Tema 1. Organizarea protecţiei civile.

CS1. Acumularea cunoştinţelor în domeniul organizării 1.1.Scurt istoric a protecţiei civile.

protecţiei populaţiei, valorilor culturale şi proprietăţii în caz
de calamităţi, catastrofe şi avarii;
- definirea obiectului de studii al protecţiei civile;
- recunoaşterea istoriei protecţiei civile al R. Moldova;
- conştientizarea importanţei studierii protecţia civilă;
- elucidarea problemelor cu care se confruntă la momentul
actual omenirea, Republica Moldova.
1.2. Locul, rolul şi atribuţiile Protecţiei Civile.
1.3. Organizarea şi structura Protecţiei Civile în
Republica Moldova.
1.4. Problemele cu care se confruntă la
momentul actual omenirea, Republica
Moldova.

1.1 Scurt istoric al protecţiei civile (PC)

Problematica protecţiei civile cuprinde o diversitate de aspecte care au tangenţă atît cu domeniul
militar cît, mai cu seamă, cu cel civil.
Definiţia acceptată în momentul dat este : “Protecţia Civilă este o componentă a măsurilor luate, a
activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, valorilor culturale şi
a factorilor de mediu în caz de război sau dezastre”.
În forme asemănătoare întîlnim conţinutul acestei definiţii şi în legislaţia de specialitate a altor ţări cu
care colaborăm.
Analizînd conţinutul noţiunii de protecţie civilă se poate spune că, din cele mai vechi timpuri au
existat preocupări pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale. Istoria ne pune la dispoziţie
nenumărate exemple. În marea lor majoritate acţiunile militare erau precedate de acţiuni de evacuare a
populaţiei neluptătoare (copii, femei, bătrîni) sau a bunurilor materiale.
Referitor la acţiunile militare de la Rovine din 1394, N. Iorga consemna : “Mircea retrage din calea
duşmanului pe femei şi copii, adăpostindu-i în munţi…”. Asemenea modalităţi de acţiune întîlnim la
majoritatea domnitorilor Ţărilor Române.
Primele mărturii scrise despre protecţia populaţiei în caz de război le întîlnim în Scrisoarea lui
Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti (1512-1521), către fiul său Theodosie, în care spunea : “Iar
feciorii boiarilor tăi şi a slugilor să fie înapoi de unde se va da războiul. Iar să nu cumva să laşi feciori
boiarilor şi ai slugilor tale înaintate şi tu să te dai să faci înapoi şi aceea să cază în mâna vrăjmaşilor tăi în
robie.
Pentru aceea te învăţ fătul meu : feciorii şi fetele şi femeile boiarilor şi slugilor tale să fie mai
îndărăt, iar războiul să-l faci să fie în faţă ”.
Evoluţia ulterioară a modului de acţiune pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale este în
strînsă legătură cu evoluţia ştiinţei, şi, în mod deosebit, cu evoluţia modului de desfăşurare a războaielor.
Primul război mondial a adus o serie de elemente noi care au influenţat modul de organizare a
protecţiei populaţiei şi a bunurilor materiale.
Elocvente în acest sens sînt cel puţin două elemente : folosirea unui nou mijloc de desfăşurare a
acţiunilor militare – avionul şi folosirea în mod organizat a substanţelor toxice de luptă. Este pentru prima
dată cînd se ajunge la concluzia că în situaţii de conflict sînt afectate nu numai armatele beligerante, ci şi o
bună parte a populaţiei civile şi de aici necesitatea protejării acesteia.



