Sunteți pe pagina 1din 9

Guvernul României

Noțiuni introductive
Sistemul administrativ din Romania a fost nevoit să facă față unui număr considerabil
de schimbări. Odată cu schimbarea regimurilor politice, sistemul administrativ a fost și el
supus unor schimbări în funcție de necesitățile și așteptările Guvernului. Chiar dacă în țara
noastră nu a existat niciodată un sistem administrativ eficient, acesta a fost supus diverselor
reforme care au încercat să aducă anumite îmbunătățiri proceselor administrative. Este foarte
important de observat faptul că în România nu a existat un sistem pur birocratic, doar
elemente pre-birocratice, iar în momentul de față se încearcă o depașire a acestui stadiu, spre
un sistem post-birocratic, cu elemente ale noului management public.
Managementul public reprezintă ansamblul proceselor și relațiilor de management,
bine determinate, existente între componentele sistemului administrativ, prin care, în regim de
putere publică, se aduc la îndeplinire legile și se prevede, organizează, coordonează,
antrenează și controlează activitățile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul
public.1

Într-o societate modernă, democratică, activitatea statală este complexă și


diversificată. Între domeniile importante menționăm: administrativ, juridic, cultural, ocrotirea
sănătății, învățământ, sport etc. Toate acestea reprezintă părți ale managementului public, care
are ca obiectiv fundamental satisfacerea intereselor sociale, generale.

În noțiunea de specialitate, în mod frecvent întâlnim noțiuni ca: administrație,


administrație de stat, activitate executivă, autoritate executivă, autoritate administrativă și
management public.

Astfel, unii autori precizează că termenul administrație desemnează o activitate a unei


persoane, care ajută la realizarea unui obiectiv și derivă din cuvântul din limba latină
magister, semnificând stăpânul căruia i se subordonează servitorul.

Alți specialiști consideră că administrația locală, în baza principiului autonomiei


locale, este, în esență, administrație publică și nu administrație de stat. Faptul că unele

1
http://www.stiucum.com/management/management-public/Continutul-si-caracteristicile45714.php

1
autorități administrative, prin care se realizează autonomia locală, au și atribuții de
administrație de stat nu înseamnă că toată activitatea lor este statală.

Există grupuri de specialiști care fac o distincție netă între administrație de stat și
activitate executivă. Ei definesc administrația de stat ca fiind activitatea care se desfășoară
pentru îndeplinirea în mod practic și concret a funcțiilor statului și a sarcinilor organismelor
administrației de stat, iar activitatea executivă ca fiind o parte a sistemului aadministrativ.

În cadrul managementului public, sistemul administrativ este abordat din punct de


vedere juridic. Principalele componenete ale acestuia sunt următoarele autorități publice:
Parlamentul, Președintele României, Guvernul României, ministerele și alte instituții
subordonate direct guvernului, organisme centrale de speeclialitate autonome, instituții
subordonate ministerelor, prefectul, instituțiile locale de specialitate subordonate ministerelor
și conduse de prefect, instituții autonome locale: consiliul județean, consiliul local, primarul și
instituțiile subordonate acestora.

Unii specialiști pun semnul identității între administrația publică și managementul


public, deși între cele două domeniii distincte există doar strânse interdependențe.

Managementul public este totodată o disciplină specializată care are ca obiect


cunoașterea proceselor și relațiilor de management din administrația publică în toată
complexitatea lor în vederea formulării de principii și legalități pentru funcționarea
permanenta a organizării și funcționării structurilor administrative, în funcție de valorile
puterii politice, de necesitățile economico-sociale, de gradul de înzestrare tehnică, de nivelul
general de cultură și civilizație etc., cu scopul realizării unor servicii publice eficiente,
corespunzătoare nevoii sociale generale și satisfacerii interesului public.2

Alexander Hamilton avea o teorie coerentă a administrației publice, Iar James


Madison se referea la o știință a guvernării. Totuși, nu a existat aparent o gândire sistematică
sau un studiu referitor la administrația publică înainte de primele decenii ale secolului XX-lea.
Guvernul a fost limitat, subordonat și controlat de partide în această perioadă; științele sociale
erau în stare embrionară, iar universitățile abia începeau să-și definească rolul în cercetare. 3

Potrivit principilului separării puterilor în stat, în România funcționează autorități ale


puterii executive alături de autorități ale puterii legislative și puterii judecătorești.

