EMR – curs 1

diapozitiv 1 – titlul cursului și date de contact

diapozitiv 2 – condiții de promovare
diapozitiv 3 – capitolele cursului
diapozitiv 4 –introducere – termeni utilizați
o pacient / subiect – elementul central al sistemului medical
o masă pacient (floating table top) – masa care poziționează pacientul
o tubul generator de radiații X – convertește energia electronilor accelerați în radiație X, rezultând
informații despre structurile interne ale corpului uman
o elemente suport pentru tubul generator de radiații X
• transformator pentru tensiuni înalte – sursa de alimentare a tubului generator de radiații X
(generarea de electroni și încălzirea filamentului)
• cabluri de alimentare – speciale pentru tensiuni înalte
diapozitiv 5 – introducere – termeni utilizați
o consola operatorului – interfața dintre operator și sistem
o sistemul de comandă și control – traduce comenzile operatorului în comenzi pentru elementele care
operează
o cupola tubului generator de radiații X – diferite funcții: preia excesul de căldură (radiator), oferă
protecție radiologică deradiația nefolositoare, permite trecerea radiației doar prin zona controlată,
oferă izolare electrică
o colimator – focalizează radiația la dimensiunea necesară, limitează câmpul de expunere la suprafața
detectorului, filtrare parțială sau totală, localizator cu lumină vizibilă pentru simularea expunerii
o detector de radiații X – casetă radiologică (cu film), amplificator de iagine (convertește radiația X în
lumină vizibilă – filmul este mai sensibil)
o filtre (împotriva radiației de frânare)
o radiație X
o sistem pentru controlul expunerii – senzorii și traductoarele
o sistem pentru procesarea imaginii – amplificatoare, camere video, sisteme de mărire și altele
diapozitiv 6 – radiația X – surse de radiație X
o radiația X din natură – surse extraterestre: soarele și stelele îndepărtate – contribuie la radiația de
fundal – în jur (o altă sursă de radiații de fundal – solul)
o cantitatea de radiația de fundal la care este expusă o persoană – în funcție de locul în care trăiește
o nu sunt periculoase în mod obișnuit
o radiațiile X produse cu scopuri medicale provin dintr-un aparat proiectat să emită astfel de radiații
diapozitiv 7– radiația X – istoric
o sfârșitul anilor 1800 – experimente cu electricitatea – fenomen nou
o comportamentul electricității într-un vid – tubul Crookes
diapozitiv 8 – radiația X – istoric
o comportamentul electricității într-un vid – tubul Crookes
 tubul – doi electrozi: anod – pozitiv din punct de vedere electric și un catod – negativ
 se studia trecerea electricității de la catod la anod
 electricitatea – electroni care străbat un conductor
 electronii – accelerați în spațiul dintre catod și anod
 aer în tub – orice electron care străbate spațiul dintre catod și anod se va lovi de atomii de
gazul– se reduce eficiența transmiterii energiei electrice – necesitatea vidării tubului (pe cât
posibil)
 nu se cunoștea – în aceste condiții electronii accelerează la viteze foarte mari – viteza direct
proporțională cu diferența de potențial – „raze catodice”
diapozitiv 9 – radiația X – istoric
o comportamentul electricității într-un vid – tubul Crookes
  nu se cunoștea – coliziuni între electroni și structura atomică a anodului și a sticlei tubulu –
interacțiuni responsabile pentru producerea de raze X, precum și pentru iluminarea tubului
diapozitiv 10 – cei mai importanți cercetători din primele zile ale experimentării cu radiații X (au lucrat în
paralel)
o Wilhelm Röntgen – fizician – cel care i-a dat numele de radiați X, adică necunoscută
o Alan Archibald Campbell-Swinton – inginer electric – bazele teoretice ale televizorului electronic și
unul dintre primii care a studiat aplicațiile medicale (a deschis și un laborator radiografic)
o Ivan Pului / Johann Puluj – fizician – inventatorul lămpii cu lumină rece (pentru citit) – primele
fotografii în raze X datorită înclinării țintei cu 45°
diapozitiv 11 – descoperirea lui Röntgen
o noiembrie 1895 – experiment cu un tub Crookes, parțial vidat
o tubul – acoperit cu un înveliș de carton negru – ori de câte ori tubul Crookes era alimentat, apărea o
lumină slabă, verde, pe un mic ecran din apropiere
o nu înțelegea cum apare iluminarea – nu există nici un fel de lumină care să iasă din tub
o ecranul – vopsea care conținea o substanță chimică numită platinocianid de bariu
