În vremurile noastre, în care interesul şi parvenirea sunt la ordinea zilei,

caracterulomului se depreciază într-atât încât inconsecvenţa şi duplicitatea sunt tot mai desîntâlnite.

Un prim argument ar fi faptul că fiecare persoană caută să se afirme în societate, sădevină o

personalitate recunoscută printre ceilalţi care alcătuiesc grupul său social. Înopinia mea, un om valoros
este acela care poate rămâne consecvent ideilor sale în oricecircumstanţă. Din acest motiv cred că cei
care, din interese personale şi materialemeschine, trădează propriul cuvânt, la fel de lesne îşi pot trăda
semenii şi, deci, suntdemni de tot oprobriul.

În al doilea rând, consider că un exemplu potrivit de astfel de oameni “încăpători”

sunt foştii activişti şi politici comunişti din ţara noastră. Din acest grup se disting,
totuşi, cei care, pe de-o parte , cred în continuare în convingerile lor şi, pe de altă
parte, cei care îşi recunosc vina. Dând la o parte aceste două categorii, rezultă o
masă compactă de oameni fără caracter şi fără scrupule, care astăzi se erijează
în cei mai virtuoşi conducători ai naţiunii.
În concluzie, după cum toţi oamenii au defecte, anumite vicii ale societăţii le pot
revela şi accentua, dovedindu-se că, într-adevăr, mulţi oameni sunt “încăpători”.