pe care o ai timp de cateva secunde atunci cand ti se pare ca ai mai trait ceea ce tocmai s-a intamplat. Exista trei tipuri de déjà-vu: déjà-vecu - deja trait, déjà-senti - deja simtit si déjà-visite - deja vizitat. Deja-vu-ul poate fi determinat de 3 categorii de factori: disfunctie biologica (ex: epilepsia), familiaritate implicita si perceptie divizata. Deja-vu-ul apare spontan si in majoritatea cazurilor dureaza intre 10 si 30 de secunde. E ca si cum ai trai din nou aceeasi experienta. Sunt oameni care il experimenteaza o singura data in viata, precum si oameni care traiesc foarte des acest fenomen. Deja-vu-ul poate determina o senzatie de teama, intrucat teama vine ca o reactie fireasca in fata neconoscutului. Primul care a studiat senzatiile de deja-vu a fost medicul francez Emile Boirac in anul 1876, care a dat si numele acestui fenomen. Sigmund Freud vede in sentimentul de déjà-vu un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei in fata unor experiente traumatizante. Tot Freud sustine ca déjà-vu-ul se intampla cand o persoana isi reaminteste spontan o fantezie sau o dorinta inconstienta reprimata. Hermon Sno sustine ca senzatia de déjà-vu este o reminiscenta ale unor imagini holografice. Una dintre cele mai aprigi dispute ale oamenilor de stiinta este cea legata de asocierea senzatiei de deja vu cu visele premonitorii. Desi nu este considerat drept un sentiment de deja-vu, senzatia pe care au pilotii in timpul zborurilor cu avioane supersonice este similara cu cea pe care copiii o au in visele lor. Déjà-vu-ul este confundat si cu alte fenomene gen: experiente precognitive. Halucinatii. Amintiri false. Un exemplu concret: intram intr-o casa in timp ce vorbim cu gazda si putem experimenta un deja-vu. Multi dintre cei care au experimentat senzatia de deja-vu, sustin ca aceasta apare in urma rapirilor extraterestre. Deja-vu este un fenomen greu de studiat pentru ca apare spontan, dureaza putin si nu are manifestari fizice. Deja-vu... un fenomen foarte neobişnuit.