ANUL III

Nr. 5 (26)
MAI1969
 • 'J..

,
'"-~· ~- )'l 0'l
...__..... t
\

1J
' .
Wi c.
ol
C OQYJOt.
,
c:i~ J CI.JTT'tlJJO
0
,

•
JJ 0-reJ. O"""
JIOC. .. ,
y;co ~COJJ~ ' ' i
~~~IJJ.
"
OJ1U
. ~f'OU
"
' • #

IJ~IOC •· . V.CIJ. ' li

1 <XIlJ~O~JJ~-
' .
• .. f ,

o- ·C. t 'iiOUp(I~JIOU UJJ~J.fJ.CIJC. i l pot V.U

IJ ~~~Joc ~t·Y. n-o"u JJ.HojJtl\Qc· ,;c

•

liturghierul g recesc al lui Brincoveanu. Tn margi ne

monogra ma domnului
(Vezi articolul Anonimul brincovenesc, pag. 18)

--------REDACTOR ŞEF - - - - - - -.....

CRISTIAN POPIŞTEANU

Colegiul redactiei: DUMITRU ALMAŞ, CONSTANTIN ANTIP,

VIRGIL CANDEA, TITU GEORGESCU, DINU C. GIURESCU,
NICOLAE MINEI (redactor-fel adiunct), ŞTEFAN PASCU,
M. PETRESCU-DIMBOVITA, AU RICA SIMION
ŞTEFAN ŞTEFANESCU
 magazin
istOric
nr. 5 mai 1969

ION NESTOR
Continuitate în istoria f or-
mării poporului român 2
V. TEODORESCU 1
Cea mai mare bătălie aero-
navală a tutu ror timpuri- Un detaşament grănice ­
lor • . . • . 8 resc ca r e a luptat cu
eroism şi spi ri t d e sacri-
A. PETRI fi ciu împotriva hitleri'i-
tilor la 23 August 1911
Tn clipa ma ril or răspun- - iaHt t ema articolului
deri . . . • . 12 semnat de colonelu l Au rel
Pctri.
e Memento . 17 ..C::::U X ; A

GEORGE IVASCU "Trăiască lup ta autifas-

Anonimul brîncovenesc . , 18 cist;l !" , .Tră1a1>di ...w,nul
'tudeo ţesc Democrat !".
CONSTANTIN ANTIP . Su b aceste lozinci s-a dcs-
Metternich : un om născut făş UI·at in noaptea ele
23 ianuarie 19~6 o ma nifes-
cu un secol prea tirziu . 21 taUe a studcnţimii ant.ifas
O. TUTU ci. te bu cureşte ne . Evc-
Eşecul tentativei hitleriste '29 nimentu 1 este relatat
articolu l unui fo!)t
in
pa r-
ILIE
. CEAUSESCU t icipant. la demonstra-
Drep!_ul ŞI nedreptătile j ţie. prof. Mihail 1. Drago-
mirescu.
munc11 • . • 37
MARIAN ŞT EFAN Sub titlul "Continuitate în istor ia formării poporului ro-
Nu-i încă prea tîrziu ! 44 mân" (1), prot'. univ. 1. Nestor, m emb ru corespondent a l
Academiei, prezintă o scrie de teze noi in această pro-
PAVEL CHIHAIA blemă, concluzii1e p er ·onalc la care I- au dus indelungatele
sale investigatii arheologice.
A fost Neg ru Vodă un
personaj rea l sau legen- "Frumos Ja chip, la s tat [ ... ) cu minte mare" - aşa e zu gi·ă­
dar ? . . . 46 vit Constan tin Brincoveanu într-o cronică anonim ă, pre-
MIHAIL DRAGOMIRESCU ze ntată ş i i n terpretată dintr- un punct d e vedere ori({inal
de George I vaşcu , fn a sa "Istorie a literaturii româ ne",
O demonstratie •
nocturnă 53 în curs d e apariţie .
DAN BERIND EI
In cea mai mare b ătă lie ac ron avală a tuturor timpurilor
Bă l cescu şi " Magazin istoric s-au înfruntat, in octombrie 19-~-t, fortel e americane şi .la-
pentru Dac1a . " . . . ~~s J>O neze. 1\Jodu l cum s-a dcsfă ş ural g igant.i ca ciocnire este
înfăţiş at de V. Teod orescu.
Interviu cu DUMITRU BER-
CIU • • • . . 65 Const antin Antip a consa- .. :.~

WINSTON CHURCHILL crat cîteva pagin i lui l\lct- .':;:··

Memorii (III) • . 67 t.crnich. cel care, mai mu lt
decit rtvalli să i. a rea lizat,
STELIAN NEAGOE dnpă cum obse rva Engt-ls,
.,idealu l monarhiei abso-
O inimă fierbinte - Nico - lute".
lae Codrea nu . 16
GH. BRATESCU şi Pub licarea .,1\lagazinultli is-
1. JIANU toric p e ntru Dacia" a t·e-
p rczentat una din re aliză­
Un portret al lui N icoiae ril e cele mai r emarcabllc
Cod rea nu 82 a le l ui Nicolae n ălce cu ,
aşa cum arată Da n S c rin- fi!~~~~~
Omul care nu a existat nici- d ei 'în a r ticolul să u.
odată (III) . 84
Panoramic editorial . 89 O su ccintă d a r s ubstan tl-
1. D. SUCI!J aHi prezentare a. istoriei le·
gi. laţiei muncito resti în
Pe urmele doctorului llo ,.ie "Nomâ nla, d intr-o n ouă per-
Mitreo în Mexic 92 s pectivă aduce articolu l lui
Jllc Ceauşesc u "Dreplul şi
Posta
•
redactiei
• 98 n edreptăţile muncU".
 n u 1
,..
1 n istori
pop r u 1 u i
Reflecţii pe marginea
•

ca.a.'famii. de bronz au.rit dintr-un mor- Cercei d e bronz d intr- un morm~llt de

mm.t gepidlc cltn sec. VI (Brat el) în1tumaţtc din cimtttruL de la B l'atct
(cullura Drldu, sec. VIII)

ION N ESTO R
membru corespondent al Aca.domiei

:Yu se poate contesta, cred(nn, că noua istoriografie rontâneasca s-a

in~bogăţit şi aclincit, printre altele şi datorită unei juste orientări în ceea
ce pri veşte rolul ce trebuie acordat datelor arheologice . Şi totuşi, confun-
dindu-se încă uneori posibilităţile arheologiei, fie cu capacitatea de a le
realiza ale unor n~înuitori ai ei, fie cu unele limite ten1porare şi accidentale,
scepticii mai rusar pe ici pe colo. Fiind, în plus, mai accesibilă diletan-
Lisrn.ului dec.:it alte disciplirle ştiinţifice, arhcologia 1HL a fost scut ilCt de
categorice <JŞecuri si ele răsunătoare erori.

2
 y.
rmar11
A
rom an
*
noilor date arheologice#
rtbulă de tter dtntr- un mormtnt de in-
cincraţtc daco- roman cLtn sec. I V- V
(JJrateL)
Se poate deci justifica prefatorea celor
ce vom avea de spus mai departe cu inca
o pledoarie în favoarea arheologiei, rea-
mintind mai întîi că a ceastă ramură de
cercetare aduce o contributie substan ţia lă
la cunoaşterea ori că rei perioade istorice,
din ori ce spati u geografic. Ea sesizează ş i
defi neşte situaţi i, conditii şi aspecte con-
crete ale modului de via ţă al tuturor pătu­
rilor sau claselor unei soci etăţi şi urmă­
reşte evolutia în timp si situarea în spa-
tiu ale amintitelor moduri de viară.
'
Aceeaşi cercetare arheo log ică umple go-
lurile existente adesea în traditia istorică
scrisă, re u şeşte, în sfîrşit, în ma re măsură,
să d efinească~ nu rareori cu deosebită
11 •
Cataramd d e bron'! cu c-ruce di11tr-un
mormmt gcptclic din sec. VI (Dtatct)
prectzle, caracterul etnic dtferentwt al
culturilor pc care le sesizează.
* ln contextul de fat.l nu m ~e pat c tlPCC;.,ar
a opera c u tr\mlterilc indtcate penttu un stud1u.
Aceasta cu atît mai mult, cu cit o considerabilă
parte a materialelor şi dutelor arh eologi ce cu
care operăm aici, in masura in care str;'\duinta
noastră a putut să le cuprindă, sint elin t'lcfc-
ricir<> inedite.
Vom cita însă. in chipul practicat in tc~;t.
pc cercetătorii care :au emis unele opinii sau
au facut descoperiri relc\·antc în cn<.ll ul tr::1sut.
Poziţia celui ce sc•·1e a c1 va 1·eiesi din text.
P atcrnilatea tnterpretanloJ· sau ideilor in ru-
ţJ şate pozitiv de autorul celor de faţă, nu vlli
putea n precizată ele fiecare dată.
Autorut îşi asuma m orlce ca:. rl,sptLHtLc' ca
pentJ'u cete ce vor fi, soc.utlLc :;au se vu1· c.LuvcU.t
necorespunz4toa:t c (1. N .).
8
 Un exemplu grăitor al acestei copocităti
se referă tocmai la perioada căreia îi si nt
dedicate prezentele re f lecţii. Arheo logic o
reusi •
t în ultimii 30-40 de ani să identifice
cul turile materiale ale - practic - tutu ..
rar popoarelor "migratoare" care o u stră­
bătu t spatiile dintre Asia ce ntra l ă ş i coas-
tele Atlanticului şi Meditera nei (incl usiv
Africa de Nord) i n răsti mp ul pomen it. N u
este l ipsit de interes să se mnalăm - în
acelaşi context - că oarecum prin ri co-
şeu, în ultima vreme se dego jă moi con-
cret si moi clar şi cultu ra pro prie o po-
poarelor romanice di n teritori ile fostului
imperiu roman nă pădit de " migratori" .
Va f i, socotim, oportun să stăru i m putin
asupra semnificatiei metodologice a aces-
tor progrese recente ale descoperirilor şi
studiilor arheologice. Aceasta în să nu
înainte de a fi adăugat unele puncte d e
vedere privind raporturile dintre cerceta -
rea istorică întemeiată pe t radiţia i stori că
scrisă si cea arheologică - cu privire la
perioada şi la spatiul de formare a po-
porului român.
Cunoscătorii nu vor considera exagerată
semnalarea aici a faptului că î n nume-
roase cazuri, în domeniul amin tit, arheolo-
gic a obligat şi ob l iŞ,ă analiza is torică să
,,coboare pe pămîn t ', din sfera mari'or
libertăfi a le s i mplificărilor şi recon stituiri-
lor ipotetice sau abstracte. To t aşa, extrem
de salutar S·a dovedit verdictul inexorabii
a l arheologiei ş i în concretizarea spatiilor
geografice înlăuntru l cărora s- a ~ petrecyt
sau nu s-au petrecut unele even1mente IS-
torice, pe care traditia scrisă sau specula-
tiile moderne le amplasează adeseori în
cele mai fanteziste spaţii geografice ima-
ginabile.
Lipsa "ghidului" arheolog ic dusese ast-
fel la situatia că, pe baza aceloraşi iz-
voare scrise, s-a u putut formula, cu pri-
vire la con tinuitatea sau lipsa de conti-
nuitate nord-dunăreană a poporului ro-
mân în perioada migrati ilor, cele moi
contradictorii teorii, cu care p rile j este
instructiv a se sublinia că nu este vorbo
numai de contradictii între adeptii conti-
nuităţii si adversarii ei, ci foarte frecven~
de inter'pre tări diverse chiar în interiorui
fiecărei tabere in pa rte.
Ar fi însă tot atît de exaqerat a se con-
sidera că cercetarea arheo log ică se poate
dispensa atunci cînd procedează, din un-
ghiul său de ve~ere, la recon.stituiri. isto-
rice, de datele IZvoarelor scnse. Dimpo-
trivă, acestea isi păstrează valoarea, iar
confruntarea lor c•J datele arheologice şi
controlarea lor prin acestea din urmă le
păstrea ză, le restituie sau le precizează
sensul.
Ajun şi în miezul problemelor privind pe-
rioada de formare a poporului român care
preocupa in mod deosebit - în spiri tul
schitat mai sus - arheologic românească,
trebuie să aducem unele precizări preli-
minare.
Tn primul rînd, socotim că ar f i o i luzie
prime t dioasă daca s-a r considera că cer-
cetarea arheolog i că recentă a "perioadei
migratiilor" • pe teri toriul ţării noastre şi
în jur, a dat sau poate da, de pe acum,
răspuns la toate întrebările. Realitatea
es te mai degrabă aceea că arheologia a
reuşit să situeze problemele ce se pun în
legătură cu continuitatea dacică şi daco-
romană, cu rolul popoarelor străine, în
răstimpul dintre părăsirea Daciei şi în -
cheierea procesului de formare a poporu-
lui şi limbii române, într-un cadru istoric
mai real şi mai firesc şi să contureze
cîteva solutii maiore. Fată de m oştenirea.
a tit de deficitară, transmisă în acest do-
meniu de către vechea istoriografie şi ţinînd
seama de intinderea şi fracţionarea geo-
grafi că şi istorică a spatiului de forf!lare a
poporului român, c~ ş i de ~ura~a ş~ co m-
plexit atea procesulu i a fla t 111 d1scut1e, re-
zultatele obtinute pînă acum se ce r com-
pletate, amplificate şi adi ncite, pentru a -ş!
căpăta puterea deplină de demonstrare Ş I
de convingere.
Tot atît de primejdioasă, dacă nu şi moi
mult, ni se pare a fi încercarea de a abate
istoriografia românească actuală de la cer-
cetarea problemelor legate de autohtonis-
mu l si cont :nuitolea poporulu i român pe
aceste locuri. Fapt este că necesitatea de
a cerceta o pe rioadă importantă, obscură
î~ că (şi obscurizată .~e }eorii tendentioase)
s1 multă vreme neglqata pe plan arheolo-
gic, din istoria patriei, este eivdentă şi
reprezintă nu numai o sa rcină firea scă a
cercetării istorice de oriunde, ci şi una de
p rim ordin, ca tot ce se leagă de înce puturi,
de origini, de temeliile oricărei natiuni. Cri-
feriul şi sanc}iunea preocupărilor nu pot fi,
aici, ca oriunde in cercetarea ştiinţifică, de-
cît perfecta ţinută metodologică şi a~eziu­
neo strictă la adevă rul demonstrabil. s~
mai poate adăuga că problemele privi nd
autohtonismul si cont i nuitatea sint •cercet a ta
si tratate cu cea mai mare intensitate, st6-
ruintă şi prioritate, în toate ţările din jurul
nostru.
Revenind acum la cele arăta te mai sus
cu privire la semnificatia metodologică a
identificării d e către arheologie, in ultima
vreme, a unor culturi materiale romanice,
intr-o lume dominată aparent de manifes-
tările zgomo toase ale popoarelor "ba_r-
bare"/ ni se pare că învătătura c~ treb.u1~
însusită aici este că lucrul a deven1t POS1bd
numai gratie definirii exacte a culturilor
"barbare/' şi că orice actiu~e de cerceta re
arheo logică in ?cest d<;>me~1u nu '?~ate ~ ne:
glija, sub sanct1unea l1pse1 de ef1 c1enţa şt
de putere probato rie, o ~reocupare con-
stantă şi ate ntă/ cu toate aspectele cul turii
ma teria le ŞI a le rolului istoric al popoarelor
alogene.
• Punem ghilimele deoarece din punctul de
vedere al istorici patriei avem de-a face de
fapt cu perioada jonn.ărti poporuLui 1·omt1n.
 Numai o cercetare atentă şi complelă a
acestor culturi permite o definire exactă o
rolului lor istoric în procesul cercetat, chiar
dacă ar f i vorba doar de prezenta sau ab -
senta in anumite regiuni, sau de momentu:
cronologic exact a l eventual ei lor prezente.
lucrul s-a verificat deja practic in mare ma-
sură pentru spatiul carpoto-dunărean , în le-
gătură cu prezenţa şi cu rolul go ţilor, oi
gepizilor, al averilor etc. - după cum citi -
torul va avea prilejul să inţeleogă, măcar în
parte, d in ce le ce vor urma. Nu cred că este
o pozitie şt iinţifică justă o se declara că nu
avem o ne preocupa de ologeni, ci doar
nu mai de băşti naşi (core ? şi cum îi iden·
tificăm concret, arheologic, in fiecare pe-
rio adă cronologică ~). Desigur, ny avem. ~
ne preocupa numa1 de a logcn1, de e1 ŞI
pentru ei în şişi, decit în măsura in ca re sîn·
tem obligati a ne aduce contributia la is-
toria şi arheologic universa lă . Din punctul
de vedere a l istoriei patriei, am preci za!
deja de ce şi cum trebuie să ne aplecăfT'
asupra culturi lor lor materia le ş i a soartei
lor istorice pe meleagurile noastre.
.. t r- ~ .. J
. • • l. ....... , .
'!"- •
~ ~.~
_;., • .....~ • .. . • ' ,. • ,-
, ........ _._../l!lr.
Pieptcnc de os din sec. V-V l (Bratct)
Se anulează
Tn ultima vreme, s-a realizat in cimpul
istoriografiei româneşti, pe baza faptelor
acumulate şi cu unele deosebiri de vederi
de mică imp or tanţă, un con sens cu privire
la desfăşurarea evenimentelor în spatiul
românesc nord-dunărean pînă în secolul
VI e.n.
Intră aici, ca aspecte esenJiale şi bine în-
temeiate faptic, rolul proeminent a l facto -
rului dacic in etnogeneza românească, con-
tinuitatea daca-romană (a dacilor roman i-
zati ş i a altor elemen te romanizate) în
provincia Dacia (Tra nsi lvania, Banat, Olte-
nia) după părăsirea ei de către Aurelia n
prin anul 271 e.n., intră, în sfîrşit, impreju-
rarea că procesul roman izării ca clare a
continuat să f ie activ la nord de Dunăre si
in absenta de acolo a trupelor şi adminis-
tratiei romane, pînă în secolul VI e.n. (cu
momente culminante în vremea lui Constan-
tin cel Mare în secolul IV şi a lui Justinian 1
în secolul VI e.n.).
Tn felul acesta, noua istoriografie rom.!!·
nească a readus in atentie, în mod concret
şi pe bază de fapte mult mai bo~=Jatc şi mai
precise, rolul romanităfii sud -dunarene (care
a înflorit pînă la începutul secolulu VII e.n.)
şi a conturat mai puternic conceptia desp ,·c
poporul român ca descendent a l Întregii
ro manitati răsaritene. Cu alte cuv1nte, şi
pentru aceasta parte a Europei doctrina aş.a­
zisă cata strofică a efectelor migraţiei po-
poarelor asupra populatiilor din fostul im-
periu roman a fost lichidată - in pri mul
rind gratie noilor cercetari şi descoperiri
arheologice.
F aţă de acest consens - în legătură cu
care ar fi de exprimat doar regretul că te-
meiurile sale faptice nu au fost înfăţişate
incă in toată plenitudinea lor lumii lar~=Ji
~tiinţifice, prin nepublicarca încă sau publi -
carea insuficientă a numeroase materiale si
date arheologice - deosebirile de vederi
în că existente, la care ne refeream mai sus,
reprezintă doar acel ind ispensabil element
de contradicţie, fără de care nici cercetarea
ştiintifică nu poate rămîne un proces activ.
Printre ultimele trebuie semnalată pe de o
' ..:
···-
• • -·~:
1 .....
"' • ·~ .. • parte revenirea la vechea conceptie după
care vizigoţii au pătruns în Dacia romana
imediat după părăsirea ei în 271 e.n., pe de
alta, opinia cu totul opusă acesteia - şi
evident şi rea lităţi i ! - după care aceiaşi
vizigoti ar fi ocupat Dacia traiană de-abia
după anul ·376 e.n. (năvălirea hunilor) şi ar
fi sta t acolo pînă către anul 425 e.n. N u
este posibil aici, ţinînd seama de natura
specială a argumentării necesare, să ară­
tăm nici măcar cu cîtă uşurinţă se poate de-
monstra netemeinicia si , a uneia si CJ celei-
!alte dintre cele două poziţii amintite. Mai
interesant este de o scruta impli caţiile lor.
Acestea ar consta în primul caz în eli-
minarea sau diminuarea in favoarea
vizigotilor a rolului d acilor liberi in proce sul
o doctrină care a dus la pără sirea Daciei şi totodata
si într-o viziune anume asupra t ransfo rmă ri ­
lor pe care le-a suferit confi guraţi a etnică
dinlăuntrul provin ciei Dacia odată cu re-
tragerea administratiei romane. Ar moi
reieşi că din punct de vedere politic si mi-
litar noua armă tură organizatorică ar fi
fost fu rni zată de goti. că Imperiu l roman 01
fi renuntat cu totul de a supraveqhea, ma-
car de la distanţă, aceste întocmiri, că dacii
liberi nu ar fi fost i n stare să le preia şi că
nici c4aco-romonii rămaşi în provincie nu
s ar fi putut descurca.
Al doilea punct de vedere ne îmbie în
mod explicit cu perspectiva feri cită pe care
daca-romanii ar fi avut-o de a se bucura
pînă la anul cea. 425 e.n. de posibilitatea
de a se consolida (nu ni se lămureşte cum
vor fi trăit pînă la 376 e.n. în l ipsa vizigo-
tilor, necesari se pare, în prima conceptie),
iar în subsidiar, neexplicit de data aceasta,
se lasă deschisă posibilitatea unei continui-
tăti germanice în Transilvania pînă cel putin
în secolul VII e.n., deoarece gepizii (tot de
5
neam got1c) ar f1 ocupat Tronstlvanta, nu
de-ab1a po la 480 e.n., ci încă de pe la
450 e.n.
Tn ce măsură noile cuceriri ale orheola-
giei epocii migratiilor - incomplete, desi-
gur, dar cl are şi fe rme în această problemă,
- au reuşit sau nu să transforme cu ade-
văra t însăşi viziu nea de ·ansamblu, funda-
mentală, asupra etnogenezei român eşti ?
Verdict ul arheologiei, în stadiul actual al
cercetărilor (~i altceva nu avem), este ca-
tegoric : imediat după 271 e.n. nici un picior
de gat nu o călcat în fosta Dacie traiană !
Gepizii au venit pe Someş ?
Adîncirea în ultima vreme a cunoştintelor
noastre cu privire la cultu ra materială a
viz igoţilor la apus de Prut, la răspî ndirea ş i
grupare~ ~eografică a prezentei lor în di -
ferite provmcii al e ţării noastre, pe de altă
parte un în ceput de clarificare, datorită
cercetării maghiare (Csa ll6ny D. şi B6na 1.)
a problemei sediilor timpurii (din sec. IV e.n.)
ale gepizilor la nord-vest de Dacia (spatiul
Tisa-Criş) - cu descoperirea foarte recentă
o unor cimitire gotice din secolul IV e.n., de
tip Sîntana de Mu reş, la Artand, Bihor
(R.S.R.) ş i în R.P. U ngară - deschid pro-
blema, care va trebui urmă rită şi verificată,
dacă materialele arheologice gotice din sec.
IV e.n. descoperite în Transilvania {de tip
Sintana de Mu reş), limitate doar la nard-
vestul p rovinciei, pînă la linia Mure şului, şi
despărtite de corespondentele lor de din-
colo de munti (Moldova si Munten ia) de
toată Tronsilvania sud-estică, moi pot fi
atribuite vizigotilor şi nu reprezintă cumva
o primă pătrundere, prin poa rta Someşu­
lui, dinspre nord şi nord -vest, a gepiz:ilor,
în secolul IV (după în f rîngereo vondalilor),
lichidati desigur şi ei de huni după 376,
deoarece aceste monumente (cimitire) go-
tice nu au continuitate cu cimiti rel e moi tîr-
zii gepidice din acelaşi spaţiu, despre care
vom vorbi mai jos. Tn felul acesta, s-a r de-
ga ja concluzia că vizig o tii nu ar fi fost pre·
zenti niciodată în fosta Dacie tra i ană - cu
excepţia desi~ur o scurtului refugiu de res-
trişte al lui Athanorich ~i olar să i între
376-381 e.n. in co ltul extrem estic al Tran-
silvaniei (.,Caucaland") şi a unor eventuali
mercenari din garnizoanele fortificatiilor ro-
mane de pe ma lul stîng al Dunării de jos
(Sucidava, Drubeta).
Va fi extrem de instructiv să se analizeze
motivele complexe pentru care această
idee, o neaşezării efective a vizigotilor di11
Transilvania, formulată de J. Jung încă din
1893 şi adm isă şi de Vasile Pârvon în 1911,
o fost părăsită.
" Vatra" romanităţii dacice
Reveni m la problema privind desfăşura·
rea, începînd din secolul al VI-lea e.n., a
procesului pe core îl u rmărim şi în legătură
cu care ne gă~1111 dm nou in fata readucerii
în discuj1e a unui punct de vedere cu o des·
tul de veche trad itie în istoriogra f ia ro·
mânească. Este vorba de încercarea de a
stabili o "vatră" restrînsă pentru geneza
poporului român. Dintre români, Hasdeu o
căutat·o la un moment dat în Oltenia şi
H ateţJ, Xenopo l în fosta Dacie t raiană, Pâr-
van (în 1911) tot acolo. Ultima vari anta din
zilele noastre a acestei pozitii precizează
că - dacă pînă în secolul VI e.n. - pînă
cînd procesul de romanizare este admis ca
încă activ, pl ă mă d i rea poporul ui nostru s-a
făcut pe o largă arie bolcano-corpatică , î n-
cepînd din secolul amintit, ea se restrînge
la teritoriul fostei provincii Dacia, care de-
vi ne astfel " centrul de greutate" al procesu·
lui la capătul căruia poporul român îşi face
intrarea ca atare pe scena istoriei (C.
Daicovici u).
Se constru ieşte astfel o vigoare deoseb i tă
a romanităţii dacice, care, cu precădere în
refugiul să u muntos şi reînviora tă partial
din sudul Du nării, ar fi manifestat acea
continuitate activă - co re sing ură poate
explica asimiiareo slavilor ! - oarecum,
după cum reise, moi mult, datorită impulsu·
lui initial (roman iza rea dintre 106 şi 271) şi
în cond iţii ulterioare totu ş i destul de grele,
in timpul migra!iei popoarelor. Rămîne să
se aprecieze faptic dacă această bază (sau
acest "centru de greutate") a fost suficientă
'in condiţ iile istorice date, pentru a explica
existenta româ nilor.
Dup~ secolul VI
Practic, es te necesar să analizăm, şi în
lumina noilor date arheologice, situatia
conc retă de după secolul VI şi anume, am
spune, în punctele şi momentele nevralgice.
Primul moment de acest gen este repre-
zentat de instalarea ovarilor în Europa cen-
trală în 568, de care este legată şi pătrun­
derea slavilor în spatiul corpoto-dunărean.
Aceste evenimente ou const ituit, şi din pri-
mul moment şi prin efectele lor ulterioare, o
cotitură importantă în istoria sud-estului
european : ele marchează sfîrşitul dominati-
ilor german ice, o scădere marcată o nive-
lului de viată şi cultural oi populatiei băş ­
tinaşe şi determină, în cele din urmă - în-
tr-un mai larg context istoric - , căderea
granitei de pe Du năre şi Seva o Imperiului
(la 602 e.n.) şi apoi venirea slavilor in
Pen insula Balcan ică. Cu ajutorul datelor
arheologice, distingem lo nordul Dună rii, în
prima perioodă o dominatiei avarice ("pri -
mul kaganat ", 568 - cea. 680 e.n.), urmă ­
toarea situo1ie :
Tn primul rind slavii. Ultimele cercetări şi
clarificări ne interese tot mai mult convin-
gerea că - in ciuda unor texte presupuse
hotărîtoare - slovii nu s-au aşezat pe teri-
toriu l ţării noastre înainte de ocupoorea
Panoniei de către averi (anul 568). Se lă­
mureşte în plus tot mai mult că prima lor
instalare mai masivă nu a cuprins (la apus
de Prut} decît Moldo{a ~i Transilvania de
sud-est. Peste tot se confirmă atingerea lor
imediată cu o populaţie (sau po pulatii) lo-
cale neslave (sesizate astfel indirect), feno-
men mai p uternic marcat în aria transil-
va" neano."
Tn ceea ce priveşte Muntenia, complexul
cultural din secolul VI-VII e.n., cunoscut sub
numele de l poteşti-Cînde~ti, reprezi~t~ o
popu laţie densă, core pnn descopenn re-
cente s-a dovedit a fi fost destul de puternic
crestinotă si despre ca re s-a spus că ar fi
