UNIVERSITATEA TRANSILVANIADIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI

FORESTIERE
PROGRAMUL DE STUDII:
M.S.T.E.F.

LUCRARE DE DISERTAŢIE
PRODUCŢIA DE FURNIR A FABRICII J.F. FURNIR

Coordonator ştiinţific:
Prof. dr. ing. Arcadie Ciubotaru

Masterand:

Ing. Bucur Alexandru – Nicolae

Braşov 2020
Introducere................................................................................................1
Capitolul I. Resursa de lemn

1.1. Aspecte generale........................................................2

1.2. Specii tropicale de lemn............................................2

1.3. Specii indigene de lemn............................................4

Capitolul II. Caracteristicile materiei prime

2.1. Standardizarea bustenilor.......................................5

2.2. Defecte ale bustenilor.............................................5

Capitolul III. Procesul de productie

3.1. Aspecte generale.....................................................8

3.2. Organizarea depozitelor de busteni.......................10

3.3. Depozitarea bustenilor..........................................11

3.4. Pregatirea bustenilor.............................................12

3.5. Detectarea incluziunilor metalice.........................12

3.6. Cojirea bustenilor.................................................13

Capitolul IV. Procesul de tratare termica

4.1. Tratarea termica a materiei prime..........................14

4.2. Procedee de plastifiere...........................................15

4.3. Instalatii de tratare terminca..................................18

4.4. Regimuri de tratare termica...................................22

4.5. Masuri de protectie a muncii.................................25

Capitolul V. Obtinerea furnirelor

5.1. Modalitati de taiere a bustenilor...........................27

5.2. Uscarea furnirelor.................................................30

5.3. Presarea furnirelor................................................32

Capitolul VI. Clasificarea furnirelor

6.1. Tipuri de furnire....................................................36

6.2. Furnirul reconstituit...............................................37

6.3. Clase de calitate ...................................................38

6.4. Utilizarea furnirelor..............................................40

Capitolul VII. Concluzii........................................................................43

Bibliografie...........................................................................................45
 Introducere
In aceasta lucrare de disertatie, se vor prezenta aspecte privind procesul de productie al
furnirului la fabrica J.F. Furnir din Brasov, tipuri de furnire precum si utilizarea acestora la scara
globala.
Dintre toate formele sub care putem găsi lemnul, furnirul e forma cel mai puțin
prezentată. Este folosit din rațiuni estetice, pentru a da un aspect mai plăcut unor plăci din lemn
care nu stau prea bine la acest capitol, dar și pentru a le crește rezistența și durabilitatea.
Designerii de produs și de interior l-au descoperit de ceva vreme și l-au folosit pentru corpuri de
iluminat sau decoruri interioare remarcabile. În continuare, mai multe despre furnir, despre
obținerea desenului în funcție de tăiere, despre utilizări mai vechi și mai noi.
Pentru cei care cred că furnirul este o invenție modernă acestia se vor înșela. Obiecte
furniruite au fost descoperite și în morminte egiptene vechi de peste 4000 de ani. Dovezi mai
moderne ale existenței furnirului vin din secolul al XVII-lea, când au apărut unelte mai bune
permitea tăierea unor felii de lemn de diferite grosimi (Kellner.E, 1965).
În secolul al XVIII-lea renumitul producător de mobilă Chippendale folosea furnir de
esențe exotice pentru a crește valoarea mobilierului său. La începutul secolului al XIX-lea
placajul obținut din “felii” de lemn era folosit în SUA la fabricarea pianelor.
Primul brevet de obținere a furnirului datează de la jumătatea sec. al XIX-lea.
Dezvoltarea industrială rapidă din acea perioadă a făcut ca la sfârșitul secolului, placajul, alcătuit
din foi suprapuse de furnir, să fie un material foarte accesibil. (Kellner.E, 1965)
În zilele noastre furnirul este folosit atât pentru obținerea placajului, cât și pentru
furniruirea plăcilor derivate din lemn. Cererea mare de mobilă combinată cu presiunea pe preț a
dus la apariția foliilor care imită furnirul și a unei întregi industrii de panouri înfoliate. Părerea
mea este că lemnul poate fi copiat, dar nu poate fi înlocuit.

1
 Capitolul I
Resursa de lemn

1.1. Aspecte generale

Furnirele se pot fabrica din lemnul oricarei specii lemnoase, care indeplineste anumite
conditii dimensionale si calitative. Astfel, sunt preferate speciile de lemn care prezinta trunchiuri
cu diametru mediu, mare si din care se pot exploata anual cantitati importante de busteni. De
asemenea, sunt preferate speciile al caror lemn este omogen, are o frecventa redusa a defectelor
si o rezistenta specifica mica la taiere. Totodata, lemnul tuturor speciilor destinate fabricarii
furnirelor trebuie sa aiba proprietatea de a se plastifia prin tratamente simple, cum si capacitatea
de a se usca fara fisurari excesive si de a forma imbinari rezistente prin incleiere. (Kellner.E, 1965)

1.2. Specii tropicale de lemn

In afara speciilor lemnoase indigene, pentru fabricarea furnirelor (mai ales a celor
estetice) se folosesc intr-o masura din ce in ce mai mare speciile tropicale, atat datorita faptului
ca ofera o mare varietate de culori si desene, cat si datorita restrangerii resurselor interne de
materie prima, in special a speciilor valoroase (de exemplu nucul). Mai jos se prezinta
principalele specii tropicale prelucrate in furnire estetice in tara noastra. Dintre speciile
prezentate o larga folosire o are sapeli, macore, sipo, cosipo, si inlocuitorii de nuc: bete
(mansonia), muntenie, paldao si ovengcol.Foarte pretuit este furnirul din lemn de bubinga si tec,
insa procurarea acestor specii este dificila. (Mitisor Al. si Istrate V., 1982)

2
Principalele specii tropicale folosite in Romania la fabricarea furnirelor estetice :
Sapeli :
- a) denumirea stiintifica: Entandrophargma Cylindricim Sprague
- b) alte denumiri comerciale: Aboudikro, Penkwa
- c) descrieri si caracteristici dimensionale: Trunchiuri cilindrice cu un diametru mediu de
70.120 cm. Lemn brun - rosu, textura fina. Se taie plan foarte usor.

Macore:
- a) denumire stiintifica: Dumoria heckelli
- b) alte denumiri comerciale: Douka, Okala
- c) descrieri si caracteristici dimensionale: Trunchiuri drepte si cilindrice, diametrul 90.
150 cm. Lemnul brun - roz. Textura fina, frecvent moarat. Se taie plan usor daca e bine tratat.

Ovengcol:

- a) denumirea stiintifica: Guibourtia ehie

- b) alte denumiri comerciale: Amazakoue
- c) descrieri si caracteristici dimensionale: Inlocuitor al lemnului de nuc
Limba:
- a) denumirea stiintifica: Terminalia superba
- b) alte denumiri comerciale: Afara, Frake Akom
- c) descriere si caracteristici dimensionale: Trunchiuri drepte, cilindrice, cu diametru
mediu 60 . 90 cm. Lemnul de culoare alba - galbuie, duramenul uneori dungat brun negricios.
Lemn moale si usor.

3
Bubinga:
- a) denumirea stiintifica: Guibourtia tessmanii
- b) alte denumiri comerciale: Kevazingo, Oveng
- c) descriere si caracteristici dimensionale: Trunchiuri drepte si cilindrice cu diametrul de
80 . 150 cm. Lemnul brun - roz sau roscat cu dungi mai colorate. Pori fini. Lemn tare si greu,
foarte apreciat pentru furnire estetice.

Tec:
- a) denumire stiintifica: Tectona grandis
- b) alte denumiri comerciale: -
- c) descriere si caracteristici dimensionale: Trunchiuri cu conformatii neregulate, uneori
cu caneluri la baza. Diametrul 50 . 100 cm. Lemnul brun - verzui, unsuros la atingere. Structura
eterogena. Este considerat un lemn semidur si semigreu. Excelent pentru furnire estetice.

Specii indigene
In tara noastra furnirele estetice si tehnice se fabrica din lemn de foioase tari sau moi si
din lemn de rasinoase. Materia prima de baza o constituie lemnul de fag, fiind specia cea mai
raspandita in Romania ( 35% din suprafata impadurita ). Lemnul de fag are numeroase calitati
care il fac apt pentru prelucrarea in furnire estetice si tehnice, cum ar fi : culoare frumoasa si
uniforma, usurinta la debitarea prin derulare si taiere plana, rezistenta buna la diferitele
tratamente la care este supus ( aburire, fierbere, uscare ). Dintre dezavantaje se mentioneaza :
slaba rezistenta la putrezire, inima rosie si pericolul de a se incinde si rascoace in timpul
verii.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
O alta specie mult apreciata si folosita la fabricarea furnirelor este stejarul. Lemnul
acestei specii este destul de dur, dar se prelucreaza usor si are avantajul ca prezinta desene
frumoase, mai ales cand este taiat in plan tangential sau radial.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982).
La fabricarea furnirelor estetice se mai utilizeaza paltinul, frasinul si
mesteacanul. Lemnul de foioase moi ( tei, anin, plop, salcie ) este recomandat mai ales pentru
producerea furnirelor tehnice si in special pentru furnire de baza la panel.(Mitisor Al. si Istrate
V., 1982)

