Boala amorului și periodurile

ei (1838)
Din Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, Nr. 17, 22 Octombrie 1838

„Toți fiii oamenilor, fie mari sau mici, groși sau sulegeți (trași), frumoși sau urâți, trăind în viață cad
vreodată în primejdie de a să amoreza. Ochii tuturor fetițelor să par atunci a fi un soare, glasul //
femeilor tonuri din lăcașurile cerești, veșmintele lor aripi de înger; pe din dărăptul buclelor pândesc
amoruri, mintea și filosofia rămân îngropate. E lucru folositoriu a cunoaște mai de aproape
simptomele acestii boale, întru care înțeleptul să preface în nebun, sumețul în umilit și bogatul în
sărac, ca să ne știm păzi de săgețile orbului Amor. Boala amorului are răstimpii săi și este lipicioasă.
Pentru aceasta ascultați și întrebuințați mijloace apărătoare din vreme.

Răstâmpul I-lea. Privești la o fetiță. Te simți nu știu cum. Te năpădește rumenul în față, ochii îți cad
în jos. Niște visuri șoade. Oareșcare neodihnă. Toate fetițăle ți să par de îngeri, dar una de zână.
(Aceasta e simpotoma cea dintâiu de turburarea minții) Treci adese pe la fereastra ei, mergi la
adunări unde să află dânsa; vreai să-i vorbești, dar ești mut ca peștele. – Mijloace de vindecare:
Trăește vesel între prietini mulți, ferește-te să nu vezi fetița în 14 zile, la 21 zile ești vindecat.

Răst. II. Juri pe croitoriul să-ți gătească hainele după moda cea mai noă. Îți arzi bucle și de poți lași
mustețe. Măhrama la gât o legi a la morbleu. Vorbești doă-trei cuvinte cu fetița, și ești mulțumit. Te
încumeți a o apuca de mână, și ești fericit (Simptoma a doa de turburarea minții) – Dohtorie:
Bolnavul să bea acuma pravuri răcoritoare și apă cu zăhar, să citească gazete multe, să îmvețe
matematica, să să ferească de romanțe. În patru săptămâni îți vine mintea binișor la loc.
Răst. 3. Îți cumperi ghitară și vreai să cânți. Îți iai cal să călărești pe dinaintea ferestrii ceii iubite.
Somnul îți fuge. Vreai să faci versuri și turbi de năcaz că nu poți. Încetezi a lucra, vii la cuget că fără
dânsa nu este fericire pe pământ (A treia simptomă de nebunie) – Dohtorie: Pațientul să-și sloboaze
sânge, să-și facă adese băi răci. Să facă datorii multe ca să-l caute creditorii mai adese. Apoi să
călătorească în cinci săptămâni.

Răst. 4. Simptomele să fac tot mai primejdioase. Începi să scrii numele iubitei în scoarța copacilor și
în năsip. Cânți versuri rele neregulate, porți în sân câte o floricică scăpată de fetiță. Privești la lună și
faci soneturi. Iubita îți privește odată prietinește în ochi, tu gândești că este amorezată de moarte în
tine. Vai de om de va vorbi ea și cu altul. (Aceasta e simptoma a patra de turburarea minții)
Dohtorie: Călătorește doă zile una după alta într-un car de apă acră (borviz) întră la îmvățătură în
seminariul de la C** pe trei ani; când te întorci, amoreza ori e măritată ori fată trecută. Atunci râzi de
tine însuți, și ești sănătos.

Răst. 5. Ferbințeală ca de friguri de 33 graduri în termometrul lui Reaumur, primejdie de

somnambulism și de lunăticie. Îți aduni tot curajul, înveți cântările cele mai noă, cazi la picioarele
iubitei (Simptoma a cincea și cea mai primejdioasă de turburarea minții)(Va urma).”