Povesti pentru dezvoltarea gandirii

independente

”Sfaturile mamei”

A fost o dată un băiat care locuia singur cu mama

lui. Nu se ştie din ce motiv, băiatul nu avea tată. Erau
foarte, foarte săraci. Toată viaţa, acest băiat facuse doar
ce îi spusese mama lui să facă şi nu învăţase niciodată
să gândească liber. La început, mulţi părinţi ar crede că
e bine să ai un copil aşa de ascultător, dar aşa cum vom
vedea, s-ar putea să nu fie întotdeauna aşa de util. Mama
acestui băiat gândise întotdeauna pentru el ….aşa că
băiatul se temea să ia propriile sale decizii, de teamă să
nu greşească.
Când baiatul a mai crescut….au hotărât că acesta să
meargă să muncească câteva ore după terminarea orelor
de la şcoală.
Aşa că, la sfârşitul săptămânii sau după şcoală, el pleca
să îşi caute de lucru în micul lor orăşel.
Într-o zi a fost primit pe un şantier de construcţii.
Pentru munca sa, a primit o bancnotă de 5 ron.
Dar, pe drum, pentru că o ţinea în mână, un vânt îi
zbură bancnota şi rămase fără ea.
 Ajuns acasă îi povesti mamei… Aceasta îi spuse : ”
vai….dar trebuia să o pui in buzunar!! De -acum încolo,
când primeşti ceva să pui în buzunar!”
A doua zi, băiatul a muncit la o băcănie.
Şi pentru că a fost tare harnic, a primit de la
proprietarul magazinaşului o ciocolată. Imediat, băiatul
o strecură în buzunar.
Când a ajuns acasă, i-a dat mamei ciocolata . ”
Vaaaai….a spus mama…e topită toată….trebuia să o pui
într-o pungă!!!”
În altă zi, băiatul a primit de lucru într-un magazin
de animale de companie . Îi plăcea să lucreze cu
animalele şi văzând asta, proprietaul magazinului i-a
mulţumit pentru eforturi , dăruindu-i o pisică.
Amintindu-şi ce-i spusese mama lui, a pus pisica
într-o pungă de plastic şi a pornit cu ea către casă, dar
pisica a sfâşiat repede punga cu ghearele şi a fugit.
Când i-a spus mamei povestea, ea l-a certat din nou:
” vaaai…trebuia să o legi cu o sfoară la gât şi să o cari
după tine!”
Ei bine, în altă zi şi-a găsit de lucru la un macelar.
La sfârşitul zilei, măcelarul i-a dat o pulpă de vită.
Băiatul s-a gândit că mama lui avea să fie mulţumită de
eforturile lui din ziua respectivă şi făcând ceea ce-i
spusese ea, a legat o sfoară în jurul pulpei şi a târât-o
până acasă.
Toţi câinii din cartier l-au urmărit pe când mergea,
muşcând din carnea trasă de sfoară.
 Când a ajuns acasă, nu-i mai rămăsese decât un os
lucios. Mama l-a certat : ” Vaaaai….trebuia să o duci pe
umăr! ”
În următoarea zi, nu a găsit de lucru la magazinele
din oraş, aşa că s-a dus la ţară şi l-a ajutat pe un fermier
la muncă.
La sfârşitul zilei, fermierul i-a dat un măgar pentru
eforul lui. Amintindu-şi ce i-a spus mama, a încercat să
ridice măgarul pe umăr….dar era prea greu!!
Şi- a amintit de celelalte instrucţiuni primite de la
mama : „pune-l în buzunar”…”pune-l într-o pungă”…
Nu se potrivea nimic….Poate că, dacă reuşea să îl lege
cu o sfoară şi să-l târască până acasă?? Dar măgarul,
căci ştiţi ce încăpăţânaţi pot fi măgarii şi-a înfipt
copitele în pământ şi a refuzat să se mişte…Băiatul nu
ştia ce să mai facă?
Ce crezi tu că a făcut până la urmă? Cum ai fi
procedat tu în locul lui dacă trebuia să duci măgarul
până acasă?
Aşa că D. care era personajul principal al povestirii
şi care de repetate ori mi-a spus… ” Maaaami, dar tu
mi-ai spus să fac aşa….eu aş fi făcut altfel!!!! ”

s-a gândit…” pai îl trag bine de sfoară!” El nu ştie că un

măgar are forţă mare… I-am spus că nu se poate…
Şi atunci, şugubăţ….în şoaptă, ca să nu-l audă
măgarul …mi-a spus : ” poate…..cu puţin fân….din loc
în loc….până acasă… !!” Băiatul meu a rezolvat
problema!!
 Ba a cerut din vecini şi un morcov să-l
ademenească…fără să ştie că aceasta a fost o soluţie
folosită şi de alţii :).