4
 Capitolul II

Materia prima

Standardizarea bustenilor

Conditiile tehnice si de admisibilitate a anomaliilor si defectelor pentru lemnul rotund

indigen, folosit la fabricarea furnirelor estetice si tehnice sunt prevazute in standarde de stat.
In general, diametrele minime admise pentru derulaj si taiere plana sunt destul de reduse (
intre 25 si 40 cm ), lucru care permite o valorificare mai intensa a materiei prime, cu conditia ca
unitatile prelucratoare sa fie dotate cu utilaje si instalatii corespunzatoare pentru realizarea unei
productivitati ridicate.(Kellner.E, 1965)
In ceea ce priveste, lungimile, se remarca faptul ca, in special la bustenii de derulaj, s-a
tinut seama de formatele uzuale de placaj care se produc in tara noastra, creandu-se totodata
posibilitatea unei valorificari cat mai bune a trunchiului prin sectionare, acestia avand in general
lungimi care sunt multipli sau combinatii ale lungimilor de baza ( 1,40; 2,20 si 2,80 cm ).
La bustenii pentru furnire exotice nu exista prescriptii dimensionale, insa, in general,
sunt livrati in lungimi care sa permita utilizarea rationala a masinilor de taiat plan. In schimb,
acesti busteni au diametre foarte mari, de la 60 pana la 150 sau chiar pana la 200 cm, in special la
trunchiurile de macore, sapeli, acaju.(Kellner.E, 1965)

Defecte ale bustenilor

In ceea ce priveste anomaliile si defectele bustenilor, standardele prevad anumite conditii

de admisibilitate, care sunt prezentate pe scurt, in continuare.
Coaja infundata se admite nelimitat la nuc iar la fag avand lungimea de maximum 15 %
din diametrul piesei : la celelalte specii se admite pe o adancime de 10 - 20 % din diametrul
capatului gros al piesei respective.

5
 Coloratiile se admit la anin, plop, salcie si tei pe cel mult jumatate din diametrul
busteanului si numai in zona inimii.
Conicitatea se admite la fag, anin, anin, plop si salcie, daca nu depaseste 1,5 % , iar la
stejar, cires, par, frasin si paltin daca nu depaseste 2 %.
Crapaturile exterioare de contragere nu se admit la nuc, clasele A si B ; la nuc clasa C si
la celelalte specii se admit daca nu se depasesc o anumita adancime ( 10 - 30 mm ).
Crapaturile inelare ( ruluri ) nu se admit la nuc clasa A si la fag ; la nuc clasele B si C si
la celelalte specii se admit cu anumite restrictii ( rulura sa fie centrala si diametrul ei sa nu
depaseasca 10 - 30 % din diametrul capatului unde apare.
Crapaturile la capete nu se admit la nuc clasele A si B, iar la clasa C si celelalte specii se
admit in marimi variabile in raport cu specia, lungimea si diametrul busteanului.
Curbura se admite intr-un singur plan daca sageata nu depaseste 1 - 2 % ; la nuc se
admite fara restrictii. (Istrate V.,1966)
Excentricitatea se admite la nuc, cires, paltin, par, iar la celelalte specii se admite daca
nu depaseste 10 % ( raportul dintre distanta de la centrul sectiunii transversale la centrul maduvei
si diametrul sectiunii ).
Fibra rasucita se admite daca rasucirea nu depaseste 2 - 5 % ; nu se admite la nuc clasa
A. (Istrate V.,1966)
Gaurile de insecte se admit in numar de cinci ( superficiale ) la nuc si in alburn la carpen,
mesteacan si ulm ; la celelalte specii nu se admit.
Gelivuri ( crapaturi la ger ) nu se admit la nuc clasa A, fag, anin, plop, si salcie ; se admit
in numar de doua la nuc, clasele B si C si la stejar, daca nu contin putregai, iar la carpen,
mesteacan, ulm, cires, par, frasin si paltin se admite un ape metru, daca nu contine putregai, nu
este mai adanca de 5 % din diametrul sectiunii unde apare si are o lungime maxima de ¼ din
lungimea piesei.
Incinderea nu se admite la fag.
Inimi concrescute se admit la fag, cires, par, frasin si paltin daca sunt centrale si situate
in interiorul unui cerc de maximum 10 cm diametru ; la anin, plop si salcie se admit in interiorul
unui cerc cu diametrul de 8 cm ; la stejar nu se admit. (Istrate V.,1966)
Inima rosie si stelata se admit la fag, cu urmatoarele restrictii inima rosie daca este
sanatoasa si nu depaseste in diametru 40 - 60 % din diametrul capatului unde apare ; inima

6
stelata se admite daca nu prezinta inceputuri de putrgai si daca diametrul cercului in care se
inscrie nu depaseste 30 - 40 % din diametrul busteanului. (Istrate V.,1966)
Labartarea se admite nelimitat la nuc, iar la fag si la stejar se admite daca nu depaseste
25 % ; la anin, plop si salcie daca nu depaseste 15 cm ; la cires, par, paltin, frasin daca nu
depaseste 25 cm. (Istrate V.,1966)
Lemnul mort nu se admite la nuc clasa A ; se admite la nuc clasele B si C pe o portiune
de 50 cm lungime cu adancimea de 5 cm ; la fag, par, paltin si frasin se admite daca nu depaseste
lungimea de 10 cm si adancimea de 2 cm.
Nodurile sanatoase cu diametrul pana la 10 mm nu se iau in considerare la fag, carpen,
ulm, mesteacan, tei, plop, anin si salcie ; la cires, par, paltin, frasin si stejar se admit cu diametrul
pana la 20 mm. Se admit noduri si cu diametre mai mari in functie de specia, clasa de calitate si
diametrul busteanului. (Istrate V.,1966)
Nodurile partial concrescute sau partial putrede nu se admit la anin, plop, salcie,
carpen, mesteacan, ulm ; nu se iau in considerare daca sunt mai mici de 10 mm la fag, cires, par,
paltin si frasin ; noduri mai mari se admit cu anumite restrictii. Se admit la nuc clasa B cu
diametrul de pana la 5 mm, iar la clasa C cu diametrul pans la 15 mm. (Istrate V.,1966)
Ovalitatea se admite la nuc, fag, stejar, cires, frasin, paltin, par ; la celelalte specii se
admite daca nu depaseste 10 - 15 % din diametrul busteanului. Masurarea ei se face prin
diferenta dintre marimea axelor elipsei sectiunii transversale a piesei, raportata la marimea axei
mari. (Istrate V.,1966)
Putregaiul nu se admite la exterior ; la interior se admite cu anumite restrictii ; la nuc se
admite putregaiul interior si exterior la clasele B si C daca nu depaseste 30 % din diametrul
sectiunii unde apare. (Istrate V.,1966)
Bustenii pentru furnire estetice si tehnice se verifica pe loturi, bucata cu bucata, din punct
de vedere al dimensiunilor, anomaliilor si defectelor si in ceea ce priveste fasonarea. Clasificarea
lor depinde de intrunirea integrala a conditiilor tehnice prevazute in standard. (Kellner.E, 1965)

7
 Capitolul III
Procesul de productie

Procesul de productie a furnirului incepe inca de la achizitionarea busteanului direct

din padure,unde specialistii il sorteaza conform criteriilor de sortare.

Principalele operatii din depozitul de materie prima al unei fabrici de furnire estetice sunt
urmatoarele:
 receptia materiei prime;
 stocarea;
 conservarea;
 pregatirea in vederea debitarii.

Consevarea materiei prime este specifica anotimpului si speciei lemnoase, procedeele

principale de conservare si protectie bazandu-se pe mentinerea lemnului in conditii de umiditate
nefavorabila dezvoltarii ciupercilor si aparitiei crapaturilor. Ciupercile sunt aerobe si se dezvolta
la temperaturi de cca. 20 0C si o umiditate de cca. 35 %, iar crapaturile se datoreaza reducerii
rapide a umiditatii in special la capete si la exteriorul bustenilor. (Kellner.E, 1965)
Procedeele de protectie si conservare a bustenilor se bazeaza pe urmatoarele:
 marirea umiditatii lemnului peste 70 %, prin imersie sau stropire cu ap a;
 reducerea lenta a umiditatii lemnului sub 35 %;
 blocarea accesului aerului in lemn, prin acoperirea cu paste de protectie.

8
Fig 3.1 - Conservarea bustenilor prin imersiesi stropire in bazine(sursa :http://www.scritub.com)
1-stalp; 2-fundatie; 3-stiva de busteni; 4-duza de stropire; 5-pod rulant; 6-dispozitiv de prindere
a bustenilor; 7-cabinaoperator; 8-cale de rulare.

Iarna nu este nevoie de tratamente de protectie, datorita temperaturilor scazute.

