UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

SPECIALIZARE: P.I.P.P – CÂMPULUNG

ANUL II – CONTINUARE STUDII

PORTOFOLIU
DIDACTICA DOMENIULUI LIMBĂ ȘI COMUNICARE

ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR

STUDENT: IVAȘCU SIMONA-MARIA

 CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR (3-6/7 ani)

Copilul este o entitate care evoluează de-a lungul parcursului sau

educațional.
Curriculum pentru educație timpurie reprezintă primul pas al copilului pe
acest drum al învățării, în această experiență a cunoașterii acordată la timpul și
societatea din care face parte.
Curriculum are o viziune unitară și coerentă și este structurat pe două
niveluri de vârstă: ( 0-3 ani și 3-6/7 ani ) și respectiv, câte două intervale pentru
fiecare nivel în parte – antepreșcolar / preșcolar.
Pentru o pregătire cât mai bună a copilului pentru școală și pentru viață, în
perioada copilariei timpurii este deosebit de important: „ atenția acordată
dezvoltării sale din toate punctele de vedere ”.
Prezentul curiculum este structurat pe domenii de dezvoltare , finalitate a
educației în perioada copilăriei timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului,
care urmeaza să îi asigure un start bun în viață.

Domeniile de dezvoltare sunt instrumente pedagogice esențiale pentru a

realiza individualizarea educației și învățării, acestea dând posibilitatea de a
identifica atât aptitudinile cât și dificultățile fiecarui copil în parte.

Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii-

vizează dezvoltarea limbajului ( sub aspectul vocabularului, gramaticii, sintaxei
dar și a înțelegerii semnificației mesajelor) a comunicării ( cuprinzând abilități
de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și verbală, și preachizițiile
pentru scris-citit și însoțeste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.

Domeniul limbă și comunicare

Obiective cadru:

- Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a

semnificațiilor structurilor verbale orale;

- Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
sintactic;
- Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;

- Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri,semnificații

mijlocite de limbaj scris.

Obiective de referință vizate:

O1 - Să participe la activitățile de grup, inclusiv activitățile de joc, atât în calitate

de vorbitor, cât și în calitate de auditor;

O2 - Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea;

O3 - Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că

l-a inteles;

O4 - Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect;

O5 - Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității

personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral
corect din punct de vedere gramatical;

O6 - Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod

intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia;

O7 - Să fie capabil să creeze el însuși ( cu ajutor) structuri verbale, rime,

ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive;

O8 - Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește;

O9 - Să înțeleagă că tipăritul ( scrisul ) are înțeles (semnificație );

O10- Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini;

O11- Să manifeste interes pentru citit;

O12- Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare;

O13- Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris;

O14- Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei saricini date;

O15- Să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori-obiecte,

imagini, forme geometrice, tipuri de contururi;
O16- Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice
elementare necesare folosirii acestora;

O17- Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificația;

O18- Să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să

se folosească de această descoperire;

O19-Să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le

traseze.

Strategia didactică ( a activității formativ-educative ) reprezintă modul de

îmbinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor , tehnicilor, formelor de
organizare a activității, ales de cadrul didactic în funcție de condiții și facilități,
de nevoile celui educat. Ea face din activitatea la grupă un act de creație a
educatoarei și uneori a preșcolarilor însăși, fiind condiția creșterii eficienței
procesului didactic concret.

Elementele componente ale strategiei didactice

Metodologia didactică, desemnează știința sau teoria despre metode,

procedee, tehnici, mijloace utilizate în activitatea instructiv-educativă.

Pentru un obiect de învățământ se utilizează termenul ”didactică specială

sau metodică” ( a educării limbajului ).

Metoda didactică este o cale, o modalitate concretă de realizare a

procesului instructiv-educativ, ca ansamblu de reguli, principii, norme, procedee
și mijloace prin care se asigură relația predare – învățare, în scopul atingerii unor
obiective.

Metoda este inclusă într-o strategie didactică, adică într-un ansamblu de

metode în care se compensează și devin un demers coerent de educare și
instruire.

Mijloacele de învățământ fac parte din baza materială a grădiniței și

reprezintă suportul material al activităților cu preșcolarii ( aparatură tehnică,
materialul didactic și distributiv ), cu ajutorul cărora se asigură aplicarea
principiului intuiției.
 Formele de organizare a activiății sunt modalitățile de structurare a
elementelor ce compun procesul de învățământ, corelarea scopului general și a
obiectivelor operaționale cu strategia didactică cu gruparea preșcolarilor în
activitate, cu accentul pe relația dintre educator și educat.

