Argintul viu

Argintulviu
Scris de Ovidiu Dragoş Argeşanu
vineri, 14 mai 2010

Am căutat mult să găsesc ceva scris despre argintul viu. Tot ceea ce ştiu am
aflat din practică, iar mai târziu, când am început să lucrez la nivel energetic
şi implicit să le simt cât de cât, am dorit să le dau o explicaţie ştiinţifică.
Singura carte în care am găsit informaţii despre această formă de energie
aparţine lui Eliphas Levi. El susţine că este o energie densă, care se
găseşte din punct de vedere spiritual în mijlocul Pământului, corespunzând
ca element fizic mercurului. Practica nu îl contrazice, pentru că argintul viu o
dată pătruns în câmpul cuiva se localizează de obicei în micul bazin (ca şi
cum acesta ar fi fundul unui vas) şi de aici perturbă procesele fizice şi
psihice. La bărbaţi se „depune" la nivelul testiculelor, producând impotenţă sau „împietrirea" lor.
În aceeaşi clinică am întâlnit o măicuţă de la Mănăstirea Clocociov, de lângă Slatina. Prezenta mai
multe simptome: insomnii, gânduri stranii şi, cum spunea ea, „nu mai pot bea nimic, că trebuie să ies
imediat afară". Sincer, nu ştiam ce se întâmpla. Mi-am propus să preiau energia pe care o acumulase
în ea şi să o analizez acasă. Zis şi făcut. M-am dus acasă, am mâncat şi am adormit. M-am visat
descântând argint viu. Spuneam Tatăl nostru şi, cu mâna dreaptă, strângeam argintul viu în mâna
stângă, după care îl aruncam peste umăr. Când m-am trezit, aveam un întreg cortegiu de simptome:
greţuri, vărsături, scaune moi. Noroc ca aveam la dispoziţie două toalete – o jumătate de oră am
pendulat, din cinci în cinci minute, între ele. După ce am reuşit să mă liniştesc, am „fugit" la spital să
văd ce face pacienta. Măicuţa era pe hol şi se vedea clar că îi este mai bine. I-am reproşat că nu
fusese mai clară în descrierea simptomelor, motiv pentru care nu înţelesesem ce se întâmplă cu ea;
mi-a replicat că nu putea, ca femeie şi măicuţă, să vorbească deschis despre asemenea lucruri. Ceea
ce m-a contrariat era faptul că preotul de acolo, Părintele Visarion, pe care îl cunoşteam şi ştiam cât de
bun este, ar fi putut să o „vindece", fără să o mai trimită la Bucureşti. Măicuţa mi-a confirmat că ar fi
putut sa o ajute, dar că nu o făcea mereu pentru ca să nu se spună despre el că ar fi sfânt !
Am mai avut ocazia să întâlnesc mai multe asemenea cazuri. Un fost practicant de radiestezie, grad
trei sau patru, avea probleme digestive. Nu putea mânca nimic fără a-i provoca un foarte supărător
meteorism abdominal (balonare). După consultul de gastro-logie, care nu a evidenţiat nimic patologic,
l-au trimis la psihiatrie, unde i s-a prescris (comic !) Xanax. Până la urmă, a ajuns la un descântător de
lângă Curtea de Argeş, unde, după câteva şedinţe, i s-a rezolvat problema. A plecat şi trăieşte bine
mersi în Canada.
Cel mai tragic caz a fost cel al unei fete, pe care am întâlnit-o la secţia de adulţi, care avea
optsprezece ani şi numeroase internări în diverse secţii de psihiatrie. Povestea că, atunci când era
copil, a ieşit în curtea casei şi a văzut ceva asemănător unei gelatine, în care a şi călcat. De atunci îi
era frică să iasă din casă. Când iam spus că o descântătoare ar fi rezolvat-o în cinci minute, a început
să plângă. „Şi cum, umblu de zece ani de zile printre medici, degeaba?" De ce nu am ajutat-o eu
atunci? Sincer, nu ştiam prea multe despre argintul viu, nu eram sigur că „turele dintre WC-uri" ar fi fost
soluţia şi nu aş mai fi vrut s-o testez curând.
Acum ştiu că sunt de ajuns câteva şedinţe de terapie cu lumină şi terapia chakrelor pentru ca pacientul
să se simtă mai bine.
Am avut o discuţie cu un profesor de psihiatrie. Când i-am spus despre cartea pe care vreau să o
scriu, m-a întrebat cu ce drept judec eu psihiatria românească. I-am răspuns că atât timp cât un om
trece timp de ani de zile prin mai multe secţii de psihiatrie, în zadar, fără a-i găsi careva leacul, deşi
acel om s-ar fi putut vindeca în zece minute, cunoaşterea îmi dă dreptul să îi judec, fie numai pentru
lipsa de deschidere a unor medici, nemaivorbind despre profesionalism.
Prezenţa argintului viu se poate constata cel mai simplu cu un pendul. Acesta este atras puternic de
mercur şi rămâne nemişcat, de parcă ar fi fixat deasupra. Se poate afla sigur dacă este argint viu sau
nu, prin întrebări simple cu răspuns „da" sau „nu" pentru mişcările dreapta-stânga ale pendulului.

