângă multe lucruri care în ultimul timp au intervenit în viaţa noastră cu o anumită insistenţă, sunt şi
practicile oculte, cu mulţimea lor de varietăţi şi ramificaţii. Puterea demonică prin mijlocitorii ei – o mulţime de
vrăjitori, ghicitori, astrologi, prezicători, magi, care pretind a cunoaşte ceea ce este necunoscut în om şi în
natură – îşi fac munca lor neagră de înrobire a sufletului uman. Aceste practici erau cunoscute în antichitate la
toate popoarele, însă au fost interzise încă în Legea Veche ca fiind contrare credinţei date de Dumnezeu: „Să
nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru” (Lev. 19, 31). „Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitori, ca să se
desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui” (Lev.
20, 6). Odată cu scurgerea timpului au apărut mai multe varietăţi ale ocultismului care, ca şi în vechime,
apelează la forţele întunericului. În zilele noastre poţi întâlni cu nemiluita anunţuri în presă, la radio, la
televizor, prin care un mare număr de aşa-numiţi extrasenzori şi bioterapeuţi îşi propun serviciile în tratarea
multor boli prin, cum zic ei, metode netradiţionale. Ei se declară academicieni, profesori, magiştri, cei mai
înverşunaţi numindu-se chiar generali de onoare ai asistenţei medicale, excelenţi etc. Şi, spre regret, multă
lume rătăcită li se adresează după ajutor. Extrasenzorii sunt vrăjitori Cine sunt, totuşi, extrasenzorii?
Răspunsul îl aflăm chiar de la unul din ei –extrasenzorul A. Babici: „Ca şi în poveste, în viaţă există diferite
fenomene extrasenzoriale, provocate de aşa-numitele forţe energetice negre şi albe. Destinaţia primelor este
să le facă oamenilor rău. Celelalte forţe – le vom numi deocamdată purtătoare de energii vitale, adică celelalte
– sunt capabile să neutralizeze răul forţelor negre. Pe purtătorii forţelor negre, încă în timpurile vechi, strămoşii
noştri îi numeau vrăjitori. Purtătorii forţelor energetice, capabile să lupte cu cele rele, sunt numiţi astăzi
extrasenzori”. În cartea sa „Diagnostica Karmei”, G. Lazarev recunoaşte că şi-a început cariera fiind vrăjitor,
mai apoi extrasenzor, iar mai târziu şi-a alcătuit un sistem propriu de diagnosticare şi tratare pe baza Karmei
omului (în sistemul filosofic brahmanic, Karma desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta
oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare). Dar câteodată foloseşte şi acum
metodele magiei. Din cele expuse se cere făcută concluzia că extrasenzorii sunt vrăjitori sau purtători de
magie albă. Însă magia, fie albă spre a face bine, fie neagră spre a face rău sau verde – spre tămăduire –
rămâne totuşi magie. Prin exerciţiile extrasenzorilor se acţionează asupra psihicului omenesc şi se
influenţează voinţa pacientului. Şi chiar atunci când la prima vedere aceste acţiuni pot părea binefăcătoare,
întru însănătoşirea omului, aceasta se întâmplă apelând la metodele oculte de altădată. Calităţile
supranaturale (paranormale) pe care le poate poseda, într-o anumită măsură, fiecare om, extrasenzorii şi le
dezvoltă prin anumite antrenamente sau le obţin recurgând la forţele întunericului. Principala metodă aplicată
de ei este hipnoza, prin aceasta impunându-i-se hipnotizantului o voinţă străină în gândire şi comportare sau
un „program codificat”. În timpul hipnozei, a meditaţiei sau codificării subconştientul înregistrează tot ceea ce i