Conservarea in apa se face numai in anotimpul cald, fiind necesara schimbarea periodica a apei
pentru a se evita infestarea lemnului. (Kellner.E, 1965)
Conservarea prin stropire se face pentru busteni cu umiditatea initiala peste 65-70 %.
Stropirile se fac zilnic, avand o durata de 10-15 min la intervale de 1-2 ore, in timpul zilei si 1-2
stropiri in timpul noptilor calduroase. Pe vreme uscatasi cu vant regimul de stropire se
intensifica. Consumul specific de apa este de 30-35 l/h m3 busteni, din acesta numai 5 % este
retinut de lemn, restul de 65 % recolectandu-se din rigole, 15 % reumezeste atmosfera iar 15 %
umezeste terenul depozitului.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
Procedeele de conservare si protectie se bazeaza pe mentinerea lemnului in conditii de
umiditate nefavorabila dezvoltarii ciupercilor si a aparitiei ciupercilor. (Istrate V.,1966)
Ciupercile xilofage sunt in general aerobe si se dezvolta intens la temperatura de 15 - 20
grade Celsius si la umiditatea lemnului de 40 - 60 %, iar crapaturile se datoreaza reducerii rapide
a umiditatii zonelor de lemn de la exteriorul bustenilor. (Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
Ca urmare, procedeele de conservare a lemnului se bazeaza pe marirea umiditatii
lemnului peste 70 % sau pe reducerea lenta a acestuia sub 40 %, precum si pe blocarea accesului
aerului in lemn. In anotimpul rece, cand temperatura scade, nu este necesara aplicarea
procedeelor de conservare. (Istrate V.,1966)

9
 Principalele procedee de conservare aplicate in fabricile de furnire sunt : imersia si
stropirea cu apa, aplicarea de paste protectoare si uscare lenta a bustenilor.(Mitisor Al. si Istrate
V., 1982)

Organizarea depozitelor de busteni pentru furnire

Fig. 3.2 – Depozitarea bustenilor sub jet de apa J.F.Furnir

Aprovizionarea fabricii J.F. Furnir cu busteni se face de obicei in intervalul octombrie -

aprilie, inaintea perioadei favorabile pentru incinderea materialului. In acest interval se aduc atat
busteni pentru productia curenta, care intra direct in procesul de fabricatie, cat si bustenii care se
conserva. Acestia din urma trebuie sa acopere necesarul de materie prima al fabricii pentru o
perioada de circa trei luni.
In sezonul cald sosec cantitati reduse de busteni, care intra direct in productie, de multe
ori in completare cu bustenii din stoc. Nu se recomanda conservarea bustenilor sositi in depozit
dupa 1 aprilie, deoarece acestia sunt intr-o faza incipienta de alterare.
Fabricile de furnire estetice, integrate in combinate pentru prelucrarea lemnului, au
depozitul de busteni comun cu al celorlalte fabrici (placaj, cherestea etc.).

10
 Depozitul de busteni cuprinde caile de aducere a materialului, rampele de descarcare,
instalatiile de manipulare, conservare si tratare termica. Materialul lemons este adus la rampele
de descarcare cu autocamioanele sau vagoanele de cale ferata ingusta si normala .

Dupa ce bustenii sunt transportati in depozitul de bustean al fabricii aici mai are loc o
sortare calitativa si dimensionala a acestora,tot aici are loc si insemnarea bustenilor,adica in
functie de dimensiune,conicitatesau defecte aparute acesta va fi taiat in 2,3 sau 4 sectiuni
longitudinale pentru un randament mai bun.

Fig. 3.3 – Insemnari ale bustenilor (sursa: http://www.scritub.com)

Depozitarea bustenilor

Depozitarea si conservarea bustenilor destinati fabricarii furnirelor estetice sunt specifice

lemnului si anotimpului ,asigurandu-se umiditatea favorabila pentru mentinerea calitatii lemnului
fara sa apara crapaturi,aceasta se face prin imersie si stropire cu apa. (fig. 3.4)

11
Fig 3.4 – Depozitul de bușteni

Pregatirea bustenilor

Pregatirea busteanului se incepe prin detectarea obiectelor metalice care pot aparea
(cuie,sarme) si eliminarea acestora pentru evitarea deteriorarii cutitelor si utilajelor,dupa aceea
are loc prismuirea bustenilor sau indreptarea lor la capete pentru indepartarea defectelor majore
si a lungimii,aceasta se face cu fierastraie circulare sau cu ferăstraie cu lant.(Istrate V.,1966)

Detectarea incluziunilor metalice

Este necesara pentru evitarea deteriorarii cutitelor si masinilor. Dupa ce au fost

localizate, incluziunile metalice pot fi eliminate prin cioplire (cand se observa la suprafata
busteanului) sau prin sectionare. Din aceste considerente este necesar ca operatia de detectare sa
preceada pe cea de sectionare. Instalatiile pentru detectarea incluziunilor metalice functioneaza
pe principiul perturbarii campului magnetic al unei bobine de catre incluziunea metalica.

12
 Aceasta instalatie se monteazaintre transportoare si semnalizeaza optic sau acustic
existenta incluziunii, sau comanda descarcarea automata a bustenilor pe o rampa.(Kellner.E, 1965)

Cojirea bustenilor

Se face prin indepartarea cojii deoarece contine minerale si impuritati ce pot deteriora
utilajele.
Cojirea bustenilor este operatia de indepartare a cojii, deoarece coaja contine multe
minerale si impuritati de la sol, care deterioreaza sau uzeaza sculele taietoare. De asemenea prin
indepartarea cojii creste capacitatea de productie a masinilor de debitat si calitatea
furnirelor.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)

Exista mai multe tipuri de masini de cojit, printre care:

 masini de cojit prin frezare;
 masini de cojit prin forfecare in zona cambiala, cu cutite boante;
 masini de cojit cu lama vibratoare;
 masini de cojit cu jeturi de apa sub presiune.

Fig 3.5 - Instalatie de cojire mecanica a bustenilor (sursa: http://www.rasfoiesc.com/ )

13
 Capitolul IV
Tratarea termica

Tratarea termica a materiei prime

Tratarea termica are loc in bazine speciale evolutia sa fiind urmarita cu ajutorul
diagramelor termice computerizate. In aceasta etapa se tine cont de specia si caracteristicile
specifice acesteia si are ca rol inmuierea si plastifierea lemnului, respectiv diminuarea tensiunilor
interne date de anizotropia acestuiaDupa tratamentul termic busteanul se trimite la fasonare si de
aici direct la masinile de debitat,care sunt de doua tipuri:verticale si staylog si pot taia pana la
120 foi/minut.Pe masinile cu taiere plana (verticale) se taie jumatatile de bustean sau busteanul
intreg astfel se obtine furnir cu structura tangentiala (flader). (Kellner.E, 1965)
Pe masinile cu taiere excentrica (staylog) se taia sferturi sau treimi obtinandu-se
furnir cu structura radiala (friese).
Pentru ca foile de furnir să poată fi tăiate fără a crăpa, lemnul trebuie să fie cât mai
plastifiat. Pentru aceasta se face umezirea și aburirea lui. Timpul în care buștenii stau în apă și la
abur depinde de specie și de grosime. Pentru a rezulta un produs de calitate, prelucrarea trebuie
făcută destul de repede – în decursul unei ore – după ce buștenii sunt scoși de la aburire.
Plastifierea poate fi făcută și cu curenți de înaltă frecvență (CIF), dar puțini îl folosesc pentru că
este un procedeu scump.(Kellner.E, 1965)
Operatie de plastifiere a bustenilor contribuie la inmuierea lemnului in vederea debitarii
prin taiere plana sau derulare excentricain bune conditii. Referitor la acest aspect se poate spune
ca plasticitatea naturala a foioaselor moi este mai mare decat a foioaselor tari, lemnul tanar este
mai plastic decat cel batran, lemnul din alburn este mai plastic decat cel din duramen, lemnul
umed este mai plastic decat cel uscat, iar lemnul incalzit este mai plastic decat cel rece.(Mitisor
Al. si Istrate V., 1982)

14
 Procedeele de plastifiere ale bustenilor se bazeaza pe actiunea simultana a caldurii si
umiditatii reduce fortele de coeziune si inmoaie stratul de lipire dintre celule, strat bogat in
ligninasi pectine.(Kellner.E, 1965)
Procedeele de tratament termic a bustenilor se clasificain:
 procedee uscate: cu CIF - curent de inalta tensiune etc;
 procedee umede: hidrotermice si higrotermice (aburire direct a sau indirecta).
Tratamentele uscate sunt mai putin folosite pe scara industriala deoarece sunt foarte
scumpe. Parametrii regimului de trare cu abur sau apa calda sunt temperatura si durata de tratare.
Temperatura trebuie sa fie uniforma pe toata sectiunea busteanului, putand fi de 60 0C la fag si
de 80 0C la stejar. Durata de tratare termica este dependenta de specie si se calculeaza panain
momentul uniformizarii temperaturii pe intreaga sectiune a busteanului.

Procedee de plastifiere

Plastifierea lemnului prin tratare termica se realizeaza inmuindu-se lamela mijlocie de

legatura dintre celulele lemnului, lamela care contine lignina.
Tratarea termica a prismelor pentru furnire se efectueaza prin doua procedee: umed si
uscat. Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de posibilitatile tehnice ale
intreprinderilor precum si de speciile lemnoase care urmeaza a fi prelucrate in furnire estetice in
mod curent.(Kellner.E, 1965)
Procedeul umed se face prin aburire directa ( tratarea higrotermica directa ), aburire
indirecta ( tratarea higrotermica indirecta ) si incalzire in apa fierbinte ( tratare hidrotemica ).
Tratarea termica prin procedeul uscat consta in incalzirea materialului cu ajutorul
curentului electric de frecventa industriala sau cu curenti de inalta frecventa.
Procedeele umede de tratare termica se caracterizeaza prin mediul cu umiditatea relativ
maxima ( 100 % ) in care are loc tratarea. Plastifierea lemnului se produce prin actiunea de
incalzire si umezire a acestuia cu ajutorul aburului, in bazine si camere de aburit.
Aburirea directa este un procedeu simplu si consta in tratarea directa a lemnului cu abur
saturat umed, avand temperaturi cuprinse intre 60 si 100 grade Celsius. Tratamentul se face in
bazine sau camere din beton, prevazute cu conducte perforate pentru distributia aburului.