daca-slavă· (C. Doicovici u}. Cultura în discu-
tie cuprinde, este drept, rare elemente
slove, dar ceea ce îi dă caracterul predo-
minant sînt trăsăturile co re o leagă strîns
de cu ltura băstinosă conte mporană ei (Bra -
tei -Moreşti} din Transilvania şi - ca şi
acolo - de o traditie locală din secolele
III·IV e.n. Din nefericire, pentru moment nu
se poate dovedi formareo locală a acestei
culturi, deoarece datele necesare din seco-
lul V (care a fost în bună parte secolul
raidurilor şi dominatiei hunice) nu au fost
încă sesizate clar. Oricum, în lumea acelei
vremi, complexul lpoteşti · Cîndefti se inca-
drează mal de grabă tn coea ce om aş·
tepta, ai ci şi în împrejurările date, de la o
11 romonie" decît de la o 11Sclavinie". Prin Vas decorat cu :,trltt.rLdLn lntcnta.tul
aceasta nu se neagă nicidecum ascendenta u.nu.t moruhnt CI.C i11hum a.ţic cltn cim.tU-
sa dacică ! O dovadă în sensul ideii princi- tttl de la IJ rut c L (CU.ltUrCJ Dri<.l.u, IJCC'. V I II)
pale formulate mai sus - şi care ni se pare
foarte stringentă - este adusă de împreju -
rarea că slavii care pătrund şi se insta-
lează în secolul VII în Peninsula Balcanică de locuire o slovdor ttmpurii de acolo. Tl'e·
se înfătisează acolo nu ca purtători a i unei buie subliniat încă o dota faptul că aproape
culturi de genul l poteşti-Cîndeşti (cea moi toate a'Ceste cimitire tirzii gepidice sînt
apropiată de Dunăre !}, ci ca ai uneia de stră mutate p ri n raport cu vechile cimitire
asp~ctul celei din Moldova şi Transilvania gepidice, în nici un caz ele nu le con-
sud-estică. tinua pe acelea. Transilvania, în limitele
precizate, se dovedeşte aşadar a fi fost
unul din locurile principale de "refugiuu ale
În solda avarilor gepizilor, după sfănmarea puteni lor mili-
tare şi politice. Ţinînd seama de situatia ge-
ln restul Transi lvaniei (propriu-zis Podişul nerală militară şi politică din acest spaJiu,
Transilvan) situaţia este de asemenea pe ne găsim în fato problemei raportului dintre
cale de o deveni moi clara. Tn p rim nnd, ctceşti gepizi tîrzii şi averi. Este evident, şi
ntmic nu auto riză admiterea unei pătrun­ ştiut, că ei ou cazut după infringere în dc-
deri si instalări efective a averilor în această pendenja averilor. Dor ce forme a luat
provi'ncie în timpul primului kogonat. Dim- această dependen!â ? Nu avem la indemina,
potrivă : gepizii, core reveniseră (vezi mai pentru a ne oriento, decit situatia generala
sus) in această provincie după anul 480 (tre- politică şi militară, dispozitia geografică a
buie menţinută această dotă, cita vreme ni·- diferitelor popoare, aşa cum ne o înfăti·
mic nu îndreptăţeşte anticiparea ei) infil- şeoză descoperirile arheologice - in cazul
trindu-se prin poarta Someşului, pînă la specific - faptul, observat cu cea mai mare
cursul Mureşului numai, ni se înfăţişează claritate la Bratei, câ aceşti gepizi infrînti
după a nul 567 prezenti moi masiv, decît şi dependenti - puternic creştinati - Îşi
înai nte în nord-vestul Transilva niei, unde, păstrează armele ba mai mult, ·adoplă unele
pe lîngă ci mitirele lor de pe Mureş din elemente de armament şi de harnaşament
această vreme, cunoscute moi de mult (de lo ovarice. Singura ipoteza operantă ni se
Bandul de Cîmpie, Tg. Mureş, Unirea etc.), pare, pentru moment, a fi aceea că acesti
o mai fost descoperit şi cercetat recent şi gepizi tîrzii din Tronsilvania de nord-vest şi
cel de la Noşlac (Mircea Rusu). Un fapt centrala s-au aflat acolo în solda şi depen-
nou a fost descoperirea unui astfel de ci- denţa averilor, după sistemul acestor no-
mitir ~epidic tîrziu la Bratei pe Tîrnava mazi de o-şi "căpt uşi" cu populatii depen-
Mare {1. Nestor), ceea ce ne-o pus in fo !a dente marginile teritoriului în co1 e locuiau
unei exlensiuni a ariei lor de prezc n!ă in efectiv.
podişul ardelean, anume pînă în regiunea (cont i nu o re in nr. urmei 1,.,r )

'T

•
Cea ma1 mare bătălie aeronavală
a tuturor timpurilor
VICTOR
" n decursul a pat ru zile -
între 23 şi 26 octombrre
1944- in apropierea insu-
lei Leyte, din arhipelagul
Filipinelor, au avut loc, mvi
mult sau mai putin simul-
tan, trei angajamente aei~­
navale : în strîmtoarea Su-
rigao, 1n largul insulei S.c .
mar si în largul capului
Engai10. Unii istor:ici f!l!lit<;~ri
adaugă acestor C1ocn1n ŞI o
a patra, de fapt prima în or-
dine cronologică, care s-a
desfăşurat în marea Sibu-
yan. Toate aceste faze ou
fost strins le!=jate între ele,
atît pe plan strategic şi tac-
tic, cit şi din punct de vedere
al înlântuirii cauzele, rezul-
tatele fi.ecăre i a dintre co n-
fruntări exercitînd o in-
fluentă decisivă asupra ce-
lorlafte. De aceea, în anale-
le rezervate zonei Pacificu-
lui în cadrul celui de al doi-
lea război mondial, comple-
xul de angajamente este cu-
noscut sub numele de băta­
lio penlru golful Leyte.
8
TEODORESCU
Indiferent însă de Tirule-
tura pc ca re o poartă, :.J.1
lucru rămîne incontestabil
pentru toti cei ce studiez~
istoria războaielor pe mă~1
si oceane : în ceea ce pri-
veste efectivele intrate in
luptă de o parte şi de ceo-
laltă - vase militare şi d ~
transport, avioane de vînâ-
toare şi de bombardament,
echipajele corespunzăto::::. e
maritime si aeriene
aceasta a fost cea mai mare
bctolie aeronavală o tuturor
timpurilor.
Salturile de broască
Fil ipinele constituie un ar-
hipela~ forma t din ~a~ bin.e
de 7 100 de i n su 1e ş 1 1n su li-
te care se i ntind pe o dis-
ta~tă de peste 2000 de ki-
lo~etri de la nord la sud şi
de peste 1200 de kilome tri
de la est la vest. Ocupate de
fortele militare amer;cane
înc6 de la sfîrşitul secolului
Un vas de transpo rt japo-
nez se scufundă torp ilat de
un submarin american. Fo-
tografia e luată prin pe1 i-
scapul subma rinului
Leyte,
23-26 octombrie
1944
trecut, Fdipinelc urmau sa şi
dobindeasca independen 1a,
conform unei decizii ad op-
tate în 1934 de către Con-
gresul din Washington, la
31 iulie 1946. Pînă atunci,
ele aveau un statut sern:.
colonial, care le împiedica
să-şi dezvolte o indus t1 ie
proprie, inclusiv de arma-
ment. Tn decembrie 1941, la
izbucnirea ostilitătilor in
Extremul Orient, in întrea-
~a ţară nu existau decd
două mici fabrici care pro-
duceau praf de puşcă pent ru
cartusele de vînătoare.
La ., O decembrie 19-'~ ,
primele trupe japoneze ou
debarcat în insula Lu<;:on,
cea mai mare şi mai impor-
tantă din arhipelag. DupC.
lupte g re le şi singeroasP.,
sustinute mai cu seamă de
unităti alcătuite din 115 000
de filipinezi şi încadrate de
ofiteri americani, precum si
de · cîteva formatii america-
ne, cu un efectiv total de
13 500 de oameni, genera-
 ~mira/i americani in inspec-
fJe pe "frontul" Pacificului
lui Woinwrir:~ht capitula, la
6 moi 1942, imitat pat ru 7.i-
le moi tîrziu de generalul
Shorp, pe insula Mindonao,
si după alte trei zile, de ge-
neralul Chynoweth, pe insu-
lele Cebu şi Ponay. Aceas•o
nu însemna însă sfîrşt~ul
oricarei rezistente in ar-
hipelag. lupta o fost dusă
mai departe - cu mijloacele
rudimentare pe care le
aveau la îndemînă, dar cu
neţărmuit eroism şi spirit
de sacrificiu - de către pa-
triotii fil ipinezi, organizati
în detoşamente de partizani.
Dar situatia de pe frontul
Pacificului a evoluat dest:JI
de repede. la mai putin de
un an după atacul de la
Peorl Harbour, initiativa în-
cepea să treacă de partea
altaţilor şi japonezii înref!tS-
trou primele infringeri. !n-
cercorea lor de a cuceri
insula Guadalcanol, din ar-
hipelagul Solomon, în vara
anului 1942, a dat greş şi s-a
soldat cu o retragere sînge-
roasă, în februarie 1943.
Cam în aceeaşi perioadă ,
australienii si americanii au
lansat o controofensivă în
regiunea de răsărit a im•;-
lei Noua Guinee, ducînd-o
la bun sfîrşit în ianuarie
1943. Tn zona Pacificului de
sud şi de sud-vest, a fost
inijiată strategia aşa nu-
milelor ,,salturi de broas-
că" : debarcări succesive
în fiecare dintre nenumă ra-
tele insule ale acestei zone,
izolarea si apoi nimicirea
garnizoanelor japoneze lo-
cale, bombardareo tot mai
intensa a bazelor aeriene
şi navale ale inamicului, în
scopul general de a înainta,
incet dar sîr:~ur, spre Ja-
ponia metropolitană.
Pe măsură ce crestea su-
perioritatea Statelor Uni-
te in arme şi materiale, rit-
mul contraofensivei oliare
se intensifica. Tn cursul anu-
lui 1944, o continuat inain-
tarea în arhipelagul Solo-
mon şi Noua Guinee. Ge-
neralul Dou~las MacArthur,
pentru care "ca lea spre vic-
torie" avea ca etapă obli-
gatorie Filipinele, plănuia un
atac asupra arhipelagului
din două directii : dinsprl!)
sud, unde se desfăşura con-
traofensiva americano-aus-
traliană si dinspre Pacificul
central, de unde urmau să
actioneze fortele de sub co-
manda amiralului Chestor
Nimitz. Acesta din urmă,
împreună cu cei mai multi
dintre şefi i marinei militare,
era însă portizanul unei de-
barcări prin surpriză in
Taiwan : după părere;a lui,
rezultatul ar fi fost izolarea
Japoniei de toate cuceririle
sale (inclusiv Birmonio, Mo-
laezia IŞÎ Filipinele), neutra·
lizareo a peste un milion de
soldati şi un putern ic şoc
psihologic.
Tntr-o consfătuire cu pre-
şedintele Roosevelt, ca.·e
o avut loc i n iulie 1944, la
Honolulu, susţinătorii celor
două teze din cadrul coman-
damentului suprem american
şi-au putut dezvolta pledoa-
riile. Concluzia o fost un
compromts : s-a stabilit că
Nimitz va ocupa baza însu-
Iară Yap, în vreme ce Moc-
Arthur va cuceri insulele
filipineze Mindonoo ş i Ley-
te, urmînd ca ulterior să se
decidă, în functie de împre-
jurări, fie să se treacă la
eliberarea insulei luc;on, fie
să se atace Taiwonul, în
martie 1945.
La rindul lor, japonezii
erau convinşi ca armata
S.U.A. va debarca în Fil ipi-
ne. Noul ~uvern, alcătuit
la 19 iulie 1944, în frunte cu
generalul Kaniaki Koiso,
a trecut imediat la elabora-
rea unui plan menit a face
fată acestei amenmtări.
După lungi şi aprinse dez-
bateri, s-o ajuns la conclu-
zia că trebuie dotă o ubo-
tălie generală şi hotărî­
toare", în care să fie arun-
cate toate fortele navale ni-
pene. Astfel a luat nastere
operaţia Sho-go (11Victo-
• 11)
ne .
Planul se baza in spe-
cial pe o abilă manevră tac-
tică. Flota urma sa inter-
vină, in cvasitotolitateo ei,
pentru a nimici vasele amfi-
bii şi purt(ltoarele de avioa-
9
..

Acest vehtcttt amfibiu de t t ansport a
vicii amertcanflor la
.~ stfP.l de subma r~ne
: area 'l'~P'
ne urnericane : in acest scop,
grosul forţelor navale ale
S.U.A. trebuia atras în larg,
în vreme ce cuirasotele ni-
pene avea u să distrug ă va-
sele core ar fi executat de-
barcarea în Filipine. Dup5
aceea, toată marina si avi a -
tia novală japoneza trebu ia
să se concentreze osupt"o
nucleului principal al flo-
tei americane, otrose cît mai
departe de arhipe lag. M isiu-
nea de o servi drept momea-
lă o revenit unei g rupări
compuse din două cuirasate,
transformate în "semipur-
• tătoare de avioane", un
purtător greu de avioane,
două purtătoare uşoare de
avioane, trei crucişătoa""e
usoare şi opt d istrugătoa re .
Toate aceste vase erau
considerate aprioric socri-
10
făcut mart ser-
opetaţitle Lor de debarca r e
o1e flot ei S.U. A . sen ·eou !o re ali-
blocade f>et•erp a Japo l8v
f.icate. Dar comandamen
. tului
JOponez nu-1 venea prea
greu să renunte la un numar
atît de mare de purtătoa re
de avioane, deoarece nu-
mărul aparatelor core pu-
teau decola de pe puntile
lor scăzuse in mod catastro-
fal în ultimele luni, iar pi le-
tii se împutinoseră într-un
ritm încă si mai dramatic.
Comandantul suprem al for-
telor oeronavale nipone,
amiralul Soemu Toyoda, o
hotărît să pună formaţia-na­
dă sub conducerea viceo-
mirolului Jisaburo Ozawo,
în vreme ce lovitu ra cea mai
puternică urma să fie dată
de o grupare aflată sub or-
dinele viceamirolului Takeo
Kurito, care trebuia să olo.
ca de la baza sa din Ling-
ga, să se strecoara î n arhi-
peleg prin strîmtoarea San
Bernardino si să coboare
in golful Leyie. Pe Kurito
trebu iau să-I ajute formatiile
comandate de viceom iralul
Shoji Nishimura {core urmo
să intre în arhipelag prin
strimtoarea Surigao şi să
se indrepte spre nord, catre
g ol ful l eyte) si de viceami-
rolul Kiyoh ide Shima (caie
avea să plece din Japonia
şi să treacă tot prin strîm-
toarea Surigao). Tn golful
l eyte era deci prevăzut să
se închidă bratele unui cleş­
te gigantic, menit să zdro-
bească forJele americane
Primele focuri, primele erori
Tn ziua atacului de la
Pearl Horbour, flota State-
lor Unite număra patru
portavioane ş i cîteva cui-
rasote, majori tatea scufun-
date sau avariate grav d e
către avioanele torpiloare
japoneze. Tn toamna anu-
lui 1944, situatia era cu to-
tul alta : marina mil itară
americană dispunea de
peste 1500 de vase de luptă,
printre care 80 de portavi-
oone ~rele şi u şoare şi 17
cuirasote, precum ş i mii
de avioane aflate la dispo·
zifia marinei.
Una dintre cele mai im-
portante formatii ale f lotei
S.U.A. era asa-numita Task
Force 38, de · sub coman da
amiralului William Holsey,
core era i n a celaş i ti mp şi
şefu l Flotei o III-a, din Ocea-
nul Poei fie. Task Force 38
avea următoarele efective :
8 portovioane grele ; 8 port-
avioane usoare ; 6 cu ira-
sate rapide ; 6 crucişătoare
~rele; 9 cr ucişătoare u ş oare;
58 distru~ătoare ; peste 1000
de avioane.
Tn cursu l verii 1944, Ha 1-
sey atacase numeroase ba-
ze aeriene de pe litora lul
insulelor cucerite de japo-
nezi, ca ş i o serie de baze
navale ale acestora, înreg is-
trînd citeva succese de ma-
re anvergură. La în ceputrJI
lunii septembrie, amiralul
american ajunsese la con-
cluzia că Task Force 38
reuş ise să zdrobească " co-
loane vertebrală a i namicu-

Avtat1a americană
Trupe americane într-o acţiune de recuce1 ire a vnet
insule deţinute de japonezi
ui din zona Pacificului de
5Ud si de sud -vest". Tn con -
iecin}a, el a formulat pro-
punerea ca debarcările în
insulele Yap şi Mindanao să
nu mai aibă loc, trecîndu-se
d·rect ia atacul insulei Ley-
te, "întrucît japonezii nu
mai
•
aveau
u
posibil1tăti
•
de
nposta .
Cu o ra piditate uimitoa-
re pen tru birocfalismul co-
re domnea i n sînul Tnolt!J-
luî comandament ameri-
can, supestia lui Halsey o
fost acceototă, generalul
MocArthur si orniraiul Ni-
mitz primind ordinul de o
trece direct la debarcarea
pe Leyte. [ n răstimp de
cîteva zile, toate planunle
anterioare au fost date pes-
te cap, modificindu-se i n
mare rrobă orarele de de-
ataclf o po::fţte japone.:ă in Pacijicul
de Sud
plasare a vaselor şi avioa-
nelor, revizuindu-se dispozi-
ţiile de aprovizionare, re-
calculîndu-se itinerarele etc.
Insula l eyte, co re se află
aproxima tiv în centrul ar-
hipelagului filipinez, are o
lungime de 150 km şi o lăr­
gime de 30 km. Ea este si-
tuată între insula Mindonoo,
de care o desparte o strim -
toa re relativ largă - Suri-
gaa - , si i nsula Samar, de
care o separă cele citeva
sute de metri intortocPeati
oi strîmtorii So n Juon ito.
Trei sfertu ri din teritoriul
insulei Leyle este format di;,
munfi si mla ştini , singurele
regiuni populate fi i nd cele
d o uă voi din nord - Or-
moc şi l eyte - , despărţite
intre ele de un masiv mun-
tos de peste 1000 de metri,
• . t. ' . . 1 ; • •
acoperit cu păduri tropi·
cale.
Tncepînd cu ziua de 18
octombrie 1944, americanii
au lansat numeroase atacuri
aeriene împotriva tuturor
insulelor din arhipelagul Fi-
lipinelor, concentrîndu-~i
atenţia asupra oerodromun-
lor din apropierea locolită­
tilor Monillo, Clork, Aparri,
Tsugegoroo etc. Trei pu-
ternice forte americane au
pornit spre leyte : Corpul
1O armată, transportat de
escodra 7 omfibie, de sub
comanda amirolului Theo-
dore Wilkinson, plecată din
Hawoi ; Corpul 24 armată,
transportat de escadra 7
amfibie, de sub comanda
amiralului Daniel Barbey,
plecată de pe insulele re-
cent recucerite în Pacifi-
cul de sud-vest ; Flota 7, de
sub ordinele omiralului Tho-
mas Kinkoid, destinată să
asigure sprijinul trupelor
deoarcate şi compusă elin
6 cuirasote, 18 portovioana
şi zeci de distrugătoare si
alte vase .. La rîndul lor. es-
cadrele amfibii totalizou
mai bine ele 350 de vase de
transport şi car~oboturi, pre-
cum şi peste 400 de nave d~
debarcare, de diferite ti·
puri şi ca fe~orii . Număr~!
i nfanteristilor se ridica la
aproape 175 000.
Debarcarea a avut loc
în zorii zilei de 20 octom-
b rie, în extremitatea cea mai
î ndepărtată a golfului l ey-
te, nu departe de localita-
tea Taclobon, şi la 20 km
moi la sud, lîngă orasul
Dulaq. Primele operatii s-a•J
desfăsurot cu usurin ta unor
manevre. deoarece japonezii
nu fortificaseră litoralul (ar
fi fost 5Î inutil, în raport cu
puterea· de foc o navei o·
americane) şi se retră('eseiă,
conform procedeului lor
obişn uit în zona muntoasc:i
o insulei.
Dar inca cu trei zile mai
inainte, la 17 octombri e, de
cum fusese ră reperate pri-
mele convoaie d e dahorcore
ale S.U.A , omirolul Toyod i'J
dăduse ordinul : "incepe
operatia Sho-go !"
(Continuare În numărul
următor)
11

,.Colonelul Teodorescu este un oflţe r
energtc şL vi.tca~". Ctt această aprectcrc
incepe caracterl::arect flicutiJ. comauctcm-
tutui negimcntuLt1i 3 grăniccrL romunt
de către r~encralut Mcrkutov . comandan-
tul Corputut 50 ar ma tă sovietic, la 1!1 oc-
tombrie 19H
"Sectorul nostru central, lat de 20 km, se
transformase [ ... J într-o zonă core periclita
grav legătura tactica a diviziei. Regimentul
3 grăniceri român era înfipt ca un ghimpe
în carnea noastra, deoarece colonelul
Teodorescu a inceput sa treacă în mod se-
rios la apărarea zonei sale în directia
vest [...] Teodorescu lucrase perfect. Divi-
zia a tras consecintele".
Me ntiun~a aceasta lap i da ră apartine
generalului Paul Klatt, ca re, i n 1958, a
publicat volumul 11de amintiri " Divizia 3
munte, 1939-1 945 1.
c~ 9.himpe i s-a. infipt i n carne genera-
I~IUI h1tlenst de. 1-a produs atîta sînge
rau ? Ce consec1nte a tras marea unitate
pe care o comanda ? Ce stă ri su f letesti
l-or fi stăpînit încît să prezinte a stfel epi-
sodul cu ură, dar şi cu respect?
Cîteva file din cronica neuito tulu i Au-
gust 1944 se cer răsfoite pentru a ră s­
punde.
ÎNTR-UN COLT., DE TARĂ
.,
Iarna şi p ri măvara <Jnului 1944. Co-
mu nicatele I naltului comandament hitlerist,
1
Paul Klatt, 3. G ebtrgsdivision 1939-1943, Hans
IIenning Podzun, B ad Nauheim, 1958, p . 237.
12
Colonel AUREL PETRI
doctor in f ilozofie
pe un ton ce urmărea să comufleze des-
peroreo , se !ncă p~tî ~ou în o prezenta rea-
litatea fol osmd zlln1c formula stereotipc'5 :
" Trupele de la centru l şi sudul f ro ntului
s- au rep liat pe noi oliniomente". Şoroda
continua, schi mbînd u-se doar formula :
" repl ieri-o 1iniamente" , " a 1iniomente-replieri. u
Şi al iniom entele cădeau unele după altele,
uneori chior înainte de o fi ocupate. Moi
sperau h i tl eriştii la oprirea ofensivei so-
vietice ! Tn spatele lor se afla o l inie de apă­
rare de o mare valoare stro~eg ică - la ntul
muntos a l Carpatilor O rientali - puternic
obstacol . natural, uşor de apăra t, d or greu
de cucent. O spune răspicat îns uş i coman -
da ntul Grupului de armate Ucra i na de sud,
generalul Friessner, î n cartea scr isă după
război 2• Pentru nemţi, bara jul natural al
Carpati lor p rezenta un more avanta j : era
traversat numa i de cîteva trecă to r i şi acelea
la mori a ltitu dini. Tn partea de nord, pe
di recţia Gura Humorului - Cîmpulung -
Vatra Dornei - Cîrl iboba, trecea colea de
c~m u.n i co ţi i ce f~keo leg(]turo cu trupele
httlen ste aflate tn partea ce ntral ă o f ron ·
tulu i.
Cînd desfăşurarea •actiunilor militare a
îmo ins frontu l tocmai în <JCeastă zo n ă, pe-
riclitînd pos i bil itătile de comun icatie, co-
mandamentul hitlerist o hotă rît să păstreze
cu orice pret aliniamentul, în c redinţîndu-1
Corpului 17 <Jrmotă german, în compune-
rea căruia intra şi Divizia 3 vînători de
munte, comandată de generalul Paul Klott.
Timp de peste patru Ju ni, hitleriştii ou or-
ganizat o putern1că pozitie de apărare pe
malul drept oi rîului Moldova, luîna măs uri
! Hans Friessner, v erratene Schl ach.ten (, .Bă­
tălii trăd ate'·) , Holsten-Verlag, H amburg, 1956,
p. 47.
 ..

"

•
•
Tr<?C I'Se O OI' Ci. de cinrt .,. ~-·· ,,
fll'ă?llce,.t/ 1'~1?1~111 rm in- i;:lr-- t>,tir~/i tY.r>:;~\.<;
ce put preg"tmle i n ve- ~. · ;,·(.··= ....."........,.•.•'"'
der(>a atacuri! şi dez - ". \.;, u ;·f\ :
urmurH subttnită~Hor 111- >~~"*' ~ ~A;~,~~.,
tle1·lstc. La ora 2:1,:10 "'"'""' ., .. ~;.. -
primeau s i ordh' l' l scris
de a trece la actiune

de supraveghere şi subordonare a unităţilor matic, dar semnificativ, lua proportii ca·

şi subunităţilor române de grăniceri aflate tastrofale. Tăvălugul de fier şi foc al
in această zonă : Regimentul 3 grăniceri, războiului punea în pericol truda multor
batalionul 1 şi compania 11 din Regimentul generatii.
6 grăniceri, precum şi o subunitate din bata- Tn zona frontului, barbaria hitleri şti lor se
lionul fix Piatra N eamţ. Tmpreună, acestea dezlănţuie bes tial, luînd forme inimagina-
formau un detaşament de tăria unei brigăzi, bile. Sub ameninţarea pistolului, ei evacuau
cu efective si dotare reduse. Comandamen- populaţia, intrau apoi în casele pustii şi le
tul hitlerist le-a interca lat între unităji ger- tefuiau. Opt zile, trupele hitlerista s-au aflat
mane, pe unele subordonîndu-le direct, iar în retragere pe axul de mişcare Gura Hu-
pe altele supraveghindu-le îndeaproape. morului - Vatra Dornei - Poiana Stam-
Le- o inconjurat cu cimp uri de mine, cu re- pai. Opt zile de jaf şi distrugere. Atunci au
tele de sîrmă ghimpată, cu subunităti ger- dat foc fab ricii de zahăr de la ltcani şi au
mane înzestrate cu armament automat. Co- transformat in scrum satul Poiana M icului 1•
mandantul detaşamentului, colonelul N is- Samavolniciile şi crimele hitleriştilor re-
to r Teodorescu, mărturiseste în memoriile vo ltau populatia şi pe grănicerii aflati in
sale de război : "Intercalate între unităti zonă. Nu o dată , ostaşii români au sărit in
hitlerista mult moi numeroase şi mai bine ajutorul populatiei, incidentele devenind din
înarmate, risipite pe un front larg, cu legă­ ce i n ce mai frecvente. Granicerii refuzau
turi precare, unităţi l e detaşamentului erau să execute ordinele primite de la comanda -
într-o situatie ext rem de grea în ceea ce mentul nazist. Ura clocotea ca un vulcan
priveşte posibilitatea de ·a trece la o actiune gata să erupă.
independentă. Totodată nu aveam nici o le-
gătură cu Corpul grănicerilor sau cu Ar- "ATENTIUNE!
• VOM TRANSMITE UN
mata 4, fiind complet izolaţi, în partea de COMUNICAT..."
nord a Moldovei" 3 . Ziua de 23 august 1944 era pe sfîrş ite.
Părea să se termine la fel ca multe altel e.
VULCANUL URII Tn acel colt îndepărtat de ţară, nimeni nu
ştia că cea sul luptei hotărîtoare sosise, pre
Tn rindurile ostaşilor grăniceri, ca de alt- gă tit temeinic de fortele democratice, pa-
fel 1n întreaga armată română, ura impo- triotice, polarizata şi dinamizate de partidul
triva hitleriştilor nu mai putea fi stăvilită. comun istilor.
Sub ochii lor indurerati, oraşele şi satele Seara, tirziu, în odăiţa popotei era li-
ţării erau prădate ; exodul populaţie i, d10- ni şte. Comandantul detaşamentului şi citiva

Nistor Teodore!'cu. La Mălini, în augus t 1944,

s 4 Arhiva M.F.A .-1\f. St. 1\f.. dosarul n r . R3,
Editurtl militară, 1966, p. 31. vol. I, adresa nr. 72G 988, d in 11 mai 19H.

13
 ' , ........... ,.. ,;·.".... •r'
~:- . .
.u.'":-:- •i ·
.. ,
•,·,\ ··
.
·:t ~ Jt~
.
)1:•·.:
-4 .,... ...,
.~•Il.:· ·~

~,

....-> ...
~~~~ .

