ESOFAGITA POSTCAUSTICĂ

Diagnostic
1. Anamneza corecta
2. Clinic: tuse, plans, varsaturi, disfagie, sialoree, dureri orale si esofagiene, insuficienta
respiratorie, stridor; examenul cavitatii orale, al tegumentelor, al aparatului respirator si
cardiovascular
3. Paraclinic:
-hemoleucograma, radiografie toracica, CT toracic, eventual pH-metrie, eventual tranzit
baritat, scintigrafie gastroesofagiana
-la distanta- endoscopie digestiva superioara cu biopsie
Tratament

1. Masuri de primă urgenţă

a) Inactivarea substanţei caustice imediat după ingestie- este contraindicata in prezent, insa
se poate face diluarea acesteia cu apa sau lapte. Eficienţa acestei metode este discutabilă.
Inducerea varsaturilor si lavajul gastric sunt, de asemenea, contraindicate in prezent.
b) Se administrează calmante şi sedative pe toată perioada bolii.

2. Se va practica endoscopia şi se va stabili gradul leziunilor (eritem şi arsuri superficiale, arsuri

profunde sau ulceraţii şi hemoragii profunde, sfacele). Arsurile superficiale nu impun tratament,
arsurile profunde evoluează spre stenoză in 20% din cazuri, iar ulceraţiile şi hemoragiile
evoluează constant spre stenoze.
Pentru ultimele doua situaţii se va introduce o sondă nazo-gastrică mai rigidă (Silastic) pentru
alimentare şi pentru ghidarea formarii cicatricei stenozante. Utilizarea unor sonde cu balon
Blackmore a dat rezultate foarte bune, dar exista riscul unor complicaţii respiratorii.

3. Se administrează antibiotice cu spectru larg, eficiente inclusiv pentru germenii anaerobi.

4. După 3 săptămâni, se va repeta esofagoscopia apreciindu-se starea cicatricilor şi supleţea

pereţilor esofagieni. Dacă mucoasa esofagiană este cicatrizată şi daca pereţii şi-au conservat
supleţea, sonda nazo-gastrica Silastic este suprimată şi se începe alimentaţia orala.

5. Dilataţiile reprezintă următorul timp foarte important în terapia unui copil cu esofagită
postcaustică. Dilataţiile nu se vor începe înainte de 45 zile de la ingestie, ritmul şi periodicitatea
acestora fiind in funcţie de toleranţa clinică, de starea bolnavului, de complicaţiile eventuale
apărute. Dilataţiile se realizează cu bujii de grosimi progresive la un interval de 2 zile, fiecare
număr de bujie fiind introdus de 2-3 ori.

6. Tratamentul chirurgical se impune in general după 6 luni de evoluţie; dacă însă terapia
anterioară a fost ineficace, starea bolnavului se agravează, intervenţia se poate realiza mult mai
repede (în general la cazurile prezentate tardiv după ingestie, când stenoza severă este
constituită).