15
 Procesul de aburire se realizeaza in acest caz astfel : aburul sub presiune se destinde la
intrarea in bazin si venind in contact cu prismele reci se condenseaza pe suprafata acestora,
cedand mediului din jur caldura de vaporizre. In acest fel se produce o incalzire brusca si
purenica a zonei exterioare a materialului. Acest procedeu este avantajos deoarece necesita
instalatii de incalzire simple si deci ieftine si ofera posibilitatea de a se folosi abur uzat de joasa
presiune.(Kellner.E, 1965)
Dintre dezvantaje se mentioneaza faptul ca nu permite recuperarea condensatului,
necesita un consum de abur ridicat, nu se realizeaza o incalzire uniforma a materialului, care
prezinta de multe ori crapaturi pronuntate, iar colorarea lemnului se face neuniform datorita
supraincalzirilor locale.(Kellner.E, 1965)
Acest tip de tratare se poate executa si in autoclave metalice cu diametre de 1 200 - 2 000
mm, etanse si izolate termic, care folosesc abur la o presiune mai mare decat cea
atmosferica.Acest sistem nu este insa prea raspandit, deoarece necesita masuri speciale de
protectie. (Istrate V.,1966)
Aburirea indirecta este un procedeu mai raspandit si consta in tratarea prismelor cu abur
produs prin incalzirea apei aflate la partea inferioara a bazinului. Prismele sunt stivuite pe un
gratar asezat deasupra unei bai cu apa avand adancimea 30 - 60 cm, incalzita cu ajutorul unor
tevi prin care circula abur sau apa supraincalzita. Acest procedeu prezinta numeroase avantaje
fata de aburirea directa. Aburul se degaja de pe suprafata bazinului asigurand o incalzire
uniforma si lenta a lemnului, se reduce procentul de crapaturi, este posibila recuperarea
condensatului, iar randamentul termic al instalatiei este ridicat. (Istrate V.,1966)
Dintre dezavantajele procedeului se mentioneaza cheltuielile mari de investitii si
exploatare datorita instalatiei de incalzire care este mai complicata, precum si necesitatea unui
abur cu o presiune mai ridicata ( 1,3 - 1,4 at ).
Tratamentul hidrotermic ( fierberea ) se realizeaza prin incalzirea butucilor sau prismelor
intr-o baie de apa fierbinte, a carei temperaturi variaza intre 60 si 100 grade Celsius. Procedeul se
aplica indeosebi in cazul tratarii speciilor indigene tari si a celor exotice care necesita o incalzire
lenta, fara variatii mari de temperatura. (Istrate V.,1966)
Incalzirea lemnului, se poate realiza concomitent cu incalzirea apei in mai multe variante
: cu apa proaspata preincalzita, cu apa incalzita refolosita si cu apa refolosita in amestec cu apa
proaspata.

16
 Modul de lucru este simplu: se introduce apa proaspata in bazine pana la o treime din
inaltimea acestora, iar restul se completeaza cu apa calda recuperate sau apa proaspata
preincalzita, astfel ca temperatura agentului de incalzire sa nu depaseasca 50 grade Celsius la
inceperea procesului de tratare. In continuare se inchide bazinul cu capacul si incepe procesul
propiu-zis de plastifiere.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
Conducerea tratamentului termic se efectueaza prin controlarea temperaturii din bazine
cu termometre cu mercur sau cu termometre electrice cu citire de la distanta. (Istrate V.,1966)
Dupa terminarea tratamentului se opreste admisia agentului de incalzire si se evacueaza
apa din bazin. Prismele se lasa in continuare in bazine 1 - 2 ore pentru egalizarea temperaturii,
dupa care se ridica capacul si incepe golirea in functie de necesitatile de prelucrare.
Procedeele uscate de tratare termica folosesc ca agent de incalzire curentii electrici cu
frecventa normala si curentii de inalta frecventa. Aceste procedee, inca in curs de experimentare,
sunt aplicate destul de rar.(Kellner.E, 1965)
Incalzirea cu curent electric de frecventa normala se efectueaza prin aplicarea pe capete a
prismei a doi electrolizi care transmit prin lemn o tensiune de 2 000 - 5 000 V. Curentul folosit
este de tensiune normala (220V), realizarea tensiunii ridicate facandu-se cu un transformator.
Lemnul, opunand rezistenta la trecerea curentului, se incalzeste rapid pana la temperatura dorita.
Avantajul acestui procedeu consta in durata scurta a tratamentului ( un bustean de sapeli,
cu lungimea de 1 m si diametrul de 100 cm, se poate incalzi in 20 minute pana la temperaturi de
60 grade Celsius ) si in faptul ca nu necesita spatii mari.
Dezavantajul procedeului este ca lemnul nu se incalzeste in mod uniform.
La incalzirea cu curenti electrici de inalta frecventa, bustenii, taiati la lungime sunt
asezati intre placile unui condensator legat intr-un circuit oscilant de inalta frecventa. Lemnul se
incalzeste rapid pana la temperatura dorita datorita pierderilor dielectrice care au loc.(Kellner.E,
1965)

17
Instalatii de tratare termica a materiei prime

Bazinele pentru tratarea termica, indiferent de procedeul aplicat, trebuie sa se

indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa fie impermeabile, sa fie bine izolate termic si etanse pentru a asigura pierderi
minime de caldura;
 materialele folosite sa reziste la actiunea coroziva a acizilor organici cu care vin
in contact;
 sa fie usor de intretinut si de servit si sa fie dotate cu aparatura de masura si
control a parametrilor de tratare.

Fig. 4.1 - Bazin pentru tratarea termica a bustenilor (sursa: http://www.scritub.com )

a - sectiune longitudinala; b - sectiune transversala;1 - cuva de beton armat; 2 - busteni; 3 -
grinzi de protectie; 4 - strat de beton de zgura; 5 - grinzi de beton; 6 - profile metalice

Bazinele de tratare sunt de obicei grupate cate doua si se amplaseaza in aer liber, mai rar
in constructii inchise sau acoperite.

18
 Instalatiile de tratare hidrotermica ( bazine ) sunt compuse din bazinul propriu - zis,
capacele, instalatia de incalzire, instalatia de apa si canalizare si aparatajul de control al
regimului de tratare.(Kellner.E, 1965)
Bazinul construit in pamant, are forma unei cuve cu peretii din beton armat. Peretii
bazinului au o grosime de 25 cm si sunt protejati la interior cu o tencuiala hidrofuga pe care se
aplica o vopsea antiacida. Pentru protectia impotriva accidentelor peretii bazinului depasesc
nivelul solului cu 0,8 - 1,2 m.
Dimensiunile interioare ale bazinelor folosite la fabricile de placaje sunt: lungimea 11,84
m, latimea 3,14 m, si inaltimea 3,30 m ( 2,80 m util ). Volumul interior al unui bazin este de
circa 100 metri cubi iar capacitatea de incarcare de circa 45 metri cubi material lemnos. Pentru
fabricile de furnire estetice bazinele au lungimea si latimea de 4,40 m iar inaltimea utila de 2,80
m.
Pe peretii interiori sunt fixate bile de lemn sau anvelope uzate, la intervale de 0,8 - 1,0 m,
pentru protectia tencuielii la socurile provocate la manipularea lemnului. La exterior, peretii sunt
izolati impotriva pierderilor de caldura cu un strat de beton de zgura cu grosimea de 20 cm sau
cu un strat de caramida. Izolarea hidrofuga este asigurata cu doua straturi de bitum si carton
asfaltat.
Fundul bazinului are o panta de 1 % care permite scurgerea apei la golire. Un sir de grinzi
transversale din beton armat de 25 x 50 cm fac corp comun cu fundul bazinului, servind atat
pentru asezarea bustenilor cat si pentru protectia tevilor de incalzire fixate intre grinzi pe
suporturi metalice. Peretii bazinului sunt strabatuti de conducte care asigura alimentarea cu apa si
energie termica precum si golirea lui.
Pe intreg perimetrul bordurii peretilor sunt incastrate profile metalice in forma de 'U',
care trebuie sa fie umplute cu apa; acestea au rolul de a sustine capacele bazinului printr-un
sistem etans care asigura reducerea pierderilor de caldura.
Capacele de acoperire ale bazinului de tratare termica servesc pentru inchiderea etansa si
termoizolanta a bazinului si ca protectie impotriva accidentelor. Capacul se poate executa din
lemn combinat cu metal sau materiale plastice, numai din metal ( aluminiu ) sau numai din beton
armat. Elementele metalice trebuie sa fie protejate cu vopsea anticorosiva.

19
 Capacele sunt alcatuite dintr-o rama metalica confectionata din profile 'U' 10 care
incadreaza doua randuri de dulapi hidrofugati din lemn de rasinoase de 48 mm grosime, imbinati
in lamba si uluc. De profilul U al ramie, pe tot perimetrul, este fixat un profil cornier prin
intermediul caruia capacul se sprijina pe peretii bazinului in jgheabul umplut cu apa. La interior,
capacul este protejat cu doua randuri de carton asfaltat si cu tabla de aluminiu. Pe fata exterioara
sunt fixate cu ajutorul ecliselor patru inele metalice, care servesc la manipularea capacului cu
ajutorul unui graifar cu patru brate. Capacul este consolidat cu nervuri diagonale din fier cornier.
La bazinele mari, capacul se executa din patru bucati in greutate de circa 400 kg fiecare,
iar bazinele mici ( de 4,4 m ), capacul se face dintr-o singura bucata. In acest caz se poate realiza
un capac de forma trapezoidala, cu baza dreptunghiulara si inaltimea de 0,7 m. Capacul de acest
tip asigura cresterea capacitatii bazinului cu circa 5 - 7 % si scurgerea apei de condensare in
profile U, evitandu-se patarea lemnului.
Instalatia de incalzire serveste pentru realizarea si mentinerea temperaturii necesare de
tratare in interiorul bazinului. Ea difera in functie de procedeul de tratare termica si de agentul
termic folosit care poate fi aburul sau apa supraincalzita.
Bazinele pentru tratarea higrotermica directa ( aburire directa ) sunt camere sau bazine
in care este injectat direct aburul la o presiune de 1,1 at. Aburul saturat umed este adus, sub
presiune, direct de la generatorul de abur ( cazan ) sau de la reteaua exterioara, printr-o conducta
si este injectat in interiorul bazinului prin tevi perforate, instalate la partea inferioara. Aburul
ajunge in contact cu prismele stivuite pe grinzi de lemn, iar evacuarea condensatului rezultat se
face printr-o conducta in sifonul de evacuare.
Acest procedeu de tratare este neeconomic si conduce in multe cazuri, la crapatura
bustenilor.
Bazinele pentru tratarea higrotermica indirecta ( aburire indirecta ) au o constructie
similara cu cele pentru tratare hidrotermica. Deosebirea consta in faptul ca aburul este produs in
interiorul cuvei prin incalzirea unui strat de apa de 40 - 50 cm grosime aflat pe fundul bazinului
si completat in permanenta cu apa din exterior.
Bazinele de aburire indirecta pot fi folosite si pentru tratarea prin fierbere.
Instalatia de incalzire pentru tratarea indirecta este formata din baterii de tevi de incalzire,
lise amplasate la fundul bazinului, pe suporti metalici, sub forma unei serpentine.

