UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI

FORESTIERE

Protectia lemnului cu ciuperci antagonice

Autor: Bucur Alexandru - Nicolae

Grupa: 5MF671

Anul 2019
 Cuprins

1. Introducere....................................................................1
2. Protectia lemnului cu ciuperci antagonice ...................2
3. Concluzii.......................................................................5
4. Bibliografie...................................................................6
 1 .Introducere

În acest referat vom vorbi despre ciupercile antagonice, rolul acestora in protectia
lemnului, tipurile de ciuperci folosite in acest scop, dar si efectul pe care acestea il au in
protejarea lemnului.
Pentru inceput putem spune ca lemnul este unul din primele materiale utilizate de om şi
în acelaşi timp un material mereu modern, cu multiple utilizări şi potenţiale noi aplicaţii, ce
ocupă un loc important în ansamblul materialelor utilizate în prezent.
Între calităţile lemnului, dar si utlizarea largă în domenii foarte diferite se remarcă
proprietăţile fizico-mecanice deosebite, aspectul estetic plăcut, senzaţia de confort şi căldură pe
care o emană, prelucrarea uşoară şi diversă cu consumuri energetice şi costuri relativ mici. La
acestea se adaugă faptul că lemnul este un material natural, ecologic, reciclabil şi regenerabil.
Lemnul are totuşi şi o serie de proprietăţi nedorite, cel puţin în anumite situaţii, cum ar fi
rezistenta scazuta la atacul agentilor de biodegradare, sensibilitatea la actiunea factorilor
climatici.
Lemnul neprotejat expus în condiţii de exterior îsi va schimba relativ rapid aspectul
plăcut prin modificări de culoare, asperizarea suprafeţei, apariţia petelor de mucegai şi a
depunerilor de impurităţi. In condiţii adecvate de temperatură şi umiditate, este foarte probabilă o
degradare mai avansată, care va afecta şi proprietăţile fizico-mecanice, prin atacul insectelor
xilofage (Anobium), ciupercilor xilofage (Ascomycetes) şi ciupercilor de mucegai.

1
 2. Protectia lemnului cu ciuperci antagonice

Protecţia lemnului reprezintă ansamblul de măsuri necesare pentru a asigura conservarea

lemnului în cadrul unei utilizări specificate, respectiv acţiunile intreprinse împotriva degradării
lemnului şi a produselor pe bază de lemn, cauzată de actiunea agentilor biologici.
Antagonismul reprezintă un tip de relații între microorganisme, în care o specie de
microorganisme inhibă dezvoltarea altei specii sau poate condiționa moartea ei. Relații
antagoniste la microorganisme reprezintă rezultatul luptei îndelungate pentru existență.
Pretutindeni unde se întalnesc, antagoniștii luptă pentru sursele de alimentare, oxigenul
din aer, mediu de viață. Antagonismul poate fi condiționat de acțiunea directă a
microorganismelor asupra altuia sau de acțiunea produselor metabolice ale acestora.
Fenomenul de antagonism este de un foarte mare interes in controlul biologic si in
protectia lemnului fata de agentii biologici de degradare precum basidiomycete, care provoaca
albastreala si putregaiul moale, astfel, s-au realizat cercetari efectuate pe microorganisme
antagonice care arata faptul ca exista probabilitatea de a utiliza aceste fenomene in protectia
lemnului, iar unul dintre avantajele majore fiind ca acestea evita utilizarea unor pesticide care au
restrictii privind sanatatea si mediul.
Genul de ciuperci Trichoderma cuprinde o serie de ciuperci saprofite care se gasesc in
mod uzual in sol, pe lemnul doborat si in resturile de plante. Trichoderma este o ciuperca ce
descompune natural si produce diferite substanțe cu efect antifungic, care blochează dezvoltarea
surselor de infestare a bolilor plantelor sau nimicesc în totalmente ciupercile fitopatogene.
Majoritatea ciupercilor din genul Trichoderma, în afară de cele menționate, au
capacitatea de a identifica pereții celulari a ciupercilor fitopatogene, ai dizolva și respectiv, după
pătrundere în spațiul intern a structurilor celulare ai utiliza în calitate de sursă de elemente
nutritive.
Ciupercilor din genul Trichoderma, atacă multe genuri de ciuperci care sunt o sursă de
infestare a plantelor, inclusiv din genurile Fusarium, Pythium, Rhizoctonia, Botrytis și
Sclerotium, ce au un efect antifungic și sunt capabile să stopeze (blocheze) creșterea miceliului și
formarea scleroțiilor și treptat să le nimicească. În afară de acțiunea menționată față de ciupercile
fitopatogene, reprezentanții genului Trichoderma sunt capabili să stimuleze creșterea plantelor pe

