Raport final cu privire la activitatea științifică a doctorandei Ludmila RACIULA

Am fost înmatriculată la studiile de doctorat, specialitatea Lingvistica generală, frecvența

la zi, în octombrie 2014. Împreună cu coordonatorul am hotărât asupra temei de cercetare, care
este „Aspectul lingvocultural al frazeologismelor românești” și am întocmit un plan de lucru.

În anul 2014-2015, am studiat și selectat bibliografia necesară pentru capitolul 1. Totodată,

am susținut examenul la limba străină și la informatică. În continuare, am definit structura detaliată
a capitolului 1, conceptele cheie și trăsăturile definitorii ale acestora.

În anul 2015-2016, am continuat să studiez literatura de specialitate și am elaborat o

variantă inițială a paragrafelor 1 și 2 în care am descris conceptul de unitate frazeologică și
trăsăturile ei definitorii. Tot în acest an am susținut examenele la Istoria și metodologia domeniului
de cercetare și Specialitatea partea 1.

În plus, am participat cu comunicări la următoarele conferințe:

1) „Formarea competenților lingvoculturale”, prezentată în conferința științifică internațională
RELEVANȚA ȘI CALITATEA FORMĂRII UNIVERSITARE: COMPETENȚE PENTRU
PREZENT ȘI VIITOR. Consacrată celor 70 de ani de la fondarea universității bălțene. Bălți, 8
octombrie 2015.

2) „Conceptul de imagine asupra lumii: noțiuni de bază.”, prezentată în conferința științifică cu

participare internațională. Probleme de filologie: aspecte teoretice și practice (Ediția II). 11
decembrie 2015. Cu publicarea articolului în materialele conferinței, p. 170- 178. ISBN 978-9975-
3145—3-4.

3)„The Concept of Language World Picture”, prezentată la simpozionul internațional Reflecting

Upon English Language Teaching in a Culturally Diverse World, în data de 18-19 martie 2016,
USARB.

Tot în acest an, am obținut o bursă de mobilitate academică la Institutul de Științe Tehnologice
ATEI din orașul Thessaloniki, Grecia pentru anul de studii 2016- 2017. Dat fiind faptul că instituția
la care am obținut bursă este una tehnică și nu dispune de un departament sau catedră ce s-ar ocupa
de lingvistică, am fost redirecționată la filiala Universității britanice Sheffield în orașul
Thessaloniki, unde mi s-a dat un coordonator pe perioada mobilității și mi s-a propus să frecventez
un curs teoretico-practic de „Metodologia cercetării științifice”. În cadrul acestui curs, am obținut
unele cunoștințe și deprinderi care mă vor ajuta la elaborarea metodologiei experimentului
psiholingvistic. Astfel, am aflat toate condițiile și treptele de organizare a unui experiment științific
precum și modalitățile de prelucrare a datelor obținute. Tot aici, am fost instruiți cum să pregătim
un articol științific în conformitate cu normele de organizare și redactare a publicațiilor
internaționale.

În același timp, în perioada mobilității am finalizat capitolul 1 al lucrării, am cercetat literatura

necesară pentru capitolul doi, dedicat metodei lingvoculturologice de cercetare. Am elaborat un
plan al capitolului doi și am decis asupra organizării a unui experiment psiholingvistic pentru a
demonstra unele ipoteze expuse în lucrare. Am efectual și un micro sondaj cu ajutorul aplicației
Google Forms pentru a verifica posibilitatea utilizării acestei aplicații în scopul acumulării datelor
de la respondenți. Datorită acestei testări, am ajuns la concluzia că eșantionul de respondenți ar
trebui să fie selectat minuțios, deoarece respondenții sub 20 de ani nu dispun de acele cunoștințe
de fond necesare pentru interpretarea unor frazeologisme idiomatice. Totodată, consider că este
necesar de a selecta un eșantion reprezentativ, respectând proporțiile de sex, vârstă, regiune, etc.
După revenire din mobilitate, am susținut examenul la Specialitate partea a doua și am prezentat
spre atenția catedrei un referat care include 2/3 din capitolul 1 a lucrării.

Deși sunt la finele studiilor de doctorat, î-mi rămâne să finisez capitolul doi, în care descriu metoda
lingvoculturologică și experimentul psiholingvistic, să prezint rezultatele acestui experiment. În
capitolul 3 vom discuta rezultatele obținute în cadrul experimentului și vom prezenta concluziile
corespunzătoare.