Folosirea energiei REIKI face ca argintul viu să se scurgă în pământ,

bolnavul simţind efectiv cu uimire acest proces. Se mai pot folosi rugăciunea
Sfanţului Ciprian şi Molitfele de dezlegare de farmece şi vrăji ale bisericii
ortodoxe, care au efect mai puternic dacă se face şi stropirea cu apă sfinţită la sfârşitul slujbei.
PSIHOTERAPIA, PSIHANALIZA sau orice formă de terapie prin cuvânt nu prezintă valoare în aceste
cazuri, pentru că, dacă nu este preluată energia malignă din câmpul pacientului, ea rămâne stocată la
nivelul cel mai profund al subconştientului.
Ultimul caz pe care l-am avut era al unui bărbat, care a venit la cabinet tot cu probleme digestive,
însoţite de greţuri şi dureri abdominale. Colega mea, doctoriţă, i-a făcut un examen clinic prin care nu
se evidenţia nimic patologic, după care am decis să fac, totuşi o măsurătoare cu pendulul. Adevărul
este că simţeam deja în stomac prezenţa argintului viu. Dar, ca să mă conving, l-am pus în decubit
dorsal pe canapea şi am găsit toate chakrele închise. I le-am deschis, folosind sistemul shaolin de
rotaţie din jurul chakrelor, simbolurile REIKI (Cho Ku Rei, Sei He Ki) şi Karuna REIKI (Rama pe
chakre), restul le-am trasat doar pe câmp şi apoi i-am aplicat un fel de beeming la nivelul capului,
încercând să împing toată energia negativă în jos. După doar douăzeci de minute era curat. Spunea,
ca pentru el: „Formidabil, am văzut la televizor la Teo, dar nu am crezut !".
Oricum, faţă de perioada când încercam să scap eu însumi de argint viu şi ţineam posturi negre de trei
zile consecutive, sprijinin-du-mă de garduri şi făcând turnee pe la moaştele sfinţilor, este un progres !
Aceasta nu înseamnă că nu îi mai vizitez, din când în când, pe la raclele lor, oricum îi voi respecta
toată viaţa aceasta şi după. Argintul viu nu are inteligenţă proprie, dar poate fi condiţionat, adică i se
poate implementa un program care să dezorganizeze ţesuturile în care se află. Are de asemenea,
capacitatea de a trece de la o persoană la alta prin simpla apropiere. Dacă la o masă o persoană este
plină de argint viu, după un timp toţi vor avea cantităţi mai mici sau mai mari de argint viu în funcţie de
protecţia divină personală.
El pare să se transfere de la un om la altul pe principiul vaselor comunicante, ocupând zonele joase
ale organismului. De multe ori este de ajuns să spui din suflet Tatăl Nostru, pentru ca toate chakrele să
se deschidă şi să permită argintului viu să se scurgă în pământ.
Spuneam că argintul viu este o energie de tip teluric, stocat în centrul pământului, reprezintă partea
spirituală a mercurului şi că, fiind cea mai grea energie, se acumulează de obicei în bazinul mic. însă
când cantitatea este foarte mare, poate umple efectiv tot corpul spiritual, inclusiv capul.
Am avut mai multe cazuri de bolnavi cu argint viu, dar care s-au rezolvat relativ simplu. într-unui dintre
cele mai recente, pacientul era chiar un medic, care a ajuns la mine după ce a petrecut mai mult timp
prin cabinetele de psihoterapie. Incercasem deja, în repetate rânduri, să explic colegilor mei
psihoterapeuţi sau psihiatri că nu sunt minuni şi că magia există, în ciuda faptului că mulţi se
încăpăţânează să o nege. M-au considerat, în cel mai bun caz, un excentric. Am stat de vorbă cu
medicul respectiv cinci ore, în tot acest timp aplicând intuitiv metode de terapie cunoscute. După
aceea, am realizat că am folosit doar metode japoneze de terapie alternativă: REIKI, SHIATSU şi
masaj osteopat. Imi spusese că torul pornise din momentul despărţirii de fosta prietenă, dar nu o
considera ca fiind cauza bolii lui - o depresie, care îl împiedica să gândească, să lucreze şi să se
bucure de viaţa pe care şi-o construise cu greu.
Folosind un pendul, am descoperit că toate chakrele lui erau închise (pendulul stătea efectiv fixat
deasupra chakrei, ca şi cum l-ar fi atras un magnet). Pacientul nu mai avea voinţă proprie, nu mai
putea gândi, nu mai era capabil să ia decizii sau să acţioneze în mod corect. O astfel de situaţie, mult
prelungită în timp, transformă un om în legumă, pentru că el nu mai poate relaţiona cu exteriorul (mai
întâi din punct de vedere energetic, apoi la propriu). El afirma că vede lumea ca printr-o ceaţă. Cel mai
bun remediu împotriva argintului viu este Lumina, care îl obligă să se scurgă în pământ. Mi-a mărturisit
că îşi dăduse seama că nimic nu se potrivea întru totul cu ceea ce este scris în cărţile de medicină, aşa
ca se dusese la un vrăjitor care se folosea de magia neagră. Acesta îi spusese că femeia de care se
despărţise îi făcuse necazurile şi, deşi încercase să se împace cu ea şi să se ierte unul pe altul, răul
revenise. Există acel tip de farmece care se înnoiesc singure, periodic. Ca metodă de contracarare, cel
mai bine este să-l îndrumi pe pacient să înveţe să se vindece singur (întâiul grad de REIKI este de
multe ori suficient). În cazul lui, nu acesta era cauza, ci faptul că o femeie (prietena sau mama ei) nu-l
iertase. Acest lucru se poate descoperi prin masaj osteopat, la deblocarea articulaţiilor umerilor. În
ceea ce-l priveşte, la cel drept şi l-a amintit pe vrăjitor, iar la cel stâng pe femeia respectivă. În magie,
adevărata mare problemă este că, adesea, acela care a avut o dată de-a face cu magia are mari
şanse să se reîntâlnească cu ea, fiind cel mai adesea un context de natură karmică.
Precizez că nu toate afecţiunile psihice sau neurologice sunt de natură magică ! Am descoperit însă, în
timp, că remediile magice ajută, chiar şi în boli care nu sunt produse în acest mod.