Educatorul poate organiza activitatea frontal, toată grupa, având aceeași

sarcină, pe grupuri mici, cu sarcini diverse sau cu aceeași sarcină, individual sau
combinându-le.

Ca tipuri de dirijare, se poate apela la dirijarea totală, participare directă

pe tot parcursul activității, la semi-dirijare, atunci când se impune intervenția,
activități libere, nedirijate, nu se intervine, ci doar se supraveghează activitatea.

Principalele metode folosite pentru vârsta preșcolară sunt :

- Narațiunea;

- Descrierea;

- Explicația;

- Conversația;

- Activitatea cu cartea;

- Demonstrarea;

- Observația;

- Modelarea;

- Experiență dirijată;

- Lucrările practice;

- Exercițiul.

Operaționalizarea obiectivelor și selectarea conținuturilor specifice

A operaționaliza înseamnă a specifica demersul și modalitățile prin care

obiectivele proiectate pot fi indentificate în rezultatele efective ale procesului
educațional.
 Obiectivele operaționale sunt obiective educative transpuse la nivelul
concret al actului pedagogic și al activității de învățare, exprimate în termeni de
comportamente și performanțe observabile.

Ele au un caracter concret și sunt realizabile în situații specifice de

învățare, în cadrul lecțiilor și în afara lor.

Sunt elaborate pe baza obiectivelor specifice unei dișcipline și a

obiectivelor generale.

Obiectivele operaționale au două dimensiuni:

- Una de conținut ( informația, problema ) – obiect al învățării;

- Una de formă ( operaționale ) – sarcina de învățare.

Prin stabilirea obiectivelor operaționale se precizeaza competențele și

performanțele la care preșcolarii trebuie să ajungă în urma desfășurării unei
activități.

A operaționaliza înseamnă a efectua două operații indispensabile:

- Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice;

- Traducerea - în planul acțiunii și aplicației directe – comportamente

observabile.

Pentru a fi corecte, obiectivele trebuie să îndeplinească unele condiții:

1) De conținut:

- Obiectivul operațional trebuie să specifice atât conținutul cât și modul de

abordare sau sarcina de învățare;

- Precizarea sarcinii de învățare cât mai variată;

- Alegerea acelor resurse și procedee de instruire care conduc la realizarea

sarcinii de învățare;

- Sarcinile de învățare accesibile copiilor, să se bazeze pe experiențele anterioare

de învățare și să conducă la rezolvarea de noi probleme.
2) De formă:

- Obiectivul trebuie să vizeze o activate a elevilor, și nu a profesorului (

educatorului ) ;

- Schimbările așteptate indicate în termeni cât mai concreți pentru a putea fi

înțeleși de preșcolari ca sarcini de învățare și pentru a fi observabili după
predare – evaluare;

- Fiecare obiectiv conține o singură sarcină de învățare;

- Formularea obiectivelor trebuie să se facă în mod economicos, cu mai puține

cuvinte;

- Obiectivele operaționale trebuie grupate logic în jurul unei teme;

- În enunțul obiectivului se va descrie situația în care are loc acțiunea, condițiile

de realizare a sarcinii și evaluarea;

- Proiectarea în raport cu mai multe niveluri de performanță;

- Exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apel la

verbe de acțiune. Nu se folosesc verbe: a cunoaște, a înțelege, a știi.

Conținuturile învățământului preșcolar se organizează pe:

- Activități comune (ADE) desfășurate cu întreaga grupă de preșcolari sau pe

grupe mici, pe o temă de interes comun, utilă în evoluția copiilor.Se desfășoara
sub formă de activități obișnuite ( un singur domeniu ) sau sub formei de
activități integrate ( cu caracter interdisciplinar ) ;

- Activități alese de copii (ALA) organizarea ambientului pentru desfășurare;

- Activități opționale, alese de educatoare în urma consultării părinților sau

propuse de grădiniță ( nivel I – un opțional, nivel II – două opționale ) ;

- Extinderile ( nu sunt obligatorii ) ;

- Activități de dezvoltare personală – rutinele, tranzițiile și activități din

perioada dupa – huniezii ( grupele cu program prelungit ) .