1
 După 1940, concepţia realizării măsurilor de protecţie a populaţiei şi sistemul structurilor
organizatorice au fost influenţate de către structurile existente în cadrul URSS. Elementul de bază care se
avea în vedere era legat de iminentul pericol al folosirii de către inamic a armelor de nimicire în masă, în
mod deosebit al armei nucleare. Această perioadă a durat pînă la sfîrşitul deceniului VIII.
În condiţiile actuale doctrina şi tematica ce ţine de domeniul protecţiei civile a suferit schimbări
radicale. Reformele social-economice de mari proporţii şi cele politice din ultimii ani au adus schimbări
organizatorice în structura funcţională a tuturor sferelor de activitate în Republica Moldova. Aceste
schimbări au influenţat în deplină măsură şi asupra sistemului protecţiei civile a republicii. O dată cu
diminuarea încordării situaţiei internaţionale şi a pericolului războiului nuclear se schimbă şi priorităţile
sistemului protecţiei civile. Accentul se pune nu numai pe condiţiile generate de un conflict armat, dar pe
primul plan apare problema asigurării securităţii populaţiei, a valorilor ei materiale şi culturale de stările
generate de situaţii excepţionale, condiţionate de o catastrofă ecologică, calamitate naturală sau o avarie
cu caracter tehnogenic.
Problemele protecţiei populaţiei trasate faţă de factorii periculoşi şi nocivi ai avariilor tehnogenice,
catastrofelor şi calamităţilor naturale asupra omului ocupă un loc de frunte în şirul problemelor ce se
plasează în faţa protecţiei civile. Dezvoltarea vertiginoasă a progresului tehnico-ştiinţific şi apariţia
tehnologiilor performante determină o creştere constantă a numărului şi forţei distrugătoare a catastrofelor cu
caracter tehnogenic şi naturale, iar pagubele cauzate de ele se estimează la milioane de lei. Cauzele rezidă în
concentrarea excesivă în unele regiuni şi oraşe a obiectelor industriale, complicarea proceselor tehnologice,
utilizarea unei cantităţi enorme de substanţe şi materiale explozibile, periculoase din punct de vedere
radioactiv, chimic şi biologic, complicarea şi scumpirea măsurilor tehnicii de securitate, elaborărilor
metodelor, modurilor şi mijloacelor de protecţie a personalului şi populaţiei.
Istoria organizării PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării
locale antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi stingeau
incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la restabilirea
obiectelor economice, a căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi electricitate, asanarea
teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile). Mulţi lucrători au fost decoraţi cu ordine şi
medalii. Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul 1961 în Apărarea Civilă, iar în anul
1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea avariei de la Cernobîl, a cutremurelor din anii
1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000 etc.
Trebuie de remarcat că în Republica Moldova problema prevenirii şi lichidării avariilor şi
catastrofelor a căpătat un aspect deosebit ce rezultă din situaţia social-economică, descreşterea producţiei,
uzarea fondurilor fixe de producţie, folosirea combustibilului nestandart, lipsa de responsabilitate a unor
conducători, atenuarea controlului din partea organelor de stat de supraveghere.
Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente și de mai mari proporţii. Ele pot duce nu numai la
subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.
Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului poate atinge
8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).
Totodată, în jurul Republicii Moldova la o distanţă de 150-470 km de hotarele ei sînt amplasate 8
staţii atomo-electrice.
Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :
- 153 radioactive
- 227 chimice
- 113 cu pericol de explozie si incendii
Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.
În zone a posibilei contaminări, în caz de avarie la obiectele chimice, activează si locuiesc circa
500 mii de oameni.

2
 În Republica Moldova sunt circa 16 mii de terenuri afectate de alunecări de teren. Intensitatea cea
mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centru si podişul Tigheciului, unde sunt circa 450
porţiuni periculoase.
Nodurile hidraulice de pe râuri creează un pericol real de inundare a 168 de localităţi cu o suprafaţă
totală de 1300 km pătraţi şi cu o populaţie de circa 160 mii oameni.
Situaţiile excepţionale declanşate pe timp de pace necesită aplicarea unor măsuri urgente pentru
lichidarea consecinţelor lor, executarea lucrărilor de salvare şi de neamînat. Experienţa ultimilor ani ne
demonstrează că au apărut premisele pentru restructurarea nu numai a sistemului existent de protecţie a
oamenilor şi a mediului ambiant faţă de acţiunea distructivă şi nocivă a calamităţilor naturale sau de
încălcarea tehnologiei de producţie, dar şi pentru pregătirea omului de acţiuni raţionale efective, psihologice
şi moral îndreptăţite în aceste situaţii.
Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat Programul de Stat al Republicii Moldova pentru
prevenirea (diminuarea) urmărilor posibilelor avarii, catastrofe şi calamităţi naturale. Totuşi trebuie să
menţionăm, că păturile largi ale populaţiei şi în primul rând tineretul, n-au pregătirea necesară în domeniul
protecţiei civile, pregătire în domeniul activităţii vitale.

