[TIPURI DE LECȚII ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR]
[ReferatPedagogie II]
Introducere
Lecția reprezintă o formă de organizare a procesului de învățământ în învățământul
preuniversitar.
Aceasta este constituită dintr-o succesiune de etape sau secvențe ce se desfășoară într-o unitate
de timp, în care se asigură o coordonare între activitățile de predare, învățare și evaluare, în
vederea realizării finalităților procesului instructiv-educativ (Nicola, 2003).
O lecție presupune o succesiune de etape, flexibil înlănțuite, care oferă profesorului
posibilitatea de a organiza conținutul informațional în unități mai mici (eng. chunks of
information) pentru a putea fi asimilate mai ușor de către elevi, folosind și strategii, metode și
tehnici corespunzătoare în vederea conducerii și facilitării activității de învățare a elevilor.
Lecția este un microsistem, care înglobează mai multe elemente structurale:
 competențe de format;
 obiective operaționale;
 strategii, metode, tehnici și mijloace de instruire;
 conținuturi informaționale;
 timpul de instruire;
 strategii de evaluare;
 personalitatea elevilor și a cadrului didactic;
 „personalitatea” colectivului de elevi.
Toate aceste elemente de structură a unei lecții stabilesc anumite tipuri de relații, influențându-
se reciproc.

Care sunt principalele tipuri de lecții?

În funcție de sarcina didacticǎ fundamentalǎ, pot fi identificate 5 tipuri de lecți:
- lecția de comunicare /însuşire de noi cunoştințe;
- lecția de formare de priceperi şi deprinderi;
- lecția de recapitulare şi sistematizare;
- lecția de evaluare;
- lecția mixtǎ.

1
Tip și variantă de lecție. Există diferențe?
În cadrul unei lecții, pot fi realizare multiple sarcini de învățare. Una dintre acestea
este dominantă (fundamentală, principală), celelalte având un rol secundar.

Sarcini fundamentale
Sarcini fundamentale pot fi: comunicarea de cunoștințe; formarea de priceperi
și deprinderi, sistematizarea, verificareaetc.

Sarcina fundamentală determină tipul lecției, prin care se înțelege un anumit mod de
organizare și defășurare a acesteia în vederea realizării sarcinii fundamentale.

Sarcini secundare
Dat fiind faptul că aceeași sarcină fundamentală are obiective operaționale
diferite (de la o lecție la alta), în cadrul fiecărui tip de lecție avem de-a face cu
multimple variante. Astfel, prin variantă se definește structura concretă a unei
lecții detarminată de tipul de lecție și de alți factori de context.

Caracteristici principale ale tipurilor de lecții

Ioan Nicola (2003), înlucrareaTratat de pedagogieșcolară, descrieastfelcelecincitipuri

de lecții:

Tipul de lecție

Descriere
Lecția mixtǎ sau Acest tip de lecție urmărește realizarea, aproximativ în aceeași măsură, a
combinatǎ mai multor sarcini didactice: de comunicare de cunoștințe noi, de
sistematizare, de fixare, verificare etc. Momentele dedicate fiecărei sarcini
pot alterna, fără a exista o ordine prestabilită a acestora.

2
Tipul de lecție

Descriere
În general, momentele lecției mixte pot fi:
a) Moment organizatoric (se asigură ordinea și disciplina, pregătirea
mijloacelor și a materialelor etc.)
b) Captarea atenției (se asigură crearea unei stări psihologice
favorabile desfășurării lecției, prin introducerea unui element de
noutate, printr-o poveste etc.);
c) Actualizarea elementelor învățate anterior. Se pun întrebări, se
folosesc planșe sau alte materiale în care copiii pot recunoaște
aspecte legate de tema activității.
d) Pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoștințe. Se face prin
conversație introductivă, insistându-se asupra cunoștințelor necesare
înțelegerii noilor cunoștințe.
e) Comunicarea și asimilarea noilor cunoștințe.În acest moment se
caută coordonarea activității elevilor cu cea a profesorului pentru
atingerea obiectivelor educaționale.
f) Fixarea cunoștințelor predate.În această etapă, profesorul insistă
asupra stabilizării cunoștințelor, prin organizarea unor exerciții
aplicative, prin reluarea într-un alt context a esențialului din
cunoștințle predate.

