“UNIVERSITATEA TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT

Regimul disciplinar al funcţionarilor publici

Prof. îndrumător: Manea Laura

Student: Ilie Diana Bianca
Anul II – Grupa III

Anul 2019
Regimul disciplinar al funcţionarilor publici

Justificarea temei alese:

Importanţa de a cunoaşte rolul funcţionarilor publici, persoane numite, în condiţiile legii,
în funcţii publice.

Funcţionarul public îşi dobândeşte această calitate printr-un act de numire in funcţie.
Actul de numire în funcţie reprezintă un act juridic unilateral emis de autoritatea publică,
în urma căruia funcţionarul public depune un jurământ pentru respectarea acestuia.
De asemenea, in cadrul autorităților și instituțiilor publice îşi desfăşoară activitatea mai multe
categorii de personal:
1. persoanele care exercită funcții publice la nivel național sau local (ex: membrii
Parlamentului, membrii Guvernului, secretarii si subecretarii de stat, aleșii locali (consilierii
locali, județeni) și alte categorii de personal cărora legea le conferă statutul de demnitari publici;
2. personalul contractual, respectiv salariații din sistemul public: au statut juridic de drept
privat, poartă denumirea de personal bugetar, iar veniturile lor salariale provin de la bugetul de
stat. Astfel, spre deosebire de salariații din sectorul privat care sunt liberi să negocieze împreună
cu angajatorii în limitele legii, nivelul salariului, în sectorul public salariile, indiferent de
categoria de personal sunt stabilite prin lege, autoritățile publice sunt obligate să respecte
cuantumul și structura salarialui propus de legiuitor.
3. funcționarii publici: reprezinta acele persoane numite într-o funcție publică al căror statut
juridic general este reglementat de Legea organică nr. 188/1999 cu modificările și completările
ulterioare.

Funcționarii publici au o serie de îndatoriri, după cum urmează:

 obligația indeplinirii srcinilor de serviciu cu profesionalism, imparțialitate și în

conformitate cu legea;
 obligatia la rezervă (implică păstrarea prudenței și măsurii de către funcționarii publici în
exprimarea opiniilor personale);

2
  obligația de supunere ierarhică (să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii
ierarhici și să rezolve lucrarile repartizate în termenele stabilite de către aceștia);
 obligația de confidențialitate și de păstrare a secretului profesional;
 obligația funcționarilor publici de a-și perfecționa în mod continuu pregătirea
profesională;
 obligația de a respecta regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilității
(strâns legată de obligația îndeplinirii serviciului cu profesionalism și imparțialitate).


Conform art. 75 din Legea nr. 188/1999, republicată. „încălcarea de către funcționarii publici,
cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atragea răspunderea disciplinară, contravențională,
civilă sau penală, după caz”. Astfel, legea prevede patru forme de răspundere juridică a
funcționarilor publici.

Răspunderea disciplinară reprezintă totalitatea normelor care reglementează actele și

faptele (acțiunile și inacțiunile) săvarșite de funcționarul pubic în exercitarea atribuțiilor sale
sau în legătură cu acestea, sancțiunile care se aplică și normele procedurale corespunzătoare.

De asemenea, în ceea ce priveşte răspunderea funcţionarului public, se poate vorbi şi despre

abaterea disciplinară care reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către funcţionarul public
prin care acesta încalcă obligaţiile ce-i revin din raportul de funcţie publică sau în legătură cu
acesta şi care afectează statutul său socioprofesional şi moral.

Procedura angajării răspunderii administrativ-disciplinare a funcționarilor publici presupune în

primul rând, cercetarea abaterii disciplinare, realizată de către o Comisie de disciplină

Comisiile de disciplină sunt organisme care se constituie în cadrul fiecărei autorități

publice, acestea fiind competente să analizeze faptele funcționarilor publici din autoritatea
publică respectivă, sesizate ca abateri disciplinare și să propună modalitatea de sancționare a
persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea oricărei abateri disciplinare.

3
Procedura cercetării administrativ disciplinare a funcţionarilor publici constă în
parcurgerea mai multor etape:

 sesizarea Comisiei de disciplină;

 convocarea membrilor Comisiei de disciplină şi a persoanelor care urmează să fie
audiate;
 audierea;
 administrarea probelor;
 dezbaterea cazului;
 finalizarea procedurii;
 aplicarea sancțiunii disciplinare;
 contestarea sancțiunii disciplinare.

Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării Comisiei de

disciplină referitor la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data
săvârșirii acesteia. Potrivit Legii nr. 188/1999, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea
aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru anularea sau
modificarea dispoziției de sancționare.

Sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarului public se evidențiază în cazierul

administrativ, eliberat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

4
 Funcţionarul public poate fi tras la răspundere în cazul în care săvârşeşte o abatere
disciplinară. Conform art. 65 alin. (2) din Statutul funcționarilor publici (Legea nr.188/1999,
cu modificările și completările ulterioare), reprezintă abateri disciplinare urmatoarele:

1. întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

2. absenţe nemotivate de la serviciu;
3. nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
4. neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
5. nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
6. intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
7. desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu character politic;
8. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitate;
9. refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
10. stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petenţii în vederea
soluţionării cererilor acestora;
11. încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese
şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.