1.2 Locul, rolul şi atribuţiile Protecţiei Civile

În contextul general de apărare al oricărui stat modern, alături de apărarea militară exzistă ca o
componentă importantă protecţia (apărarea) civilă. Sensul acţiunii celor două componente ale apărării poate
fi identic, dar obiectul cel mai des este diferit. Adoptarea de către majoritatea statelor mici şi mijlocii a
doctrinei militare bazate pe principiul “apărarea suficientă” a readus în atenţie rolul măsurilor de protecţie
civilă care fac plauzibilă supravieţuirea în caz de conflict armat.
În doctrinele de apărare ale unor state se regăseşte ideea protecţiei populaţiei statului respectiv
împotriva unei agresiuni militare. Ca activitate de importanţă majoră, Suedia şi Elveţia, consideră protecţia
civilă ca al doilea, dacă nu chiar primul, element din structura de apărare.
Alte state cu democraţii avansate ca Germania, Franţa, Italia, Spania etc. consideră protecţia
cetăţeanului nemobilizat, în mod deosebit a copiilor şi femeilor, ca pe o politică de stat, alocînd sume
importante de bani pentru realizarea, încă din timp de pace, a protecţiei acestora, împotriva efectelor
războaielor, cît şi a dezastrelor.
Problematica localizării şi înlăturării urmărilor dezastrelor naturale şi catastrofelor este rezolvată,
de regulă, prin crearea unei structuri organizatorice speciale.
Aceste forţe sînt amplasate proporţional pe întregul teritoriu al ţării, sînt pregătite special pentru
acţiuni umanitare, sau sînt incluse în cadrul forţelor de reacţie (intervenţie) rapidă.
În concluzie, se poate afirma că protecţia civilă are un rol deosebit de important în cadrul
structurilor de stat. În acest cadru general, rolul serviciului protecţia civilă este dat de importanţa şi
complexitatea atribuţiilor ce-i revin.
Atribuţiile protecţiei civile sînt următoarele :
1. prevenirea populaţiei asupra declanşării dezastrelor sau atacurilor inamicului
2. protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi convenţionale sau a
dezastrelor
3. asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale
4. participarea la acţiunile de limitare şi de lichidare a consecinţelor dezastrelor sau atacurilor
inamicului
5. asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată
6. participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului în
cazul declanşării dezastrelor sau conflictului armat

3
 7. pregătirea şi efectuarea lucrărilor de salvare şi a altor lucrări de urgenţă în condiţiile situaţiilor
excepţionale pentru lichidarea efectelor acestora
8. organizarea pregătirii multilaterale a populaţiei, a obiectelor economiei naţionale, a forţelor
protecţiei civile pentru desfăşurarea acţiunilor de prevenire a situaţiilor excepţionale şi în
condiţiile declanşării acestora

Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce îi revin, organizează şi realizează un şir de măsuri:

1) organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia populaţiei, a proprietăţii de stat în
situaţii extreme, realizează dotarea tehnico-materială şi pregătirea specială, menţinerea în stare
permanentă de pregătire pentru a acţiona în condiţiile situaţiilor excepţionale
2) crează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă şi comunicaţii,
organizează controlul situaţiei radiative, chimice, bacteriologice şi antiincendiare pe teritoriul republicii
3) acumulează fondul necesar de edificii de protecţie şi îl menţine în stare permanentă de pregătire
pentru adăpostirea populaţiei supuse pericolului
4) acumulează şi păstreză în siguranţă mijloacele de protecţie individuală
5) asigură protecţia surselor de apă, produselor alimentare, furajelor, animalelor şi plantelor de
contaminarea radioactivă, chimică şi bacteriologică
6) pregăteşte din timp modul de evacuare a populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase
7) informează organele de conducere şi populaţia despre pericolul situaţiilor excepţionale, aduce
în stare de pregătire completă forţele şi mijloace protecţiei civile, conduce şi dirijază acţiunile lor la
efectuarea lucrărilor de salvare
8) acordă ajutor sinistraţilor
9) antrenează unităţile economice în acţiunile de prevenire şi lichidare a efectelor situaţiilor
excepţionale
10) exercită controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie pentru a diminua probabilitatea
apariţiei situaţiilor excepţionale şi a reduce proporţiile lor pentru a asigura securitatea şi stabilitatea
funcţionării tuturor ramurilor şi obiectelor economiei naţionale
11) asigură securitatea antiincendiară a obiectelor economiei naţionale, populaţiei în scopul aplanării
incendiilor
12) organizează şi efectuiază instruirea populaţiei, unităţilor economice în vederea asigurării
securităţii vieţii în situaţii excepţionale