Lecția de Elementul caracteristic acestui tip de lecție constă în concentrarea activității

comunicare și didactice pentru a-i sprijini pe elevi să își însușească noi cunoștințe.
însușire de noi Momentul cel mai important al lecției este comunicarea și asimilarea
cunoștințe noilor cunoștințe.
De cele mai multe ori, momentul asimilării este este divizat într-o serie de
secvențe:
 pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoștințe;
 anunțarea subiectului și a obiectivelor ce urmează a fi realizate;
 stabilirea unor legături cu cunoștințele însușite anterior;

3
Tipul de lecție

Descriere
 fixarea finală prin formularea generalizărilor și concluziilor.
Variante ale lecției de comunicare
a) Lecția de descoperire pe care inductivă, în care elevii au
posibilitatea să observe diverse obiecte și fenomene, pentru ca pe
baza prelucrării informațiilor culese să ajungă la formularea unor
generalizări. Rolul profesorului este de a organiza și dirija
observarea.
b) Lecția de descoperire pe cale deductivă. În cadrul acestei lecții se
trece de la elemente general valabile la observarea, analiza,
explorarea unor obiecte sau fenomene particulare.
c) Lecția introductivă, realizată la începutul unui capitol pentru a le
crea elevilor o imagine de ansamblu asupra conținuturilor ce
urmează a fi detaliate.
d) Lecția-prelegere, în care profesorul expune subiectul, apelând la
diferite procedee (de obicei, întrebări de diferite tipuri) pentru a-i
implica pe elevi.
e) Lecția –seminar. Se bazează pe studierea în prealabil de către elevi
a manualului sau a altor surse. Profesorul formulează la început
câteva întrebări și îi antrenează pe elevi într-o dezbatere.
f) Lecția-problematizată.Comunicarea se realizează prin parcurgerea
etapelor pe care le presupune învățarea prin problematizare: i)
crearea unei situații-problemă; ii) elaborarea unor ipoteze; iii)
formularea unor soluții de rezolvare; iv) confruntarea soluțiilor; v)
reflecția asupra învățării.
g) Lecția de asimilare bazată pe instruire colaborativă.Elevii sunt
organizați pe grupe, fiecare grupă primind sarcini de lucru comune
sau diferențiate în funcție de diferite criterii.
Lecții de formare a În cadrul acestui tip de lecție, cea mai mare pondere o ocupă activitatea
priceperilor și independentă a elevilor, consacrată rezolvării unor sarcini de învățare.

4
Tipul de lecție

Descriere
deprinderilor Pot fi organizate lecții pe bază de exerciții aplicative, de muncă
independentă cu ajutorul fișelor de lucru, lecții de creație.
Structura lecției presupune:
 Anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției;
 Reactualizarea cunoștințelor teoretice în vederea exersării practice;
 Demonstrarea modului de execuție;
 Activitatea independentă a elevilor;
 Analiza rezultatelor și feedbackul formativ.
Variante ale lecției de formare a priceperilor și deprinderilor
a) Lecții pe bază de exerciții aplicative.Se bazeză pe crearea unui alt
context de operare pe plan mental și practic a cunoștințelor
asimilate.
b) Lecții de muncă independentă bazate pe utilizarea softurilor
educaționale. Sunt utilizate mai ales pentru formarea și
consolidarea unor deprinderi complexe.
c) Lecții practice în atelier/laborator. Sunt destinate formării unor
deprinderi practice de utilizare a unor instrumente necesare în
executarea unor lucrări.
d) Lecții de muncă independentă cu ajutorul fișelor. Fișele sunt
pregătite în prealabil de profesor, putând conține sarcini diferențiate
în funcție de variate criterii.
e) Lecții de creație. Activitatea elevilor se concentrează în direcția
realizării unor sarcini cum sunt: creații tehnice conceperea unor
probleme originale etc.
Lecția de fixare Aceste lecții au ca scop major fixarea sau consolidarea unor cunoștințe
sau consolidare învățate, crearea de relații între aceste cunoștințe. Se pot utiliza filmulețe,
(sau de lecții digitale, metoda conversației, fișele de lucru, jocurile didactice sau de
recapitulare și rol, se pot efectua exerciții etc.).
sistematizare) Variante ale lecției de fixare