o cu cât se apropia ecranul de tub strălucire mai puternică – chiar dacă existau cărți între tub și ecran,
ecranul tot strălucea
o a înțeles – un fel de „raze” sau „particule” care puteau penetra – o serie de experimente în care își
așeză mâna și alte obiecte între tubul Crookes și ecranul vopsit și putea vedea de fapt un tip de umbră
a oaselor în mână
o plăcile fotografice – lângă tub, emulsia fotografică determina apariía unor umbre fără nici o expunere
la lumină, astfel încât aceasta a condus la realizarea primei radiografii („Fotografia mâinii soției sale
a fost prima fotografie a unei părți a corpului uman care utilizează raze X. Când a văzut imaginea, ea
a spus: „Mi-am văzut moartea””)
o articol – „Cu privire la un nou tip de raze: o comunicare preliminară” (28 decembrie 1895) – câteva
săptămâni mai târziu Ivan Pului prezenta fotografii în radiații X cu o calitate mult mai bună)
o Röntgen – „X” – un tip necunoscut de radiații (colegii, trecându-se peste obiecțiile sale, au sugerat ca
ele sa îi poartă numele – s-a păstrat denumirea de radiație Röntgen în multe limbi, inclusiv în limbile
germană, daneză, poloneză, suedeză, finlandeză, estonă, rusă, japoneză, olandeză și norvegiană
o Există contradicții referitoare la descoperirile sale, deoarece Röntgen a dispus arderea notelor de
laborator după moartea sa
diapozitiv 12 - utilizarea în scopuri medicale
o Thomas Edison – investigații – tungstatul de calciu este cea mai eficientă substanță de a emite
electroni
o fluoroscopul său – standardul pentru examinările medicale cu raze X
o Edison a renunțat la cercetarea cu raze X înainte de moartea lui Clarence Madison Dally (obiceiul de
a testa tuburile cu raze X pe mâinile sale – cancer – ambele brațe au fost amputate)
o John Hall-Edwards – prima utilizare a radiației X în condiții clinice și prima utilizare a radiației X
într-o operație chirurgicală
diapozitiv 13 – generarea radiației X
o noțiuni de bază
o materia este compusă din particule foarte mici numite atomi
o atomii se combină în molecule
o atomul este compus dintr-un „nucleu” sau o parte a atomului care conține protoni și neutroni.
Protonul are o sarcină electrică pozitivă care ajută la menținerea integrității atomului. Neutronii nu au
nicio sarcină electrică
o Electronii se rotesc în jurul nucleului pe traiectorii eliptice
o Orbita unui electron și distanța pe care o meníne față de nucleu se numește un nivel energetic
o Ceea ce ține electronii pe orbitele lor este viteza lor și faptul că electronii sunt încărcați negativ
o materialul din care face parte atomul se modifică în funcție de numărul de particule prezente în atom
diapozitiv 14 – generarea radiației X
o noțiuni de bază
 o radiația este absorbită de materie – atenuare – mai mare cu creșterea densității de electroni
(materialele mai dense absorb radiația mai eficient) – solide, lichide, gaze
o stabilitatea materiei poate fi modificată ori de câte ori există un fel de stimulare – de exemplu, când
energia electrică este trecută printr-un fir de cupru electronii de la un atom se ciocnesc cu electronii
unui atom adiacent (electricitatea); trebuie să existe o diferență de potențial care să muta electronii de
la un atom la altul, iar când o baterie este conectată la un dispozitiv reacția chimică din baterie
provoacă ionizare în substanța chimică; când razele X sunt făcute să se ciocnească cu materia (în
cazul radiografiei, coliziunile dintre razele X și atomii din țesutul uman apar întâmplător, iar această
instabilitate este în general reparată aproape imediat de corp)
o Ionizarea materiei este reprezentată de intteracțiunea dintre particule și electroni, rezultând în
îndepărtarea electronilor de pe nivelele lor energetice și emiterea de fotoni
o Materialele instabile în mod natural sau „radioactive” emit radiații și particule din nucleul lor,
transformându-se în alte materiale stabile; Radioactivitatea este compusă în esență din trei tipuri de
radiații: alfa, beta și gamma.
diapozitiv 15 – pentru generarea de radiații X sunt necesare:
o 1. o sursă de electroni. – se generează un curent electric care parcurge un filamentul aducându-l în
stare de „incandescență” (apare o emisie termică). O cantitate mare de energie electrică este forțată
printr-un fir cu diametru foarte mic, astfel încât, datorită aglomerării unui număr mare de electroni,
aceștia sunt „forțați să iasă” din filament și formează un nor de electroni în jurul filamentului.