D is1)o:irh:ul rrupetor in seara ziLei de

ZJ august 194f

.•.

•·r'- t,
'· . ......
'Lao.r"' ....
·~_.-, ....,..-r: . o('I'"J'.
• . ,.,..·. . ·
'·.-~ - .................
t•·
._ .....
=· .., ..,, ....- ~- ~~
..... 1,
• •• ,,. -· ,-~,
, . · - · , • • , · ·... ·1
••
·Î*·~ •
--- ..... ·~"'
••
~
.....
.,.
·,
-
.
• ,
.. ..

ofiţeri îşi sorbeou ingînduroti ceaiul. Se sim- să treacă la acti une ? Cine avea să le dea
teau singuri şi .i zolati de restul ţării . Apa- raspuns ? ! "N1ai ales noi, g răniceri i ,
ratul de rad io - avea comandantul unul i zolaţi in acel co lt înd epărtat de ţară, tre-
cu baterii - era instala t în od ăi!a popotei. buia, pe drept cuvînt, să ne h otărîm si nguri
Ascultaseră .seară de seară buletinul de ştir i, soarta" 5 - isi aminteste co lonelul Nistor
comentoseră evenimentele şi-şi mărturisiseră Teodorescu, gindindu-se ' la acele cli pe isto-
speran ta în z iua de miine. ri ce, de neuitat. Comandan tul nu stătu muli
Tn seara aceea, deodată, emtstunea s-a pe gind uri. Fără să scoată vreun cuvin t, in-
lntrerupt. A răsunat vocea g rav ă a cro ini - vitind doar prin gesturi, au părăsi t cu to!ii
cului : " Aten tiune l Vom tran smite un co mu- popota şi au intrat in casa vecină, unde era
nicat important pentru foră ". Cuvi ntele se instalat punctl'l de comandă of regimentulu i.
:-epetou solemn : " Atentiu ne ! Vom tran smite Acolo, în faţa hărţilor, trebuiau să ia ho-
un comun icat... " Ofiterii au tresărit. Cîţiva tă rîrea decisivă.
s-au ridicat de la mese. Unul dintre ei s-a Era clipa marilor răspunde r i, a initiativei
repezit le aparat .să-I dea moi tare. Coman - personale. N -aveau încă ordin superior,
dantul le-o făcut semn să stea l iniştiţi. dar marea chema re a tării le răscolea cu-
Pentru o clipă vocea cra inicu lui s-a între- getul. Hotărîrea lor era clară şi fermă :
rupt. O tăcere depl i nă cuprinsese od ăiţa. întoarcerea armelor împotriva hitleriştilor !
Timpul se scurgea chinu itor de încet. Se Anal iza a durat doar cîteva minute. Si-
apropia ore 22. Ră sunară, în sfîrşit, cuvi nte le tuaţia inamicului, fortele şi dispunerea lor,
comun icatului : "Dictatura ,a luat sfîrşit şi cu caracteristicile te renului etc. erau cunos-
ea încetează toate asupririle [ ...] De cura- cute. Comandantul, conştient de situaţia
jul cu core ne vom apăra cu armele în mînă extrem de grea in care se afla detaşa men­
i ndependenta împotriva orică rui otentot la tul, nu o şovăit nici o cl ipă . A adresat to -
dreptul nostru de a ne hotă rî sinquri soarta, varăsilo r lui de lu ptă cuvinte calde, infl ă­
depinde viitorul tări i noastre [ ... r cărate, fă ră să minimal izeze greutăti le ce-i
Vestea ră sturnări i dictaturii ontonesciene asteptau. Reuşita acţiunii depindea de cura-
avu un efect miracu los. O singură dorinţă jul, puterea de sacrificiu şi iscusinta lor.
puse stăpînire pe inimile celor prezenti : Ofiterii ou trecut imediat la executarea
aceea de o-şi d ărui toa te fortele luptei misiu~ii pri mite ; comandantul o luat le·
pentru eliberarea palriei de sub jugul fas-
cist. Ce trebuiau să focă şi, moi ales, cum ~ Nistor T eodorescu, Op. cit., p. 33.

14
 Prima filă cUn cro nica de L11ptă a grllni~
cerHo r rom4ni afl aţi î n n orduL Mo Ld ov ei
co ns emnează, în graiu.t sobnl o.~ ctfrf!lor,
·re:ul.ratele aC'ti?tn ii m .-rvtcr din neuita.tet
noapte de august ·

. .
,-·· •' :. •• ..- ...... - : • • • ' . , • • ••_, .,...; ., !/ 1 • : --.... .... - . - ~ . . . .. • w.- ; . ,_.... ,"'# ..
, r# t 1 , , , \., • ~ FI, "'\' 1 o' • 1 • 0 0 \ .' .., ' ' ~ ' •
0
• J ~tol,'\,

gatură telefonică cu unele puncte d e co - somat să se predea. Hitleri şti i ou deschis

mandu ale subunităfilor, a dat ordine şi focul. Răs punsul grănicerilor o fost prompt
d ispoz iţ ii verbale, pentru a determina trece· şi energic : dezlănţuind un puternic tir de
rea imed i ată la actiune. o rme OL•tomote, cu sil it bateria germană
Trecuse abia o 'o ră d e la ma ree veste să se predea.
primită prin radio cind g ră n iceri i di n nor-
grănicerii ov
dul Moldovei erau gata să trea că la
lichida rea obiectivelor hitle.- isle aflate i n Cpunctul
oncomitent,
de
înconjurat
comandă al Divizionului 3
sectorul lor. La ora 23,30 ei pri miră ordi- munte german. Actiunea rapidă şi îndrăz·
nul scris de luptă . "România o trecut neată a surprins pe hitlerişti, ei nemaipu-
alături de armatele Natiunilor, Unite - tind opune nici o impotrivire. lichidarea
g lăsuia o rdinul. Luati măsuri pentru o acestui obiectiv o dus la dezorganizarea
dezormo elementele germane aflate în sistemului de leoătură şi olormare o bote-
sectorul dv Tn cazul că nu se vor supune, riilor germane. ""
se va face uz de arme" 6
ramatic o fost episodul dezo rmării· plu-
EPISOADE DRAMATICE D
tonu lui de pionieri german, cantonat
în localitatea Valea Seacă. Acesta a ~cs~
şi cel moi importa nt obiectiv de descris pe larg de generalul Paul KlaH in
P rimul
luptă era dezormoreo celor două ba- cartea mentionotă moi sus, pe baza re~da·
1 i lor coma ndantului subunităti i germane.
terii germane de tunuri aflate în dispozi-
tivul detoşomentului româ n. Misiunea o re- Era pe la miezul noptii. Ostaşii romd ni
venit botalionului 3, coma ndat de locote- s-au apropiat de cantonamentul p!utonuh:i
nent-colonelul lfrim Dobrescu. El o dat german. Au pătruns in centrui conto:"~cmen·
dispozijii companiei 9, comandat ă de că­ tulu i. Au dezarmat sen1inelele ŞI aL• a soltat
pitanul Alexandru Apostolescu, s ă dezar- g rupele. Hitleriştii ou ripostot energic. Gr-5·
meze bateria 6 tunuri de munte german ă . nicerii ou ocupat pozitii in jurul loca . i~ctii,
Colmi şi ne î nfricoţi, grănicerii ou încon- a şteptînd ivirea zorilor. A doua zi canto-
jurat obiectivul german, i-au tăiat legătura namentul o fost ocupat.
tele fonică cu punctul de comor.dă şi l-eu
o fel ou procedor grănicerii şi la lichi-
• Arhiva M.F .A. - M .St.l\1., dos arul nr . 650 i,
Ldorea postului de radio "Lise", aflat la
fila 1. punctul de comandă al detasomentului si

15
amplasat în incinta mănăstirii Slatina. Pos-
tul avea o gardă numeroa să, bine în·
zestrată cu a rmament automat ş i protejată
de zidurile g roase ale mănăstirii ; dispunea
de mijloace moderne de transmisie, care
asigurau o legătură imediată cu comand a-
mentul d iviziei şi ~u alte un ităţi germane
aflate prin apropiere.
l ichidarea ace stui obiectiv a revenit sub-
unităţii român eş t i comandată de sublocote -
nentul de reze rvă Pavel Pristovu. Protejati
de intuneric, gră n i c erii ou incercuit mă­
năstirea, au tă ia t f irele telefon ice şi au de-
montat anten ele de emisie şi rece p ţie a le
statiei d e rad io. Postul hitleris t "Lise" a amu-
tit pentru totdeauna. Garda germană încer-
cuită ş i asa l tată o fost nevo ită să dep ună
armele.
estea intoarcerii a rmelor o găsit com-
V pania 11 din Reţ:limentul 6 prăniceri Î l1 -
tr-o situaţie extrem de dificilă. Era complet
izolată şi înconjurotă de forte hitlerista mult
superioare. Cu toate acestea, grdnicerii ro-
mâni, conduşi de căp i tanul Va sile Teodo-
reonu au dezarmat hitleristii aflat i în inte-
riorul dispozitivului subun itătii. · Tn fu riaţi,
fa s ci ştii au asal tat cu forţe puternice cuibul
de reziste nţă român. A fost o luptă crîn-
cenă, pe via ţă ş i pe moarte.
Rîndurile patriotilor români se răreau .
Puţini au reu şit să-şi deschidă drum cu gre-
nada şi baioneta. Cei lalţi, printre core se
afla .şi comandantul, au căzut în captivi-
tate. Turba ţi de furie, hitleriştii au schin-
giuit in mod bestial pe căpitanul Teodo-
rea nu, I-au împuşcat, apoi I-au spînzurat cu
capul în jos.
1 din Regimentul 6 grăniceri,
Batalionul
comandat de ma iorul Alexandru Ciocan,
a trecut la acti une imediat, din proprie ini-
ţ iativă. Desprinzîn du-se de trupele hitlerista,
orgo nizînd u-şi dispozitivul de luptă, a ză­
darnicit toate încercă r ile com andantului Di-
vizie i 3 munte germană de o încercui şi
dezorma bata lionul. Şi -au păstrat poziţia,
trecînd apoi la o energică acţiune contra-
ofen s ivă.
UN BI LANT• GLORIOS
Neuitata noapte a morii încleştări s·a
încheiat cu un succes s tră luc it pentru gră­
nicerii români aflaţi în nordul Moldovei.
Prima filă a jurnalului de opero Jii al Re-
gimentului 3 grăn iceri consemna b i lanţul
luptei împotriva cotropitori lor hitlerişti : ou
fost dezarmate două baterii cu 9 tunuri, un
pluton de pionieri şi alte subun i tăti ger-
mane ; ou fost făcuţi prizoni eri 5 ofiţeri şi
350 de subofiJeri şi soldati ; o fost cop tu-
rată o mare cantitate de muniţie ~i alte
materiale de război 7 •
1 A r h i va M .F .A.-M. St. M ., dosaru l nr.
fil a 1.
1&
Act iunea energice] a grănicerilor româ ni
a dat o lovitură fatală întregului sistem de
apărare hitlerist din această zonă. B reşe
făcută în dispozitivul german, pe o lungime
de peste 20 km, o zdruncinat legăt ura tac-
tică a Diviziei 3 munte germană. A ctiunea
detaş omentului român punea în pericol în-
s ăşi siguranta frontulu i german în aces t sec-
to r de mare importanta strategica.
Trufia generalului Klalt o for~ pus ă la
grea încercare. Scrişnind din • nţi, el s-a
adresat printr-o scrisoare, in , 11ineaţa zi-
lei de 24 august 19~-4, coma1 .:Jo ntului ro -
mân rugîndu-! să dea o rd in u1 toJilor noas-
tre să înceteze lu pta. Tnceput a pe un ton
amabil, scrisoarea se încheia cu ameninta-
rea moso c rării ofiţerilor şi a trupei dacă
acest ord in nu va fi executat. Scrisoarea
generalului Klott a rămas insa fară răspuns,
moi precis fa ră un răspuns scris.
GRĂNICERII RĂSPUN D PRIN FAPTE
Două zile şi două nopţi au rezistat gră­
nicerii români asaltului fortelor hitleriste
dezlănţuite. Nici atacurile repetate, nici ac-
tiunile represive, n1c1 bombardamentele
masive nu au zdruncinat puterea de rez is-
tenţă o ostaşilor români. A jutati de popu-
lati~, ei nu au cedat poziţiil e, luptînd cu
ero1sm, pînă la ultimul cartuş, pînă la ultima
picătură de sînge. la Dra ceni şi Valea
S~ocă, la Mălini ş i Pîraie, la Capu Cîmpu-
lui, cotropitorii hitlerişt i au suferit pierd eri
grele. Incercarea lor de a-ş i reface pozi-
tii)e detinute a nterior. pe malul drept al rîu-
lul Mofdovo o sufent un esec lamentabil.
Grănicerii ou pă strat ferm' i n mii nile lor
poarta fortăretei Carpatilor Orientoli pe
directia Mălini'- CîmpuÎung. '
!n zilele următoare, grănicerii români,
um~r la umăr cu osta şii sovietici, ou luptat
ero1c pentru alungarea cotropitorilor hitle-
rişti. Au străbătut lantul muntos carpat in
C!;ungi nd ,.Pînă în. fara . lui Dragoş Vodă. T~
t1mp de ."7 de zile, et ou executat 17 mi-
siuni importante de luptă. Au asaltat t> i
ocupat zeci şi zeci de înălţimi, au el iberat
numeroase locol ităJi. la pierderile prici -
nuite inamicului in noaptea de 23 august,
au adăugat încă 400 de prizonieri si circa
1 000 de soldati si . ofiteri
, morti,
. ·
~
Comandamentul sovietic a dat o înaltă
apreciere luptei eroice o detoşamentulu i
român . "Acţiunile încununote de succes des-
fă şu rate de Regimentul 3 graniceri, îm -
preună cu unităţile Corpului 50 armată so-
vietic - glăsuia ordinul de zi dat la
19 octombrie 1944 de către generalul Mer-
kulov, comandantul acestui corp - ou avut
o influentă hotă ri toore asupra mersulu i ge-
neral al operatiilor mili~o re pentru fortarea
Carpaţilor pe linia Molini - Cîmpul ung" 8 •
650 '~.
• Arhiva M .F.A.-M. St. M., closaru l 4$7'171,