4.10.2017
Denumirea tezei „Aspectul lingvocultural al frazeologismelor românești”

Capitolul I. Frazeologia prin prisma lingvoculturologiei

1.1.Conceptul și trăsăturile distinctive a unității frazeologice
1.1.1. Reproductibilitatea
1.1.2. Stabilitatea
1.1.3. Idiomaticitatea
1.1.4.Polilexicalitatea
1.1.5. Accentul
1.2.Etapele și tendințele principale în dezvoltarea frazeologiei
1.2.1. Perioada clasică în dezvoltarea frazeologiei
1.2.2. Perioada post-clasică
1.2.3. Perioada neo-clasică
1.2.4. Concluzii
2. Semantica unităților frazeologice prin prisma lingvoculturologiei
2.1.Noțiunile de semnificație, desemnare și sens
2.2.Formarea semnificației frazeologice
2.3.Aspecte cognitive a formării semnificației frazeologice
2.4.Structura semnificației frazeologice
2.5.Concluzii
3. Specificul național-cultural al frazeologismelor

3.1.Conotația culturală – obiect al studiului lingvoculturologic

3.2.Conceptul de cultură prin prisma lingvoculturologiei
3.3.Relația limbă – cultură
3.4.Relația dintre fenomenele culturale vs motivarea semnificației frazeologice
3.5.Concluzii

Capitolul II. Metoda lingvoculturologică în frazeologie

Metoda lingvoculturologică
Metodologia experimentului
Prezentarea rezultatelor obținute

Capitolul III. Discutarea rezultatelor obținute în cadrul experimentului

Elaborarea unui model de interpretare lingvoculturală a frazeologismelor

Etapele unui comentariu lingvoculturologic

 Referat

Lucrarea de față reprezintă o parte din capitolul 1 a tezei de doctorat dedicată cercetării
aspectului lingvocultural al frazeologismelor românești. Acest capitol este intitulat „Frazeologia
prin prisma lingvoculturologiei” și conține trei paragrafe.

În scopul acestei lucrări, ținem să menționăm importanța diferențierii frazeologismelor non-

idiomatice de frazeologismele idiomatice (ce au la bază o imagine), care prezintă un interes
deosebit pentru studiul dat. În continuare, ne vom referi în mod special la frazeologismele
idiomatice. Totodată, susținem lingviștii care abordează frazeologia în sensul ei larg, ceea ce ne
permite să folosim parimiile drept context pentru interpretare a unor frazeologisme idiomatice.

În continuare, voi prezenta succint ipotezele principale ce au fundamentat cercetarea noastră.

Reieșind din caracterul antropocentric al lingvoculturologiei, prin prisma căreia abordăm

unitatea frazeologică, considerăm important de a studia aspectul cognitiv al semnificației
frazeologice, structura semantică a unităților frazeologice, precum și formarea semnificației
frazeologice. Ne propunem să examinăm rolul conotației în structura componențială a
semnificației frazeologice.

O ipoteză ce a fundamentat cercetarea noastră ține de metoda de realizare a conotației culturale

în conținutul semnului lingvistic: dacă unitățile frazeologice sunt înzestrate cu un specific național-
cultural, atunci există modalități prin care acest specific național-cultural este reflectat în
semnificația frazeologică, precum și modalități de evidențiere a acestui specific. Presupunem că
conotația culturală este o verigă ce conectează, pe de o parte, forma semnului, în cazul semnelor
de denominare secundă forma semnului lingvistic este reprezentată de „sensul ad litteram” al
obiectului sau situației desemnate (imagine), și pe de altă parte, de concepte, stereotipuri, etaloane,
simboluri, etc. - semne ale culturii universale și naționale însușite sau cunoscute de purtătorii de
limbă.

Dat fiind faptul că la momentul actual nu există un studiu care ar descrie mecanismele
competenței cultural-lingvistice ce condiționează perceperea imaginii la baza frazeologismului
prin prisma categoriilor culturii, în studiul de față vom înainta ipoteza conform căreia purtătorii de
limbă posedă informații culturale comune tuturor membrilor grupului lingvocultural care permite
interpretarea național-culturală a frazeologismelor. În conformitate cu această ipoteză ne
propunem să studiem interacțiunea dintre limbă și cultură reflectată într-un număr mare de
frazeologisme idiomatice. În acest scop, e necesar să identificăm sursele de interpretare culturală
a frazeologismelor. În cercetarea de față vom prelua tipologia surselor de interpretare culturală,
elaborată de V. Telija cu unele modificări și vom încercă să o aplicăm la realiile culturii românești,
selectând exemple de frazeologisme idiomatice din tezaurul limbii române.