2
Management Public- Armenia Androniceanu, Editura Economică, pag17-19
3
Managementul Pulic ca artă, știință și profesie-Laurence E.Lynn, Jr. Universitatea Chicago, Editura ARC, pag 23

2
Obiectivul principal al instituțiilor care compun autoritatea executivă este optimizarea
organizării procesului de aplicare a legilor și a celorlalte acte normative. Aceasta presupune
crearea unor servicii publice menite să satisfacă interesele generale.

Atribuțiile conferite instituțiilor executive pentru realizarea administrației publice, sunt


drepturi de putere publică. Autorităție executive nu exercită doar funcții, ci au atribuții care le
conferă competențe în virtutea cărora își impun serviciile pentru satisafcerea intereselor
generale. Satisfacerea acestui interes se realizează prin serviciile organizate la nivel național,
de către stat, prin intermediul autorităților pe care le are la acest nivel, sau după caz, la nivelul
unităților administrativ-teritoriale, prin intermediul autorităților administrației publice locale.

Din sistemul autorităților puterii executive fac parte: Președintele României, Guvernul,
Ministerele și alte organe de specialitate sau autorități administrative autonome, care își
exercită autoritatea la nivel național, autoritățile administrației publice locale, precum și
instituțiile și serviciile publice de interes național sau local.

După cum am prezentat deja, una dintre componentele structurale ale autorității
executive este Guvernul, care potrivit Constituției României are următoarele caracteristici:

Rolul Guvernului: Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de

Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generala
a administrației publice. În îndeplinirea stribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele
sociale interesate. În ceea ce privește componența acestuia.4

Adepţii modelului unei pieţe libere, consideră că guvernele sunt uneori implicate în activităţi
inadecvate şi că rolul lor trebuie redus drastic. În legătură cu activitatea guvernelor sunt de
actualitate mai multe teme:

 guvernele au o mulţime de roluri şi scopul lor este greu de evaluat;


 sectorul public afectează întreaga economie şi societate. Fără un cadru legal nici
activitatea privată nu ar putea funcţiona;
 regulamentele, taxele, infrastructura, standardele, condiţiile de angajare, influenţează
deciziile luate pe pieţele private;

4
Constituția Romaniei, articolele 101-104

3
 sectorul public are un rol important în stabilirea standardelor de viaţă: calitatea
şcolilor, spitalelor, serviciilor comunitare, mediul înconjurător, transportul public,
legea şi ordinea, urbanismul, protecţia consumatorului;
 eficienţa economiei naţionale, rata tehnologizării, schimbările structurale şi preţurile
sunt influenţate de activitatea guvernului.

Funcţiile de bază ale Guvernului :

 coordonarea activităţii autorităţilor administrative;


 punerea în executare a actelor legislativului;
 asigurarea unei infrastructuri economice;
 furnizarea de bunuri şi servicii publice;
 rezolvarea şi intermedierea conflictelor sociale;
 menţinerea competitivităţii;
 protecţia resurselor naturale;
 asigurarea accesului minim al indivizilor la bunurile şi serviciile economice;
 stabilitatea economică.

Pentru realizarea acestora guvernul foloseşte următoarele mijloace :

 furnizarea de bunuri şi servicii finanţate de la buget;


 susţinerea sectorului privat în măsura în care acesta asigură bunurile şi serviciile
necesare societăţii;
 reglementări legale care permit sau interzic anumite activităţi în economia privată.