1.3 Organizarea şi structura Protecţiei Civile în R. Moldova

Protecţia Civilă a R. Moldova reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse la nivel de stat
pe timp de pace şi război, pentru asigurarea protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile calamităţilor
naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor, epizootiilor, incendiilor, precum şi în cazul
aplicării armelor de nimicire în masă.
În caz de situaţie excepţională autorităţile publice locale elaborează şi aprobă măsuri de acţiuni
adecvate, reflectate în planurile speciale şi programele de protecţie civilă.
Protecţia Civilă a Republicii Moldova include:
1. Organele de conducere
2. Organele administrative
3. Forţele şi mijloacele de lichidare a urmărilor
situaţiilor excepţionale
4. Reţeaua de observare şi control de laborator
5. Sistemul de instruire.
4
 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROTECŢIEI CIVILE A REPUBLICII MOLDOVA

Protecţia civilă este organizată conform principiul teritorial de producţie în corespundere cu

organizarea administrativ-teritorială a republicii, cuprinzînd toate ramurile economiei naţionale. Organizarea
Protecţiei civile poartă un caracter obligatoriu.
Responsabilitatea pentru pregătirea organelor protecţiei civile o poartă Guvernul Republicii
Moldova, ministerele, departamentelor, administraţia publică locală, unităţile economice.
Conducerea nemijlocită a Protecţiei civile în R. Moldova o exercită Departamentul pentru Situaţii
Excepţionale (actual Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI), care include militari şi
persoane civile ce poartă răspundere pentru pregătirea generală la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
Departamentul SE efectuiază :
- coordonarea activităţii ministerelor, departamentelor şi administraţiei publice locale, unităţilor
economice în domeniul protecţiei civile
- informează organele de administrare a protecţiei civile despre pericolul şi apariţia situaţiilor
excepţionale
- adoptă, în limita competenţei sale, decizii în problemele organizării şi realizării protecţiei civile
- elaborează şi realizează programe speciale de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale de pregătire
şi dotare a formaţiunilor PC
- organizează efectuarea lucrărilor de salvare în cazul situaţiilor excepţionale
- elaborează proiecte de acte normative şi planuri cu privire la protecţia civilă şi prezintă Guvernului
spre examinare în modul stabilit de lege
- organizează şi susţine colaborarea internaţională în domeniul protecţiei civile