20
 Serpentina se executa din 2 sau 3 segmente si este montata intre grinzile transversale de
beton ale bazinului care au si un rol de protectie a instalatiei. Alimentarea bazinelor cu energie
termica se face printr-o conducta centrala de distributie, de unde, prin deschiderea unui ventil,
agentul termic intra prin conducta in bazin, circula prin sectoarele de serpentine si iese din bazin
prin ventilul de inchidere. Daca incalzirea se face cu apa supraincalzita, conducta de alimentare
si conducta de iesire sunt legate cu cate o teava de aerisire, instalate in canalul dintre bazine si
care are la capat un ventil de aerisire.
Daca incalzirea bazinului se face cu abur, nu sunt necesare instalatiile de aerisire, in
schimb, pe conductele de iesire din bazin ( tur ), se monteaza doua ventile de abur intre care este
instalata cate o oala de condens. Agentul termic circula prin serpentine, asigura incalzirea pana la
evaporarea stratului de apa de pe fundul bazinului, realizandu-se astfel aburirea directa a
materialului lemons.
Instalatia de apa si canalizare difera in functie de procesul de tratare. In cazul tratarii
hidrotermice bazinul se umple complet cu apa, instalatia cuprinzand: o conducta de alimentare de
la statia de pompare pentru introducerea apei in bazin, o conducta de aspiratie la statia de
pompare pentru golirea bazinului si transvarzarea apei in alt bazin, o conducta cu palnie de
preaplin pentru evacuarea excesului de apa din bazin la conducta de canalizare si robinetele de
inchidere sau deschidere a apei, actionate din exterior prin tije.
In cazul procedeului de tratare higrotermica indirecta este necesar ca stratul de apa din
bazin sa fie mentinut in permanenta la nivelul prevazut. In acest scop, instalatia cuprinde o
conducta de alimentare cu apa legata de reteaua exterioara, un rezervor de apa plutitor, care
asigura nivelul constant al apei in bazin, o conducta de distributie a apei de la bazinul de tratare
si o conducta de golire cu sita de protectie. Manevrarea robinetelor de inchidere si deschidere se
face din exterior cu ajutorul unei tije.
Aparatura pentru controlul regimului de tratare ( figura 4.2 ) este formata dintr-o
termorezistenta de cupru 1 ( termometru electric cu citire la distanta ) montat intr-un corp metalic
de protectie 2 de forma cilindrica, ancorat pe partea interioara a peretelui bazinului 3. Intr-un
bazin se pot monta duua sau mai multe termorezistente, legate cu un logometru plasat intr-o
incapere ferita de praf, umezeala si trepidatii. Principiul de lucru al acestor termometre se
bazeaza pe proprietatea conductorilor de asi schimba rezistenta electrica la variatia temperaturii.

21
Logometrul, avand un indicator sau un dispozitiv de inregistrare, permite citirea directa a
temperaturii de la mai multe termorezistente.

Fig 4.2 - Montarea termorezistentei pentru controlul temperaturii agentului de

incalzire(sursa: https://www.revistadinlemn.ro/ )

Controlul temperaturii de tratare se poate face si cu termometre industriale de sticla, cu

tija lunga.

Regimuri de tratare termica

Tratarea termica constituie una din cele mai importante faze din fabricatia furnirelor
estetice si de aceea ea trebuie condusa de personal cu inalta calificare.
Tratarea termica a prismelor este o meserie de baza, exercitarea ei necesitand pe langa o
cunoastere amanuntita a lemnului de diferite specii si a regimului de lucru si o indemanare
deosebita care sa asigure inca de la aceasta faza punerea in valoare a calitatilor estetice pe care le
contine lemnul.(Kellner.E, 1965)
Factorii care influenteaza procesul de plastifiere sunt temperatura si durata de tratare.

22
 Temperatura de lucru se stabileste in functie de specie, umiditatea lemnului si procedeul
aplicat. Factorul principal il constituie densitatea aparenta a lemnului. Din graficul prezentat in
figura de mai jos se poate stabili temperatura de lucru in functie de densitatea aparenta.

Fig. 4.3 -Variatia temperaturii de tratare termica in functie de densitatea aparenta a

lemnului la 0 % umiditate(sursa: http://www.scritub.com/ )

Din grafic rezulta ca la speciile cu densitate aparenta mai mare se aplica o temperatura
mai ridicata la tratare.
Pentru lemnul de stejar, frasin, ulm, foioase moi cat si la speciile care nu se urmareste si
colorarea lemnului ci numai o plastifiere temporara, temperatura de tratare trebuie sa fie mai
redusa, circa 60 . 80 grade Celsius. In schimb, la lemnul de nuc, fag, mahon, macore la care se
urmareste si colorarea lemnului, se aplica o temperatura mai mare, circa 70 – 90 grade
Celsius.(Kellner.E, 1965)
In figura de mai sus se prezinta dependenta duratei de tratare a prismelor de diametrul sau
inaltimea acestora si densitatea aparenta la o umiditate de 0 % a lemnului. Din diagrama rezulta
ca, cu cat lemnul speciilor ce urmeaza a fi debitat in furnir este mai greu si prismele au
dimensiuni mai mari, cu atat mai mare este si durata de tratare, care poate depasi 70 si chiar 80
ore.(Kellner.E, 1965)

23
 La stabilirea duratei de tratare (fig. 4.4) se mai tine seama de urmatoarele elemente:
temperatura apei din bazin, temperatura la care trebuie sa ajunga lemnul tratat ( pana la 40 grade
Celsius la speciile moi si 50 . 80 grade Celsius la speciile tari ) si coeficientul de conductivitate
termica. Acesta din urma depinde la randul sau de densitatea lemnului, temperatura umiditate si
mediul in care este tratat lemnul ( apa sau abur ), ca si de directia de propagare a caldurii.

Fig. 4.4 - Dependenta duratei de tratare de diametrul busteanului si densitatea aparenta la

0 % umiditate a lemnului(http://www.scritub.com/ )

Tinand seama de acesti factori se intocmesc nomograme pe baza carora se stabilesc

duratele optime de tratare termica.
Pentru speciile de lemn tropical sau intocmit diagrame de tratare pe baza carora
functioneaza o instalatie de programare si urmarire automata a parametrilor de tratare termica in
bazine. Din examinarea acestor diagrame rezulta ca procesul de tratare cuprinde de fapt trei
perioade :
- perioda de incalzire (in general 12 - 16 ore vara si 22 - 24 ore iarna)

24
- perioada de tratare propriu zisa valabila in functie de anotimp si care difera de la specie la
specie : 75 de ore la limba, la mutenie 144 ore vara si 172 ore iarna, la macore 84 ore vara si
86 ore iarna etc ;
- perioada de omogenizare ( 2 - 4 ore )
(Kellner.E, 1965)

Masuri de protectia muncii

Principalele masuri de protectia muncii la tratarea termica sunt urmatoarele:

- peretii bazinelor trebuie sa aiba o inaltime de cel putin 80 cm fata de nivelul cailor de acces
pentru a se preintampina caderea muncitorilor in interiorul instalatiei (fig. 4.5);

Fig. 4.5 - Bazine de tratamenttermic(sursa : http://www.scritub.com/ )

1-bazin cu apa; 2-protectie laterala; 3-capac etans cu apa; 4-busteni; 5-elemente de incalzire.

- bazinele trebuie acoperite cu capace solide, pentru a se preveni caderea in bazin provocata de
ruperea acestora ;
- inainte de ridicarea capacului se va intrerupe admisia agentului termic si se va face
evacuarea aburului sau a apei din bazin ;
- este interzisa urcarea si coborarea muncitorilor in bazine cu ajutorul electropalanului sau
urcarea pe capace in timpul diverselor manevre pe acesta ;
- in timpul ridicarii capacului, muncitorii trebuie sa stea la o distanta de cel putin 1 m pentru a
evita arsurile ce pot fi provocate de abur ;
- nu este permis accesul muncitorilor in bazin, in timpul manevrarii prismelor;
- este interzisa circulatia muncitorilor pe marginea bazinelor ;

25
- terenul din jurul bazinelor de tratare termica trebuie sa fie nivelat si nealunecos; santurile si
caminele de vizitare trebuie acoperite in permanenta cu capace rezistente sau ingradite cu
balustrade ;
- iluminatul bazinelor se va face cu corpuri de iluminat galbene pentru asigurarea unei
vizibilitati corespunzatoare.