Deoarece sunt încărcați negativ, tind să se respingă reciproc și să rămână în nor.
o 2. o modalitate de accelerare a electronilor – se aplică o diferență de potențial foarte mare între catod
și anod direct proporțională cu atracția dintre electronii din jurul filamentului și suprafața discului
anodic. Această tensiune variază în funcție de scopul generării radiației X.
o 3. o țintă pentru electroni – discul anodic (circular)
diapozitiv 16 –generarea de radiații X sunt necesare:
o Această diagramă arată modul în care electronii lovesc suprafața țintei și apoi interacționează cu
atomii din materialul țintă (Tungsten) (interacțiunile care sunt responsabile pentru producția de
radiații X apar la aproximativ 0,5 mm sub suprafața țintei)
diapozitiv 17 – generarea de radiații X, probabilitate
o Atomul din stânga este relativ simplu în timp ce atomul din dreapta are o densitate foarte mare de
electroni. Un electron cu o viteză ridicată care întâlnește acești doi atomi se va ciocni cu o
probabilitate mai mare de electronii atomului din dreapta, decât ai celui din stânga. Tungstenul este
un metal foarte bun pentru a fi utilizat ca ţintă în anozii tuburilor care produc radiaţii X pentru că are
un număr atomic mare (74) și acest lucru înseamnă că are mulți electroni. Cu cât numărul atomic al
maerialului ţintă este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea unei coliziuni de către electroni,
producându-se radiaţii X.
diapozitiv 18 – tipuri de radiaţie X
o Viteza electronilor depinde de valoarea maximă a diferenţei de potenţial dintre catod şi anod (de
ordinul kV – kVp = kilovolts peak).
o Când electronii se ciocnesc cu materialul țintă, această coliziune produce două tipuri specifice de
radiaţii X
o 1. Caracteristice – este în concordanță cu tipul de material țintă care o produce (diferă de la material
la material)
o 2. Radiaţii de frânare (Bremsstrahlung) – produsă de materialul țintă atunci când electronii
proiectilului sunt încetiniţi rapid sau frânaţi.
o mai există un tip de interacție între electroni când aceștia se ciocnesc, dar energia nu este suficient de
mare pentru a-l destabiliza pe cel de pe un nivel energetic – se generează doar căldură
diapozitiv 19 – radiația X caracteristică
o În acest exemplu există doar două nivele energetice. Energia pe care o au electronii la fiecare nivel
este energia care ar fi necesară pentru a îndepărta electronul de la acel nivel. Pentru tungsten energia
electronilor de pe nivelul K este de 69,5 kEv (kilo electron volți), iar cea a celor de pe nivelul L este
 de 12,1 kEv. Acest lucru ne spune că, pe măsură ce electronii se îndepărtează de nucleu, energia lor
este mai mică.
o Există trei pași:
o # 1. un electron trece printr-un atom
o # 2. electronul se ciocnește cu unul dintre electronii atomului și îl îndepărtează de pe nivelul său
energetic (atomul a fost ionizat sau a pierdut un electron); atomul ajunge într-o situație care
trebuie corectată; electronii implicați se îndepărtează de atom și cel mai probabil, vor ajunge pe
nivelele energetice ale altor atomi.
o # 3. un electron de pe un nivel energetic exteerior se va poziționa în locul celui eliminat; în timpul
acestui proces se emite un foton de radiație X.
o Energia radiației X va fi întotdeauna diferența dintre energiile nivelelor implicate (în acest exemplu,
este de 69,5 kEv -12 kEv = 57,5 kEv). Dacă este cunoscută energia nivelelor implicate, atunci poate
fi calculată energia radiației X emisă. Dar nu poate fi prezis nivelul energetic de pe care va veni
electronul care va umple golul.
o Acest proces produce un spectru de emisii de radiații X la câteva frecvențe discrete, uneori denumite
linii spectrale. Liniile spectrale generate depind de elementul țintă (anod) folosit și astfel se numesc
linii caracteristice.