5
 - organizează alte măsuri în conformitate cu legislaţia în vigoare

Forţele Protecţiei Civile

Problematica localizării şi lichidării consecinţelor dezastrelor naturale şi catastrofelor este rezolvată,
de regulă, prin crearea unei structuri organizatorice speciale.Aceste forţe sînt amplasate proporţional pe
întregul teritoriu al republicii, sînt pregătite şi dotate special pentru acţiuni în situaţii excepţionale.
Forţele protecţiei civile includ subunităţile, formaţiunile PC, Direcţia de salvatori şi pompieri,
formaţiuni specializate, instituţii şi organizaţii speciale.
Conducerea nemijlocită a forţelor protecţiei civile, destinate lichidării efectelor situaţiilor
excepţionale, se exercită prin intermediul Statului Major al Departamentului pentru Situaţii Excepţionale.
Formaţiunile specializate ale ministerelor, departamentelor, menite să exercite controlul permanent
asupra stării mediului ambiant, obiectivelor potenţial periculoase ale economiei naţionale şi să lichideze
efectele situaţiilor excepţionale acţionează conform dispoziţiilor ministerelor şi departamentelor respective,
responsabile pentru starea de pregătire a formaţiunilor menţionate pentru a îndeplini sarcinile ce le revin.
Formaţiunile PC se completează din rîndul populaţiei apte de muncă. Ele se crează conform
principiului teritorial de producţie şi se organizează la nivel de republică, oraş, sat (comună), la nivel de
unitate economică.
În componenţa formaţiunilor PC sînt incluse în mod obligatoriu cetăţenii Republicii Moldova :
bărbaţi – de la 18 pînă la 60 ani ; femei – de la 18 pînă la 55 ani.
Numărul formaţiunilor, structura de organizare a lor, asigurarea tehnico-materială şi modul de
utilizare sînt stabilite în Regulamentul formaţiunilor PC.
Responsabilitatea pentru pregătirea formaţiunilor PC în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin, o
poartă conducătorii obiectelor economiei naţionale, în baza cărora sînt create aceste formaţiuni.
Observările asupra poluării mediului ambiant cu substanţe radioactive, toxice şi bacteriologice este
efectuată de către Reţeaua naţională de observare şi control de laborator (RNOCL) care include:
centrele şi instituţiile sanitaro-igienice şi antiepidemice ale Ministerului Sănătăţii, reţeaua de staţii ale
serviciului “Hidrometeo” a Ministerului Mediului, laboratoarele veterinare, agrochimice, staţiile de protecţie
a plantelor de pe lîngă Ministerul Agriculturii.
RNOCL include instituţiile principale (municipale, raionale) laboratoarele centrale specializate şi
centrele de cercetare bacteriologice. Numărul de instituţii şi laboratoare ale RNOCL este aprobat de Guvern.
Observările şi controlul de laborator se organizează şi se efectuiază în conformitate cu Regulamentul
ROCL.Responsabilitatea pentru activitatea instituţiilor şi laboratoarelor, ce intră în componenţa ROCL,
revine conducătorilor respectivi.Coordonarea şi controlul asupra activităţii RNOCL se exercită de către
Departamentul Situaţii Excepţionale.
1.4 Dezvoltarea colaborării internaţionale în domeniul PC
În condiţiile în care lumea susţine mai puţin ideia războaielor şi se preocupă tot mai mult de limitările
efectelor produse de dezastre, cooperarea internaţională în domeniul Protecţiei civile este cu atît mai
necesară cu cît dezastrele sînt inevitabile, imprevizibile şi, în egală măsură, fără frontieră.
Aceste condiţii au generat unirea forţelor a majorităţii statelor lumii, recunoscînd importanţa
cooperării internaţionale în domeniul intervenţiei în caz de dezastre, accidente şi catastrofe.
Cooperarea în lume şi la nivel comunitar în domeniul protecţiei civile se realizează de către
Organizaţia Internaţională de Protecţie civilă, Republica Moldova aderînd la această organizaţie ca al 48
membru în ianuarie 1997.
Colaborarea internaţională în domeniul protecţiei civile se efectuiază în conformitate cu acordurile
internaţionale şi bilaterale în scopul asigurării securităţii generale şi regionale. Această colaborare este
orientată spre :
6
 - realizarea unei politici unice în domeniul prognozării, prevenirii, diminuării şi înlăturării consecinţelor
situaţiilor excepţionale
- participarea contunuă la proiecte internaţionale cu privire la protecţia civilă
- schimbul liber privind informaţii şi realizări tehnico-ştiinţifice în domeniul protecţiei civile
- schimbul de experienţă în vederea organizării şi conducerii protecţiei civile
- acordarea ajutorului umanitar şi altui ajutor sinistraţilor în urma consecinţelor situaţiilor excepţionale
- atragerea reciprocă a forţelor protecţiei civile la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale în baza
acordurilor internaţionale şi cererilor reciproce.
Relaţiile internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul protecţiei civile sînt reglementate prin
adoptarea unor acte normative:
- Hotărîrea Guvernului nr. 120 din 12.02.2001 “Despre aprobarea regulamentului privind Legea
Republicii Moldova nr. 595-XIV din 12.09.1999 privind tratatele internaţionale”
- Hotărîrea Guvernului nr. 120 din 12.09.1999 “Despre aprobarea Regulamentului privind privind
mecanismul de încheiere a tratatelor internaţionale”
Republica Moldova a semnat acorduri bilaterale cu statele vecine:
- Acord între Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi ministerul Apărării al României în
domeniul prevenirii accidentelor industriale, calamităţilor naturale şi lichidarea consecinţelor lor
(februarie 1993)
- Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la cooperarea în
domeniul prevenirii accidentelor industriale, calamităţilor naturale şi lichidarea consecinţelor lor
(ianuarie 1995)
- Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ukrainei cu privire la cooperarea în
domeniul prevenirii accidentelor industriale, calamităţilor naturale şi lichidarea consecinţelor lor
(august 1998)
- Acord cu privire la cooperarea în domeniul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale
cu caracter natural şi tehnologic a ţărilor CSI (ianuarie 1993)
Republica Moldova deţine acorduri în cadrul organismelor internaţionale:
- Acordul dintre ONU şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la măsurile de urgentare a
importului ajutoarelor umanitare şi a averii personalului de acordare a ajutorului în caz de calamităţi
şi în situaţii excepţionale (septembrie 1999)
- Acordul de cooperare între Guvernele ţărilor membre la Cooperarea Economică a Mării Negre
(CEMN) în domeniul lichidării consecinţelor calamităţilor naturale şi tehnologice (martie 1998)
- Acordul Parţial Deschis al Consiliului Europei EUR-OPA Riscuri Majore cu privire la
prevenirea, protecţia şi acordarea ajutorului în caz de calamităţi cu caracter natural şi tehnologic de
mare amploare (noiembrie 1997)
Republica Moldova colaborează cu multiple organisme internaţionale în domeniul protecţiei civile:
- Organizaţia Trans-Atlantică de Nord (NATO) cu sediul la Bruxell, Belgia
- Înaltul Comitet de Planificare a Situaţiilor de Urgenţă (SCEPC) creat în 1989
- Comitetul Protecţiei Civile (CRC) creat în 1986
- Centrul Euro-Atlantic de Coordonare şi Reacţionare în caz de Dezastru (EADRCC) creat în
1998
- Organizaţia Internaţională de Protecţie Civilă (OIPC) cu sediul la Geneva, Elveţia, creată în 1931.
(40 de state membre şi 14 state cu statut de observator. Republica Moldova activează ca observator
din 1991, din ianuarie 1997 – membru permanent cu împuterniciri depline)
Republica Moldova participă în cadrul diferitor programe internaţionale:
- Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD/ONU) – realizat în perioada 1995-1998
7
 - Deceniul Internaţional ONU pentru Diminuarea Pericolului Calamităţilor Naturale (DIDPCN)
- Programul Parteneriat pentru Pace (PfP) – încadrat în 1994
Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se referă atât
la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să supravieţuiască şi să-şi
manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor factorilor negativi ce-l înconjoară, el are
nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea
particularităţilor caracteristice a situaţiilor excepţionale, care dereglează procesele vitale, are o însemnătate
hotărâtoare pentru protecţia omului. Însă numai cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient
pentru a depăşi influenţa lor distructivă asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de
la mic la mare) să însuşească metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa şi a celor
din jur.
Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul de
pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren, uraganele,
avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii etc.), urmate de mari
pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în amănunţire, pentru a fi evitate (în
măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor acestora. Lichidarea consecinţelor situaţiilor
excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare individ, fiecare grup de oameni vor fi instruiţi la nivelul
automatismului, pentru a acţiona promt în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi
acordarea primului ajutor sinistraţilor în focarele apărute.
Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial rămâne
pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor de panică, a
incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor SE, din lipsa
mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară, lipsa medicamentelor
etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.
În ultimii ani conducerea republicii, a luat o serie de măsuri în vederea prevenirii şi lichidării
consecinţelor SE. Cu acest scop a fost creat Departamentul Situaţii Excepţionale, Comisii pentru Situaţii
Excepţionale (CSE) la toate nivelurile, a fost adoptată Legea “Cu privire la Protecţia Civilă” etc.
Dar, trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei nu au pregătirea necesară în domeniul
protecţiei civile.
Organele de administrare publică centrală şi locală, administraţiile întreprinderilor şi organizaţiilor
sunt obligate să informeze operativ si veridic populaţia, prin intermediul mass-media, alte mijloace de
informare, despre situaţia în domeniul Protecţiei Civile, despre măsurile întreprinse pentru îmbunătăţirea
acesteia, despre situaţiile excepţionale pronosticate sau deja declanşate, despre modul si mijloacele de
protecţie în caz de pericol sau declanşare a SE.
Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu numai la
subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.