Aș putea rezuma concluziile principale ale cercetării noastre în următoarele teze:

1. Semnificația frazeologismului înglobează în conținutul său atât individualul cât și socialul,

ea redă modul specific al poporului de a vedea lucrurile, delimitează elementele experienței
umane, ținând cont de particularitățile așezării geografice, dezvoltării istorice, sociale și
culturale.

2. Cuvintele componente ale frazeologismelor idiomatice nu sunt unități minimale a

conținutului și deci nu pot servi unități de analiză componențială a semnificației.

3. Semnificația frazeologismului este rezultatul resemantizării a unei îmbinări libere de cuvinte.

Elementele constitutive ale unităților frazeologice trec printr-un proces de deactualizare, după
care se transformă din cuvânt independent în parte a grupului stabil, iar sensul obținut de
frazeologism este unul abstractizat și aparține întregului grup de cuvinte. Această
transformare semantică se produce pe baza unor tropi (metaforă, metonimie, hiperbolă).

4. Formarea semnificației frazeologice are la baza ei activitatea cognitiv-creativă a omului, care

reprezintă cel de al doilea nivel al abstractizării prin interpretarea sistemului inițial de
concepte în structurile conștiinței lingvistice.

5. Structura semantică a frazeologismului include două tipuri de informații – informații

raționale (aspectul logic), redate de macro-componentul denotativ și informații emotiv-
afective, reflectate în macro-componentul conotativ, iar specificul unităților frazeologice
constă nu atât în funcția lor nominativă, de a desemna obiecte și fenomene din realitatea
imediată, cât în capacitatea lor de a caracteriza aceste obiecte, de a reda atitudinile și emoțiile
vorbitorului în raport cu aceste obiecte și fenomene.

6. Conotația este o componentă complementară a conținutului, caracterizată printr-o orientare

pragmatică pe baza informațiilor raportate la factori pragmatici de diferite tipuri: cunoștințe
empirice, cultural-istorice, filozofice, etc. (cunoștințe asociative sau de fond) ale purtătorilor
de limbă despre realii, atitudinea rațional-emotivă sau emotiv-evaluativă a vorbitorului față
de obiectul desemnat, registrele stilistice de care dispun vorbitorii unei limbi pentru a-și
modula mesajul în funcție de circumstanțe, contextul în care are loc comunicarea, relațiile
sociale între comunicanți, formele comunicării, etc.

7. Conotația include în componența sa blocuri de informații apreciative, motivaționale, emotive

și stilistice. Datorită capacității semnificației frazeologice de a îngloba toate componentele
 sus nominalizate, frazeologismul realizează funcția sa esențială – de a păstra informația, de
a o raporta la prototip și la concept cu totalitatea de informații despre valorile socioculturale
ale obiectelor și reflectarea emoțională a subiectului, precum și de a indica obiectul din
realitatea imediată.

8. Imaginea la baza frazeologismului este condiționată de diverse tipuri de informații culturale

care, la rândul lor, servesc drept temei pentru interpretarea conotației. Totodată, aceste
informații prezintă o componentă importantă a competenței culturale.

9. În linii mari, vorbind despre sursele de motivare a unităților frazeologice distingem dintre
surse extralingvistice (rituale, credințe populare, concepții preștiințifice despre lume,
simboluri culturale, etaloane, intertextualitate, aspecte ale culturii materiale, aspecte ale
interacțiunii socioculturale, interdicții și tabuuri) și surse intralingvistice (metafora,
metonimia, hiperbola).

10. Metafora conceptuală servește drept sursă de motivare intralingvistică pentru un număr mare
de frazeologisme idiomatice (chiar și în diferite limbi). Totodată, din cauza caracterului ei
abstract, metafora conceptuală nu poate servi unica sursă de interpretare lingvoculturologică,
necesitând o îmbinare armonioasă a mai multor metode.

11. Adesea structurile de informații culturale se suprapun și este dificil de a stabili care din aceste
structuri au condiționat apariția unității frazeologice.