diapozitiv 20 – radiația X de frânare
o În cazul radiației de frânare electronul, care este încărcat negativ, trece foarte aproape de nucleul
încărcat pozitiv, iar atracția dintre ele încetinește viteza electronului. Atunci când apare această
„frânare”, energia pierdută este transformată într-un foton de radiație X și în căldură. Acesta apare
imediat ce electronul a trece de nucleu.
o Energia electronului depinde de diferența de potențial dintre anod și catod - cu cât este mai mare
aceasta, cu atât va fi mai mare și energia radiației X generată. Pe de altă parte, apropierea electronului
de nucleu va influența, de asemenea, energia radiației X generată - cu cât electronul este mai aproape
de nucleu, cu atât va interveni mai mult acțiunea de „frânare” și cu cât acțiunea de frânare este mai
mare, cu atât energia rezultată este mai mare. Va rezulta astfel un fascicul de radiații polienergetice
deoarece dacă, de exemplu, diferența de potențiaș este de 100 kV, înseamnă că fotonul de radiație X
rezultat poate avea orice energie de la 0 până la 100 kV. Nu există un control asupra distanței dintre
nucleu și electronul emergent dar, deoarece diferența de potențial este mai mare, energia rezultată
este mai mare, deoarece un număr semnificativ mai mare de electroni trece mai aproape de nucleu și
prin urmare, generează fotoni de energie înaltă.
diapozitiv 21 – materiale pentru țintă
o Ambele procese de producere a radiațiilor X sunt ineficiente, cu o eficiență de producție de numai
aproximativ un procent și astfel cea mai mare parte a energiei electrice consumate de tub este
eliberată sub formă de căldură reziduală. Atunci când se produce un flux de radiații X utilizabile,
tubul generator de radiații X trebuie proiectat pentru a disipa eficient căldura în exces.
o În tuburile medicale generatoare de radiații X, ținta este, de obicei, tungsten sau un aliaj mai rezistent
la fisuri de reniu (5%) și tungsten (95%), dar uneori molibden pentru aplicații mai specializate, cum
ar fi atunci când sunt necesare radiații X mai moi pentru mamografie. În cristalografie cea mai
obișnuită este o țintă de cupru, iar cobaltul este adesea utilizat atunci când fluorescența din conținutul
de fier din eșantion ar putea să prezinte o problemă.
diapozitiv 22 – radiația X de frânare
o caracteristicile fizice ale radiației X:
o 1. Fotonii de radiație X penetrează. În funcție de tipul de țesut expus se va regla capacitatea de
penetrare a radiației X prin reglarea diferenței de potențial dintre catod și anod. Trebuie remarcat
faptul că diferite părți ale corpului vor avea diferite atenuări, așadar necesită reglaje diferite
o 2. Radiația X este o formă de radiație electromagnetică: are o lungime de undă care este măsurată
în angstromi, are frecvență, este penetrantă și neutră din punct de vedere electric
o 3. Radiația X este polienergetică
o 4. Radiația X poate fi atenuată. Aceasta înseamnă că radiațiile X pot fi atenuate sau absorbite de
materie. Un exemplu este plumbul care este foarte dens din punct de vedere atomic și va absorbi
 sau atenua radiația foarte bine. În corpul uman, osul tinde să absoarbă o cantitate semnificativ mai
mare de radiație decât țesuturile moi și organele umplute cu aer deoarece acestea din urmă au o
densitate atomică mai scăzută.
o 5. Unghiul traiectoriei. Acest lucru se referă la modul în care apare radiația X în tubul generator.
Electronii pătrund sub suprafața țintei, iar interacțiunea lor are loc, de obicei, la aproximativ 0,5
mm adâncime. Radiația X sunt produsă este emisă în toate direcțiile, dar numai cele care au o
anumită direcție vor ieși din tubul generator, restul fiind absorbite de învelișul protector.
o 6. Viteza radiației X este aceeași cu viteza luminii, indiferent de vitezele electronilor care
participă la producerea ei.
o 7. Radiația X are capacitate de ionizare. Aceasta înseamnă că radiațiile X au capacitatea de a
îndepărta electronii de la atomii materialului cu care interacționează.