se insuflă. Extrasenzorii şi bioterapeuţii practică „transplantarea” organelor omeneşti Dacă ne vom referi la
rezultatul „vindecării”, uneori, prin insuflare, la prima vedere, s-ar părea că pacientul e vindecat, dar această
stare este aparentă şi tempo-rară, deoarece dispar numai simptomele bolii, prin „concentrarea” energiei vitale
a pacientului de la organele sănătoase la cele bolnave. Ca rezultat, urmările sunt periculoase şi pentru
organele care erau sănătoase. Sf. Ioan Gură de Aur referindu-se la cei ce aleargă ca să se tămăduiască prin
slujitorii puterii demonice, zice: „Diavolii nu au reuşit să vindece nici măcar pe vrăjitorii şi fermecătorii care le
slujeau lor, de beşicile şi de bubele pe care le-au dat Dumnezeu prin Moise în Egipt (Ieşirea 9, 11). Şi dacă
dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista de durerea trupului tău? Diavolii se silesc să te
scoată pe tine din Împărăţia Cerurilor şi deci cum te vor izbăvi pe tine de boli? Deci nu te amăgi creştine, că
niciodată lupul nu se va face oaie, nici diavolul nu se va face doctor. Că mai lesne este ca focul să îngheţe şi
zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine”. În mod clandestin, extrasenzorii şi bioterapeuţii
cu o pregătire mai „înaltă” practică, după afirmaţiile lor, transplantarea organelor omeneşti. Pentru o sumă
impunătoare se găseşte un „donator” de la care se „transplantează” biocâmpul organismului necesar, se ţine
câteva zile în spaţiul astral, pentru a rupe vechile legături energetice cu organele donatorului. După tratament,
pacientul se simte „bine”. Însă pentru donator urmările sunt tragice. Fiind urmărit de senzaţia putrezirii de viu
şi obsedat de urmările morţii, descompunerii, se alege cu o moarte prematură. Cea mai neascunsă şarlatanie
este aşa-numita astrologie medicală, conform căreia toate bolile nu sunt cauzate de ecologie, nu de infecţie,
ereditate, traume, sau inflamaţii, ci de poziţia stelelor în momentul naşterii. Dacă e să reieşim din acest
postulat, atunci în secţiile de urologie ar trebui să se afle pacienţi născuţi într-o lună, în cele de boli interne – în
altă lună, în secţia de chirurgie – născuţi în luna a treia etc., însă toţi oamenii care apelează la medic se nasc
în zile diferite şi nu se observă nici o legitate. Cu toate că unii extrasenzori folosesc simbolul creştinesc, ei nu
au nimic comun cu creştinismul Prin anii ’80 ai secolului trecut se scria foarte pompos în presă despre
psihochirurgii filipinezi care efectuau operaţii fără intervenţia chirurgicală (fizică). Cu toate că ei folosesc
simbolul creştinesc, făcând chiar şi „rugăciune” înainte de operaţii, nu au nimic comun cu creştinismul.
Rugăciunile rostite sunt departe de cele creştine şi se folosesc ca o cheie sau ca un descântec magic pentru
chemarea puterii astrale, adică a întunericului. O astfel de îmbinare făţişă şi ruşinoasă putem întâlni şi la unii
extrasenzori şi bioterapeuţi care afirmă că, „făcând fapte bune, slujesc lui Dumnezeu”. Prin autoritatea
Ortodoxiei, printr-o ignoranţă spirituală şi o nepăsare a oamenilor, parazitează o mulţime de vindecători,
scoţând spre văzul tuturor atribute ale credinţei ortodoxe. Sub ascunzişul crucii, icoanei, rugăciunilor,
extrasenzorii „ortodocşi” îşi realizează menirea – de a înrobi sufletele oamenilor prin puterea întunericului.