Rolul statului se va margini în viitor la cel de mediator care să permită indivizilor să-şi
satisfacă nevoile într-o mai mare măsură. Datoria managerului public nu este numai de a alege
strategii şi de a le implementa, ci şi de a participa într-un sistem de guvernare democratică, în
care valorile publice sunt rearticulate şi recreate în mod continuu.5

Structura Guvenului: Potrivit Hotărârii Parlamentului României din 15 aprilie

1998 structura Guvernului României este următoarea: Primul Ministru al Guvernului,


Ministrul Reformei, Ministrul Privatizării, Ministrul Muncii și Protecției Sociale, Ministrul

5
Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului

4
Finanțelor, Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Justiției, Ministrul Apărării Naționale,
Ministrul de Interne, Ministrul Industriilor, Ministrul Agriculturii și Alimentației, Ministrul
Transporturilor, Ministrul Comunicațiilor, Ministrul Comerțului, Ministrul Turismului,
Ministrul pentru Relația cu Parlamentul etc.

În noiembrie 1998, Guvernul României a luat decizia, printr-o hotărâre, de a


restructura, reducând, cu această ocazie, numărul ministerelor la 18.

În prezent, structura Guvernului României este formată din:

 Biroul Executiv al Guvernului,


 Primul Ministru și aparatul de lucru al Primului Ministru,
 Miniștrii de stat, Secretariatul General al Guvernului,
 Ministerele,
 Departamentul pentru administrație publică locală,
 Organe de spacialitate subordonate Guvernului.6

 Biroul Executiv al Guvernului României este format dintr-un număr deteminat


de membri și un președinte.

Aparatul de lucru al Primului Ministru cuprinde:

Grupul Consilierilor
de Stat Corpul de Control
Departamentul
Informațiilor Publice al Primului
Ministru

Primul Ministru

Departamentul pt Oficiul pentru


Cabinetul Primului
Integrare relații cu
Ministru
European patronatele și
sindicatele

6
Management Public- Armenia Androniceanu, Editura Economică pag 88

5
 Miniștrii de Stat

Ministrul de Stat, Ministrul Muncii și Protecției Sociale coordonează activitatea


următoarelor organe de specialitate din subordinea Guvernului: Secretariatul de Stat
pentru Culte, Secretariatul de Stat pentru persoanele cu handicap, Secretariatul de stat
pentru Problemele Victimelor Revoluției, Comitetul Național pentru Protecție Copilului.

Ministrul de Stat, Ministrul Finanțelor coordonează activitatea următoarelor organe de


specialitate din subordinea Guvernului: Institutul Român de Standardizare, Biroul Român
de Metrologie Legală, Oficiul de Stat pentru Investiții și Marci.

Ministrul de Stat, Ministrul Afacerilor Externe coordonează activitatea următoarelor


organe de specialitate și instituții: Comitetul Interministerial pentru Relația cu Republica
Moldova, Centrul Euroatlantic București, Institutul de Relații și Studii Internaționale,
Fundația Europeană Nicolae Titulescu.

De asemenea, în cadrul Guvernului a funcționat până în noiembrie 1988 și ministrul


pentru relația cu Parlamentul și Secretariatul General al Guvernului.

 Secretariatul General al Guvernului coordonează activitatea următoarelor


organisme din subordinea Guvernului: Consiliul pentru Minorități Naționale, Oficiul
pentru Protecția Consumatorului.
 În structura guvernului este organizat și funcționează Departamentul pentru
Administrație Publică Locală, care asigură legătura între ministerele și
componentele administrației centrale și locale. În cadrul acestui departament
funcționează Regia Autonomă a Administrației Patrimoniului Protocolului de Stat care
gestionează, prin intermediul unor societăți comerciale cu personalitate juridică, întreg
patrimoniul statului, asigură resursele, în special materiale pentru desfășurarea
activității principalelor instituții ale administrației publice centrale.
 Ministerele sunt autorități ale administrației publice centrale, care participă în
calitate de organe de specialitate la procesul de realizare a programului guvernului,
într-un domeniu distinct.