• tn tara p·rimcle
noa stră ,
căr(j poşt a l e a u fost puse în
ci r~n latle 1n ziua d e 1 iunie
l 87:l.
e .'\culll o .iwndtate <le se-
col. la 1 in nie 1919, se sti n-
gea din viatfL i!-..toricul ş i fi-
Jologul Ioan Bo~dan .
e La 2 i unie UNESCO va
auiversa. u u de ani de la na ş­
terea, î n ziua de 2!.1 iunie/Ll
iulie 1819, a marelui om poli-
tlc, istoric şi gîndi tor demo-
crat revolutionar ~ i colae Ua l-
cescu.
• 2 iunie 1882 : a murit
eroul naţional nl poporului
ita lian Giuseppe Garibaldi,
unuJ dintre cei mai ele s eam ă
condu cători ai lu J>tei p enl ru
elib erar ea ş i unificarea natio -
nală a Italiei pe cale revolu-
ţio nară.
• R ăscoala tesă.to rilor din
Silezia - socotită a fi prin-
t re p rimele mari actiuni ele
masă a le muncitoril or tl in
Germania - a izbucnit în
ziua de 4 iunie 1814_
• Avrig, 5 iunie 1779 : se
naşte Gheorghe Lazăr, unul
dintre fondatorii învăţămîn­
tului in limba român ă.
• Istoricul român de re-
nume mondial Nicolae Jorga
s-a născut î n anul 1871, în
ziua de 5 iunie. ,.... te întrebi
cu înminunare, cum a putut
un creier să co nceapă atîtea
lucd'iri şi o mină să le scrie"
(.\.D. Xenopol).
• 5 iunie 1873 : murea fos tul
domnitor Alexandru I oan
Cuza.
e Din in itiativa P artidului
Comunist Român a p are, l a :;
Hmie 1932. r evis ta .,Bluze al-
bastre", redactatll de Alexan-
dru Sahia .
e Diplomat, istoric şi geo -
graf. stoln icul Constantin
Cantacuzino a în cetat dfu
viaţă în ziu a de 7 iun ie 171G.
• Au trecut 70 d e ani d e
cind au fost m ăcel ări ţi, la
Slatina, la 7 iunie 1899, de că­
lre armata regimului bur-
gh czo-moşi eresc, ţăranii d in
jud eţul Olt veniţi sl pTotes-
tcz<' impotriva nedre ptMilor
gu vernului.
• ca urmtu-e a r egimului de
extt-rminare la care a fost
memento
IUhl
s upu să în inchis oarea Văcă. ­
reş ti, s- a
stins elin viată. în
ziu a de 8 iunie 1937. 1uptătoa ­
rca comunis tă Donca Sim o.
e 9 iun_ic 1818 : începutul re-
vo luţi e ib urgh<'ZO· democratice
din Ţara Jtomâncască . Masele
t ă rănc ştia d unate la Islaz a u
pl'imit c u e ntuzia!:tm procla-
matia citită de I on u elia ue
Rădu l escu, nnga,iind u-sc să
lu pte pentru înfă ptuirea re-
formelor cuprinse în p rogra-
mul aces teia.
• Con gresul de la Viena,
convocat în ur ma victoriei ob -
ţi nute de armatel l' statelor
curopPne împotr !va Fra ntei
napoll•o n IP n ~ . s -a incheiat l~
9 iunie 18 l;>.
• ln cadrul unor vaste acu-
uni de "represalii" executate
pe t eritoriul ,.protectoratului
Boemiei ş i Moraviei", Ja 10
iu nie 1942 satul Lid ice a fost
r as d e pe fata pămîntului de
către hltle1·işti, iar locuitorii
să i exterminati sau d eportati.
• 10 iunie 19.W : t rupele de
ocupatie A"crmane n imicesc -
într- o expediţie s imilară ce lei
de la Lidice - comuna fran-
ceză Oradour- sur-Glan.-. masa-
crîod întreaga popula~ie.
• Marea Adunare Nation:llă
a votat. la 11 iunie 1948, legea
nationalizării principalelor mij-
loace de producţie.
a Acum 395 de ani - 14 i u-
nie 1574 - a încetat din viatii
Ioan Vodă Viteazul, domnuJ
Moldovei, " carile era de minte
r~scutit, de cuvîniu ,ga ta şi să
vedîia că-i harnic. nu numai
de domnie ce şi altor tă ri să
fie cap mai m are" (Grigorc
Ureche).
• 14 iunie 1800 : bătălia de la
1\tarengo, la încheier ea căreia
francezii, co nduşi de Napoleon,
obţin o mare victorie asupra
1\.u striecilor. reocu pînd n ordul
Italiei s i impunînd t)acea de la
L un t!viiJe.
• La 15 iuni e se împlinesc
80 de ani d e la moartea lui
Mihai Eminescu.
• ,,l\1agna Charta Liberta-
tum" - documentul scntnat de-
r egele An~lic i Ioan fără Tară ,
ca u rmnre a revo ltei baroni-
IOr, cavalerilor şi orăsenilor
en ~l e'l. i - a fost adoptnti1 in
ziua de 15 iunie 121;;. Ea 1ngra-
de a arhHra riuJ regal prin cre-
• • ~ 69
arca unui consiliu baronal, se
garantau privilegii le marilor
feudali laic i şi ccl ez last it'i,
unele libertăti ale (•nvale r i-
lor, precum şi privllegîile co·
nterclalc ale Loudrci si ale
a lt or orase engleze ; d e a se-
roeuea, carta prevedea. ş i satis-
facerea unor revendicăr i ale
t!i.ra nilor lib e r i.
• Oraşu l Cop en haga, capitala
Danema r cei. a fost întemeiat
1a 15 iunie 1167.
• Academia M ih ăilean.ă. dt> la
Iaş i,instittolt de învăţămînt sc-
eundar ş i superior, a fos t. în-
fiintată în anul 1835. la 16
iunie.
• Ce l d intii aeroplan r omâ-
nesc co nstntit de inginerul
Aurel Vlalcu şi-a lnat zborul
în ziua de 17 iunie l !HO.
• 17 iunie 1789 : izbu cn('ste
r evolutia burgh eză din Fran ta.
• Stefan Plavăt, fruntaş al
mişc ăr ii muncitoreşti c'liu Ro-
mânia, a murit la 18 iunie
1941.
• s -a stins din viată. i n
ziua de 20 iunie 1933. Clara
Zctkin, neînfricată luptlHoa re
com unis tă din Germania.
• Djakar ta, capitala. Indo-
n eziei. a fo st întemeiat ă la 22
iunie 1527.
• Vasile Pârvan. istoric şi
arheolog, a murit la 26 iunie
1927.
• 26 iunie 19<1;) : a re Joc In
San F rancisco s emnarea cartE"I
Natiunilor Unite.
• Revolta marinarilor ru ş i ar
pe c ru cişătorul "Potem ldn" a
izbu cnit la 27 iunie HIOS.
• Acum o jumătate d e veac
- 28 iunie 1919 - se semna la
Versailles tratatul de 11ace în -
tre puterile învingătoarE' in
primul război mondial ( A n -
g lia, Ft·anta. S.U.A., Italia. Jtt·
ponia ş i alte :n de stutr aliate,
PTint re car e şi Româ11ia), de o
parte, şi Germania învinsll, cte
al tă p a r te_
• Gu vernul su edez adoptll
st~tututFundatiei Prc mlulut
Nobel în zlua. de 29 tuute 1900.
• Tunie 1933 : cr ear ea Comi-
tetului NationaL Antirasclst -
iniţiat d e Partidul comunist
Român.
17

Istoria Ţării Ro mcmeşti de /o octomb1 ie
1688 pÎnă /o martie 1717 (cum o n~mit-~
editorul C. Grecescu), opere "An~n1mulu1.
brîncovenesc", reprezintă memo rnle un~.ll
contemporan al lui 13rmco~eonu care sene
post lloc, de la o anume d.'stanfa 1n ropc:>r•
cu fa ptele relatate, fara n1c1 o ~rma de or::v·
lotie desi cu căldura un u1 port1zon al polltl-
cif b'rincovenesti si adversar al Conlacuzini-
lor că rora le ·imr:>u to pe un ton viole nt piei-
,.~~ inteleptului domn.
" oi cu totii pohtim
să ne 1ii ctomn"
Opera nommului brr 1coven~sc - sple:-~:
did anonimat ! - ec;le cea mot sudota, ma1
armonică sub raportul compoziţiei dintre
toate cronicile muntene. Deş i mai putin în-
tinsă decît toate, nicaieri spiritul epoci i brin -
covenesti nu s-a conc re>tizo t în cuvînt moi su -
g estiv decît în aceasta pretioasa podoabă a
literaturii române vechi. Tinuta proprie o
încă necunoscutului culor se defineşte ŞI mai
pregnant i n ve~inat c;.teo "prim~tivu lui': "Ano:
nim contacuzmesc , a gen1al-venmosulut
Radu Popescu. Limba este surprinzătoa re,
stilul aparţine unui inovator 1. "Brîncovenesc'
este autorul nu numai prin simpatia arătată
d omnului, ci şi pri~ fapt!JI ca, aşa cum s-a
petrecut în cron1ca lu1 Ureche, omul s-a
transpus stru ctura l în epocă şi in spiritul per-
sonajului de predileclie : e l vede, cugetă po -
litic, urăşte ca Brîncoveonu, este un olter-ego
litera r al domnului, iar prin desăvîrşirea or-
tisti~a pe un spatiu relativ restrîns, opera e
un omolog al edificiilor sale. Aşa cum cei-
1 C.f. Şerban Cioculescu, Vorbi1·ea directă
~i cea indi·rectă.Cronica anon.im.ă brîncove-
neoscă în varietăţi critfce, E.P.L ., 19eG, p . 45
şi urm.
11
GEORG E IVASCU
'
lalti anonimi" rezumoscră în însăs t forma-
ţia·~~~ vremea de lupta $i subiectivitate dez:
lăntuita care preceda urcarea pe tron a lu•
Bnncoveanu, cesiolalt poartă în sine, in
limba si in stil, armonia proportiilor, pi+o-
' eseul si sftălucil ea calma ale "stilului brin-
COV€nesc'. Bnncoveonu n-or fi bănuit, fără
îndoială, că adevărata oglindă de cristal
pentru c 11pul sau, 1dcal şi real totodatc1,
amestec de splendoare şi urgie, de lnt~,ep­
ciune ş1 vanitate, de uimitoa re ridicare pe
roata destinului s1 lraaica pr6b:.;sire, c1şa cum
il va cerne vremea şi 11 vor retin'e gen~rati!le
viitoare, nu va fi Cartea de poruncă, CI amtn·
ttrile acestut "Anonim'' Portretul lui Brin-
coveonu este demn de o pana clasică :
Şi aşa cu acestea să bucura tn
ospefe şi m veselii, in nunfe, şi o le
boieri/ar de pomtnt şi ale lui nunre~
m6 ritindu-şi fetite, insurindu-~i feciorit
cei de vîrstă, că atîta era fericit, cit
mi să pare că toate darurile norocu/'J'
era asupra lui. Că multi ou noroc t.,
lume, dar nu in toate, că unii au noroc
de cinste, iar nu de feciori, şi de bo-
găţie, şi de stat frumos şi de altele,
o/ţii ou noroc de feciori, iar nu de
cinste, şi de bogăţie şi de altele, şi tot
ou şi lipsă de unile, iar ace~t aomn trl
toate au avut noroc, bogat, frumos ,'o
chip, la stat, votba lui fr umoctsa, cu
minte mare, rude multe, fii, (eate elin
destul ; gineri, nurori aşăjderea. cinstt:-
mare ş i în boieriea lui, şi in domniia
lui, ci au domnit nici o lipsa nu vo fi
avut. Şi acest domn ar fi putut să "?ic5
cuvinsefe lui Solomon că orice i-au
pohtit inima lui nu i-au lipsit.
Adm irabi lă pregatire pentru momenL..d
cînd, peste toate acestea, va cădea trasne·
tul. O simplă nuontă d~ stil - între>buinto·
 Constantin D ·incor eam' împreună cu fa -
milia, aRa c1o 1 ?1' ~e pustrca::ă la ma"d:.-
t lrc>a H ure: - ctitoria sa
. . . ~ ·~. . .
rea formei de trecut - şi peste imaginea
fe ricirii i nsăsi se întinde umbra t rag ica a
destinului.
Din prirnul moment1 cronica " Anonimu lui"
proiecteaza asupra realitatii politice mu'1 -
tene si internationale op tica " brincove-
neasco". La mo'a rtea lui Serban/ boieri i sin:
unan imi în a-1 alege nu pe nevirstnicul ~i u
al celui răposat, ci pe lo gofătul Constant1n,
nepot al lui Matei Basarab, fiindcă au in·
tuitia omului potrivit în împrejurări grele :
' [...] ci toti cu un cuvint au zis că
lordochie este mic şi nu vo putea ehi·
vernisi .tora intr-atîtea răzmirite
, ce să
află, ostiri nemtii cu turcii, ci om de
virsta să punem, care s-o poată pc zi
c;i o indrepta pă noi şi pă săraci [...]
Şi 1ndat6 ce sosi acolo ziseră cu totii :
"Logofete, noi cu totii pohtim să ne
fii domn".
El zise : "Dor ce aş vrea eu cu
domniia, de vreme ce ca un domn ~ nt
la case mea ; nu-mi freb.; ieşte sa f;u''.
lor ei ziseră : "Ne rl.Jgăm, nu l6so tara
să intre o/fi oameni sou ră i, sou ne·
bvni so o strice, ci ~ii 1'
ş, 1 luară de mîini si-t împingea de
spafe.
Cu vmtarea lui B 1ncoveanu pune in lurn'nă
aceeasi conju '1cturo, pe care el Ş I po··t,zani i
lu i o vedeau cu to lUI altfel decîi Se~ban
Cantacuzino si - pestP două decenii - Stol-
ni cui Con stan ti n :
Deci facind milcomire, era ocolea şi
pă rin te!e
potriio1 h!JI Dionisie şi v_lă:
dico. In cepu so z1ca domn ul: " Bo1en
dumncavoosfw, bme ştiti toti ca eu
om fost la coso mPO ca un domn, (ră­
II-am cum om vrut, nimic /ipsindu-mi,
si domniio aceasta cu nu o pohtesc,
ca să - mi mmulţcsc griiile ş i nevoile,
ci dumneovoosttă m-aft pohtit ş i (oră
voia mea m-aji pus domn in vremi ca
acestea turburote, încungiuroţi de
osti de vrăimoşi ; ci dor acum iar
intreb : este-vă cu voia tuturor ?"
Aciiosi toţi răspunseră : "Toti vom,
toti pohrim".
Cronicarulşi "~artidCl'"
brincQvenească
Man1era în care es1e sugerat contrastul
d intre temperamentul domnului nou şi oi
celui vechi, ca şi sarcasmul situatiei in sine,
vadesc un instinct artistic neegaloi de nici
unul dintre cronicarii munteni şi depăş it nu-
mai de Neculce :
Şărban-vodă mortul zăcea ca un om
den cei proşti, numai cu muierea lui SI
cu fetele lui plingind şi zicind : pră-
1~
 datele de ele şi de domnul său şi de
domnie ; că ovuseose nădeide să puie
pă f iiu-său domn, dar n-ou vrut Dum -
nezeu, şi t iră niile tătîni-său, ce făcuse
boierilor si săracilor tării si încă de la
o vreme ·nici muiere'a lui: nici fele!e
lui nu şădea lîngă dînsul, că -ş i strîn-
gea avuţiia şi o ascundea, că-i era
frică să nu-i io avutiia Constandin-
vodă ; iar bărbatul · ei zăcea pe o
masă stîrvul, părăsit de toţi pină cr
d oaă zi dimineaţa.
T oată ţe;3t ura naratiunii este domina~ă
în continuare de aceeaşi optică poli1ică ce
sugerează dificultăţile situ aţ iei : prinderea
Tării Românesti în i nclesta rea dintre aus-
triecii imperati vi şi otomanii încă în pu-
terea de a-i face rău. Autorul se bucură de
succesele "creştini lor", dar nu simpatize az ă
cu nemtii : dimpotrivă. El aprobă în totul
atitudinea pru dentă o lui Brîncoveanu atît
faţă de austrieci cît ş i fată de ruşi, ceea ce
înse a mnă că exista o pătură întreagă de
o ameni care gindeau astfel şi care ou găsi t
în Brîn coveanu expresid politicii socotite
cea mai înţeleaptă in momentul acela. Este
puţin probabil că discursul pus în gura lui
Radu Popescu trimis la general ul Heisler în
solie să fi fos t rostit chiar aşa, dar el ex-
primă chintesenta rationamentelor ce pre-
zidau comporta rea lui Brincovea nu.
Expresie ideolog ică a partidei "brîncove-
nesti" si adversar violent al Stol nicului Can-
tacuzin'o si al fiului său Ştefa n , care sînt
prezentaji în culori negre şi zugrăvi ţi ca
asasinii morali ai lui Brincoveanu, "Anani-
mut", fără a avea o conceptie p roprie as~­
pra istori ei, are o foarte clară personalitate
arti s tică în scrierea ei.
La prima vedere, cronicarii munteni par
a avea un singur stil, spre deosebire de
Moldova, unde Ureche, Miron Costin şi Ne-
cul ce ne apar puternic individualizati. Im-
presia decu rge din faptu l că ultimii sînt mai
bine studiati sub acest aspect. Originalitareo
" Ano nimului Brin covene sc" în raport cu cei-
lalti trei croni car i munteni cu core a fo st
contempo ran este pregnantă. El este, dintre
toti, cel mai "scriitor", arta naratiunii istorice
fii~d dusă la apogeu înainte ca , Ion Neculce
să se fi apucat a scrie cronica sa. Tn primul
rind, ne apare ca Ul'l maestru al schiţe i ra -
pide, care din citeva trăsă turi prinde un ta -
bl ou complex şi dinamic, ştiind să aleagă
fără greş amănuntul semnificativ, cel ce de-
fineşt e un tip, o situa1ie, o imagine. lată pe
Preda Proroceanu, o apariţie d e timpu ri noi ,
,,bon jurist" de la sfîrşitul secolului al XVII -lea,
care-şi afirmă dorinta de a evada pri n occi··
dentalism din lumea dominată de orienta-
lismul otoman. El poartă o stentativ "chică
nemtea scă" ş i cizme apusene, ceea ce este
luat ca o dovadă concludentă a convingeri-
lor politice, şi-1 duce la spînzurătoare.
20
Staicu, uneltitor impotriva lui Brîncoveonu,
împreun ă cu austriecii, este î nc redinţat spre
judeca re boierilor şi mitropolitului, care-i co-
munică osînda pri n1r-un gest :
[... ] 1ns ă
de la o/ treilea divan, ce
făcură boierii în vistierie fiind şi vlă­
dica Theodosie, s-au cunoscut sfîrşitul
lor, că adusese vlădica provila şi <JU
deschis la un loc şi la un cap unele
zic.ea : "Boieriul core va umbla îm-
potriva domnului şi o ţării, să-/ spîn-
zure şi să-i focă spînzurătorile mai
nalte cu un cot decit ale altor oame1;i
proşti", şi i-au dat lui Staico de au
citit capul ace/o unde ş-a u văzut
osrnda.
Voluptatea nariirii
Darul evocării prin îngrămădirea de am ă ·
nunte pitoreşti a fost de mult relevat, ca şi
arta dialogului, drept cele două fac ultes
maitresses al e cron icaru lu i. El adună infor-
maţii pe lîngă care ceilalţ i trecuseră indife-
renti ş i umple cronica de episoade a căror
culoare nu o va egala decît Neculce. lată
întoarcerea triumfală a sultanulu i M ustafa
după infringerea austriecilor :
{... } Şi cu mare pompă au intrat şi
cu more mîndrie, cu cîteva căpetenii
nemjeşti, ce le-ou prins in războ iu şi
le-au luot du păn cetăţi. I-au pus ina-
inte pe căpetenii şi cu steaguri iar
nemţeşti in mină, însă cu praporii în
jos. Deaca au intrat in saroiuri cu ha-
Joi more, fiind mare bucurie la tot
neamu mohametesc, zic că muma lui
su /ton Mustafa, muierea lui sultan
Mehmet, de mare bucurie ce avea pen-
tru izbinda ce ou făcut fii-său impă­
ratu, s-au mirat cu ce-l vo dă rui să
fie de cinste împă ră tească şi n-ou găsit
alt fără cit au fost pus de i-au fă­
cut o zo cu pietri de mult preţ şi cind
s-au împreunat i-o ou dă ruit, zicînd
că i să cade să să îm brace cu ho ină
o ş tească de vreme ce Dumnezeu
i-au dat noroc de biruinţă şi /-au
sărutat 2 •
Ca şi Azarie şi Neculce, "Anonimul brîn·
covenesc" are voluptatea narării şi geniul
inefabil al povesti torului, unite cu o cu r iozi-
(continuore in pagina 99)
1 Citatele, după C1·onicm·i munteni, II, editie
îngrijită de M. Gregorian, Bucureşti, 19Gl,
p. 336--337 ; 276 ; 277 ; 280 ; 300 ; 309--310.
 Prfnţut von Mctternfch
- w mncburg- Ochsf"n-
hattseu, duce aL rcgo-
tuLttl Neapoleltd. grcmde
de Spania, ntinfstru de
externe şi cancelar a L
cu.rţLi şi statutut aus-
t?·iac, cav ater at orcztne-
lor LhHL de atn·, Ale-
xandru Nevski şt Sfînta
Ana, Vttlturut negru ş~
Vu.tturuL roşu, purtator
aL LegiuniL de onoare
etc . etc., a.şa cttm t-a
vit-::ut contemporanut
sliu, pictorul Th.omas
Latorence

CONSTANTIN ANTIP
27 .septembrie 1795 ... Clopotele vechii bi-

un om născut serici din Austerlitz anuntau celebrarea în

acea zi a şa pte nunţi, dintre care şase vor
ră mîne consemnate doar în actele de stare
civilă ale acestui modest sat morav ; una

cu un seco însă va trece în paginile istoriei universale :

că sătoria printesei austriece Eleonora von
Kaunitz cu contele german Clement von
Metternich. N imeni nu bănuia atunci că

prea tirziu. • • nepoata celui mai mare d iplomat austriac

din secolul al XVII I-le a se insotea cu cel
mai mare diplomat austriac al secolului al

21
 XIX-lea. Majorita tea istorici lor sînt de pă·
rere că această ceremonie oferea tî nărului
de 22 de ani nu numai bogătia şi prestig iul
ilustre î fa mi lii a ustriece, ci ş i gratii !~ cu rtii
imperiale de !la Viena şi o stră l u citoo re
ca rieră. Acest vlăsta r al unei vech i f a mili i
renane ', deven ind nepot prin o lio nto al
prinţulu i W enceslos A nton Koun itz, prelua
şi o trad itie politi că, pe care avea să o con-
tin ue în conditiile sch imbate ale prim ei iu-
mătăti o veacu lui ca re ~ apropia.
• P înă atunci, Clem ent W enceslas Loth or 2,
fiu al conte lui Franz Georg Karl vo n Met-
teernich-W inneburg zu Belstein şi al contesei
Moria Beatrix A loisi a von Kogenegg, re-
prezentase " Ord i nul nobililor catolici din
Westfalio ", în ca litate de maestu de ce-
remonii la incoronarea, la Frankfu.rt, a î m-
păratu l ui Leopold 11 (1 790) şi a lui Franz 11
(1792), îndepl inise o sl ujbă la cancelori a ta-
tălui său ca re era guvernator a l Ţăril or de
Jos, făcuse o l ungă că l ătorie î n A nglia,
unde cun oscuse pe Pitt, Fox, Burke, Sheri-
dan, f iind primit ch iar în societatea i nti mă
a pri n ţu l ui de Wales (viitorul rege
George IV). . începutul lui noiembrie 1805, o conventie i
Contemporan cu Revo l uţia franceză , tînă­
rul ori.stocrat se va d eclara adversar hotă­
rît a l iacobin ismului 3 , afişîndu-şi atitudinea
într-o broşură publicată fără semnătură în
1794, la Bruxelles, în ca re conside ra că eve-
nimentele din F ranţa atinseseră un aseme -
nea grad, încît amenintau "cu ru i na toate
statele Europei". Tn 1797, ca delegat al no-
bilimi i din W estfalia la Cong resul de la
Rastadt 4 , avea să fie marto rul unei crunte
vi olări a dreptului international, reprezen-
tantii Frantei fii nd uciş i, sub o chii propriilor
sotii, de către huscri .austrieci.
Prezenta sa la una sau alta din manifes-
tăril e publ ice nu sînt, în aceşti ani, decît
exerciţii p regătitoare pentru intrarea în
ad evărata viaţă politi că.
...
"Am venit pe lume ministru"
..
Avea numai 28 de ani 'cind Franz 11 i-a
încredi nţa t postul de mi nistru p len i potenţiar
le Dresda, în Saxo nia. "Maiestatec voastră
- .răsp un de M etternich - doreş·te să m ă
lpnsez într- un .domeniu care cred că nu-mi
.este p ropriu... " Această declaratie va fi dez-
minţită chiar in acelaşi an, 1801, de per-
1 Familia Metter nich işi a vea o riginile In
.trecut ul medieval. 1ntr-o zL r egelui gf:'r man
Henric I Păsăra rul (919-936) i se raportase ca
Ltn ca,.•aler din suita s a. Metter, era gata sii tră­
deze. " N-am să cre d una ca asta niclodatu -
exclamă suveranu l ; M e tter n i cht 1 (1\'rett er-nu)".
: Mett ernich a ur mat c ursurlle U!1i Yersităţii
din Strassbou rg. tm cle a aLtcUat . printr e a lte le.
prelegerile p r of esor.ului K och . c un oscut cdl.t ca-
1:or de d i plom aţi , cărui a 1-a f ost student şi T al -
ley rand, apoi a contin uat la Uni\·ersitatea din
·1\IIainz.
s La aceasta îl îndemnau şi tem.eini ce m otive
de or din per sonal, d eoarece. ca urmare a r e,·o-
luţi ei, familia 1\Iet ter nich fusese deposcclată d e
domeniile pe care le stăpînea în stîn ~a R in u lui.
4
Consacr at di scuţiei reglementărilor t erito-
riale referitoare la imperiul german.
22
sp icacitatea cu care, du pă î ncheiereo trata -
tului oustro-fron cez de la Luneville ·', va in-
tui că "putern ica creatie o lui Corol cel
Ma re",~ Sfîntu l Imperiu Roman de Noj'iune
Ge rmană, se afla în p ragul inev itabllei pra -
busiri.
bar Dresda •nu era o capitală d iploma-
tică , ci pur şi simp lu un punct de observotie,
de unde, ·după doi ani, proaspătul ministru
plen i potenţiar va trece la Berlin - "co r~
tieru l general al unei vaste tabere întărite '',
după cum va ca racteriza el capitala pru-
sacă , într-o scrisoare din septembrie 1804
adresată contelui Colloredo. Pentru salva-
rect Austriei, Metternich considera absolut
necesare asigura rea linistii în interior si sta -
bilirea unor rela ţii noi ·în exterio r. ,,Aveam
ca sarcină - af i rmă el despre misiunea sa
la Berlin - să conving Prusia să se a lieze
cu curtile de la Viena şi St. Petersburg '',
core, împreună cu Anglia, ar fi putut să îm-
p iedice expansiunea lui Napoleon şi să res-
tabilească echilibrul european. Perseverînd
în această idee, Metternich va recol to pri -
mul său succes diplomatic : înche ierea, la
de la Potsdam, care al ia Rusia, Prus ia si
Austria. Alianţă fără vi itor, pentru că exact
după o lună, bătăl·ia de la Austerlitz va
.schimba din nou înfăţişa rea Europei. Tn
seara zilei de 2 decembrie, N apoleon se
insta la în castelul unde, cu un decen iu în
urmă, se oficiase nunta sotilor Metternich.
A ici, după informatia fu rnizată de To l-
leyrand, " i n însăşi ca mera pri n ţ ulu i Kaunitz
soseau în f iecare moment steaguri austriece,
steaguri ruseşti, mesaje de la arhiduci, me-
saje de la împăratul Austrie i, prizonieri
purtînd numele tuturor marilor famili·i a le
imperiului".
După această memorabil ă bătălie, pretin-
zînd monarhiei habsburgice să fie repre-
zentată la Paris de "un membru al fami-
liei cu adevărat austriece Kaunitz", Napo-
leon va primi la Sa int Cloud, la 3 augus t
1806, pe noul ambasador al celui pe care-I
numea "acest schelet de Franz" 6 . Remar-
cind cu un alt p rilej că Metternich era prect
tînăr pentru a reprezenta cea mai bătrînă
monarhie din Europa, acesta va răspunde
arb itrului lumi i : "S;re, am vîrsta pe cere
maiestateo voastră o avea la Austerl it7 !".
Tî nă rul ministru, care fusese de-a d reptu l
tu lburat ş i copleş it de geniul omului seco-
~ Acest t rata t confirma p acea d e la Ca mpo-
F ormio din 1797, prin ca r e Austr ia renuntase
la .B el~i a, rn schimbul Venetiei , p a ce in car e
diploma1ia habsb urgică s e în ttlnea cu una din
trăsă turn e dip lomat iei n a po lconic ne, p e c a re
P.o m111artc o exprimR în te rlbll a apostroîă adre -
sa tă îm pu 1e r nicitu1u i Vienei, Cobe nzl : ,.Impe-
riul. clumnca \'oastră este o 1îr.ra b ătrînă, c ar e
s-a ob işnui t cn toţ i s -o violeze ... Dv . uitati că
duce ţi c n min e 1r at a t ive, i iind înconjura t de
gr enad ierii mei" .
• R eamint im di, dre pt urmar e a schlmb:lJ'j .
l or operate p e h arta Germaniei prln c rea re a
Confed ero ţi ei R inului. fn 1806 " S fîn t:ul I m p e1·in
Roman de Na ţi un e German ă" i n ce ta să mai
e xiste. iaJ.· F ranz II a depus coroana ele ctiYă
a acest ui impe riu , nro cl amînd lH~ e împă rat ere-
ditar a l Austriei sub numele d e Franz I.
!ului va d ,~c;erne cu rapiditate in personuh nu i ră mîn necunoscutE:' corskonului. "Tm-
toteo lui Napoleon "toate defectele care parotul Austriei - sene el fratelui său
vor sfîrşi prin a-1 duce la pierzare". Tn- Jerome - , va înceta în decurs de două
telegînd că împăratul Frantei nu ovea de luni să mai domnească ... " Situatia lui
gînd să trateze Austria altfel decit statele Metternicn devine din ce în ce moi de-
vasele, Metternich consilia permanent cabi- l icată. Napoleon, core (altădată îl osigu-
netul vienez să dea dovadă de răbdare, la rose de stima sa, îl priveşte cu răcea lă şi
nevoie să plece capul, dar să se pregă­ indiferenţă : "Cum se moi simte doamna
tească în secret pentru momentul catas- Metternicn ?"
trofei sistemului pol it ic napoleonian. Tn O ultimă încercare de o preîntîmpina
timpul cind armatele franceze .se băteau ciocnirea dintre Paris şi Viena este ·între-
în războiul cu Spania (1808), Metternicn prinsă de cabinetul din St. Petersburg. Tn
scria la Viena : "Napoleon se gîndeşte la acel moment, tarul Alexandru 1 privea
distrugerea noastră ; el meditează la situatia i nternaţională, raporturile cu cele-
aceasta pentru că existenta noastră, atît lalte state, prin prisma prieteniei şi alian-
în ceea ce priveste principiile, cît şi înti n- tei cu Napoleon, consfintită prin Tratatul
derea teritoriului, este incompatibilă cu de la Tilsitt (1 807) şi Conventia de la
o suprematie mondială... Napoleon va Erfurt (12 octombrie 1808). Tn acelaşi
porni război contra Austriei înainte de a timp, dorea ca în rîndul marilor puteri
fi .supus Spania ? Nu... Dar problemele Austria să-şi menţină un loc onorabil,
Spaniei nu ne vor dispensa de a lupta considerînd-o ca un veritabil meterez
pentru existenta noa stră " . Tn aceste cir- pentru securitatea însăşi a imperiului rus.
cumstante, Metternich considera drept "Austria... - spunea în acea perioadă
principalul său scop de a întîrzia cît moi printul Alexandr Kurakin, consilier privat
mult momentul confruntării armate franca- de primul rang al tarului, ambasador ex-
austriece. traordinar şi plenipotenţiar la Viena -
Dînd curs sfaturilor ambasadorului său este pentru noi un dig util şi necesar... " Iar
de la Paris, guvernul austriac işi pregătea contele Stadion, ministrul de externe aus-
armata. Tn primăvara lui 1809, regimen- triac, afirma : " ... Interesul Rusiei este legat
tele, primindu-şi din mîna împărătesei de conservarea noastră. Dacă noi cădem,
Maria ludovico drapelele de luptă, defileu nici ea nu va putea rezista " . Convorbiri le
pe străzile Vienei ; 300 000 de soldati se dintre Metternicn, Cnampogny, m; ntstru l
înd reptau spre frontiere. Desigur, lucruri lE:' de extern e francez, ş i Rumiantev, mi"l'strul