Această minţire rămâne neobservată numai de cei cu credinţă slabă, care tind, fără a-şi curăţi sufletul prin
pocăinţă, să se izbăvească de bolile trupeşti, adesea neobservându-le pe cele sufleteşti. Icoanele din biserică
sunt pentru extrasenzori canale conducătoare ale „energiei cosmice” Extrasenzorii şi bioterapeuţii afirmă că
una din puterile de „acumulare” ale energiei sunt icoanele din Biserică, pe care ei le consideră drept „canale
conducă-toare ale energiei cosmice”. Nu în zadar ei adesea îndeamnă pacienţii să plece la mai multe biserici
spre a se ruga, ca mai apoi să le „răpească” energia acumulată. Dar ce poate fi comun între creştinism şi
practicile oculte? Sf. Apostol Pavel ne învaţă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire
are dreptatea cu fărădelegea? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un
necredincios?” (II Cor. 6, 14-15). Cei care se adresează vinde- cătorilor oculţi, mai ales când ei activează sub
„acoperirea” Ortodoxiei, nu-şi dau seama căror puteri slujesc. Aceştia astfel se îndepărtează şi se leapădă de
Dumne-zeu. Se distruge individualitatea omului, paralizându-i voinţa şi impunându-i-se un mod de gândire
străin. Astfel, el devine biorobot şi extrasenzorul îl omoară pe Dumnezeul din el, Cel care l-a zidit pe om după
chipul şi asemănarea Sa, înzestrându-l cu raţiune şi gândire liberă. Tendinţa făţişă a extrasenzorilor de a face
„bine” are drept scop distrugerea divinului din om Nu este întâmplătoare probabil, nici apariţia ocultiştilor de
diferite ranguri din Moldova, Ucraina şi Rusia, în vara anului 2000, la adunarea de pe Muntele Şerpilor din
apropierea mănăstirii Ţâpova, pentru a beneficia, după spusele lor,de energia lunii pline. Acel loc, după
cercetările arheologice, s-ar socoti un vechi centru sacramental dacic, unde cei sosiţi practicau ritualuri,
„invocând” duhurile străbunilor. Acest loc a fost ales, probabil, şi din motivul existenţei, în apropiere, a
lăcaşului sfânt. Tendinţa făţişă a extrasenzorilor ş bioterapeuţilor de a face „bine” are acelaşi scop final cu
întreaga mişcare New Age, din care şi fac parte, de a distruge divinul din om, spre a construi o punte de la om
la supraom, egal cu Divinitatea. Această tendinţă de răzvrătire împotriva Creatorului lor au avut-o şi îngerii
mândriei, fiind izgoniţi din Împărăţia lui Dumnezeu. Căci spune Mântuitorul: „Nu oricine îmi zice Doamne,
Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu celui din ceruri. Mulţi îmi vor zice în
ziua aceea: „Doamne, Doamne oare nu în numele Tău am proorocit şi în numele Tău am scos demonii, şi nu
în numele Tău minuni multe am făcut?” Şi atunci voi mărturisi lor: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi.
Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea” (Mt. 7, 21-23). „Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind
ademeniţi de alţii” Pentru a nu cădea în aceste legături e nevoie să ne ferim şi să ne apărăm de acţiunea
tuturor forţelor oculte. Să nu apelăm la extrasenzori, vrăjitori şi magi, să ferim de ei şi pe apropiaţii noştri. Sf.
Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: „Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind ademeniţi de alţii. Dacă veţi
cădea pradă vrăjitoriei, veţi fi nedemni de bunăvoinţa lui Dumnezeu şi prin aceasta vă gătiţi numeroase
necazuri”. Să nu uităm că în extrasenzorică, ca şi în alte învăţături oculte, omul se ciocneşte cu lumea
întunericului, dar contactul cu ea este fatal atât pentru suflet cât şi pentru trup. Bibliografie 1. Иеромонах
Анатолий (Берестов), Число зверя на пороге третьего тысячелетия, Изд. „Новая книга”, М., 1996. 2.
Иеромонах Анатолий (Берестов), А. Печерская, „Православные колдуны” – кто они?, Изд. Полтавской
епархии, 1998. 3. Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut. Ed. Bunăvestire, 2000. Protoiereu Ioan Lisnic