În funcție de specificul activității lor , ministerele pot fi grupate în:


-Ministere cu activitate economică;
-Ministere cu activitate socioculturală și științifică;

6
-Ministere cu activitate politico-administrativă.
Acestora li se adaugă, potrivit obiectului de activitate, și celelalte autorități ale
administrației centrale care nu sunt ministere, precum și autoritățile administrative
autonome.

Indiferent de categoria în care se încadrează, ca profil de activitate, ministerele au o


structură organizatorică asemănătoare. Conducerea ministerului este asigurată de un ministru,
membru al Guvenului și responsabil în fața acestuia pentru activitatea desfășurată. Pe lângă
ministru funcționează colegiul, organ consultativ, a cărui componență se stabilește prin ordin
al ministrului. În structura ministerului se organizează departamente, direcții generale,
direcții, servicii și birouri, toate putând fi specializate sau cu caracter funcțional.

Departamentul se poate organiza pentru coordonarea unei subramuri sau a unor


activități al căror specific este apropiat. Conducerea departamentului se realizează de căte un
secretar de stat.

Direcția Generală se poate organiza pentru coordonarea unui domeniu distinct sau
sector de activitate, cu problematică și obiect de activitate comune. Conducerea Direcției
Generale se asigură de către un director general.

Direcția se poate organiza fie în structura Direcției Generale, fie în structura unui
departament și are ca scop coordonarea unei anumite activități specifice structurii în care este
integrată. Conducerea direcției se asigură de către un director.

În unele instituții direcția este asimilată sectorului sau oficiului, iar în aceste cazuri,
conducerea este asigurată de un șef de sector sau oficiu.

Serviciile și birourile, conduse după caz de către un șef de serviciu sau birou, se
organizează pentru realizarea unor activități omogene sau a unor activități complementare
care reclamă o conducere unitară.

Personalul ministerelor se compune din funcționari publici aleși, care desfășoară activități
specifice ministerului și personal funcțional, respectiv funcționari publici permanenți. 7

Investitura Guvernului: Preşedintele României desemnează un candidat pentru

funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în


Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
7
Management Public- Armenia Androniceanu, Editura Economică pag 91

7
Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare,
votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună.


Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Jurământul de credință al Guvernului: În ceea ce privește jurământul de

credință al Guvernului, acesta este reglementat in articolul 82 din Constituția României,


potrivit caruia: “Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor
şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi
priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia
şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"8

Actele Guvernului poartă denumirea de hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit

pentru organizarea executării legilor, iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de
abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se


contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Încetarea din funcția de membru al Guvernului: Funcţia de membru al


Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării
de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Cunoașterea managementului public oferă posibilitatea înțelegerii particularităților


care apar în acest domeniu distinct al științei. Elementele specifice influentează procesele
de management , de execuție și de urmărire a deciziilor administrative .

Cunoașterea managementului public permite, de asemenea, identificarea și analiza


structurilor din instituțiile publice, a relațiilor care există între componentele acestora, a

8
Constituția Romaniei articolul 82 aliniatul 2

8
rolului fiecarei unități în cadrul sistemului, a sarcinilor, competențelor și responsabilităților
care revin managerilor publici .

Managementul public, prin conținutul său, definește principiile și regulile de


organizare a sistemului informațional în instituțiile publice, particularitățile procesului de
culegere, înregistrare, stocare, transmitere și prelucrare a informațiilor care circulă în cadrul
sistemului de management al instituțiilor administrative .

De asemenea, mangementul public oferă posibilitatea cunoașterii principalelor metode


și tehnici de management folosite pe parcursul derulării activității în instituțiile publice .

Prin urmare , managementul public oferă concepte, principii, metode și tehnici pentru
înțelegerea și perfecționarea continuă a proceselor de management și de execuție din
instituțiile publice și a stilului de management al funcționarilor publici permanenți și / sau
aleși din sectorul public. Totodată, eficiența și eficacitatea în sectorul public trebuie sa fie
îmbunătățite, managementul public în instituțiile publice trebuie orientat asupra obiectivelor și
rezultatelor, iar managerii publici trebuie să fie apreciați în funcție de capacitatea de a rezolva
problemele sociale generale și specifice.