.. •
.
\
.
• t ••
. .
\
,..
•• , • • • ~ t
.
i"·•'·. (••· ., . ' ".
. 1 l •.., \ l.. • 1.1 .....
( • • • • ' .... 1 • • ; ~" .." LP~o~'tk.ra .r ..

Frtedariclt W ilhelm III . Tegele P msiel, t-a acluce încet o înfrîngere tul N apoleon.
Fr anz 1, împ irratut AustTi ei. Alexandru I , iar hti 1\Ietterntch o nouă victorie :
ţaruL Rttsiei , călllrt pe cal, dar ş! pe st-
tll aţi e, observînd , La 18 octombri e 1813,
t itlul de p rLnţ er edttar at A ustri ei (D1n
desfăşurarea b 4tăUet de l a Lelp=:lg, care Illustrierte Zeltun:, lG I!J1 3)

23
 de externe rus, n-ou dus în.să la un rezul-
tat pozitiv.
la mijlocul lunii aprilie, telegraful optic
semnala lui Napoleon că armatele a us-
triece erau pe picior de război. Tn marele
salon al palatului Tuileries, Napoleon îl în-
ştiinţează scurt pe Metternich că a hotărît
să înainteze spre Viena prin Ratisbona şi
Munchen. Retinut ca ostatic pentru că guver-
nul austriac internase doi membri ai am-
basadei franceze din Ungaria, Metternich
va f i eliberat in iulie şi schimbat, la Ko-
marno, cu diplomatii francezi, in timp util
pentru ca alături de impăratul Franz să
asiste la dezastrul armatei austriece din
6 iulie de la Wagram, una din victoriile
de apogeu ale Marii Armate a· micului
caporal. . deau cu ochi buni o a lianţă matrimon i ală
Şi în timp ce trupele habsburgice se re-
trag în derută, Franz 1 il chemă pe Met:
ternich şi-i spune : "Contele Stadion şi -a
înaintat demisia ; vă încredinţez ministerul
afacerilor externe".
Tu felix Austria nube
La virsta de 36 de ani, pe umerii lui
Metternich era transferată sarcina de a
salva monarhia habsburgică de la ruină, de
o ridica Austria din starea unei puteri d e
mîna a doua la care fusese coborîtă prin
pacea de la Schonbrunn (octombrie 1809)
şi a o repune pe primul plan al eşichieru­
lui politic european. Tn acest scop, do-
.
minînd vointa lui Franz 1 - ,acest vesnic .
învins, care cu fiecare război pierd ea o
provincie, un ducat sau un regat - , Met-
ternich inaugura o politică externă care
urmărea să cîştige simpatia lui Napoleon,
fostul inamic, şi să submineze legăturile
dintre Franţa şi Rusia, consimţind la unele
conces ii, dar avînd grijă să-şi păstreze li-
bertatea de acţiune.
Pe acest fundal, se înscrie actiunea de
revital izare a devizei seculare a Casei de
Habsburg : Bella gerant a/ii, tu felix A us-
tria nube (Lasă pe altii să poarte răz­
boaie, tu, feri cită Austrie, leagă căs6torii).
Noul ministru de externe a fost partizanul
declarat al căsătorie i Mariei Luiza cu N a-
poleon, eforturile sale în această direcţie
întîlnindu-se cu dorinta împăratul ui f ran-
cez. Prezenţa unei arhiducese austriece pe
tronul Franţei reprezenta pentru M et-
ternich o posibil itate de a diminua ape-
titu l tiranic al lui Napoleon, iar pentru
acesta din urmă calea de a se alinia su-
veranilor legitimi ş i a asigura, prin urmaşii
pe care sconta, domnia ereditară o
dinastiei pe care o fondase. N apoleon, se
notează în multe cărţi de istorie, suridea
la gîndul că, astfel, Ludovic al XVI-lea îi
24
va deveni moş, iar Ludovic al XIV-lea
strămos l 7
A cest proiect întîmpina opozitii atit în
soc.ietatea vieneză cit şi în cea pariziană.
Emtgratia franceză, ducii şi prinji şorii de
diferite nationalităti îndepărtaţi de pe po-
sesiunile lor, marii feudali austrieci com-
plotau în jurul Hofburgulu i. Erau indignati
numai la gîndul că o p rinţese în vinele
căreia curgea sîngele lui Rudolf de Habs-
burg, Carol Quintul, Filip al 11-lea, Maria
Tereza, putea fi "aruncată" in bivuacul
unui ofiter francez, in patul unui "iacobin
încoronat'~, a 1 unui scelerat care a avut
neruşinarea să se ridice i mpotriva monar-
hilor de drept divin şi însăşi a popei ! La
Paris, Murat, Cambaceres şi altii nu ve-
cu Austria.
Dar, în februarie 181 O, Franz 1, asistat
de Metternich, îi va vorbi, patern dar au-
. tbritar, fiicei s·a le : "Napoleon iti cere
mîna, trebuie să spui da ! ' "Cu învoirea
tatălui meu, imi dau consimtămîntul la că-
•
sători a cu împăratul Napoleon" - va de-
clara ea, în primele zile ale lunii martie,
lui Berthier, print de Wagram, trimisul su-
veranului FranJei. :
La 13 martie, un impunător cortegiu for-
mot d in 83 de trăsuri părăsea Viena cu
destinatia Paris. Peste două săptămîni, la
27 martie, ora 1O seara, la Compiegne, Na·
poleon îşi întîmpina soţia :
Care sînt dispoziţiile primite de la pă­
rintele vostru ?
- De a fi cu totul a voastră şi a vă da
ascultare în toaie !
La 2 aprilie, la Notre Dame, "străluci­
toarea mezaliantă" dintre Maria-Luiza-
Leopoldina-Carolina-Lucia de Habsburg şi
Napoleon Bonaparte era consacrată s.
Prezentîndu-se la 4 aprilie la Tuileries,
Metternich putea să se declare mulţumit.
Pina în octombrie, cît va zabovi în Franţa,
diplomatul austriac va folosi timpul nu nu·
7 Şi o asemenea nuanţă de gindire era de
natură să alunge din rindul capetelor incoro-
nate ale celorlalte state, coşmarul produs de
ameninţarea proferată într-o zi de Napoleon
că, inaintea morţii lui. propria sa dinastie va fi
cea mal veche din Eutopa.
11
Maria Luizn. filcll a luJ. Frnnz I şi a
celt'l de-a doua soţii a acestuia - Maria Tereza
de Bourbon-Sicllia, avea 18 nni cind s-a căsă­
torit, iar Napoleon - 41. HcnrJ Robert notează
că nu se deosebea, ca inteligentă, de ceilalţi
prinţ! din familia sa. Vorbea curent, în afară
de limba germană, engleza. franceza, italiana.
spanloln, stăpînea so1isHlcător lallna, rupea
chiar cllcvn cuvinte turceşti. Parizlcn il priveau
circumspect pe această fetişcană, cu părul
blond, mi1n1le miel şi roşii şi cu buza de jos
atirnînd (veritabil semn eredJtar nl habsburgi-
lor). tn o rlmii ani al căsătoriei a nutrit ata-
şament fa ţ ă de Napoleon. Cînd acesta va fi
obligat sa abdice în 1814, ea, in caHtate de re-
gcntă, va semn a o proclamaţl e, în care spu-
nea : "Ascultaţi glasul unei prinţese care fşl
iace suprema glorie din a fi franceză t" Peste
un an numai, cînd i se va aduce la cunoşUnţă
câ soţul ci era d us î n captivitate pe insula
SI. Elena, nu va găsi altceva de ~pus decit a
,.As dori să fac o plimbare călare ; credeti
cii va fi timp frumos astăzi ?"