o 8. Radiațiile X pot provoca fluorescența anumitor tipuri de fosfor. Anumite materiale
interacționează cu radiațiile X astfel încât materialul va străluci sau va da ilumina. Această
proprietate este foarte utilă atunci când este utilizată împreună cu filmul fotografic. În casete
lumina produsă în urma interacțiunii expune filmul cu radiația luminoasă creându-se imagina
radiografică
o 9. Radiațiile X nu pot fi focalizate. Când radiațiile X trec prin materie, ele tind să meargă într-o
linie dreaptă. Totuși, dacă lovesc un atom fotonul de radiație X va fi absorbit sau poate fi deviat
într-o altă direcție.
diapozitiv 23 – radiația X de frânare
o 10. Când radiațiile X interacționează cu filmul provoacă modificări electro-chimice în structura
acestuia, astfel încât atunci când filmul este developat în substanțe chimice va afișa tonuri de gri
sau „densitate radiografică”.
o 11. Radiațiile X au, de asemenea, capacitatea de a modifica chimic materia. În unele cazuri, cum
ar fi radioterapia, se folosesc radiații pentru a trata cancerul. Radiația poate schimba mediul
chimic al țesutului pe care îl interacționează astfel încât să ajute la distrugerea celulelor
canceroase. Din punct de vedere biologic, structura atomică a țesutului viu poate fi, de asemenea,
afectată în numeroase moduri.â
o 12.Când radiațiile x interacționează cu materia, ele vor fi absorbite sau împrăștiate / deflectate.
Ambele interacțiuni pot provoca efecte biologice prin ionizarea structurii atomice a țesutului
biologic. Este important de știut, de asemenea, că atunci când radiațiile x interacționează cu
țesutul uman, uneori are loc un tip de interacțiune în care radiația este complet absorbită de atom.
Când se întâmplă acest lucru, se produce și ionizarea, iar atomul răspunde prin emițarea unui
foton secundar de radiație X. Acesta are, de obicei, o energie foarte scăzută. Radiația dispersată
apare atunci când o rază X este pur și simplu deviată și există puține pierderi de energie. Ea poate
avea și alte interacțiuni până când ajunge în cele din urmă să fie absorbită undeva. Raza X
dispersată are capacitatea de a ioniza țesutul sau materia.
o 13. Radiațiile X fac parte din spectrul electromagnetic: au lungimea de undă și frecvență. Cu cât
lungimea de undă este mai mică, cu atât energia și frecvența sunt mai mari. Cu cât lungimea de
undă este mai mare, cu atât radiațiile sunt mai puțin penetrante.
diapozitiv 24 – probleme
o La începutul istoriei descoperirii radiației X, persoanele care au lucrat cu tuburile generatoare de
radiație X nu erau conștiente de natura dăunătoare a acestora și își plasau extremitățile în calea
lor, apărând curând leziuni.
o Un exemplu cu privire la modul în care radiația X a fost folosită la începutul utilizării sale:
piciorul unei doamne încă în pantof.
o La începutul anului 1896, la câteva săptămâni după descoperirea lui Röntgen, Ivan Romanovich
Tarkhanov, care a iradiat broaște și insecte cu radiații X, concluziona că razele „nu doar
fotografiază, ci și afectează funcția vie”.
o Îndată după descoperirea lor, au apărut numeroase povestiri despre arsuri, căderea părului și mai
rău, în revistele tehnice ale timpului.
 o Exemplu: În februarie 1896, profesorul John Daniel și dr. William Lofland Dudley de la
Universitatea Vanderbilt au raportat căderea părului după ce Dr. Dudley a fost radiografiat. Un
copil care a fost împușcat în cap a fost adus la laboratorul Vanderbilt în 1896. Înainte de a încerca
să găsească glonțul, a fost încercat un experiment, pentru care Dudley s-a oferit voluntar. Daniel a
raportat că 21 de zile după ce a făcut o fotografie a craniului lui Dudley (cu o durată de expunere
de o oră, la o distanță de o jumătate de centimetru), el a observat o pată cheală de 2 inci (5,1 cm)
în diametru, pe partea capului cea mai apropiată de tubul generator de radiație X.