26
 Capitolul V
Obtinerea furnirelor

Modalitati de taiere a bustenilor

Sunt 4 tipuri principale de obținere a furnirelor:

 prin derulare
 prin tăiere tangențială
 prin tăiere radială
 prin tăiere radială paralelă

Fig 5.1 – Modalitati de taiere a bustenilor(sursa: delospan.be )

Prin derulare se obțin furnirele tehnice. Practic întreg bușteanul se rotește în dreptul unui
cuțit rezultând o foaie continuă de furnir. Foaia nu are un model anume, tăierea făcându-se
paralel cu inelele anuale. Metoda este foarte economică, pierderile fiind minime. După derulare,
foile sunt tăiate la dimensiunile dorite și uscate. (Kellner.E, 1965)
Există și o metodă prin care sunt “derulate” jumătăți de buștean. Jumătatea este montată
pe un dispozitiv care se rotește trecând prin dreptul unui cuțit. Se obțin foi de furnir mai mari ca
la alte tipuri de tăieri, dar mai mici ca la derularea clasică și cu model de flader (cathedral grain –
model tip catedrală) mai rotunjit.După tăiere furnirele sunt uscate pentru că umiditatea lemnului
este crescută în urma tratamentelor de plastifiere. Apoi sunt debitate și aranjate în pachete.

27
 Cerintele calitative si estetice precum si specia materialului lemnos procesat, impun
modalitatea de taiere. Bustenii destinati productiei de furnir sunt tratati termic pentru cateva zile
in cadrul unui proces atent controlat. Culoarea, desenul si textura furnirului obtinut depind de
modalitatile de taiere si tratarea abustenilor.
Taierea tangentiala plana, metoda des utilizata prin care taierea este realizata intr-un
plan tangent inelelor anuale, obtinandu-se asa numitul “effect de catedrala” care inregistreaza o
progresie naturala de la o foaie de furnir la alta.Tăierea tangențială se face paralel cu centrul
bușteanului. Rezultă acele fladere de care spuneam mai sus, dar mai ascuțite. Sunt furnire foarte
apreciate pentru desenul natural specific. (Kellner.E, 1965)
Taiere radiala plana prin care debitarea se realizeaza intr-un plan perpendicular pe
inelele anuale, iar textura obtinuta apare sub forma de linii paralele sau aproape paralele variind
ca densitate si latime de la o specie la alta.Se face pe sferturi de buștean (quarter cut – denumirea
în engleză). Cuțitul este montat la un unghi de 90° față de inelele anuale. Rezultă un model cu
linii paralele, liniile reprezentând inelele anuale. La debitareafurnireloresteticeprin taiere plana se
folosesc masiniorizontalesi verticale. Operatia de taiere plana se aseamanacucelalalte taieride
aschiere, cuspecificatia ca de aceastadata aschia este produsul finit furnirul, cu o taiereneteda.
Pentru a se evitadespicarealemnuluiin fata cutituluidupaplanuri de minimarezistenta, precumsi
pentru a se evitafragmentareafurniruluiprinforfecare se monteazadeasupracutitului o bara de
presare. (Kellner.E, 1965)
Aceasta baracreaza o fortain zona de taiere, care mareste forta de taiere, dar si
impiedicadespicarealemnuluisi fragmentarea aschiei. De asemeneabara de
presarecomprimafurnirulpefata de degajare a cutitului, reducand vibratiileacestuia. Unghiul de
ascutire optim al barei este 75 0iarcelde asezare de 15 0.
Gradul de presare al lemnului obtinut dupa taiere plana se calculeaza cu relatia:

unde: s este distanta intre directia de actionare a varfului cutitului si a bara de presare; s0 -
grosimea furnirului.
0
Cutitele de taiere sunt realizate din oteluri aliate avand un unghi de ascutire de 17-19
(cel mic pentru specii moi), iar unghiul de asezare mic de 0,5-1,5 0.

28
 Fig. 5.2 - Masina de taiat plan orizontala(sursa: http://www.rasfoiesc.com )1-prisma; 2-
suport cutit; 3-furnir; 4-role de evacuarefurnir; 5-suport bara de presare; 6-manivela; 7-volant; 8-butonul
bielei; 9-ghidaje; 10-grife de fixare; 11-mecanism surub-piulita de ridicare masa; 12-patine de glisare; 13-
roata de antrenare.

Miscarea de taiere este realizata de catrecutitiarcea de avans de catreprisma, cu o grosime

de furnir. Sistemul de ridicareprezinta o roata de clichet care primeste miscarea de la arborele
principal. Exista o miscare rapidasi una de lucru a prismei, in functie de necesitati.
Schimbareagrosimiifurnirelor se face prinschimbareaunuisistem de roti dintate.(Kellner.E, 1965)
Tăierea radială se face aproximativ la fel cu cea plană cu deosebirea că unghiul nu este
exact de 90°. Este o tăiere specifică stejarului, care scoate în evidență razele medulare ce apar
sub formă de oglinzi. Taierez radiala este executata cu o anumita inclinare fata de raza
busteanului pentru a minimiza efectul de “oglinzi”, folosita cel mai des la producerea furnirului
de stejar.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
Avantajele folosirii masinilor de taiat plan furnire verticale, fata de cele orizontale sunt
urmatoarele:
 masein miscare mult mai mici;
 lungimeacursei de t aiere mai mica

29
  consumul energetic mai mic;
 evacuarea usoara a furnirelor;
 suprafata ocupata mai mica

Dezavantajele folosirii masinilor verticale de taiat plan furnire fata de cele orizontale:
 se lucreaza cu diametre mici de bustean;
 se prelucreaza o singura prisma sau bustean;
 putere instalata mare;
 nu se observa suprafata de taiere in timpul lucrului.

Uscarea furnirelor

Uscarea furnirelor se realizeaza imediat dupa debitarea busteanului si are ca scop

eliminarea apei din furnir pana ajunge la umiditatea optima prelucrarii ulterioare.Ciclul de uscare
dureaza 2-3 minute si se deruleaza pe o banda de 30unde temperatura creste pana la 90 grade si
scade treptat pe parcursul acestui ciclu.
Dupa uscare, furnirele se aseaza in pachete in ordinea taierii. Numarul foilor de furnire
estetice din pachete trebuie sa fie de 12, 24 sau 32. Foile provenite din acelasi bustean, care
raman dupa formarea pachetelor, pot fi legate separate sau adaugate la unul din celelalte pachete.
Pachetele sunt legate cu sfoara de canepa sau in 1 - 2 mm grosime.
Calitatea furnirelor se verifica pe loturi de furnire legate in pachete de aceeasi specie de
calitate. Numarul de pachete alese la intamplare variaza in functie de marimea lotului. Astfel,
pentru un lot cuprinzand 200 de pachete, numarul de pachete pentru proba este 10. In cazul cand
lotul cuprinde mai putin de 100 de pachete, proba este constituita din cinci pachete, iar cand este
mai mare de 400 de pachete, proba cuprinde un numar de 20 pachete.
Lungimea si latimea se masoara la mijlocul uneia din foile exterioare ale pachetelor, cu
instrumente de masurat obisnuite. Grosimea se masoara cu micrometrul, in cate un punct de la
ambele capete ale foii de furnir.

30
 Dupadebitarefurnireleprezinta o umiditate mare de 50-80 %, iarpentruconservare este
necesara o umiditate de 6-10-15 %. La uscare, furnirele se deformeazasi se fisureaza,
motivpentru care in timpul uscarii trebuie sa se tinaseama de proprietatile plastice si de relaxare a
lelemnului (fig. 5.3).

Fig 5.3 – Uscarea furnirelor (sursa: J.F FURNIR)

Uscareanaturala a furnirelor se face perasteledinincapericu ventilatienaturala, cazin care,

datoritadeformatiilor mari, este necesara o stivuire stansapentruindreptare.
Uscarea artificiala a furnirelor se face cu aer cald in tunele de uscare. Temperatura de
uscare este mare de 160-180 0C. In lungul instalatiei de uscare temperatura trebuie sa creasca lent
pentru ca furnirele sa nu se cementeze superficial si sa devina fragile. Viteza de circulatie a
aerului poate sa creasca pana la 8-10 m/s si este perpendiculara pe suprafata furnirului pentru a
elimina rapid umiditatea din furnir. Aceasta dirijare perpendiculara pe suprafata furnirului se
face prin cutii cu duze.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982).
Ca instalatii se pot folosi uscatoare cu bandasi duze sau uscatoare cu role si duze. Aceste
uscatoare sunt compuse din:1-transportor cuplasa de sarmainferior; 2-trasportor superior; 3-
directia de circulatie a aerului longitudinalain echicurent; 4-directia long. De cieculatie a
aeruluiin contracurent; 5-cosuri de aerisire; 6-ventilatoare. A-zona de incalzire; B-zona de
uscare; C-zona de conditionare; D-zona de racire.
Circulatia aerului in instalatie se face longitudinal, in echicurentin prima parte si in contra
curent in partea a doua, dar si transversal datorita cutiilor cu duze.

31
 Trasportoarele cu banda din sarma sunt apropiate doua cate doua pentru ca furnirul sa fie
strans in timpul uscarii si sa nu se deformeze.