mai pentru a introduce pe noua împără ­
tea să în atmosfera pariziană, ci şi pentru
a prospecta cercurile politice şi opinia
publică franceză şi a evalua perspectivele
deschise de evenimentul consumat. La 28
iul ie, el era în mă sură să comunice im-
p:~ratu lui Franz : " Avantajul cel mai în-
semnat pe core noi om fi in drept să-I
scontom din căsătoria unei fiice o maies
lăţii voastre cu împăratul francezilor este
de o fi schimbat situatia noastră di s perată,
completa noastră dezorgonizore interna si
externă, într-o situaţie de liniste. Tn această
conjunctură, toate eforturile guvernului
trebuie să tindă spre a repune in ordin~ şi
a restabili fortele noastre tare slăbite iP
urma ultimulu"i tratat de pace şi astfel,
să regrupăm aceste fo rţe pentru toate
eveniuolitătile de viitor. Ne-am înşela
mult dacă am căuta să prevedem in
ce va cr nsta acest viitor, bazindu-ne numai
pe primii ani oi domniei imporotului fron-
cezilo:·. Tn cosătoria acestuia cu o erhidu-
ceso se află , pentru Austria, o garanţie pe
care nici un alt eveniment nu ar fi putut-o
inlocui. Totodată, nu ne-am î nşela mai pu-
jin atribui nd acestei aliante, atît de folosi-
toare, o influento capabilă să se extindă pe
toate planurile asupra lui Napoleon sau de
a modifica în întregime vederile acestui
prinţ.
Aspiratia la dominatia mondială face
pa rte din însăşi firea lui Napoleon ; ea
poate fi frînată ; dar nicioda tă nu va putea
fi stinsă. Fără aceasta aliantă, monarh ia
austriacă ar fi poate, la aceasto oră, rui-
nată. Ceea ce nu este mai puţin adevărat,
cu toată această căsătorie, este că pot sur
veni î mprejurări în care noi va trebui să
,,Bătdtia
de ltt A usterlltz - spunea Na-
poLeon - este cea maL Jrumoasd dhttrc
toate cete pe ca1·e Le-am pw·tat". La
2 decembrie 1!05. Napoleon îşi sdrbătoreu
zmpLinh·ca unui an de La incoronare, con-
ducind personaL bc)liilia <le la Au~Lcrlit7,
una din. cele mai grandioase d i n istoria
UlliVcrsală
facem apel la toale putorde noastre pentru
a p reveni aservirea ş i o rezista jugului". In
acelaşi timp, de la Talleyrond va lua cu-
nostinta
• •
de controdictiile
•
care subminau
alianta franca-rusa, putind să anunte mo-
narhului de la Schonbrunn ca "războiul va
izbucni în nord, la inceputul anului 1812".
" Sînteţi pierdut, Si re1"
Cînd campania împotriva Rusiei a fost de-
clanşată, succesele iniţiale ale M arii A rma te
al imentau poziţ ia francofilă a lui Metternich.
Dar cu toate ca trupele austriece erou an-
gajate alături de cele franceze, Metternich
s-a străduit ca raporturile dintre Viena şi
St. Petersburg so nu sufere o completă de-
teriorare ; nici un moment relatiile diploma-
tice dintre cele douo imperii vecine n-ou
fost întrerupte 0 • Era în aceasta o manifes-
tare a spiritului de prevedere al ministrului
ausrfi ac, core înţelegea sa-şi asigure un spa-
tiu de manevră pentru acţiuni ulterioare.
' Tantl Alexandru a propus ambasadorului
austriac, contele de Saint Julien. să rlimină la
post ; ambasadOJ'Ul r us, contele SlackcllJcrg. s-a
rct1·as ele la Viena la Gratz. unde a antt mat
multe întrevcderi cu OfJCHilil<J\i austriece, in-
clusiv cu Mett ernich.
25
 . .
Colcstrofo lui Napoloon de la Moscove şi
de pe Berezinc, precum şi faptul că ţarul
Alexandru înj~legea că Rus ia singură nu
poate continua războiul peste Vistulo fără
o al i cntă cu Austria ~i Prusia si fără sub-
sidiile Angliei, ou con.stituit tere nul pe core
si-c întemeiat Mettern ich politica de trans-
tormare o Austriei intr-un factor mediator
î.ntre Rus ia şi Franta. Tn nota di n 2 apri-
lie .1813 către ambasadorul Prusi ei, sub
l iniind că nici vo rbă nu poa1e fi de o de-
nun ţare a aliantei cu rjilor de lo Vienu şi
Paris, Mettern ich, în numele lui Fronz 1,
scri e : 11 Maiestatea Sa Imperială nu ezită să
. asigure pe Ma iestate:~ Sa Imparatul tuturor
Rus ii lor că va inten sifica acţi unea sa de
mediere şi, dacă Fra nta nu va c~nsimţi la
un aranjament bozat pe p rincipiile pe care
Ma iestatea Sa Imperială le crede necesare
pentru ex istenţa imperiului său şi bunăsta­
rea Europei, ea va întrebuinţa fortele pe
co re providenta i le-a incredinta t pentru
a coopera în ce l mai perfect acord cu pu-
terile aliate la stabilirea unei astfel de or-
dini a lucrurilor". Aşad-ar, î nainte de t:1 se
disocia de Fra nta ~i a se alia cu Rus ia, Met-
te rnich consider~ că trebuiau epuizate toate
formulele spre a se ajunge la o mediere şi,
prin aceasta, la concil iere şi restabilirea a
ceeo ce numea el 11echiltbrul european".
Problema avea să constituie şi continutul
principal al dra maticei intrevederi dintre N a-
poleon si Metternich, din 26 iunie 1813, din
palatul Marcolini de la Dresdo. Re latînd-o
rn memonile sale, Melternich scrie : 11 Na-
poleon mă aşt ept a, în picioare, în mijlocul
cabinetu lui său, cu sabia la şo ld şi casche ta
sub bre!. El se înd repta spre mine ş i cu un
calm afectat îmi ceru vesti despre sănătatea
împă ra tu lu i. Deodată trosăturile sale se in-
tuneca ră şi, postindu-se i n fato mea, imi
•
vorb i în aceşti termeni : "Aşadar, voiţi răz­
boi ; ei bine, îl veţi avea . A m nimicit ar-
mata p rusiană la lutzen ; am bătut pe ruşi
la Bautze n ; voiţi să vă vină şi vo uă rîndul.
a
Vă au întîlnire la Vien a ... " . " Pacea şi răz­
boiul - i-am răspuns eu - sînt î n mîinile
Mo iestă!ii Voastre. Soarta Europei, vi itorul
ei ş i al dumn eavoastră, toate a cestea de-
pind numai de dumneavoastră. A stăzi încă
ma i puteti încheia pa cea ; mîine va fi p rea
tîrziu ... " Di scutia continuă pe acest ton timp
de opt ore. Şi în vreme ce întunericul noptii
învă lu ise încăpereo, fără ca cineva din
afară să indrăznească să aducă vreo lu-
mînare, N apoleon, pu nind mina pe mîneru l
u şii, spuse : "Ştiţi ce se va întîmpla ? N u-mi
veti declara războ i". l a care M etternich,
ieşind, răspunse : " Sinteti pierdut, Sire !
Presimteam aceasta, venind aici ; acum om
certitud inea".
Tntrevedereo de la palatul Mo rcolini, con -
s emnează C. de Grunwold în "La vie de
Metternich", 1-a convi ns pe M etternich că ilu-
ziile nopoleoniene nu puteau fi spulberate
decît prin forta armelor. La 11 august, după
ce la Praga Napoleon respinsese propune~
26
fi le ulrimot:ve e le ina micilor să i, A ustri a
declară răzooi aliatului ei ele pina atunci.
Un feldmc.treşa l austriac, printul de Schwort-
zenberg, fost ambasador la Paris, fu nu-
mi t generolisimul coaliţiei on tifranceze. Tn
io rn o anului 1814, Napoleon este constrîns
sa lupte pe solul francez to. Metternich, o
că ru i personalitate inf luenţează în treaga
pol iti că o coa liţiei, mai face o u ltimă încer-
ca re de a salva tronul lui Napoleon a.
" Da că pacea nu .se în che ie în acest mo-
ment - î i scrie el la 8 ma rtie, lui Coulain-
court - , o altă ocazie nu se va moi pre-
zenta ... " Refuzul acestui apel îl determina
pe Metternich să se asocieze la ideea res-
taurării Burbonilor, exclusă pîne atunci di n
calculele sale. 11 Evenimentele a l căror curs
nu poate fi oprit, trebuie dirijate" - decloro
el - şi îsi pune semnătura pe Tratatul de
pace de fo Paris, din 30 moi, o cărui vic-
t i mă este Fra nţa şi principală be n eficioră ­
A ustria. Tn tr-un timp recQrd, N apoleon va
fi deposedat de tot ceea ce constituise ra-
tiunea exi stentei sa le : tronul Franţei este
ced at de aliati lui Ludovic al XVIII-lea ; re-
!=}ele Romei, marea lui nădejd e, este tra ns-
format de Franz 1 în duce de Reichstodt ;
Metternich împiedica pe împârateesa Ma ria
luiza să-şi urmeze soţul pe insula Elbo şi o
aru ncă în b raţele genera lului conte Neip-
perg, din ratiuni de sta t.
Tntors, la 18 iulie, în cap itol • imperiului
habsburgic, unde va f i primit triumfal, în
acordurile uverturii Pro meteu de Beetho -
ven, p rintul Metternich se dedică pregătiri­
lor Cong resului de la V iena, ale că rui lu-
crări au fost deschise lg 3 nGiembrie 1814.
În fruntea cadrilului fa Congresul
dansant
Ca p reşedinte recunoscut de plenipoten-
tiarii prezenti la congres, cit şi ca maestru
de ceremon ii al împăratu lu i Franz 1, t imp
de opt luni de zile, Metternich o acţionat
deopotrivă pe caile diplomatiei politice cît
1• I n tr-o atare ::,iluaţ1c. pe carC' nu şi-o ltnd.-
ginasc vreodata. Knpolcon, cct inel me:u cşalllor
şi genc,·alilor săl .,să-~i încalţe din nou c izmele
de la 1793'', a lansat, la 18 ianuarie 1814, o pro-
clamaţie prin care chema pc toti francezii intre
16 şi 60 de ani să 1a armele : fiecărei comune
i se ordona sa-şi constituie cite un detasament
d e 1:!5-150 de oameni inarmati ~~ gata de luptă ;
intregii natiuni i se inter zicea ~<4 dea vreun
sprijin material sau ~u facă vreun. serviciu oare-
care armatelor invadatoare. ,.Ha i să mergem
să-1 b atem pe bunicul Franz" - exclama şi
fiul l ui Napoleon, in vîrstă de trei ani. Eve-
nimentele au luat o asemenea întorsătură
incit la 6 aprilie Napoleon a fost obligat să
abd1ce ; la 31 mai, ţar ul Rusiei şi regele Prusiei
îşi faceau intrarea in P aris .
11 Indiferent d e tot ceea ce s-a întîmplat in
1814-1815, Mettel'nich a păstra t p ermanent în
foru l său interior stimă şi afecţiune faţă de
Napoleon. După 10 ani de la e venimentele crclo-
nate mai sus, la 15 august 1824, Metternich
scria : , ,Astă:tl eslc ziua marelui ex1lat ; daca
ar fi tncă pe tron sl dacă ar fi numai el pe
lume, eu a7 fi extrem de fericit .
 şj ole cel e1 g alon1e. H Desfă~uro reo lucrări·
lor rel fo st confo rmă conceptiei lui, du pă
core rezolvarea tutu ro r problemelor esen-
tiolc revenea marilor puteri ; pe drept cu-
vînt s-o putut afirma că Congresul de la
Vieng s-a rezumat la acf ivito too asa-numi-
tului comitet a l celor patru (Austria, Rusia,
Anglia, Prusia) devenit apoi al celor
cind (p rin i·nduderea Fran tei). 1Tn acest
for restrîns, s-au p rodus controve rsele fun-
da mentale, duelul principal d esfăşurîn du-se
intre ta ruf Al exandru 1 şi Metternich. Con -
fruntarea dintre a ceste d o uă personalită ţ:
a reprezen tat, după cum subliniază Gentz,
unul d in cei mai a propiati colabora tori oi
ministrului a ustriac, " chei a celei mai î n-
semnate pă rti o evenimentelor congresului".
Compromisul la c" re ou a juns A lexandru 1 şi
M etternich (primul sprij!nindu-se pe Frederic
Wilh elm III, regele Prusiei, iar ni doilea
avînd ca prieten pe Castlereogh, repre-
zentantul Angl iei, şi ca partener pe Ta lley-
ran d, plenipotenjiarul Franţe i) şi-a p us
amprenta pe actul f inal al co ngresul ui, în-
cheiat la 8 iunie 1815. De fapt, numai cere-
monia s emnăr ii acestui document o în trunit
la un loc ce le cîteva sute de plenipo-
tenţiari aflati in capitala A ustriei. "Dacă
marea majoritate a <::Jces tor p l en i po tenţiar i
n-ar f i venit de loc la V iena, a preciază jus-
tifi cat istori cul englez C. K. Webster, acea sta
t!De-a lungul vietii, Metternich a folosit can-
c~larllle, sa lo~nel e şi chiar alcovurile în s copu-
~e sale polttice. Unul din colabor atorii săi ,
Ftcq uelmont. mărtu ri seşte c ă ,.voi a să stă p î­
nească, să clirijeze ş i să p r e vadirt tot.ul·'. Pentt u
a n. la curent cu tot. ceeo ce se îmi mpl::i pe
con tment, s e servea de un vast sistem de
mformarc - agen ţi trimişi sau recrutaţi di n
cele mai vati ate cercUti, inclu::.lv sferele înalte
:rlle dife ritelor· 1ări. cunoa şterea s ecr e tului ci-
fl•urilor sirăine, violare a cores po ndenţei marHor
p ersona lităţi euro pene car e trecea prin imperiul
h absburgic ş.a. Chla l' unele clintt·e am a ntele
saJe (printre car e s-a u numărat nume cu rc-
zonant â în epocă : p rin ţesa pru & iană Wilhel-
mina, d ucesă de Sagan, Ca1 olma - sotia l ui
Murat. tegele Neapoleltti, ducesa cl'Abrantes -
~ oţia gen eralului france;c J unoL, IO:c at.elina -
sotia celebrului ceneral rus B ugl'atlon, printesa
Lieven - soţ ia ambasadorului lui Al exandru r
la Loudra, pentru a ci ta doar c:te\'a) au fost
folosite c:r~ informatoare. Pr·in Carolina :\Jurat.
sor a lui Napoleon . de pilda. Metternich afla
multe din cele mai int ime probleme ale cur ţii
d e l a P ari:;.
" Pn:nind pe ambasadorii stra ini. sc1ie c. de
Grilnwaltf. el cunoştea ele regulă anticipat in-
strucţiunile ce le fuseser[t încreclin~ate . precum
şt mot J\'Cie \'I Zltci. ·c amu1a u oiJ ne 1clul
in ca1·e ace tia le adu ce~u la Indeplinire. Nimic
din ceea ce se UJ't.:ea între Roma si Be1·11n.
Constantinopol şi Paris, Torino şi St. Pel e rsbut·~
Neapole si Londra nu-i e ra necunoscut. t n
un ele ocazii. drept fo:a rte ro:~re. <'1 t!)i permitea
!>ă a rate int erlocutorilor copi ile scri;;oril or in-
tPrc:eptate..... l n acelaşi timp. ?\Ietternich era
mteresat ca st.:irilc de lm·ruri d in impet ittl
habsburgic !:>ă fie cunoscute eli" c.:tbinetcle celor-
lalte st ate prin o ptic::~ sa. Cei m~i multi d i-
plomaţi ac redi taţi la Viena h,.i Îltlocmcau r·a-
poartele su b dicteul mtnlstrultll a ustriac. Con -
Le le S taekellJcrf,!, a mbasadorul r us. inform a
Petersburgul, in 1816, că .. printu L ::\Iet.t.ernich
~i - a aemonstrat arta de a tran"forma corpul
rliplom attc din Viena intr-un adevărat serai
&1. s~u".
n-or f 1 schimbat o virgula î n t e1·men1i oc.-
tului final elaborat .aici".
Neintentionînd să întreprindem o anal iză
o Congresului de la V iena, vom mentiona că
în cadrul lui, pe l î ngă regl ementarea p re-
tenţii lor teritori al e ale învin găto rilor lui
Napoleon şi o măsu ri lor menite să î mpie-
d ice reinstouroreo bonapartismului in
Fran ţa , o fost consacrată ideea lu i Metter-
nich privind " echilibrul european " . Acesr
concept viza stabi lirea unui asemenea ro-
port î ntre morile puteri, încît să se CJsigure
balanţa dintre ele şi dictatul voinjei lor în
lume, ignorîndu-se părerea celorlal te sta te
şi încălcîndu -se interesele ş i aspiratiile le-
gitime a le popoarelor. lntemeindu-se pe
politica reoctionoră de consolidare a rîndu-
ielilor feudale şi de înăbuş ire o mi şcărilor
revoluţiona re, sistemul metternichion al echi-
librului european, instituriona l izat şi prin
crea rea Sfintei Alian ţe, în toamna lui 1815,
reprezenta o nega re a dreptului şi o afir-
more o principiului fortei.
"0 stîn că a ordinii ... "
Prom •vîndu-şi sistemul, de p e pozit1i le
în cremenite ale senioru lui vechiul ui regim,
Metternich i-a fixat ca stîlpi de sustinere :
pe plan intern - mona rhi a ereditară, iar
pe plan extern - uniunea monorhilor.
Garanţi a echilibrului interior a l statului
- socotea el - o con stitu ia existenta unei
.stricte ierarhii feudal e, avînd ca insta nţă
s up rem ă autoritatea unei singure persoane
- monarhul. " Po litica Moiestăţii Sale Impe-
rial e - îi scria printului Esterhozy - are în-
treaga valoare o unei religii". Despărţit de
frămîl')tările populare pri n p latoşa unei pu-
ternice a ristocrotii, monarhul trebuia să-si
imp.u~ă voi nt~ supuşilor săi printr-o adminis-
tratie de o ngoo re ne iertătoare. Metternich
era portizanul ş i prizonieru l conceptiei Ca-
sei de Habsburg, după care poporul exista
pentru stat şi nu statul pentru popor. O
pol iţi e i nfl ex ibilă, un vast aporo t birocra-
tic, un cler reprezentînd statul în sinul bise-
ricii şi nu invers - iotă instrumentele prin
care se materializa această conceptie.
Referindu-se la rolul lui Metternich,
F. Engels arată că, spri jinindu-se "pe ma-
rea aristocratie feudolă şi financiară, pre-
cum şi pe birocratie ~i armată, el o reali-
zat, într-o măsu ră mu lt mai mare decît ri-
val ii săi, idealul mona rhiei absolute".
Dispretuind burghezia şi urînd proleto-
riatul în formare, suspectind intelectualito-
teo, curtea şi aristocratic din Viena con-
domnau ca periculoase o rice tendinte de
progres social şi pol itic. Tmpărotul Franz 1
avertiza : " ... N -o m nevoie de sava nti ; vreau
o'Jmeni care execută ceea ce le a rdon".
Şi cu toate că liberalism ul epocii era ane-
mie ca o p la ntă de seră, iar ideile radi-
cal e, socialist utopice erau şi ele firave,
o cenzură severă reprima fără crutare ti-
 bertatea cuvintului si a presei. E de-a
dreptul de mirare cu'm un om .cultivat ca
Mettern ich putea să afirme cu seninătate
că dreptul de a gindi nu implică şi "drep-
tul de a multiplica produsele gîndirii".
Tn domeniul extern, Metternich consid era
că .sistemul echilibrului european consti-
tuia "sufletul lumii politice".
Cancelarul milita cu înverşun are pentru
primatul Austriei în politica mondială. Di -
plomatul Pozzo di Borgo, sesiza în 1818
1ust că Austria, ca putere germanică ,
căuta să-şi asigure avantajele pe care le
avusese odinioară ca purtătoare a coroa-
nei Sfintului Imperiu Roman de Natiune
Germană ; iar ca putere europeană, dorea
să fie centrul sistemului general al plane-
tei în jurul căreia să graviteze celelalte
puteri, ca nişte sateliti. A şa se explică ac-
tiunea perseverentă şi constantă a lui Met-
ternich pentru îngrădirea veleitătilor Pru-
siei de a ocupa locul de vi oara întîia în Con-
federatia Germană, pentru tinerea în mino-
ritate •O Frantei, neutra lizarea Ang liei şi
îndeosebi stăvilirea influentei• crescînde ~
Ru siei pe con tinentul nostru.
Dar totodată Austria vedea în Sfînta
Alianţă o garanţie pentru propria sa secu-
ritate şi mai ales instrumentul de reprimare
a mişcărilor revoluţionare. "Uniunea între
monarhi - afirma Metternich - este iun-
damentul politicii care trebuie urmată , pen-
tru a salva astăzi societatea de ruina to-
tală". El preconiza ca natu ral şi sacru drep-
tul de interventie în treburi le altor state
pentru a sugruma mişcările revoluţionare.
Aşa cum subliniază unul dintre biografij
săi, pentru M etternich nu exista erezie mai
mare decît dreptul popoarelor de a dis-
pune de el însele. Ac reditîn d ideea că Eu-
ropa este "foarte bolnavă ", avind nevoie
• de un tra tament serios, el a făcut totul pen -
tru ca p rincipiul interventiei să fie accep-
tat de suveranii marilor pu teri. Tn fata re-
voluţidor din N eapole, Grecia, Spania, con-
gresele Sfintei A liante de la Troppau (1820),
Laybach {1821 ), Verona (1822) au procla-
mat dreptul de interventie în afacerile in-
terne ale ţărilor cuprinse de flacăra re-
voluţionară. Revolutiile din 1830 din Franta
- • - - + ~
FIŞIER BIBUOGRAFIC : Metternich : M emoi-
res, documenls et ecrits divers ... ; Talley-
rand : Memoires ; F. Martens : Recueil des
Traites et Conventions cond us par la Rus-
sie avec les Puissonces etrongeres - Troi-
tes avec I'Autriche, tome III (1808-1815),
tome IV (1815-1849); Constantin de G run-
wald : La vie de Metternich ; Maurice Pa-
leologue : Talleyrand, Metternich, Châteou-
~8
şi Polonia au generat o recrudescenţă a po-
liticii reacţionare a Sfintei Aliante.
Favorizat de forta claselor dominante a le
marilor puteri şi de s lăbiciunile m iş cărilor
revoluţio nare ale burgheziei, sistemul lui
M ette rnich a beneficiot de o relativă sta-
bilitate timp de cîteva decenii. Dezvoltarea
capitalismului, accentuarea contradictiilor
dintre marile puteri, creşterea luptei clase-
lor în ascensiune, mişcarea pentru unitatea
naţională au dat lovituri după lovituri aces-
tui sistem, determinînd în ultimă insta nta
destrămarea lui.
Nepă sător fată de convulsiunile sociale şi
politice ale maselor, Metternich s-a opus cu
înve rşunare mersului ireversibil •OI isto riei,
înscriindu-se în galeria marilor figu l'i e le
reactiunii europene din secolul a l XIX-lea.
Intrat în viata politică în anii Ma ri i Revo-
lutii Franceze, Metternich avea să-şi închei e
cariera de om de stat tot în.timpul unei re-
volutii, aceea din 1848. Cînd de Fonton, în-
sărcinatul cu afaceri al Rusiei, îi comunica
vestea că regele F ranţei, Ludovic Fili p, o
abdicat, prinţul Metternich a lăsat să-i .sca pe
exclamatia : "Ei bine, scumpul meu, totul
s-o sfîrşit !" La 13 martie, febra revolut ia-
nară cuprinde Viena. La pa latul imperial
Metternich objine proclamarea stări i de o -
sediu şi printul Windischgraetz se g ră beşte
să şi schimbe costumul civil cu uniforma de
general. Dar în tumultu l crescînd, al stră zii,
se aude tot mai des : " Jos Metternich !"
Arhiducele Ludovic găseşte o solutie : îi
cere să demisioneze. Omul core tim p de 40
de ani se considerase "o stîncă a ordinii"
de care se sfărîmaseră valurile revo lutiilor,
îşi punea pentru ultima dată semnătura
de cancelar al Austriei pe scrisoarea
de demisie prezentată împăratului Ferdi-
nand : "Cea moi invincib ilă dintre fort e,
aceea a faptelor, a pus capăt lungii mele
vieţi politice ... " Şi părăsi Hofburgul, iar in
citeva zile şi Viena, pentru a se reintoarce
numai după trei ani de exil.
Unsprezece ani va supravietui mortii sale
politice. Dor şi îna inte de a înch ide ochii,
in iunie 1859, îi mai spu nea încă, unuia din-
tre ultimii lui vizi tatori, baronul von Hub-
ner : ,,Am fost o stîncă a ordinii ... o stîncă
a ordinii !"
0 ~· ' ~& 0 .... ~-- & --L } .. 1. · ~ .-..~.. ·-
briand ; Henry Wickham Steed : La Monar-
chie des Hobsbourgs ; Henry Houssaye :
1815 ; V. P. Potemkin şi alfii : Istoria diplo-
maţiei, voi. 1 ; E. Tarie : Napoleon ; Henri
Robert : L'imperatrice Mo rie -Loui se ; Metter-
nich (Bol şaia Sovietskaia Entiklopedia). Prin-
tul Cl emen t Wenceslaw Lothar van M etter-
•
nich-Winneburg (Encyclopaedia Britannica).
 Proiecte militare
ale Reichului
ele ocupare totală
a României

Eşecul
tentativei
'
hitleriste
D. TUTU
'

Criza politica a regimului dictaturii mili-

tare fasciste, refuzul numeroaselor uni-
toti româneşti de a se supune ordinelor
comandamentelor germane, rezistenţa anti-
fascistă care se dezvolta în ţară, precum
şi infringerile suferite pe front de arma-
tele hitleriste în toamna anului 1942 şi
iarna anului 1943, ou determinat comanda-
mentul Wehrmochtului să se gîndească la
ocuparea Românie i. Tn ciuda repetatelor de-
claraţii de fidelitate făcute de An tonescu,
Hitler nu considera Pomânio o aliată si -
gură. Tn planurile naziste ocuparea ţării
noastre era justificat ă ca o "rezervă stra-
tegică".
Numeroase trupe hitleriste înfrînte pe
front ou fost obligate să se retragă, în
iarna şi primăvara anului 1944, pe terito-
riu l Românie i, {numai in luna martie so-
siseră peste 100 000 de oameni) ceea ce
1mpuneo o mare povară economică ţării.
Numai pentru misiunea militară germană,
in interval ul octombrie 1940-12 iunie 1941,

Ordtnut comandamentului httlerlst pn-

vind impărti,·co tcrLtoriului n omatttel îr~
zone mHitcu·e germane
 se c.heltui~erd cirţa 1 700 m1lio.ane lei 1, su-
m:~i~ crescfond astfel incit în ianuarie 1943
di6 buget.u l tari i se alocas.eră acestui scop
35 miliarde •. Pentru întretmerea armatelor
• · de ocupoţie in perioada <:>ctombr~~ 1940-~
ianu.orie 1944, s-au cheltuat 42 mal tarde let.
~ Faptul că Antonescu a acceptat proto-
cot.ul d in 11 ianuarie 1943, care prevedea
e~portul unor noi cantităti de ~rod_u~e pe-
trol iere, cerealiere, precum şa nd1careo
subventiei pentru în treţinerea armatei
germane de la 500 la 650 milioane lunar 3 ,
a amînat pentru un timp planurile de ocu-
patie efectivă o Romaniei.
Spre sfîrşitul anului 1943, in urma înfrîn-
gerilor suferite pe front, prin nordul
Romaniei se retrăgeou al te trupe germane
a căror intretinere intra tot în sarcina gu-
1

vernului antonescian. Tn aceste cond itii,

Comandamentul german o elaborat noi
planuri cu cara.cter agresiv înd1'1eptate îm-
'potrivo Romaniei, core urmau să fie apli-
cate la momentul potrivit.'
_ La ..26. . .i.anuode. .1944, era .în curs de . ela-
borare un proiect î n ved erea unei operatii
de ocupare a României (cifrată în nume de
cod " Margareta 11 "). la rîndul său ln martie 1944, Hitler a aplica t planul
Comandamentul "sud-est" al aviatiei ger- 11
"Margareta 1 în Ungaria. Temîndu -se in
mane p ropunea concomitent un plan de continuare de o sch imbare o atitudinii
ocupare militară a Romaniei, " in cazul Romani ei, Hitler 1-a chema t iarăşi pe
unei eventuale defectiuni". Reuşind să ob- Antonescu î n G ermania, pentru a- i cere
. . "" .
no1 as1gurarr.
tină protocolul romana-german de la
Deşi mareşalul dictator 1-o convins pe
9 februarie 1944, prin core Romania se
Fuhrer că nu-l abandonează, Comandamen-
obl iga sa exporte 950 mii tone cereale şt
tul arma tei germane din sud-est retncepu să
alte produ se agricole ; 3 milioane tone pe- propună ocuparea României. " Pe parchetul
trol şi alte mii tone minereu de magneziu, român va trebui să calce de acum i nainte,
bouxită precum şi mijloace de i ntretinere a cizma ţintuită germană" ă, era părerea core
armatei germane, teme rile lui Hitler s-au circula în codrul comandomentclo1· arma-
moi a te nuat. I otă de ce, după întrevederea tei germane. De altfel, dintr"un raport
dintre Hitl er ş i Anto nescu de la Klessehe im (5 aprilie 1944) al unui trim1s special al
- 27 februarie 1944 - planurile de acu - Cartierului general al Armatei germano
în Roman ia re :c~ca că "Gruparea 4 de
pare o Roma niei ou fost scoase de pe or-
a rmată nu mai ia în considera re nici
dinea de zi. Fă ră îndo ia lă, la aceasta o
un fet de rt.~porturi politice sau economice
cotri buit certitudinea fidelitătii lui A ntonescu
1
cu România, ci ordonă în Româ nia, Car-
care se angajase să satisfacă to ate cere rile
tierului general, ceea ce consideră nece-
~ermone, printre core ş i su bve nţ ia de l 11 O
sar". Reo litotea era deci confo rma cu in-
milioane lunar pentru intreti nerea armate-
tentiile ocupanţilor.
lo r germane.
Tntr-a devăr, prin ordinul Marelui Cartier
General german din 18 aprilie 1944, teri-
1
Arh. M.F.A., M. st. M.. do5ar nr. 437 ~~
fila lH. loriul României de pe lin;o generala -
~ Arh. M.A.E. fonei 71, Germallla, 91
\.OI.
Dună rea (20 km vest) - Urziceni-M1zil
"Sitlteza dis cuţiilor de la Marele Cat lltr Ge-
neral din ianuatie 1943·'. (30 km - est Ploieşti) Cislău-Cras na (loca-
3 Arll. 1\!.A.E., :fond 71, Germ;:mi<l , voi. 91.
lităţi în direcţia teritoriului zonei de ope-
' , ,Jut J'lalul de război al l\la1 el ui S ta t MaJor al
\Vchrmachtulul". România, 1 94~, p. 10 - · citat
din Anareas Hilgrilber " RclaPile ge1 mano-ro- 1) A rl1. I.S.I.S .P .. fond ~r . Xlli, do~c.r nr. 1!262
mdne 1938-1944,. pag. 78. fil a 6:!6.
.. . -:

30
•
T··u.pc !]Ci'nWl. C in 110mU!1.1.0. 0 .ctomb1'!.e A ugust I!JH :
prt.:onLerl a i cel o r ca.r e
l!J4(; . . l-nst.•ttc: Lo t'~" tmpu.ş L cu. JOr{a ... THILC.C tll ct)tt,2 f u 'CS C! I'C.C St~b OCU 1JUţt<t Lor

•' ,...... '. ~ •. ,, ~ ) •;;,.1; . . ' ... - . r_ • J •.., .. • - • • • • • \ • ... - .; ' ,..,. OI• •• 4~ \o. .. • ••• ·---.. • • •.,. • • • .,...

- .. :r:;; b .~ ...... - ..

raţii) - Muntii Gurgh:ului - se ~onsi deră în România se activizează forţe considera-

din acest moment zonă de operotte a ar- bile pentru a determi na dezertarea
matei germanei. României" 7 •
Mişcarea de reziste n!ă a ntifascista o Cu toate rela •tiile oficic1l , obundi nd în
poporului român a intrat în etapa hotărî­ declaratii recip1oce de loi alitate, mtre Hitler
şi Antonescu perspectivele se mentineau
toare in primăvara anului 1944. Coman·
aparent sumbre pentru Reich. La 20 mai
damentul hitlerist era din ce în ce moi ne-
1944, colonelul dr. Krull prezenta sefului
linistit de starea de spirit antihitleristă a O .K.W. un raport în care opino cei, de-
ro~ânilor, de dorinta lor - sesizată din oarece noile tratative economice româno-
ce în ce mai clar - de a răsturna dicta- germa.ne rămăseseră făro nici un rezultat,
tura a.nton esciană, core aruncase tora în cel moi indicat ar fi "ocuparea României cu
haosul economic şi financiar, in ororile şi scopul de a stoarce pînă la epuizare în-
calamitatile război ului ~i înrăutăţise consi- treaga forţă economică a ţării, în interesul
derabil conditiile de trai ale poporu lui. Co- continuării războiului de către Germania" . 8
mandamentul W ehrmachtului nu voia însă Tn acel moment între dosarele cele mai
tiO renunte la rcsursclo Româmei. Tntr-un urgente ale Wehrmocht-u lui si-o facut op::~­
raport dm 14 mat 1944, Hitler era informat ritia un plan care preconiza impartirea
c.a în Rom ânia se va ajunge la o situatie României în zone militare. La 26 iunie 1944,
similară cu cea din Italia.
Ca rtieru l general german o emis Ordinul
Expertii nazişti nu subapreciou riscurile nr. 16 44 care împă-ţea teritoriul tarii naos~
unei asemenea operaţii în conditiile în care tre de dincolo de linia frontului 1n şase
în România se intensifica lupta m işcării an- .
zone ŞI anume :
tifascista. "Ocuparea României necesită nu
1. Zona Bucure.; tiului (o t os si reg iune) cu-
numai forţe germane, aprecia acest docu-
pri nzînd judetele Ilfov, Vlo sca, Teleormon,
ment, pentru că În cel mai scurt timp ne
putem aştepta la crearea unor zone de gue- · Institu t Hit Zeltge::.chic;h tc r'.rch iv i\1Unchcl'l
rilă şi acte de sabotai. Fără Îndoială că ZU-12 (Fotocopie î n Arh. l.S .I.S.P.. ionel nr. 13,
dos ar 1262, fila 633).
• Andrcas Hil~tiber, op. c1t., pa:,;. !!70 " Jur-
• Deu~chcs Zentralarcluv Pot.:.dam, O~ l. t. •:he nalul de Război al ?llareluJ S ta t nlaJot· al Wellr-
Jlteeresmi~-ston in Rumaruen Bd. 3S. macntulut•' Romclm a, 19!!1, pa n. Si '57.

