Urs polar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți
să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de
discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.

 Îi lipsesc notele de subsol. Marcat din martie 2013.

 Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din martie 2013.

Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Urs polar

Stare de conservare

Vulnerabil

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Ursidae

Gen: Ursus

Specie: Ursus maritimus

 Sinonime

Thalasaarctos maritimus

Modifică text

Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate
ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții sale este de
35-40 de ani.

Cuprins

 1Descriere
 2Teritoriul de răspândire
 3Hrănire
 4Reproducerea
 5Importanță
 6Literatură
 7Mitologie
 8Bibliografie
 9Referințe
 10Legături externe

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300–600 kg la masculi și
150–300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 2,5 m. Are o blană de culoare albă.
Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime alba
sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte
animale din tundră. Este un înotător excelent.
Corpul ursului polar este asemănător cu cel al unui urs brun. Capul poate ajunge la peste 40 cm
lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții sunt mai mici ca la
celelalte specii, dar mai ascuțiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adică nu sunt atașate de
gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de
km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat.
Culoarea blănii este albă, dar poate fi gălbuie sau gri în timpul verii. Însă explicația științifică a culorii
acesteia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele
ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte călduroasă, iar temperatura
corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig. Sistemul lor de încălzire este foarte
eficient (în părul blănii se găsesc canalicule microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică
excelentă) și de aceea uneori se tăvălesc prin zăpadă pentru a se răcori.
Labele din față sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura propulsia. Cele
posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele sunt mai mari decât la ceilalți
urși (22 de cm lățime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat
nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În apă atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare,
iar scufundat poate să stea până la 5 minute. Ca și oamenii se deplasează atingând solul cu
călcâiele, dar și cu talpa și pot adopta o poziție bipedă ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să
observe pericolele, să caute hrană sau să lupte. Înălțimea unui urs polar este de 1,3 - 1,6 m.[1]

Teritoriul de răspândire[modificare | modificare sursă]

Ursul polar este răspândit în ținutul arctic. Acesta se întâlnește în mediul polar arctic și anume în
apele Oceanului Arctic, dar și pe uscatul înconjurător. Polul Nord poate fi considerat tundră și
taiga.[necesită citare] Oimiakon și Verhoiansk au un climat polar datorită limitei climatice de iarnă mai
joase cu 10 °C decât în Antarctica. Temperatura aici este cuprinsă între -20 °C și -40 °C, iar vara
ajungând la peste 0 °C. Precipitațiile sunt aproximativ de 100-300 ml/an. De asemeni apar cicloni.
Vara are loc topirea gheții. Ziua durează 5 luni, iar în ultima lună este semiîntuneric. În sud, unde
este mai uscat, apare solul cu stepă polară (tufe mici, mușchi, licheni, ierburi). Aceasta atrage urșii
polari. Dar locul preferat de urșii polari este calota glaciară din Oceanul Arctic deoarece aici
sunt mamifere marine.
În apa oceanică viața este mai abundentă decât pe continent. Aici urșii polari găsesc ușor hrana,
care constă în foci. Ei parcurg spre nord sau spre sud distanțe de până la 1000 km când calota
glaciară începe să se topească, pentru a căuta hrană.
Supraviețuirea ursului polar este pusă în pericol, după cum au anunțat oamenii de știință, de
către încălzirea globală. Deja calotele glaciare au început să se topească, gheața este mai puțină cu
aproape 50% decât acum 60 de ani.
Ursul polar este un animal protejat prin lege în țări precum Norvegia, Canada și Danemarca, care au
interzis vânarea acestora din anul 1960.

Hrănire[modificare | modificare sursă]

Un pui îngrijit

Ursul polar este carnivor, consumând în special pui de focă, precum și diferite cetacee și pinipede.
În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheață de pe insulele arctice. Ursul polar este
un puternic vânător de foci (Pusa hispida). Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși,
dar și cel mai perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în
șir așteptând ca focile să iasă.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și poate parcurge zeci de kilometri pentru
a găsi o ursoaică fără pui. Perioada de împerechere este din martie până în iunie. Gestația durează
195-265 zile. Femela începe construcția adăpostului pentru pui începând cu luna octombrie. Ea
sapă un gang lung de câțiva metri continuat cu o peșteră adâncă de 2 metri, lăsând și o ieșire spre
sud pentru a nu fi înfundate cu zăpadă de viscolele din nord. Femelele nasc în medie doi pui. Puii
sunt născuți cu ochii închiși și au o blană deasă. Ei cântăresc aproape 600 de grame. Ursoaica va
petrece 10 zile în apropierea vizuinii pentru ca puii să se adapteze la clima rece. În aprilie vin în
contact cu clima și mediul. Bârlogul este loc de adăpost pentru ei deoarece temperatura poate
atinge +20 °C. Puii rămân cu mama 2 sau 3 ani. Ei ajung la maturitatea sexuală la 5-6 ani. Rata
mortalității la pui este estimată ca fiind cuprinsă între 10-30%.

Importanță[modificare | modificare sursă]

Aspecte pozitive: este folosită blana lor și carnea de către populația din acea zonă. Aspecte
negative: sunt considerați periculoși. Au fost raportate cazuri de deces în urma întâlnirii cu aceștia în
rândul populației autohtone. Este un animal protejat de lege, vânarea sa fiind strict reglementată. Se
precizează că există aproximativ 40.000 de exemplare în sălbăticie.

Literatură[modificare | modificare sursă]

Joaca puilor de urs polar

Ursul polar este celebru datorită poveștii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Fram este un artist la
circ și este dus înapoi în mediul său pentru că altfel ar fi murit din cauza captivității. În realitate
acesta este greu de dresat chiar luat de mic din mediul său natural se adaptează foarte greu noilor
condiții.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Această gravură, făcută de către Ciukci în anii '40 pe un colț de fildeș al unei morse, ilustrând vânarea focilor
de către urșii polari.

Totem: Ursul ca totem simbolizează viața trăită în liniște și armonie. Ursul este un simbol al puterii,
al rezistenței. Specific zonei pacifice nord-occidentale sunt cei doi urși (Ursus americanus și Ursus
arctos horribilis - grizzly). Aceștia pot fi văzuți pe totemul din aceste zone, sculptați, cu gheare lungi,
limba scoasă, nările sugerate prin două cerculețe și mâncând somoni. Grizzly a atras
atenția băstinașilor datorită puterii și cruzimii, fiind considerat protector al casei. În unele legende
este considerat prințul care se va căsători cu cea mai frumoasă fată din acea comunitate. Ziua
ursului: În folclorul românesc ziua ursului este pe 2 februarie sau Stretenia atunci când se practică
ritualurile viilor. Se mai numește Martinul cel Mare și se crede că în această zi ursul iese
din bârlog și joacă, iar dacă își vede umbra mai doarme șapte săptămâni pentru că atunci se termină
iarna, dacă nu vine primăvara și nu mai hibernează. Zalmoxis: se presupune că derivă de la
"zalmos" care înseamnă "piele de urs". Zeița Artemis: Aceasta avea preotesele îmbrăcate în blănuri
de urs și era considerată divinitate a vegetației. Constelații: constelațiile Ursa Mare și Ursa
Mică.Legenda spune că zeița Callisto și fiul ei au fost transformați în urși de către Hera deoarece
aceasta a avut un copil cu soțul ei, Zeus.