Presarea furnirelor

Se face in functie de specie si se face imediat dupa uscare dupa presare se formatizeaza
transversal si longitudinal eliminandu-se defectele aparute si se eticheteaza si pozeaza fiecare
pachet urmand apoi sortarea dupa calitate si lungimi.Gradul de presare difera in functie de
specie, grosimea furnirului, umiditatea lemnului si modul de tratare termica, avand valori
cuprinse intre: 10 si 30 % din grosimea furnirului. Se recomanda ca la debitarea speciilor tari sa
se foloseasca un grad de presare mai mare.
Reglarea incorecta a celor doua deschideri dintre cutit si bara x si y, care determina
gradul de presare, se resfrange in mod negativ asupra calitatii furnirelor,astfel :
- micsorarea excesiva a deschiderii pe verticala provoaca strivirea furnirului, datorita unei
comprimari exagerate a lemnului ; dimpotriva o distanta prea mare pe verticala intre bara de
presiune si cutit provoaca taierea unor foi cu grosimi neuniforme si asperitati ;
- micsorarea sau marirea excesiva a deschiderii pe orizontala modifica directia fortei de
comprimare, care nu mai trece prin zona muchiei taietoare a cutitului; in acest caz foile taiate
au asperitati
- pronuntate, fie datorita crapaturilor de despicare si forfecare libera a lemnului, fie datorita
frecarii excesive a furnirului pe fata de degajare a cutitului.
Speciile taiate si comercializate de grupul Frischeis ajung pana la 190 de specii astfel pe
piata din Romania avem cea mai variata gama de furnire incepand de lacele autohtone cunoscute
pana la cele exotice .Grosimile standard taiate: 0,6 mm;0,9 mm;1,4 mm;2,5 mm ,la cerere pot fi
taiate si grosimi atipice.Pe langa acestea ne-am adaptat cerintelor pietei si s-au realizat noi tipuri
de furnir astfel se gasesc: furnire reconstituite,vopsite,tratate termic,furnir de piatra,furnir cu
rizuri (wave cut,rough cut),furnir taiat transversal,furnir imbinat.
Furnirele pot fi obținute din trunchiul copacului, ramurile groase care cresc imediat din
trunchi, rădăcină și bube. Dacă se obțin furnire estetice, lemnul este ales cu grijă în funcție de
mărime, vârstă și caracteristici vizuale: culoare, desen, specie, semne sau defecte naturale

32
caracteristice. Această selecție și modul în care se face tăierea influențează desenul
furnirelor.Furnirul este debitat mai ales din lemn de foioase pentru că este mai dur, mai dens și
mai puțin permeabil. Se face furnir și din lemn de rășinoase, în special din cele mai
dure.Deosebit de important este ca intre taisul cutitului si muchia barei de presiune sa existe un
paralelism perfect. In continuare se regleaza deschiderea intre cutit si bara in functie de grosimea
furnirului si specia debitata, realizandu-se gradul de presare recomandat.(Pana, Gh. I.,
Alexandru, I. Si Kellner)
Deschiderea optima, indicata pentru principalele specii lemnoase debitate in tara noastra
in furnire estetice sunt :

Distanta in mm

pe orizontala pe verticala

- nuc 0,5 - 1,0 0,4 - 0,5

- fag 0,5 - 0,7 0,6 - 0,7

- stejar, frasin, ulm 0,4 - 0,5 0,6 - 0,7

- paltin, cires 0,5 - 0,7 0,5 - 0,6

- tei, plop, mesteacan, salcie 0,4 - 0,5 0,6 - 0,7

- sapeli 0,6 0,45

- macore 0,4 - 0,6 0,5

- cosipo, taima 0,6 - 0,7 0,55

- tec, bubinga 0,6 0,5

33
- limba 0,6 0,55

- palado 0,7 0,5

- bete (mansonia) 0,5 0,5

- mutenie 0,6 - 0,8 0,55

La reglarea distantelor dintre cutit si bara de presiune se folosesc pentru verificare truse
de spioni. In practica, operatia de reglare consta mai intai in alegerea valorilor optime pentru x si
y, dupa care, in functie de calitatea primelor foi debitate si caracteristicile materialului lemnos (
structura, defectele de crestere, unghiul de sectionare a razelor medulare etc ), aceste valori sunt
modificate de catre operator. (Pana, Gh. I., Alexandru, I. Si Kellner)
Aceste modificari trebuie efectuate in timp de catre operator care, in conditiile unor
viteze mari de lucru ( 40 - 60 curse/min ), trebuie sa se sesizeze defectele ce apar pe foi datorita
reglajului necorespunzator dintre cutit si bara de presiune, luand masuri operative de remediere a
acestora.Realizarea grosimii furnirelor este asigurata de catre masa pe care se fixeaza prisma si
care se ridica automat, la fiecare cursa de inapoiere a saniei, pe o distanta egala cu grosimea
furnirului. Marirea sau micsorarea avansului se realizeaza cu ajutorul unui surub si o scala
gradata.
Vitezele de lucru ale masinilor de taiat plan variaza in functie de tipul acestora de la 30 la
50 si chiar 70 curse pe minut. Aceste viteze de lucru sunt valori maxime, in timpul taierii ele
inregistrand variatii continue determinate de calitatea materialului debitat, dimensiunile
prismelor etc.(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
La inceput taierea se efectueaza cu o viteza redusa, prisma fiind supravegheata permanent
pentru a se constata daca este bine fixata. Dupa debitarea primelor foi se verifica grosimea
acestora cu ajutorul micrometrelor dupa care masina intra in regim normal de lucru. In general s-
a constatat ca la viteze mari de taiere se obtin foi de furnir cu suprafete netede.
Foile debitate sunt prinse de ambele capete de catre doi muncitori care le aseaza pe un
carucior, in mod obligatoriu in ordinea iesirii lor din masina.
Pentru a se evita aplecarea repetata a muncitorilor la asezarea foilor, caruciorul este asezat pe un
lift hidraulic care permite ridicarea lui la un nivel corespunzator zonei de iesire a foilor din

34
masina. Operatiile de evacuare si asezare a foilor executandu-se manual, afecteaza atat
productivitatea masinilor cat si calitatea foilor, care, datorita vitezelor mari de lucru, sunt
manipulate incorect, deteriorandu-se. In vederea eliminarii acestor neajunsuri, s-au conceput
numeroase dispozitive pentru mecanizarea operatiilor de preluare si asezare a foilor de furnir.
(Mitisor Al. si Istrate V., 1982)
Mecanismul este format dintr-un transportor cu mai multe benzi, montat pe suportul
cutitului. Foile taiate sunt preluate de benzile transportorului care la conduc la partea superioara
a spatiului dintre cutit si bara de presiune, le indoaie la 90 grade si apoi le deplaseaza pe
orizontala pana la masa de stivuire. In continuare, alt transportor preia pachetele de furnire si le
conduce spre uscatorii.(Pana, Gh. I., Alexandru, I. Si Kellner )

35
 Capitolul VI
Clasificarea furnirelor

Tipuri de furnire

În funcție de utilizare, există două categorii mari de furnire:

 furnire estetice
 furnire tehnice

Furnirele estetice sunt cele folosite la furniruirea panourilor de PAL, MDF, panel, placaj,
lemn masiv. Sunt foarte subțiri având grosimi cuprinse între 0,55 mm și 1,2 mm. Cu cât specia
este mai dură și mai puțin poroasă cu atât furnirul poate fi debitat mai subțire.
Nucul, care are densitate mare și o permeabilitate foarte redusă, poate fi debitat cu grosimea de
0,55 mm.
• Speciile cu densitate medie sau mică și porozitate nu foarte mare, precum aninul, cireșul sau
plopul, se debitează cu grosimi de 0,6-0,7 mm.
• Stejarul și ulmul sunt lemne dure, dar au vasele (porii) foarte mari. Furnirele acestor specii au
grosimea de 0,7-0,8 mm.
• Furnirele de rășinoase, destul de afânate și poroase, au grosimea de 1,0 mm.
• Furnirele estetice pot fi obținute și din părți ale copacului care, datorită defectelor de creștere,
dau un desen spectaculos. Este cazul rădăcinilor sau al bubelor (burl, în engleză). Cu siguranță
ați auzit, dacă nu ați văzut, de furnirul de rădăcină de nuc. Aceste furnire se debitează puțin mai
groase comparativ cu cele povenite din trunchiul aceluiași copac. În cazul nucului, furnirul din
rădăcina are grosimea 0,6 mm.
Furnirele tehnice sunt cele din care se obține placajul. Există furnire de față, mai subțiri
(0,5-1,5 mm) și furnire pentru miez, cu grosimea cuprinsă între 1,5 și 3 mm. Placajul este un
panou derivat din lemn obținut dintr-un număr impar de furnire așezate perpendicular unul peste
cealălalt. (Pana, Gh. I., Alexandru, I. Si Kellner)

36
 Cu cât numărul de straturi este mai mare cu atât placa devine mai rezistentă și mai
rigidă.Placajul poate fi furniruit cu furnire estetice de alte esențe fiind astfel folosit în producția
de mobilier. Este mai ușor comparativ cu PAL-ul sau MDF-ul.