2
de o parte prin producerea directă a compușilor de tipul hormonilor vegetali și, pe de altă parte,
contribuie la perceperea și utilizarea de către plante a elementelor nutritive.
Un fapt dovedit este că Trichoderma este capabilă să stimuleze reacția de protecție a
plantelor, ceea ce în final influențează pozitiv asupra plantei în întregime. Profilaxia cu ajutorul
Trichodermei la nivel radicular asigură protecția împotriva presiunii infecției, produsă de către
bolile miceliene ce afectează părțile terestre ale plantei. Datorită creării unei capacități de
protecție ameliorate, efecttul poate fi unul mai indelung mai îndelungat.
Speciile genului Trichoderma: Trichoderma virens, Trichoderma harzianum,
Trichoderma asperellum și Trichoderma atroviride, din punct de vedere a proprietăților pozitive,
se utilizează în primul rând în protecția biologică a plantelor în calitate de biofungicid împotriva
ciupercilor fitopatogene cunoscute. Efectul pozitiv de la aplicarea Trichodermei asupra plantelor
se manifestă și prin influiență stimulatoare, adică ca un condiționer vegetal, care influiențează nu
numai asupra creșterii și dezvoltării plantelor, dar și duce la ameliorarea reacțiilor de protecție
a culturii crescute.
O parte importantă a procesului este izolarea speciilor specifice de Trichoderme,
importante pentru viitor și evidența calităților lor. În cazul Trichodermei un indicator important
poate fi și rezistența la fungicidele utilizate, ceea ce în final poate duce la micșorarea normei de
consum a fungicidelor la utilizarea concomitentă cu fungicidele obișnuite în cadrul sistemului
integrat de protecție a plantelor.
Un studiu a fost desfasurat de catre niste cercetatori, care a constat în două tipuri de
experimente:
1) în vase Petri pentru a evalua şi caracteriza capacitatea antagonică a Trichoderma asupra
ciupercilor de putregai alb şi brun;
2) pe piese prelevate din stâlpi netrataţi, pentru a studia confruntarea între basidiomycete şi
specii antagoniste în lemn.
Acest studiu a investigat antagonismul a trei ascomycete din genul Trichoderma împotriva a
două basidiomycete ce provoacă putregaiul alb Pycnoporus sanguineus şi Coriolus versicolor şi
două basidiomycete ce provoacă putregaiul brun Antrodia sp. şi Coniophora puteana, prin
confruntarea directă în vase Petri şi în lemn provenit de la stâlpii din HydroQuébec.

3
 Rezultatele obţinute pare că se completează reciproc în mod coerent. Acestea au evidenţiat că
grupa de ciuperci Trichoderma nu a fost agresivă la lemn iar rezultatele obţinute după
confruntarea directă în vase Petri a fost confirmată şi în lemn.
Prin expunerea directă a unor ciuperci diferite din grupa basidiomycete şi a celor antagoniste
în vase Petri, două câte două, am evidenţiat un efect antagonic pentru cea mai mare parte a
perechilor de ciuperci utilizate. Totuşi a existat o variabilitate substanţială în reacţii de la o
pereche la alta.
In urma cercetarilor s-a constatat că tratamentele chimice favorizează ciupercile antagoniste.
Exemple: - ureea stimulează ciuperca Ophionectria cylindrospora,
-sulfamatul de amoniu specia Phlebiopsis gigantea,
- nitritul de sodiu antagonistele Trichoderma sp. şi Penicillinium sp.
Combaterea altor ciuperci se poate face si cu ajutorul ciupercii antagoniste Phlebiopsis
gigantea, pentru care s-au realizat şi produse comerciale testate la pin şi molid. Ciuperca are
acţiune şi asupra insectelor: reduce numărul de ouă depus de femelele de Hylobius abietis atât în
cioate cât şi în rădăcini, sufocă larvele şi pupele insectei.

4
 3. Concluzii

In urma experimentului care a avut loc in vasele Petri, am ajuns la concluzia ca cele doua
tipuri de ciuperci, si anume, antagonistele si basidiomycetele au aratat efectul antagonic scontat
demonstrand faptul ca Trychodermele reprezinta un „inamic” pentru ciupercile din specia
basidiomycete.
Rezultatele testelor au aratat faptul ca, acestea nu sunt agresive cu lemnul insusi, ci doar
cu celelalte tipuri de ciuperci cu care au fost puse in contact.

5
 4. Bibliografie

1. Iliescu H., 1984, Posibilităţi şi perspective în combaterea biologică a micozelor

plantelor de cultură;

2. Şesan T., 1986, Ciuperci cu importanţă practică în combaterea biologică a

micozelor plantelor. Trichoderma viride;

3. Baicu T., 1991, Curs de Fitopatologie ;

4. Bontea Vera, 1980, Contribuţii la studiul biologiei unor ciuperci antagoniste