31
 1112.agtnea
- - - .
Olt, A rgeş, Muscel (generalul maior von
Mann, comandant}.
2. Zona Pl oieşti, cuprinzînd judeţele Pra~
hova şi Dimbovita (comandant, generalul
maior Kuderna}.
3. Zona Fă garaş, cuprinzînd judeţele Bra-
şov, Făgăraf·, Sibiu, Tirnava Mare, Tîrnavo
Mică, Alba, Turda, Hunedoara (comandant,
colonelul Bohaib).
4. Zona Craiova, cuprinzînd judeţele Ro-
monati, Vîlcea, Gor j, Dolj (coma ndant,
maior Tilscher) .
5. Zona Arad, cuprinzind judeţele Timiş­
Torontol, A rod, Bihor şi parte din Severin
(comandant, It. col. Skrbek).
6. Zona Orşova, cuprinzînd j udeţele Me··
hedin ţi, parte din Severin, Mureş (coman-
dant, căpitan Wiliams).
Comandantii trebuiau să î mpa rtă zon ele
in raioane ş i în baze militare luînd in
considerare potentialul trupelor, folosind li-
mitele naturale (rîuri, crestele munţilor}
care trebuiau să asigure "o sporire a secu-
l'itătii
• interne".
32
eLocventa a eşecuLui
_. :;:._ • ·_ ... -~-~ " ~ • . • . ..... ,'r,:
Sarcinile principale ale trupelor din
aceste zone constau în "rezolvarea eveni-
mentelor neobişnuite, mai ales cele poli-
tice". Aceste măsuri nu puteau însemna alt-
ceva decît ocuparea României prin forta
armelor, exploatarea fă ră crutare a rezer-
velor şi avuţiilor ţării în vederea aprovizio-
nării trupelor germane, transformarea te-
ritoriului nostru national în teatru de război.
Tn lunile mai-iul ie 1944, numărul militari-
lor germani în retragere pe teritoriul
României o crescut la 726 000. Pen tru i n-
tretinerea lor, Antonescu s-a angajat în
cu rs ul lunii mai să plă tea scă, lunar, 3 mi-
liarde lei numerar, plus alimente şi furaje,
încît întretinerea armatei de ocupatie ger-
mană în decursul celor aproape 4 ani a
costat 67 miliarde lei.
Da r proiectele de ocupţie totală ale ·
Wehrmachtului nu au putut fi puse în apli-
care. Tn vara cnului 1944.. _ luotq _,.. maselor
- _
populare devenise de nestăvilit. Se aproprau
zi lele ma rii cotitu :-i a lui august 19H...
O interesantă v1ziune o p1dorului Sovo Hentio a supra sfîrşitului epopeii
războaielo r doco-romone Intrarea triumfală a lui Traian În Sarmizegetusa
(vezi articolul Nu-i Încă prea tirziu ! pog 44}
Tntîlnire .sărbătorească între doi şefi de trib (Diego Rivera)
(Vezi articolul Pe urmele doctorului llarie Mitrea in Mexicr pag. 92)
Tn anul 1806, epopeea armatelor franceze ştergea
pentru totdeauna de pe harta Europei Sfintul Im-
periu Roman de Noţiune Germană, fondat in 962
de Otto ce' More. Decizia lui Napoleon 1 ero
irevocabilă . Fronz 11, cel de al XXI-Ieo împărot
di n Casa de Hobsburg, renu·nto lo titlul de monarh
al Sfintului Imperiu, iar coroana acestuia, veche
de aproape o mie de ani, devenea o strălucitoare
piesă de muzeu ...
('/ezi ort1colul Metternich, pog. 21)

Viena acum un secol şi jumătate, văzută dinspre

Palatul Belvedere - în core şi-o desfoşurot acti-
vitatea timp de aproape 40 de on1 Metternich
(pi~tură de Bernordo Bellotto - Canaletto 1720-
1780)
(Vezi articolul Metternich, pog. 21)
-t-
·-"'~"... ,_.,.,. ...._~ .. •.·:-.·_:o- •. ~ .... . ....
-~ _ .t • ,. .. ...... • • •
- -

::>
m
-
a:: V
J-
z
o
o
--z•
-
Q. • • •
o Momente Jin 1stor1a une1 legislaţii
1LI E CEAUŞESCU
doctor î n istorie
-·-;:.~~~.. ~· • v+-..........'!1:«
Tn Constitutia Republicii Socialiste Româ-
nia este consfintit şi garantat dreptul la
muncă, fiecărui cetăţean fiind u-i os1gurotă
posibilitatea de o desfăşura, conform pre-
gătirii sale, o activitate în domeniul eco-
nomic, administrativ, social sau cultu ra l, re-
munerată după cantitatea şi calitatea ei.
Prin
. . . stabilesc măsurile
lege se .. de . protec-
""' .
t1e ŞI secuntate o munc11, precum ŞI masun
speciale de ocrotire a muncii femeilor şi
copiilor. Dar a fost întotdeauna a şa ? Is-
toria m işcării muncitoreşti de pînă la eli-
berare ne oferă un număr foa rte mare de
exemple ale luptei pe care cla sa munci-
toare a desfă şurat-o pentru cucerirea şi re-
cunoa şterea drepturilor elementare la
rnuncă, la a s istenţă socială, la od ihnă. Di n
această luptă s-a născut de-a lungul ani-
lor - mai o les în secolul nostru - un sis-
tem rela tiv închegat de legi, cunoscut sub
denumirea g enerică de legislatia muncii.
Care este locul leg is laţiei muncii în istoria
societăţii român eşti ante rioară socialismu-
lui, care au fost etapele parcurse în a lcă­
tuirea ei, ce părţi pozitive şi ce lipsuri au
avu t diferitele legi din trecut, ce impor-
tantă o prezenta t adopta rea şi aplicarea
unei legislatii o muncii pentru lupta clasei
muncitoare pînă la cucerirea puterii ? l ată Tantal. Dezrobirea muncttoritor (1895)
cîteva aspecte dintr-un capitol important al
istoriei muncitorimii române, pe care ne pro- rob ile, core exprimau un crud adevăr :
punem să le prezentăm cit1torilor în rindu- " Este surprinzător cum aceşti luc rători merg
rile de moi jos. cu atîta cura j în faţa mortii ; sînt nevotji
însă a recurge la acest fel de muncă, fiindcă
,,Este surprinzător cum aceşti l ucrători nu ou alte mijloace de existentă ... " Citiva
ani mai t îrziu, în 191 O, ,,Calendarul mun-
merg cu atîta curaj în faţa morţii" cii", editat la Bucureşti, descria conditiile
Tn anul 1903, cu prilejul morjii unui mun- în core trăia şi lucra proletariatul : "Mun-
cit or petrolist la Gura Ocn itei, inginerul citorii locuiesc in case cu ferestre mici, fă­
Radu Negul ici scria aceste cuvinte memo- cute din bîrne... Lucru l muncitorilor începe

87
Coborîrco unui slipătol" tntr-un puţ de
petrol. ,.PltcuraruL" era coborH suspen-
dat. de o J riiLgltlc, uneori pînă la culm -
t.imi consi.c.l.crabile. Lucrind acolo în con-
ctitll JOUI'tc pl·imejdtoase pl.nU. ta epuizm·e.
Fotogi'U}ia datca!ă din 1885, de La Mot-
neşti Feme·L tuc1·înd tntr-o tabricct clt.n oraşut
Făgăraş

38
 lo 5 d'111ineaţa şi sfîrşeşte la 9 seara ...
Copi11 smt fortati să intre în fabrică, unde
luc.reaza alături de parintii lor, de la vîrsta
de 9 ani ... Munca e grea şi neigienică ... " Un
manifest lansat cu prilejul zilei de 1 Mo i
1900, constata : "Tn România, tora sala-
riil or mici si a muncii îndelungate ... exploa-
tarea este 'mai cruntă, asuprirea moi crudă ,
robia politică mai completă decît oriunde
.
a1urea ".
Aceste cîteva extrase din scrierile vretnii
zugrăvesc ta bloul condiţiilor grele, tragice, î.n
core se desfă s ura în trecut existenta muncl-
torimii noastre. Pentru schimbareâ acestor
conditii si-au ridicat cu putere glasul mun-
citorii", oi·oanizaţi i lc lor politice şi sindicale,
oamenii de stiintă romani cu vederi î nai n-
'
tate. Ca urmare· o actiunilor •
hotărîte ele
clasei muncitoare, statul a fost nevoit să
adopte o scrie de legi a le muncii care,
chiar dacă au fost numai parţial aplicate,
au contribuit la ameliorarea situatiei. , Bătă-
lia desfăsurată In jurul leg islaţiei muncii la
no1 în ţara o fost apriga şi îndelungată, iar
studiul ei se impune a fi făcut într- o legă­
fură indisolubilă cu isto ria patriei şi a miş­
cării muncito rcş1i, ca o latu ră in se pa rabilă
o acestora.
Ca orice fenomen istoric generat de în-
saşi dezvoltarea l egică a societăţii ro mâ-
neşti , legislatia muncii o constituit totodată
o necesitate obiectivă. Această necesitate
decurgea din dezvoltarea firească o in-
dustriei, ca ş i din creşterea numerică con-
tmuo a proleloriatului.
Subl inii nd interdependenta d intre dez.vol-
tareo relaj ii lor de productie ş i socializarea
muncii, V. 1. lenin 1emarca faptul că "ma-
rea industrie mecanizată nece s ită o neapă­
rată reglem en tar~ sistematică. a pro~ucţioi
şi un control soc1ol asupra e1. Una d1n ma-
nifestările aces tei te ndinte este legea pen-
tru reglementa rea muncii în fabrici" 1 .. h!u
este deci vorba de un fenomen co n1unc-
tural si nici de un element de cari ta te, ci
da un' irnperativ obiectiv al dezvoltării so-
cietăţii. De altfel, în toate tările care au
păşit pe colea capitalismului, l egislaţia
muncii apare In mod constant, desigur col
mai devreme în cele cu o dezvoltare in-
dust ria lă intensă şi timpurie.
Tn ce priveşte ţara noastră, lipsa unei le-
oisl otii a muncii, menită să reglementeze
~apol-turile dintre muncitori şi patroni, de-
venise o frînă î n calea dezvolt ării econo-
mice pe care se angajase România în a
două jumătate a secolului al XIX-lea şi, în-
tr-o mă sură şi moi more, după primul
război mondial. Elaborarea, modernizarea
şi unificarea leg islotiei muncii, adaptarea
ei la noile cerinte ale dezvoltării economiei
nu moi puteau fi amînate. Neglijorea sa u
subaprecierea acestor elemente stînjenea
însăşi consolidarea stolului burghez şi dez-
voltarea forţelor de productie.
1 v r. Lenin, opere , 'ol. 3, Bd1tura pollt1că ,
Bucu1eşti, 1955, p. 513.
"Grljau interesata a guvernantilor,
lupta organ izată a muncitorilor şi
opoziţia în v erş unată a patronului
Pentru o se putea merge pe calea dez-
voltă rii mai rapide a inaustriei româneşti
şi a se face fată concurentei străine, era
nevoie, pe lîngă folosirea conditii lor natu-
ra le de care dispunea România, şi de un
muncitor calificat şi viguros, care să poală
acţiona cu o forţă şi o eficientă spori tă.
Situatia munci1orilor nu putea deci să nu
intereseze, din unghiul de vedere capita·
lisr, a l obţinerii de profituri cît mai mari,
pe unii guvernanti ai vremii. Pe această l i-
nie, D. R. loanitescu, unul dintre miniş trii
muncii din acele timpuri, sublinia că " lu-
mea muncitorească, salariatii industrial i în-
deosebi, prin numărul lor tot mai more [...]
nu mai putea fi lăsată la jocul anarhic al
concurenţei. Pericolele erau prea mori pen·
tru întreag a o rganiza tie socială".
Rezultă î n mod pregnant că atît cercuril e
guvernonte cît şi unele elemente mai rea-
liste din rîndul claselor dominante au sesi-
zat necesi tatea obiectivă o adoptării unor
măsuri legislative de ocrotire a muncii,
pentru a impulsiona dezvoltarea prod uctiei.
To·i· D. R. looni}escu aprecia că "ocrotirea
muncitnreoscă e însă tot atît de costisi-
toare ca şi o maşină perfecţionotă". lată
ce-i facea pe patroni să se opună cu î n-
verşunare adoptări i legislatiei muncii.
lupta proletoria tului din România pen-
tru satisface retl unor revendicări economice
stringente şi asigurarea de libertăţi demo-
cratice, pent1 u consfintirea lor în legi ale
muncii, a constituit o trăsătură ca ra cteris-
lică fundamentală o istoriei patriei noastre
în întreaga perioadă o orînduirii copHo-
iiste. Nevoia de a înfrunta un dusman
puternic şi cu experienţă şi de a-i im.pune
revendicările sale o împins proletoria tul să
se organizeze. lncep înd din a doua jumă­
tate a secolulu i oi XIX-Ieo, toate o rganiza-
ţiile politice ale clasei muncitoare au în-
scris în documentele lor progromotice lupta
pentru impunerea unor revendicări majore
pentru toti oamenii muncii şi consfintirea
aces tora î n legi ale muncii. Tncă în progra-
lr~ ul cercurilor muncitoreşti, întocmit de
C. Dobrogeanu-Gherea în 1886, se cereau :
învăţămînt general, egalitatea femeii cu
bărba tul, desfiintarea dărilor indirecte ş.a.
P.S.D.M.R., creat in 1893, a inclus în pro-
gramul să u de luptă, între altele : stabi-
lirea zilei de muncă la 8 ore, repausu l du-
minical, reglementarea muncii femeilor şi
copiilor, asigurări sociale, constituir~~ une!
jurisdicţii o muncii la core să partiCip~ ŞI
muncitorii şi altele. Tn programul partidu-
lui comunist, adoptat la ~ 2 mai 1921 ~ ~r9 u
incluse, pe lîngă multe dm.tre revendrca:de
formulate anterior de m1şcorea munctto-
rească elemen te noi ca : asigurarea pro -
tectiei' muncii pentru to!i salariatii, regie-
39
 mentarea 'd urate i muncii în fabrici ş i pe
ogoa:-e, asigurarea de locuinte ig ienice
pentru toti muncitorii. Acestea au fost com-
pletate cu elemente noi la congresele P.C.R.
di n perioada interbelică, întregind astfel
tabloul reve n dicărilo r oamenilor muncii care
se cereau înscrise în legi.
Totodată organizatii le politice ale prole-
tariatu lui şi mai ales partidul comun ist au
desfăşurat o i nte nsă activitate în vederea
mobilizări i maselor la lupta pentru ca re-
vend icările lor majore, înscri se în documen-
tele programatica ale mişcării muncitoreşti
ş i co muniste din Rom ânia, să fie impuse
burgheziei ş i slatuate în legi.
Lupta organizată a praletariatului pentru
adoptarea de legi ale muncii care să pre-
vadă satisfacerea revendicărilor sale ma-
jore a întîmpinat rezistenta acerbă a patro-
nalului. Avizi după profituri tot mai mari,
patronii nu concepeau să facă nici o con-
cesie care să le dim inueze p rofiturile şi
considera u a ces te legi ca un atentat la
dreptul de p roprietate. Ei au tri mis nenu-
mărate memorii către !=JUvern şi corpurile
legiuitoare cerînd încetarea procesului de
adoptare a noi legi şi abrogarea celor exi~­
tentc. Tn unul din aceste memori i, întoc-
mit de Camera de comert şi industrie Plo-
ieş ti în 1933, se arăta că "în ultimul timp
s-a abuzat p rea mult de legife rări ca re,
prin derogări de la dreptul comun, au atins
prof und dreptul sfînt de proprietate si unele
drepturi cîştigate". · legiferarea lor au intrat într-o fază supe·
"Patronul se crede pe cuvTnt ... "
Consti tu ind, pe de o parte, o necesitate
obiectivă şi fiind pe de altă parte o urma re
a luptei hotărîte a p roletariatului, adop-
tarea legislatiei muncii s-a înscris pe orbi ta
vieţii cotidiene o societăţi i român eşti încă
din a doua jumătate a secolului al XiX-
lea. Primele elemen te privind regl ementa -
rea raporturi lor între muncă şi capital au
fost înscrise în codul civil din 1865 - e revendicări importante ale celor ce
drept într-un spirit cu totul defavorabil oa-
menilor muncii. A rti colul 1 472 stipula tex-
tual că "pa tronul se crede pe cuvint pentru
cîtimea salariului, pentru plata sal ariului
•
anului expirat ş i pentru aconturile dat·e pe
anul curgător [... }" Este lesne de p resupus
la ce abu zuri monstruoase a dus a ceastă
preved ere in diferendele dintre patroni şi
muncitori.
Tn unele legi adoptate în anii 1874, 1885,
1894, 1895, 1897 au fost apoi incluse ele-
mente ale legislatiei de protectie a muncii
si de ordin sanitar.
• Tn 1902, clasele dom inante au fost nevoite
să reglementeze, part_ial, ti mpul . de mun că
al l ucrătorilor mmon la nu mo1 mult d e
10-12 ore pe zi. Acea s!? preved:re wa fost
stipulaiă în Legea meserulor, c"!re InS? ave...a
şi un pronuntat aspect n.egat1v, lovmd f"!-
tiş în libertatea de orgamzare a munci-
tori lor. Cîţiva ani mai tîrz iu, în 1906, paria-
40
mentvl a vo ta t Legea asupra muncii mina·
rilor şi feme ilor in aşezămintele industriale
şi exploatările miniere, prin ca re se încerca
să se ocrotească munca lucrătorilo r dintr-o
serie de ramuri de activitate, iar în anul
1912, munca copiilor pînă la 15 ani a fost
limitată la 8 ore pe zi, o celor sub 18 ani
la 1O ore, iar pentru f emei durata zilei de
muncă era fixată la 11 ore pe zi, interzi-
cîndu-se în acelaşi t imp munca de noapte
a ucen icilor sub 17 ani. Pentru prima dată
în tara noastră s-a instituit în acela ş i an
(Legea breslelo r şi asigurărilor sociale) un
sistem de asigurări sociale. Muncitorii obti-
neau dreptu l de a primi ajutor în caz de
boală, invaliditate ş i bătrîneţe, iar patronul
era făcut răspunzător în caz de acciden te
profesionale. Se con stituiau case de asigu-
rare, fina nţate din fond uri de stat, din co-
t izotii etc.
O etapă nouă în impunerea unor reven-
d icări majore ale clasei muncitoare o con-
stituie perioada avintulu i revoluţionar din
ani i 1918-1921.
Tn această perioadă, proletariatul a silit
pe patroni să introducă ziua de muncă de
8 ore, să limiteze scăderea salariilor, să
acorde concedii de od ihnă plătite, pen sii
etc. ~e rema rcat . că aceste doleanţe au
f ost tmpuse potrondor, e drept numai tem-
porar, pes te capul guvernului si fără nici
un fe l de legiferare. •
O bţinerea satisfacerii unor revendicări si
r iooră o dată cu crearea P.C.R., core a con·
du~ cu clarviziune şi fermitate lupta prole-
ta n otulut pen tru aceste obiective silind cla -
sele dominante să facă concesif mai sub-
stantiale.
•
Tn lu mina prevederilor părfii a Xlii-o a
Tratatului de la Versailles, care stipu la cre·
a.reo Organ izaţiei Internationale a Muncii*,
ş.1. elabora:~o! în fi~care ţară, a unei legisia-
ţl l o m~nc11 ŞI sub 1mpulsul puternic al luptei
revo l uţ1onare, în ta ra noastră au fost luate
o serie de măsuri pe l in ia satisfacerii unor
mun·
cesc şi a legiferării acestor revendicări.
O primă măsură a fost aceea a înfiintă·
rii, în aprili e 1920, a Ministerului Muncii,
menit să se ocupe de problemele muncito·
res1i, b i n eînţeles în co nceptii p roprii orîn·
duirii capital iste. Tn atribuţiile acestuia in·
t~·?u, p ri ntr~ a.lte'le, w
el.oborare? ..u~.ei !egislo·
t11 o munc11 ŞI urmanrea aplicarn e1. Tnce·
pînd din septembrie 1920, muncitorii capătă
posibi lita tea de a-şi trimite reprezentantii
lor în o rga nismele create de stat, ca re
aveau menirea să rezolve probleme mun·
citoresti : este vorba de comisiile de orbi·
troj, create prin Legea pentru reglementarea
conflictelor colective de muncă.
La 26 mai 1921, a fost publicată Legea
pentru organizarea sindicatelor profesto·
nale, care, deşi conţinea multe prevederi
reactionare, permitea, pentru prima dotă în
* România fiind membr! fondatoare dln 1919.
România1 organizarea sindicală. Aceast6
lege a tost folosită de P.C.R. în lupta sa.
Tot în anul 1921 s-au luat unele mă suri
legislative, e drept de slabă eficientă, pen-
tru plasarea în muncă a şomerilor, creîn-
du-se, în acest scop, oficiile de plasare.
Prin lupta sa dusă multe decenii, proleta-
riatul impune, în sfîrşit, prin legea din 24
iunie 1925, pentru multe categorii de sala-
riaţi, respectarea repausului duminical ş i a
sărbătorilor legale. La citiva ani după
aceasta, proletariatul obtine reglementarea
pregăti rii profesionale şi cultural e a ucenici-
lor (Legea pentru căminuri de ucenici din
21 martie 1926).
La 13 aprilie 1927 prin Legea pentru orga-
nizarea serviciului de inspectie a muncii se
instituie, pentru prima dată i'n tara noast ră,
un serviciu de stat care supraveghea modul
în care se aplicau, de către patroni, legile
care stipulau revend icările proletariatului.
Inspectia muncii, cu toate limitele ei speci-
fice institutiilor burgheze, a fost deseori ne-
voită, sub presiunea luptei revolutionare,
să ia măsuri prin care obliga pe patroni să
respecte prevederile legale. Rapoartele
anuale ale celor 14 inspectorate a le muncii
contin - fără vrerea celor care le-au
creat - adevărate acte de condamnare a
patronilor pentru rapacitatea lor. Iotă cî-
teva spicuiri : "La fabrica de postav «Azu-
ga-. - semnala Inspectoratul muncii Plo-
ieşti - lucrătorii însărcinaţi cu distrugerea
materiilor vegetale din lînă, care se făcea
cu vitriol, au fost găsiţi cu mîinile arse din
cauza. lipsei de mănu ş i, deşi în contractul
colect1v se prevedeau".
Inspectoratul muncii Bucureşti raporta că
a găsit la lucru, contrar prevederilor le-
gale, 277 de copii sub 14 ani. Inspectoratul
muncii Tîrgovişte a trim is în ~ 930 M iniste-
rului Muncii o listă cu 37 de întrepri nderi
care. nu r.espec•au le~ile muncii. Tn 1930 pa-
tronJior Il s-au 1nche1at de către inspectora-
tele muncii, n· 1a i la Bucure şt i, peste 3 100
procese verbe o de contravenţie .
După o lur 1 ă de peste opt decenii, pro-
letanatul a reuşit să impună statului satisfa-
cerea legis lativă a . uneia dintre principa-
lele sale doleanţe, şt anume stabilirea zilei
de muncă de 8 ore. Această revendicare o
fost consfintită în Legea pentru ocrotirea
muncii minori/ar şi femeilor şi durata mun-
cii, adoptată la 13 aprilie 1928. Această
leş~ co~tinea ş i alte stipulaţii importante
pnvmd mterzic~re.a ~uncii copiilor, regle-
mentarea munc11 tmenlor, concediul de naş­
tere pentru fem ei etc. Nu rare au fost însă
caztfrile de !!"călcare a principalelor preve-
den ale leg11, fapt care pleda pentru conti-
nuarea luptei în vederea garantării zilei de
lucru de 8 ore şi a celorlalte drepturi mun-
citoresti.
• cedierilor, pentru ajutororea şomerilor de
La 5 aprilie 1929 a fost adoptată Legea
asupra contractului de muncă, una din cele
mai importante legi de ocrotire a muncii.
Legea consfintea o stare de fapt : contrac-
tele colective de muncă tncepuseră a fi Tn·
cheiate încă din 1920, prin transfo rmarea
deciziilor comisiilor de arbitraj în conventii
colective de munc ă.
Această _lege a abrogat, în sfîr şit, artico-
lul 1 472 dm Codul civil din 1865. Prin con-
tr'!ctul de muncă se regl ementau, pentru
p:1ma dată in România, raporturile juridice
dm!re P.atroni ş.i muncitori, se prevedeau
obl1gat11le .Patrc:ndor in ~e priveşte pregăti­
rea profestonala a uceniCilor, ocrotirea să­
nătăţii muncitori lor, con ditiile de muncă,
plata integrală o salariului' etc.
"Toţi la lupta, contra şomajului,
pentru ziua de muncă de 8 ore 1"
rn anii avintului lupfelor revoluţionare din
1929-1933, clasele dominante, intral e în
~an!că, au făcut noi concesii, datori tă ac-
tJUndor de luptă ale proletariatului. Astfel
1<?. 11 octo~brie 1932, prin Legea pentru in~
funfarea şt organizarea camerelor de mun-
că, o~ fost ~recte camerele de muncă (în
~ar~ '~!rau ş~ reprezentanti ai muncitorilor),
mst1tutu men rte, a ş a cum se arăta în lege
să ocrotească interesele celor ce munces~
i ~ă vegheze ta respectarea prevederilor
fegdor mu.~cii. Un an mai tîrziu, prin Legea
pentru înfunţarea şi organizarea J·urisdicţiei
muncii, iau fiinţă judecătoriile e muncă
alcăt.uite d in judecători şi asesori, menite sa
s?lut!oneze. conf_lictele dintre patroni şi mun-
c!tor!. Tn nndunle asesorilor intrau şi mun-
Citon.
Tn 1933 s-au luat noi măsuri pe
linia asigurărilor sociale. Astfel, la 7 aprilie
1933 a. fos! ~doptat? Legea pentru unifica-
rea astguranlor socto/e, în care erau salis-
făcu~e o ~erie de ~oleante majore ale pro-
letanotulul ca : as1gurarea muncitorilor în
c~z. de ,bc;>olă, maternitate, deces, accidente
ŞI mvahd1tate.
Spre sfîrşitul anului 1933 se încheia în li-
nii m_c;ui acţiun ea de adoptare o legislaţi ei
munc11, ca re a avut, după cum se vede o Im-
portantă latu ră pozitivă, democratică.' Dupa
a~~astă P.erioodă o urmat un proces de mo-
difiCare ŞI completare a legilor.
Consecvent pozitiei sale marxist-leniniste
partidul comun ist a subliniat totdeauna ccS
numai. prin luptă. revoluţionară se pot obti-
ne sottsfacerea şt respectarea revendicărilor
celor ce muncesc. "Toti la luptă - cerea
C.C. al P.C.R. într-u n man ifest de 1 Ma i
1931 :;- contra" şomajului, pentru ziua de
munca de 8 ore . Tntr-un alt manifest, P.C.R.
chema masele la luptă "contra scăderii sa-
la~iilor.. ·~ i mă;irii zilei de muncă [ ... ] pentru
as1guran soc1ole pe seama patronului şi
statului, pentru conced iu anual, contra con-
către comună şi stat". P.S.D. sublinia la rîn-
dul său într-un document că " drepturile cla-
sei muncitoare într-un stat sînt asa de mari
cît de mare este forţa clasei ~uncitoare<
41
 ,,Nu vi tamatr. legea nu va fi
n lclodată apHcată 1"
Desigur, legile muncii ou cuprins, in ace-
laş i timp, ş i prevederi core controveneau in-
tereselor oameni lor muncii, aceasta fiind o
a ltă trăsătură o legislatiei muncii din trecu t.
Astfel, prin adoptarea legii pentru ocroti-
rea muncii minerilor şi femeilor ş i durata
muncii din 1928 s-au creat conditii ca, oda-
tă cu reducerea zilei de lucru, să se reducă
şi salariile. Totodată s-a intensificot exploo-
•oreo muncitorilor. Tn privinţa legii asupra
contractelor de muncă, P.C.R. preciza, în co-
loanele ziarului "Munca zilnică", că avea
multe prevederi "sugrumătoare pentru .pro-
letoriot" .
Acest lucru este pe deplin explicabil dacă
ne ~indim că cercuril e guvernanta au con-
simţit la adoptarea legislaţiei muncii nu-
ma i sub presiunea puternică a luptei revo-
luţionare, scontînd, în acelaşi timp, că vor
putea stăvili avîntul revoluţionar şi vor con-
solida regimul burghezo-rnoşieresc. Stinge-
rea luptei de clasă ş i realizarea "păcii so-
ciale" cu ajutorul legislatiei muncii deveni-
seră o obsesie pentru guvernanţi.
Tntreaga legisl aţie o muncii avea, de alt-
fel, un caracter contradictoriu. Aşa, spre
exemplu, camerele de muncă erou prevăzute
prin lege ca institutii autonome. Tn textul le-
gii respective se stipula însă că fără avizul
Ministerului Muncii ... camerele de muncă nu
pot întreprinde nimic.
Tn l egislaţia muncii abundau elementele
demagogice. Clasele dominante fuseseră ne-
voite să consimtă la adoptarea de legi
ale muncii, dor nu se grăbea u să ia măsu­
rile materiale corespunzătoare pentru o do
viaţă prevederilor lor. S-a ajuns atît de de-
parte încît în 1928, cînd s-a dezbătut în par-
lament legea pentru ocrotirea muncii
minerilor si femeilor şi durata muncii, 1. G.
Duca ş i Di'ny Brătianu au os.iguraţ pe patr?~i
că " aceasta lege nu va f1 apl1cotă niCI-
odată" .
Am amintit despre institutia care se nu-
mea oficiul de plasare. Dar iată ce spunea
la 2 martie 1928, în parlament, un deputat :
"Astăzi, cind avem p~ste 200 000 de şo men
în ţara românească [...] nimeni nu s-a ocu-
pat de rezolvarea problemei [ ...] Este ade-
vărat că Ministerul Muncii a infiintat anu-
mite oficii de plasare, dar aceste oficii de
plasare, neavînd caracterul obligativi tăţii,
nu pot ca să co respundă nevoilor şi nici să
aibă autoritatea necesară ". Un an mai tîr-
ziu, la 2 decembrie 1929, un alt deputat, re-
ferindu-se la o serie de încălcări ale legis-
latiei muncii, spunea : "Domnilor, ziua de
lucru de opt ore, care trebuie să asigure re-
intrarea în lucru o muncitorilor fără de lu-
cru, n-ati pus-o în aplicare nici pînă astăzi
in mod efectiv. Se lucrează si astăzi 10- 12
ore sub ochii inspectorilor muncii" . Tn pa r-
lament ou fost citate cazuri revoltătoare de
inspectori ai muncii mituiti de industriaş i,
42
pentru a permite diferite abuzuri !mpotn 10
muncitorilor.
Cu toate lipsurile ei, adoptarea legislatiei
munc1i o constituit, în ansamblu, un succes
al luptei proletariatului împotriva for! elor
retrograde a le societăţii . Lupta proleto ria-
tu lui ş i a mişcări i muncitoreşti în frunte cu
P.C.R. pentru adoptarea şi aplicarea legis-
laţiei muncii nu poate f i separată de istoria
acestora ş i a patriei fără a excamota ade-
vărul, fără a simplifica problematica socială
din .ePC?Ca respe ctivă, fără o face loc orbi-
tronului.
Faptul că legislaţit!l ţării, poziţia claselor
sociale ş i a grupăril er politice fată de ea
reprezintă o parte integrantă a istorici o
fost evidentiat încă din secolul 1recul de
mu l ţi gînditori. Astfel, Mihail Kogăln i cean u
susţinea că, "pentru ca o isterie să fie com-
pletă, trebuie să trateze asemenea despre
legislatia ţării", iar "bărbatul de stat în is-
to rie învaţă [ ... ] legile care au avut înrîu-
ritea cea mai priincioasă sau ceo moi stri-
căcioasă asupra patriei, asupra culturii, asu-
pra moralului noroadelor " .
Istoria d rarna tf~~ a ~onffletel o r
rJn mu ncă ş f lenislatfa muncii
Este îndeobşte cunoscut ca atît actiunile
revoluţionare cît şi conflictele de muncă au
avut drept cauză fundamentală situajia grea
a maselor, determinată de intensificarea ex-
ploa tării. Dar, în a fară de cauza funda-
menta lă, fiecare confl ict de muncă o
avut şi cauze imediate, strîns le~ate de le·
gislaţia muncii, care l·a u deoseb1t de altele
şi i·au imprimat anumite parti cularităţi. Aşa,
spre exemplu, cauza n emijlocită o grevei ce-
lor 12 000 de mu ncitori fo restieri din Valea
Mu reşul u i din 1929 a constituit-o faptul că
"patronii, la încheierea contractului colec-
tiv de muncă, nu au voit să respecte dorin-
tele muncitorilor". Cauza imediată a grevei
muncitorilor minieri de la Lupeni din au-
gust 1929 o fost refuzul patronilor de o
reîn noi contractul colectiv de muncă, care
cuprindea în prevederile sale unele drepiuri
economice ale oamenilor muncii. Cauzele
imediate ale conflictelor de muncă apar
mai clar conturate dacă sînt analizate în
strînsă legătură cu legislatia muncii.
Este evident că acest ansamblu de legi
era, în condiţiile de atunci, singurul instru-
ment care, cu toate limitele sale, reglemen-
ta raporturile dintre patron şi muncitor, fixa
locul muncitorului în cad rul procesului de
productie, îi acorda o oarecare protectie, îl
scotea de sub imperiul bunului plac şi libe-
rul ui arbitru oi patronului, îi conferea şi îi
apăra într·o anumită măsură demni1atea
de om. Lipsa cnei a nalize complexe a cau-
zelor conflictelor de muncă, ignorînd pe cele
imediate, ~enerate de problematica legisla-
ţiei munci1, facilita actiunea clas·e lor do-
minante care că utau să acrediteze ideea că
muncitorii, indiferent cît li se va da, vor fi
mereu nemultumiji; fapt ce or duce lq de- ciale este fa p tul cci lupta pe core o gene•
gradarea societatii prin ten dinte con~ul11o · rat·o s a soldat, în cele moi multe cazurit
toriste. Acest luc1 u a fost demasca! cu tario cu succese do saamă pentru oamenii muncit
de luptătorul şi publicistul comunist Gh. Vo- pe linia e s tompării, în anumite momente, o
silescu, core arata că "în realitate munciro- politicii anti populare o claselor dominante.
rii duc o viaţă do robi şi dacă pretind o îm- Acţiunile revol uţionare pentru adoptarea
bunătăţire o traiului lor, fabricanţii, care îş i şi aplicarea legislaţiei muncii s-au înscris,
mă resc copitalurile cu milioane stoarse din în mod organic, în lupta generală du să de
vlaga muncitorilor, se plîng că l ucrătorii, prole tariat pentru sfărîmarea orînduirii bur-
prin pretentiile lor, ruinează industria" . ghezo-moşiereşti ş i construirea unei socie-
Studiind revendicările muncitorilor într-o tăţi noi, lipsită de exploalare.
etapă dotă, în raport cu stadiul de dezvol- Ele au constituit o primă etapă in lupta
tare a l societăţii, analizînd evolutia legis- pentru o legi s laţie a muncii care să cores-
latiei muncii, evidenţiind şi faptul că legile pundă cît mai bine intereselor clasei mun-
adoptate nu se oplicau decit în parte, re- citoare, a şa cum a putut fi înfăptuită în
zultă limpede că muncitorii, în general, România, prin grija partidului nostru, abia
n-ou depăjit, prin doleanţele lor, posibilită­ după ce clasa muncitoare s-o eliberat de
ţile moterrale reale ale societăţii . De fa pt, exploata re.
in majoritatea cazurilor, muncitorii cereau Amintim că în ani i 1945 şi 1947, P.C.R. o
să se legifereze drepturile lor sacre, fără condus lupta maselor largi populare pentru
de core nu puteau să participe la procesul încheierea contractelor colective de muncă,
de producţie, iar apoi aceste legi să fie menite să apere interesele oamenilor mun-
respectate. Muncitorul voia să fie tratat pe cii, iar în 1950, din initiativa partidului, a
măsu ra rolului pe care-I deţinea în procesul fost adoptat în Româ nia primul cod al mun-
de producţie şi în dezvoltarea societăţii, iar cii, care reglementează fundamental, pe bo-
partea din venitul national care ii era re- ze cu totul noi, relaţiile dintre muncitori şi
partizată să fie în raport cu acest rol. El întreprinderi.
devenea tot mai conştient că respectarea Tn condiţiile orinduirii noastre socialiste,
demnităţii sale de om şi satisfacerea do- leg islatia muncii expri mă unitatea de inte-
leantelor sale fireşti constituiau un drept rese şi teluri ale muncitori lor şi înlreprinde·
inalienabil şi nu un gest de "caritate" rilor. Această unitate izvorăşte din insa şi
din partea patronilor. natura socialismului, cînd toate bunurile
t
materiale sînt proprieta tea întregu lui popor.
Lupta. maselor pentru reglementarea
relat1il.or sociale Tn trecut, premisă
a legislatiei muncii da azi Aurel Clupc. Fabrica nu Lucreao:d, t.rct
şomeri (1832)
Se poate spune că leg islatia muncii re-
prezintă o sinteza, o chintesenta a proble-
nlalici i sociale. Aşa se explică de ce m iş­
carea muncitorească i-a acordat o mare
atenţie şi de ce majoritatea conflictelor de
m~ncă. ~.mtre muncitori ş i patroni î~ timpul
ormdu1n 1 burgheze au avut ca mot1ve ime-
diate aspecte legate de problematica legis-
latiei munci i.
Din aceste considere nte apare deplin jus-
tificată necesitatea studierii luptei proleta-
riatului în domeniul adoptării şi al respec-
tarii legilor muncii. Este necesar să fie re-
marcat faptul că, dacă despre grevele pro-
letariafului, despre actiu nile revolu ţionare
ole oamenilor muncii d in trecut s-a scris
destul de mult, legătura dinlre această miş­
care şi legislaţia muncii a fost mai puţin
tratată.
Desigur, aceasta nu înseamnă a acredita
"deea că legislatia muncii ar constitui un
element axial, in jurul căruia se învîrtea în
recut societatea românea sca. Ea constituie
msă o parte din angrenojul social fără de
care nu se poa te înţelege ansamblul feno-
menelor social-istorice.
Un olt con siderent care impune ca pro-
blematica legislatiei muncii să nu fie igno-
rată in analiza fenomenelor istorice şi so-

