Școala viitorului

Privind în trecut putem să observăm cum de la tăbliţe cu cretă am ajuns la tehnologie de

înaltă performanţă, cum manualele şi caietele sunt înlocuite de carţile digitale şi tablete, aşa
că putem foarte uşor să ne imaginăm şcola din anul 2035 fiind una de proporţii imense, cu
adaptări mai presus de ceea ce cuvintele actuale pot prezenta.
Şcoala viitorului, din punctul meu de vedere, are în comun cu cea din prezent doar numele.
Învățământul este, fără doar și poate, unul dintre domeniile de bază în care tehnologiile
viitorului trebuie să ajungă, deoarece acestea au potențialul de a deschide noi orizonturi ale
educației, cu experiențe de învățare interactive și fără caracterizări negative ale sistemului.
Pe măsură ce tehnologia se schimbă, și educația se transformă – putem observa acest lucru
în școlile din străinătate, dar și în școlile și liceele de la noi, unde profesorii sunt din ce în ce
mai deschiși la gadgeturi, iar elevii sunt maeștri în folosirea lor
În anul 2035 viaţa şi condiţiile școlii vor evolua, iar nevoia oamenilor de a ajunge la
atotcunoaştere va deveni mult mai greu de stăpânit. Nu imi imaginez copii cărora li se
implantează microcip-uri în creier sau la roboţi ce vor să conducă lumea ( deşi, niciuna dintre
aceste variante nu poate fi exclusă) . Eu îmi închipui holograme, computere imense,
teleportări.
Închid ochii şi îmi imi imaginez cum ar fi ca Hitler în persoană să îmi vorbească despre
nazism si concepţiile lui despre război, cum ar fi dacă Picasso, Leonardo daVinci sau
Michelangelo ar povesti despre frumuseţea ce ne înconjoară, apoi ar începe să picteze alături
de noi. In ora de istorie să fim teleportaţi într-o anumită epocă, iar la ora de literatură să fii la
propriu absorbit de o carte, să trăieşti alături de personaje, să le înţelegi mai bine.
Cum ar fi ca la ora de muzică să fii obligat să mergi la concertele idolilor tăi doar pentru a
avea un gust mezical bun. Iar fiecare elev să aiba dreptul de a face ore de canto împreună cu
artistul lui preferat .
Acum aş vrea să vorbesc puţin despre ascpectul noii instituţii.
În primul rând, va fi mare, imensă. Cărămida (sau oricare alt material ) va fi inlocuit de sticla
extrem de rezistentă şi imposibil de spart. Pe acoperiş se vor afla grădini pline de plante, flori
colorate şi copaci scunzi, aceste locuri reprezentând locul unde elevii pot să socializeze şi să
îşi petreacă pauzele. Sălile de clasă vor fi construite din sticlă opacă, iar tabla înlocuită de un
computer intins pe un perete intreg. Băncile ar fi scoase din uz, studenţii i’fiind aţezaţi în
semicerc pe scaune( confortabile) sau pe perne în funcţire de activitate .Ar exista litturi ce nu
merg doar în sus sau în jos, ci şi pe verticală. În timpul pauzelor s-ar asculta muzică( aleasă în
urma unui sondaj al elevilor) .În sălile de gimnastica, sport sau atletism ar exista câte
douăzeci de vestiare, separate, chipate cu duşuri .
Sub nivelul parterului s-ar afla un centru medicalpentru situaţii de urgenţă, dar, în acelaşi
timp, ar deveni şi un loc unde elevii pot învăţa câteceva despre medicină.
Şi acum, pauzele. Cele mai frumoase amintiri din timpul şcolii se petrec în pauză,aşa că
pauzele vor fi mult mai mari, timpul alocat fiind in funcţie de rezultatele elevilor timpul
maxim fiind de treizeci de minute, iar cel minim de numai 3minute.
În pauza de masă ei vor consuma numai alimente organice şi sănătoase, iar fast-food-ul va
dispărea. Elevii pot primi puncte de socializare care ar pute fi folosite drept „cupoane” de
reducere.
Astfel arată școala în anul 2035. Totuşi acest viitor strălucit este doar o percepţie simplă a
unui viitor îndepărtat. Călătoriile intergalactice, orele moderne, cunoaşterea vastă, aplicată pe
diferitele domenii hologramele sunt ceea ce eu îmi doresc. Poate că eu voi spectatorul acestui
joc frumos al necunoscutului, admirând copiii viitorul, spunându-le poveşti despre „tablă şi
cretă”