Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eficiența sistemului fotovoltaic este de 25% atunci când se combină celule triplu-
joncțiune fotovoltaice cu tehnica de concentrare. Din moment ce receptorul nostru funcționează
se va confrunta cu problema încărcării termice. Eforturile termice induse produse sunt dilatarea
termică și efectele ei asupra deformării acestor componente.
2. Dilatarea termică
Corpurile solide își cresc dimensiunile atunci când crește temperatura. Este vorba de
expansiunea unui corp sub presiunea constantă generată de variația de temperatură ΔT.
Există trei tipuri de dilatare luate în considerare:
a) Dilatarea liniară
• Vizează cazul unui fir sau a unei tije.
Valoarea expansiunii termice ΔL este dată de
următoarea relație:
1
b) Dilatarea suprafeței
•Similar cazului unei plăci. Elongația de suprafață termică S poate scrie astfel:
∆𝑆
𝑆𝑓𝑖𝑛𝑎𝑙 = 𝑆0 (1 + 𝛽 ∆𝑇) sau = 𝛽 ∆𝑇, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝛽 = 2 𝛼
𝑆0
c) Dilatarea volumului
Cazul dilatării unui volum cubic. Dilatarea volumului poate fi exprimată astfel:
∆𝑉
𝑉𝑓𝑖𝑛𝑎𝑙 = 𝑉0 (1 + 𝛾 ∆𝑇) sau = 𝛾 ∆𝑇, unde 𝛾 = 3𝛼
𝑉0
Acest receptor este alcătuit dintr-o rețea de celule fotovoltaice conectate între ele
care capturează lumina solară pentru a o transforma în energie electrică. Un izolator
care limitează scurgerile și leagă celulele de substrat (Figura 4). Acesta din urmă este
un teanc de diferite materiale cu un schimbător de căldură folosit pentru răcirea
întregului ansamblu.
Figura 3. Primul model de receptor dens cu celule multistrat Figura 4. Configurația plăcii receptoare
Aceste receptoare sunt în curs de dezvoltare iar marea provocare care există este
gestionarea fluxului de căldură, care afectează eficiența celulelor. Într-adevăr, așa cum se arată
în Figura 5, eficiența globală a celulelor scade liniar cu creșterea în temperatura pentru un flux
luminos dat.
2
Pe lângă asta, impactul mecanic al temperaturii asupra receptorului rămâne o mare
provocare. Într-adevăr, receptorul este o stivă formată din mai multe materiale cu diferiți
coeficienți de expansiune termică deci componentele suferă modificări dimensionale în
consecință, sub efectul unei încărcări termice uniforme. Astfel, se dorește ca designul
receptorului de sisteme solare concentrate să țină cont și de sistemele lor de răcire.
4. Tehnici de răcire
Tehnicile de răcire sunt diverse. Acestea includ, printre altele, tehnica microcanalelor,
prezentată în Figura 6. Acest concept a fost dezvoltat pentru prima dată de către Tuckerman și
Pace în 1981 cu materiale cu conductivitate termică ridicată, aceștia descoperind influența
microcanalelor asupra capacitatății de răcire a întregului sistem. Secțiunile drepte utilizate în
microcanale pot fi dreptunghiulare, triunghiulare sau trapezoidale. Rezultatul răcirii prin
microcanalele sunt influențate de dimensiunea canalului, de putere și alți factori adecvați.
3
Figura 7.Geometria unui receptor solar
4
Figura 8. Diagrama eforturilor induse unei structuri stratificatet cauzate de
solicitări termice:
Bibliografie:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Cellule_thermophotovolta%C3%AFque;
Étude et caractérisation du comportement thermomécanique de récepteur d’un
système photovoltaïque concentré UNIVERSITÉ DE SHERBROOKE, Faculté de
génie, Département de génie mécanique, Mohamed CHROUFA, 2014;
https://savoirs.usherbrooke.ca/bitstream/handle/11143/117/Chroufa_Mohamed_MScA
_2014.pdf;jsessionid=13E5FCDE404B2C36EC19C77886C68944?sequence=1;
Royne, A., Dey, C. J. et Mills, D. R. (2005). Cooling of photovoltaic cells under
concentrated illumination: a critical review. Solar Energy Materials and Solar Cells;
Kinsey, G. S., Pien, P., Hebert, P. et Sherif, R. A. (2009). Operating characteristics of
multijunction solar cells. Solar Energy Materials and Solar Cell;
http://www-cast3m.cea.fr/html/Theses_Cast3M/Roux.pdf.