În cazul în care un funcţionar public savârşeşte astfel de abateri disciplinare, art 65 alin.3
din „Statutul funcţionarilor publici” stabileşte urmatoarele sancţiuni:

1. mustrarea scrisă;
2. diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
3. suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în
funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
4. retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de
până la un an;
5. destituirea din funcţia publica.

5
 Procedura cercetării:
În primul rând, nicio sancţiune disciplinară nu va putea fi legal apliată, decât după cercetarea
prealabilă a faptei, dar şi după audierea funcţonarului public, astfel cum prevede art.66 alin.3 din
Statutul funcţionarilor publici. Competete să cerceteze şi sa sancţioneze sunt Comisiile de
disciplină, constituite conform art .67.

Articolul 49 din Hotărîrea Guvernului nr. 1344/2007 dispune urmatoarele: în termen de 5 zile
lucrătoare de la data finalizării procedurii cercetării administrative, comisia de disciplină va
intocmi un raport cu privire la sesizarea în cauză. Propunerea referitoare la sancţiunea
disciplinară aplicabilă sau de clasare a sesizării se formulează pe baza majorităţii de voturi
obţinute. Persoanei care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii, persoanei care a formulat
sesizarea, cât şi şi funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată li se vor aduce la cunoştinţă
raportul comisiei de disciplină .

În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului, persoana cu competenţa legală

de aplicare a sancţiunii va emite actul administrativ de sancţionare.
Conform art. 80 din Statut, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa
instanţei de contencios administrativ. El va solicita anularea sau modificarea
ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.

6
 Jurisprudenţă

Titlu: Funcţionar public. Sancţiune disciplinară constând în trecerea într-o funcţie inferioară pe o
perioadă de un an, cu diminuarea salariului, dispusă prin două decizii consecutive. Lipsa
menţiunilor prevăzute de art. 268 alin. 2 C. muncii. Consecinţe.
Tip speţă: Decizie
Nr. Speţă: 211
Dată speţă: 07.04.2008
Domeniu asociat: Raporturi de muncă

Conţinut speţă:
“Nu se poate reţine faptul că angajatorul ar fi emis două decizii de sancţionare pentru
aceeaşi faptă, atât timp cât prima dispune trecerea reclamantului într-o funcţie inferioară,
iar cea de-a doua procedează în fapt la individualizarea funcţiei publice inferioare, în
baza aceluiaşi temei de drept.
Dispoziţiile de sancţionare sunt însă nelegale, întrucât nu respectă condiţiile de formă
prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 268 alin. 2 C. muncii şi, de asemenea, nefondate,
în fapt culpa privind sustragerea unor sume de bani din trezorerie fiind stabilită de
organele de urmărire penală, în sarcina exclusivă a unei angajate aflate în subordinea
reclamantului, fără legătură creţine următoarele:
Astfel, este reală susţinerea pârâtei-recurente potrivit căreia în cauză nu a emis două
decizii de sancţionare pentru aceeaşi faptă, din moment ce prin decizia nr. 40 din 2
februarie 2006 se procedează la sancţionarea reclamantului cu „trecerea într-o funcţie
publică inferioară pe o perioadă de un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului” în
conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (3) lit. d) pentru baterile prevăzute de art. 65 alin.
(2) lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor
publici, iar prin decizia nr. 44 din 3 februarie 2006, emisă „având în vedere prevederile
art. 1 şi 2 din decizia nr. 40 din 2 februarie 2006” se procedează în fapt la
individualizarea „funcţiei publice inferioare”, respectiv cea de „execuţie de consilier
clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 în cadrul aceluiaşi serviciu”, în

7
baza aceluiaşi temei de drept. Printre motivele sale de recurs pârâta nu contestă însă
omiterea din conţinutul deciziei de sancţionare nr. 40 din 2 februarie 2006, a menţiunilor
obligatorii conform art. 268 alin. 2 din Codul muncii pentru astfel de decizii, - respectiv
dispoziţiile legale din regulamentul de ordine interioară pretins încălcate de angajat -,
făcând referiri asupra fondului cauzei.
Şi sub acest din urmă aspect însă sancţiunea se vădeşte a fi nefondată, atât raportul de
expertiză întocmit de expert A.M., cât şi instanţa penală prin sentinţa nr. 1966 din 4
decembrie 2006 a Judecătoriei Iaşi privind pe inculrepunerii în funcţia de conducere
anterioară şi a plăţii drepturilor băneşti de care a fost lipsit.”

8
Bibliografie:

1.http://portal.just.ro/
2.https://blog.avocatoo.ro/
3.https://www.scribd.com/doc/
4. Legislaţie: „LEGE Nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul
funcţionarilor publici