diapozitiv 25 – structura tubului generator de radiații X
o animații
diapozitiv 26 – structura tubului generator de radiații X
o tub generator de radiații X cu anod fix (imagine și schemă)
diapozitiv 27 – structura tubului generator de radiații X
o tub generator de radiații X cu anod rotativ (imagine și schemă)
diapozitiv 28 – structura tubului generator de radiații X
o elementele de bază:
o tubul de sticlă
o poate tolera temperaturi ridicate (sticla utilizată în vesela actuală)
o trebuie să poată menține un vacuum foarte ridicat pentru a se asigura că electronii și
radiațiile X produse nu se ciocnesc cu moleculele de aer
o catodul
o este alcătuit dintr-un „pahar de focalizare” care are unul sau două filamente alimentate cu
o tensiune și un curent scăzut pentru a provoca o emisie termică (eliberarea electronilor
dintr-un filament când este alimentat – „fierbere”). Acești electroni sunt direcționați sau
„focalizați” pe țintă.
o ținta
o tuburile moderne generatoare de radiații X au drept anod un disc care este atașat la un
rotor. Acesta este făcut să se rotească de către un stator format dintr-o serie de bobine
electrice la viteze foarte mari.
diapozitiv 29 – structura tubului generator de radiații X
o cupola tubului generator de radiații X oferă
o suport mecanic – menține tubul ferm și sigur în poziție
o tolerează temperaturi foarte ridicate – marea majoritate a energiei care este consumată se
transformă în căldură
o asigură răcirea tubului – este umplută cu ulei (ajută la răcirea tubului de sticlă; deoarece
radiația X se deplasează prin acest ulei când iese din tub, uleiul are, de asemenea, un efect
ușor de filtrare; asigură o izolare electrică; cele mai multe cupole au, de asemenea, un
ventilator de răcire care circulă aerul de răcire în jurul său pentru a ajuta la disiparea mai
rapidă a căldurii și a face procesul de producție a radiațiilor X mai eficient)
o fereastră care filtrează radiațiile X nefolositoare (de obicei din Al)
diapozitiv 30 – structura tubului generator de radiații X
o colimatorul
o un dispozitiv care „ordonează” un fascicul – poate însemna să determine direcțiile de
mișcare să devină mai aliniate sau să determine secțiunea transversală a fasciculului să
devină mai mică
o pentru radiațăă X – un dispozitiv care filtrează un flux de radiații astfel încât permite
trecerea doar a celor radiații care au o anumită direcție (nu este încă posibilă focalizarea
acesti radiații folosind lentile, așa cum se face cu radiația vizibilă)
o un colimator Söller în aparatele cu raze X și neutroni – sus: situația în care nu este utilizat
un colimator, jos: se introduce un colimator (sursa radiației este în dreapta și imaginea este
înregistrată pe placa gri din stânga)
o fără un colimator vor fi înregistrate raze din toate direcțiile: de exemplu, o rază care a
trecut prin partea superioară a eșantionului, dar se întâmplă să se deplaseze în direcție
 descendentă, poate fi înregistrată în partea inferioară a plăcii – imaginea rezultată va fi
atât de neclară, încât va fi inutilă.
o jos a fost adăugat un colimator (barele albastre). Aceasta poate fi o foaie de plumb sau
alt material opac la radiația de intrare cu multe găuri mici. Doar razele care se
deplasează aproape paralel cu găurile vor trece prin ele, toate celelalte fiind absorbite
datorită interacțiunii cu suprafeța plăcii sau a peretelui unei găuri. Acest lucru asigură
faptul că razele sunt înregistrate în locul adecvat pe placă, producând o imagine clară.
o deși colimatoarele îmbunătățesc rezoluția, ele reduc de asemenea intensitatea prin
blocarea radiațiilor de intrare, ceea ce este de nedorit (cele mai multe colimatoare de
plumb permit trecerea a mai puțin de 1 % din fotonii incidenți).
o sunt utilizate și în acceleratoarele liniare utilizate pentru tratamentul radioterapiei. Ele
ajută la modelarea fasciculului de radiații care iese din aparat și pot limita dimensiunea
maximă a câmpului unui fascicul.
o sistemele noi au colimatori multi-strat sunt utilizate pentru a forma o rază care poate
localiza câmpurile de tratament în radioterapie (50-120 de straturi care alunecă unul față
de celălalt pentru a da câmpului forma dorită)
diapozitiv 31 – reglaje (calitatea imaginii)
o diferența de potențial dintre anod și catod (kV) – influențează cantitatea de energie și
intensitatea radiației (influența nu este liniară)
o intensitatea curentului electric (mA) – influențează doar intensitatea radiației
o filtrare: tubul de sticlă, uleiul, fereastra, colimatorul