Furnirul reconstituit

La fabricarea mobilei se folosesc de multe ori panouri derivate din lemn, furniruite.
Furnirele se obțin din bușteni de diferite esențe, prin derulare sau tăiere sub anumite unghiuri,
obținându-se desene diferite ale lemnului. Cu cât esența lemnoasă este mai scumpă și mai rară cu
atât furnirele sunt mai scumpe și mai greu de găsit. Plus că din ce în ce mai multe esențe de lemn
devin protejate, iar exploatarea lor îngrădită. Este cazul nucului la noi, sau al palisandrului în
Brazilia sau Madagascar. De aici nevoia unui material care să nu fie plastic, să semene cu
furnirul natural și să poată fi utilizat cu ușurință. Așa a apărut furnirul reconstituit. (Pana, Gh. I.,
Alexandru, I. Si Kellner)
Furnirul reconstituit este un produs industrial care se obține din furnire naturale, dar din
esențe mai ieftine și repede crescătoare, cum este plopul, molidul sau ocoume (esență exotică).
Primul furnir compozit a fost făcut în Italia cu mai bine de 40 de ani în urmă. După aceea,
încet-încet obținerea și utilizarea lor a început să se extindă și în alte țări. (Pana, Gh. I.,
Alexandru, I. Si Kellner)
În anii ’90, când China a intrat în această industrie, producerea furnirelor reconstituite a
explodat. Acum, este practic centrul producerii lor, existând 10 fabrici mari care produc fiecare
în funcție de clienții lor țintă: furnire mai ieftine, mai scumpe, cu desen natural, cu desen
geometric, etc.
Practic, orice esență care există în mod natural poate fi reprodusă, dar pe lângă aceste
reproduceri, au apărut și furnire cu modele geometrice, furnire care imită pielea animalelor sau
furnire cu desene fanteziste.
Mai întâi sunt obținute, prin derulare, furnire naturale din esențele enumerate mai sus.
Apoi sunt colorate prin imersie în băi cu coloranți hidrodiluabili. Sunt scoase și uscate, după care
sunt așezate unele peste altele după un tipar prestabilit. După ce se formează toată grămada de
furnire conform tiparului, se ia din nou furnir cu furnir și se aplică adeziv. Straturile de adeziv,

37
pe lângă rolul de încleiere, sunt importante și în stabilirea desenului final. (Pana, Gh. I.,
Alexandru, I. Si Kellner)

Cu furnirele pe care s-a aplicat adeziv se reface grămada și este pusă în presă pentru
încleiere. Se obține practic un mare calup de furnire încleiate care este apoi formatat, adică i se
taie marginile pentru a-l aduce la o formă paralelipipedică. Paralelipipedul, practic noul
“trunchi”, este întors cu 90 grade și din el sunt tăiate furnire estetice, de 0,6 mm grosime.

Clase de calitate ale furnirului

Clasele de calitate ale furnirului pentru grupul Frischeis- J.F Furnir(fig. 6.2)se clasifica in
functie de urmatoarele trei caracteristici: mod de taiere, clasa vizuala de calitate si lungimile. In
functie de acesta se pot da in continuare exemple de clase de calitate ale furnirului, in cazul de
fata pentru specia fag (fig. 6.3).

Fig 6.2 – Clase ale furnirului J.F Furnir

38
Fig. 6.3. Clase de calitate ale furnirului de fag

39
 Furnirul rezultat din productie trece printr-o sortare pentru a putea fi clasificat asa
cum rezulta in tabelele de mai sus. Pachetele de furnir sunt asezate pe paleti in functie de
clasificarea lor, urmand sa fie prezentate viitorilor cumparatori.

Utilizarea furnirelor

Furnirele înnobilează panourile derivate din lemn. Cel mai mult sunt folosite pentru
furniruirea panourilor de PAL sau MDF. Dar nu numai pentru ele. Poate părea ciudat, dar și
panourile din lemn masiv se furniruiesc. Sunt situații când este nevoie de acest lucru pentru a
face piesele de mobilier mai ușor de folosit. De exemplu, o piesă mare din stejar sau o altă esență
cu densitate mare este foarte grea.
Despre placaj vreau să accentuez că este preferat altor tipuri de panouri pentru că este
compus din mai multe straturi de lemn(fig. 6.4). Arată bine, este ușor de prelucrat și de finisat, se
poate furnirui cu esențe deosebite, se obțin obiecte mult mai ușoare decât cele din PAL sau
MDF.

Fig. 6.4 – Proces productie furnir ( sursa foto: nguyenlamphat.com )

40
 Furnirele se folosesc la obținerea intarsiilor. În trecut era o tehnică folosită pentru
înnobilarea pieselor de mobilier. Acum, fiind o operațiune foarte migăloasă și necesitând multă
atenție, puțini sunt cei care se mai încumetă la așa ceva. Mai ales că apariția CNC-urilor a
facilitat “desenarea” diverselor modele pe lemn fără mari eforturi. (Pana, Gh. I., Alexandru, I. Si
Kellner)
Din furnire cu defecte se obțin furnirele reconstituite despre care am vorbit cu altă ocazie.
Diferența dintre ele este vizibilă pentru un cunoscător, dar tot lemn este și în cazul celui
recondiționat.

Avantajele folosirii unor astfel de furnire:

 preț atractiv
 dimensiuni ale foilor de furnir mult mai mari decat ale celor care nu sunt imbinate (fig.
6.5.)

Fig 6.5 – Dimensiuni ale foii de furnir ( sursa foto: linkedin.com )

 prietenoase cu mediul – pe lângă faptul că folosesc specii repede crescătoare în procesul

de productie se folosesc coloranți hidrodiluabili fără conținut de metale grele, iar adezivul
poate fi controlat să fie în clasa 0 de emisie a formaldehidei E0
 posibilitatea de a obține orice desen, natural sau nu, în orice culoare

41
 se obține un produs mai dens și mai uniform decât cel natural, astfel încât colorarea
ulterioară se face mult mai uniform
 reproducerea perfecta a desenului la fiecare șarjă de produs, ceea ce-l face foarte potrivit
pentru decorarea mobilierului din spații mari gen restaurante, magazine, instituții publice

42
 CAPITOLUL VII
Concluzii

Referitor la fabricarea furnirelor, avand in vedere cele prezentate in lucrare, se pot

desprinde urmatoarele concluzii:

- furnirele se pot fabrica din lemnul oricarei specii lemnoase, care indeplineste anumite
conditii dimensionale si calitative.
- in afara speciilor lemnoase indigene, pentru fabricarea furnirelor (mai ales a celor
estetice) se folosesc intr-o masura din ce in ce mai mare speciile tropicale, atat datorita faptului
ca ofera o mare varietate de culori si desene, cat si datorita restrangerii resurselor interne de
materie prima, in special a speciilor valoroase ( de exemplu nucul ).
- in tara noastra furnirele estetice si tehnice se fabrica din lemn de foioase tari sau moi si
din lemn de rasinoase. Materia prima de baza o constituie lemnul de fag, fiind specia cea mai
raspandita in Romania ( 35% din suprafata impadurita ).
- furnirele estetice sunt semifabricate din lemn in forma de foi subtiri, utilizate pentru
acoperirea fetelor exterioare si interioare ale mobilei, usilor, precum si ale altor produse care se
furniruiesc.
- pentru a evita deprecierea bustenilor pe durata stocarii, sunt necesare masuri de
conservare specifice anotimpului si speciei lemnoase, in functie de durabilitatea acesteia.
- aprovizionarea fabricii cu busteni se face de obicei in intervalul octombrie aprilie,
inaintea perioadei favorabile pentru incinderea materialului. In acest interval se aduc atat busteni
pentru productia curenta, care intra direct in procesul de fabricatie, cat si bustenii care se
conserva.
- prin operatia de fasonare a bustenilor se urmareste sa se stabileasca planul de taiere in
raport cu directia fibrelor, a inelelor anuale si razelor medulare, in vederea obtinerii de furnire cu
desene diferite.
- taierea plana a furnirelor constituie un procedeu de debitare care difera esential ca
tehnica si conditii de lucru fata de taierea prin ferestruire.
- tratarea termica a prismelor pentru furnire se efectueaza prin doua procedee: umed si
uscat. Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de posibilitatile tehnice ale

43
intreprinderilor precum si de speciile lemnoase care urmeaza a fi prelucrate in furnire estetice in
mod curent.
- bazinele pentru tratarea termica, indiferent de procedeul aplicat, trebuie sa se
indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie impermeabile, sa fie bine isolate termic si etanse pentru
a asigura pierderi minime de caldura, materialele folosite sa reziste la actiunea coroziva a acizilor
organici cu care vin in contact, sa fie usor de intretinut si de servit si sa fie dotate cu aparatura de
masura si control a parametrilor de tratare.
- tratarea termica a prisemlor este o meserie de baza, exercitarea ei necesitand pe langa o
cunoastere amanuntita a lemnului de diferite specii si a regimului de lucru si o indemanare
deosebita care sa asigure inca de la aceasta faza punerea in valoare a calitatilor estetice pe care le
contine lemnul.
- la exploatarea bazinelor de tratare termica se efectueaza o serie de grupe de operatii si
anume : operatii de pregatire conducerea procesului de tratare si operati de contol si verificare.
- principiul de lucru al masinii orizontale de taiat plan se bazeaza pe miscarea alternativa
a unui cutit ( miscare de du - te - vino ) si pe miscarea ascendenta a prismei de lemn.
- masinile verticale pentru taiere plana se folosesc in cazul cand se urmareste obtinerea
unor productivitati ridicate la debitare, deoarece ele permit viteze de taiere pana la 70 curse pe
minut.
- datorita faptului ca in timpul taierii butucul sau piesa de lemn nu se roteste in jurul axei
sale longitudinale, ci in jurul unei axe paralele ( care se gaseste insa in cadrul sectiunii
transversale ), furnirele rezultate se prezinta sub forma de fasii taiate dupa o raza cat mai mare.
- producerea furnirelor estetice prin debitare la ferestrau se practica foarte rar si numai in
cazul speciilor cu densitate aparenta mare la care nu este posibila tratarea termica, deoarece
aceasta ar modifica structura si culoarea lemnului.

44
 Bibliografie

1. Istrate V. – Utilajul si tehnologia de fabricatie a produselor stratificate din lemn, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966;

2. Kellner, E. Fabricarea furnirelor estetice – 1965;

3. Mitisor Al. si Istrate V. – Tehnologiafurnirelor, placajelor si placilor din fibre de lemn,

Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.

45