5
Tipul de lecție

Descriere
a) Lecții de sinteză. Se planifică la închierea unui capitol, semestru sau
an școlar.
b) Lecții de recapitulare și sistematizare cu ajutorul fișelor.Asigură
individualizarea activității elevilor. Fișele sunt concepute în funcție
de nivelul de dezvoltare intelectuală.
c) Lecțiile de recapituale și sistematizare pe bază de referat.Profesorul
formulează teme pentru referate și indică surse pe care elevii le pot
consulta. Referatul poate fi realizat individual sau colaborativ.
Lecția constă în prezentarea referatului sau a unor scevențe din
acesta.
Lecția de verificare Prin acest tip de lecție se urmărește verificarea măsurii în care au fost atinse
și apreciere (sau de obiectivele educaționale propuse. Lecțiile destinate activității de evaluare se
control și evaluare) planifică și se realizează la intervale mai mari de timp.
Din perspectiva structurii acestor lecții, pot fi identificate următoarele
momente:
 anunțarea subiectului și a modului în care va fi realizată evaluarea;
 varificarea și evaluarea propriu-zisă;
 observații și concluzii formulate de profesor.
Variante ale lecției de control și evaluare
a) Lecții de verificare orală. Pe baza tematicii anunțate, profesorul
adresează întrebări elevilor. Verificarea se poate realiza individual,
frontal saucombinat.
b) lecții de verificare prin teme scrise (lucrări de control și lucrări
semestriale).Subiectul pentru lucrarea de control va fi selectat din
lecția curentă, în timp ce subiectul pentru evaluarea semestrială va
face referire la o tematică mai largă.
c) Lecții destinate analizei lucrărilor scrise.Pe baza rezultatelor
obținute, profesorul face aprecieri generale, identifică greșelile
frecvente, analizează lucrări reprezentative și elucidează cauzele

6
Tipul de lecție

Descriere
greșelilor.
d) Lecții de verificare și evaluare prin lucrări practice.În această
variantă a lecției, elevii au ca sarcină efectuarea unei lucrări
practice. Evaluarea se va realiza în raport cu anumite criterii
comunicate anterior elevilor.
e) Lecții de verificare cu ajutorul testelor.Aceste instrumente sunt
elaborate de profesor și se administrează elevilor pentru a evalua
cunoștințe și competențe.

Concluzii
Din prezentarea succintă a tipurilor și variantelor de lecții, putem concluzona că
profesorul are la dispoziție o gamă variată de lecții în baza cărora își poate organiza și conduce
activitatea didactică. Rolul acestora este unul orientativ. Profesorul poate utiliza în manieră
flexibilă succesiunea de momente de instruire în raport cu factorii de context în care se
derulează instruirea.

Bibliografie
1) Five Keys to Rigorous Project-Based Learning. (2014). Preluat de pe
http://www.edutopia.org/video/five-keys-rigorous-project-based-learning
2) Frumos, F. (2008). Didactica. Fundamente și dezvoltări cognitiviste. Iași: Editura
Polirom.
3) Larmer, J. (2014). Project-Based Learning vs. Problem-Based Learning vs. X-BL.
Preluat de pe http://www.edutopia.org/blog/pbl-vs-pbl-vs-xbl-john-larmer
4) Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie școlară. București: Editura Aramis.