43
TRISTETILE >

MUIE/ Cl/0

Aici -
a- fost o mare capttatd
şi-un rege dac temut.. . Im-
pă?·atulu·L v!cto1·ios îi este
p,.ezentat t nt.put neinsutte-
ţit al tui Decebat (de taLiu
elin tabloul " I ntrarea trium-
faLă a tui Traian în Sa?·mi-
zegetu.sa")

Mânâstirea Căldăru sani.

•
Intri pe p oa rtă, obătî ndu-te spre grupul
de cons trucţi i mărunte din partea stingă o
cleei străjuită de brazi, core duce spre in-
trarea bolt ită a clopotnitei. A colo găseş ti
-
cîteva odăi, nu prea încăpătoare, care a dă­
posteau cîndva micu l muzeu oi mănăstirii.
Tn aces te în căperi .se află unele exponote
demne de toată a tentia. Ne gî ndim, de
pildă, ·la cele cîteva icoane executate de
Grigorescu ş.i unele lucrări ale lui Savo Hen-
tia. Si •nu .se poate să nu zăbovesti cîteva
clipe' în fata unuia dintre tablouri:.. foarte mult. A trecut prin multe... P-aici a
fost cutremu r... Cutremurul cel mare din
'40 1-a năru it, Împreună cu un perete pe ca re
UN VALOROS TABLOU ISTORIC era fixa t, şi atunci s-a prăpădit rău de tot.
Dar noi11 l-am scos de sub dărÎmături şi a
Existăaici (de cînd oare ?) un tablou, ~

impresionant prin dimensiu ni, temă, dar,
din păcate, mai oles prin... starea sa de
gravă deterior.a re. Si, oprindu-te o clipă
mai mult în fata lui; privindu-1 •atent, începi
să -i descifrezi, una cîte una, tainele.
Scurtă şi tragică, povestea acestui ţablou
este ,lip.sită de fa ima ce i s-ar fi cuvenit,
credem noi. Tn orice caz, i s-ar fi cuvenit
cu mult mai mult decît vorbele domoale,
deşi totdeauna pline de căldură, ale insoti-
torului care, de obicei, prezi ntă tabloul cam
a şa : "Este o piesă rară, la care tinem
ramas ...
Si noi spunem acelaşi lucru : d upă f ie·
care încercare el a rămas ... dar tot de fie·
care dată •lipsa de interes ş i ocrotire i-au
adăugat o no uă ra nă. Şi. rănile .sînt multe ...
Pînza, sfîsiată pe alocun, vopseaua scoro·
jită, cîrptlcelile primitive dau tabloului o
înfăti sare dezo lantă.
Dar săne expl i căm.
Este vorba, citind ·inscriptia pe care ta·
bleul o po artă în dreapta, jos, de o pînză
cu subiect istoric a lui Seva Hentia. Prin
compoziti e ş.i subiect, lucrarea aminte şte de

44

1 menea lucrare, purtînd semnătura unui mare
MARIAN STEFAN
• românească cu subiect istoric nu este atît
celebrele metope ale Columnei. Tabloul
poartă dota 1880 ; a fost executa t deci la
numai doi ani după războiul pentru cuce-
rirea independentei de stat, la care auto-
rul participase, împreună cu G rigorescu, ca
pictor de campanie, dar tema sa este din-
tr-o epocă mult anterioară, og lind ind un
moment important legat de na şterea po-
porului nostru.
Multă vreme, tabloul "INTRAREA TRIUM-
FALA A LUI TRAIAN tN SARMIZEGETUSA"
- căci despre acesta este vorba - 1 a fost
socotit pierdut. Aşa era mentionat chiar în
lucrările de speci al itate consacrate lui Sava
Hentia. Tn ult imii an i s-a constatat că ta -
bloul nu d ispă ruse, ci exista la Căldă­
ruş.ani.
---~----~----
P rin cele cîteva figu'r i d e
d aci, mîndri în înfrîngere,
care au. vegheat pînă în
u.tttma clipă, împ1·eu.nă cu.
r egel e to1·, soarta ţ4rii, a?·-
t isiu.t subl inia zbuciumuL
acestui p opor, neclinti t în
u r a tu i faţă de cei care î i
sugru.mau. libert atea (de(a-
ttu)
Nu este cazul a ici .să facem o discutie
amplă privind cal itătile artistice ale acestei
lucrări. Este o probfe mă o speci ali ştilor în
istoria .artei româneşti . faptul însă că o ase-
a rtist, se află într-o stare jalnică, ne-a în-
demnat să o şternem aceste rîn duri, f iind
convinşi că cei în drept vor interveni. Şi
acest lucru e foarte 1nece.sar, că ci pictura
de bogată încît să fie îngăduită risi pa.
Am mai putea .ad ă uga că Bu cureştii se
află numai la treizeci de kilometri de Căl­
dă ruşani şi m ăcar acum cînd, vă asi gură m,
nu-i Încă prea tÎrziu, luati-vă in ima in di nti,
tovarăşi specialişti,Ji faceti un serviciu cul-
turii noastre, salvîn tabloul 1
P.S. Cînd am văzut ultima dată, în aprilie
1969, acest tablou, la Căldăruşani se ame-
naja, f apt îmbucurător, un nou muzeu ; în-
cepuseră o fi prinse pe panou ri cîteva din
lucrările mai rare. Insotitorul nostru ne-a
vorbit chiar de amenajarea unei săl i Ma-
tei Basarab. Şi ne mai spunea că încă se
mai aşteaptă veni rea celor de la Bucureşti
- aşa-i numea dînsul pe specia l i şti.
Ne gîndim că într-un looal nou tabloul ar
trebui să fie restaurat, lucru pe care, de alt-
fel, îl şi merită pe deplin.
45
Ru ine l~ cetăţii atr•bu.its
•
lui N egru VOlta

E
• •
is 1

un
PAVEL CHIHAIA

Este firesc ca frecventa numelui lui "Ne-
gru Vodă" la vechile aşeză ri din Ţara
Românească (oraşe, cetăţi, mănăstiri) să fi
preocupat intens istoriografia românească,
în etapa ei precritică, cînd s-au propus di-
ferite identificări ale acestui voievod. B. P.
Hasdeu considera că "Negru Vodă al tra- 11
ditiei populare nu ar fi decît o personifi-
care a dinostiei Basarabilor. Aplicînd ega-
litatea "Negru" = Basar(ab, Hasdeu con-
sideră că Radu Negru" înseamnă Radu 1
11
Basarab. A. D. Xenopol aşază pe "Negru
Radu" în momentul 1290, considerînd vero·
similă această dotă prezentată de letopi-
setele muntene drept cea a "descălecării•.
Ar fi vorba, aşadar, de un Radu moi vechi,
predecesor al lui Radu 1 de la sfîrşitul seco-
lului al XIV-lea. D. Onciul este de acord cu
identificarea lui "Radu Negru• propusă de
Hasdeu, văzînd în el pe voievodul Radu 1.
N. Iorga nu se poate însă împăca cu aceste
opinii, arătînd - judicios după noi - că
Radu 1 o fost "un voievod de oarecare im-
portantă pentru călugării pe care i-o prote-
jat, dar de la core nu ne-o rămas nici un
document•.

46
 • 1 - -.--- .---. ~- ·-: • - ~ --- · : - :- - -·--- • ··:··. -- • • • ~ ~- - - - - - • - -. • -- •• - ·.~ -

Intr-un document al lui Alexandru Il Mihnea dat mănăstirii Tismana, scris la

8 ianuarie 1569, care ni s-a păstrat in original, apare pe neaşteptate numele unui voie--
vod care nu e Întîlnit pină la acea dată În documentele muntene - "Negru Vodă" - ,
atribuindu-i-se "intemeierea Ţării Româneşti". Şapte ani mai tîrziu, la 28 aprilie 1576,
sînt emise alte două acte, de către acelaşi voievod, destinate aceleiaşi mănăstiri, care
pomenesc din nou de "Negru Vodă''.
Către sfîrşitul secolului al XVI-lea, un călător francez, eruditul Iacob Bongars,
şi prin 1599, Baltasar Walther 'i Nicolae lstvanffy, menţionează o cetate ruinată 110
lui Negru Vodă" pe cursul superior al Dîmbovitei. Un alt cronicar, raguzanul Giacomo
Luccari ne destăinuie, în aceeaşi vreme, citeva ştiri - oricum primele - despre acest
misterios "Negru Vodă", Întemeietor al Ţării Româneşti şi ctitor de cetăţi.
Tn tot cursul secolului al XVII-lea, numele său, asociat adesea cu cel de "Radu",
poate fi găsit intr-o serie de cronici, pisanii, documente şi inscriptii. Oraşe şi cetăfi, al
căror trecut se pierde in negura timpurilor, trec drept ale lui "Radu Negru", ca şi bise·
ricile "domneşti" din vechile cetă!i de scaun ale Jării Româneşti, Curtea de Argeş şi
Cimpulung-Muscel. Cronica Jării Româneşti alcătuită in vremea lui Matei Basarab,
incepe prin "descălecarea" lui "Radu Negru'' despre a cărui origine nu ni se dau insă
nici un fel de lămuriri.

XVI şi
anume in hrisovul din 27 mai 1510-
a fost mai întîi impus de o cronică, evi-
PE FIRUL VECHilOR SCRIERI dent anterioară pe scara t impului, unde un
cognomen (supranume) putea fi mai uşor in-
serat decît în textul unor documente de can-
celarie, rig uros concepute. lată de ce cerce-
O primă observaţie, care constituie şi
tarea despre "Negru Vodă'' s-a început cu
punctul de plecare al investigatiilor în legă­
analiza pasajului 11 descă l ecatului'' de la în-
tură cu 11 Negru Vodă" 1 este că voievodul
ceputul cronicil or muntene.
core apărea în hrisoove numai cu numele
N eputîndu-se preciza însă momentul în
său legendar - fapt întîlnit o si n gură dată
care a fost scrisă această parte de început
i n documentele interne din secolele XIV- o Letopisefului Cantocuzinesc şi a Cronicii
Bălenilor, s-au analizat aceste lucrări în-
s Vezt Pavel Chihaia, C ine a fost ,.Negru
Vodd" tntemeietoT de cetilţl şi ctltor de biserici 'l cercîndu-se descompunerea lor în părfile
in "Pnglnl de artă veche românească (de la componente şi dotarea lor, pentru a se
origint ptnA la sfîrşitul secolului al XVI-lea)",
in curs de apariţie lli\ Editura Acad.emlel. surprinde procesul de amplificare o croni·

47
 cii originare, care con ţ inea şi numele lui
" Negru Vodă " , urmînd ca ulterior să se
găsească izvorul popular sau cărturăresc,
inspiratorul acestei scrieri, izvor care ne-a
purtat apoi paşii către misterioasa fiintă a
lui "Negru Vodă".
Continuîndu-se cercetările reg retatului ~·
P. Panaitescu, care a stabilit că atît Letop•-
seful Cantacuzinesc, cît şi Cron ica Bălenilor
au continuat, fiecare pe un drum propriu,
orientat după interesele de familie, cronica
pierdută a lui Matei Basarab, s-a precizat
că această din urmă lucrare redactată la
18 septembrie 1653, a consemnat numai eve-
nimentele cuprinse între anii 1633 şi 1653,
folos ind pentru intervalul d~ la "desc?l~­
care" pînă în anul 1633 ma1 multe scnen,
printre care o cronică, în limba slavă, a Ţă­
rii Româneşti care se încheia la anul 1591.
După ce s-au analizat părţile compo- Vechea pecete a Cîmpulungutut .
nente ale cronicii pierdute a lui Matei Ba-
sarab şi s-a constatat că compilatorul din
secolul al XVII-lea nu a alterat trăsăturile
caracteristice ale scrierilor pe care le-a fo- prefacerile social-politice din societatea
losit si care şi-au păstrat astfel o serie de feudală a secolului al XVI-lea în Ţarc Ro-
caractere proprii epocilor succesive, s-a mânească.
reconstituit partea de început a acestei cro- Prin urmare, operaţia analitică a con stat
nici, unde se relatează "descălecarea". S-a pînă la acest punct al cercetării în com-
ajuns la concluzia că paragraful întemeieri i partimentareo cronicilor existente - care
Tării Românesti nu conţinea în versiunea se prez intă ca n işte conglomerate de
Matei Basarab interpolatia cu "rumânii din scrieri independente - în părţile lor com-
Roma" descălecati la "Turnul Severinului" ponente.
ş i "pre Dunăre în jos", precum şi cu "ba- Am dedus astfel că atît Letopiseţu/ Can-
novetii ..• ce le zicea Basarabi", care a fost tacuzinesc, cît şi Cronica Bălenilor au por-
adăugată de către primul redactor al fa-
nit de la cronica pierdută a lui Matei Ba-
sarab. Aceasta din urmă a preluat, ca
miliei Cantacuzinilor, cel din 1665. scriere de bază, cronica slavă din 1591. Tn
Trecîndu-se la analiza cronicii slove din sfîrş it, cronica slavă a ajuns la extensia din
secolul al XVI-lea, preluată de redactorul 1591 pornind de la lucrarea pe care am
lui Matei Basarab, s-a stabilit că şi această numit-o conventional Cronica despre Radu
scriere, aflată în prezent înglobată în Le- de la Afumati şi care a fost redactată în
topiseful Cantacuzinesc şi Cronica Băleni­ 1525
lor, este opera mai multor cronicari succe-
sivi. Trebuie să mentionăm că o serie de
observatii noi au putut fi adăugate cebr
existente, datorate excelentelor editii cri- PARCURGîND CRONICA DESPRE RADU
tice ale Letopisetului Cantacuzinesc (ed. DE LA AFUMATI
•
Const. Grecescu şi Dan Simonescu) şi Cro-
nicii Bălenilor (ed. Const. Grecescu), care
ou consemnat în aparat diferitele variante, O problemă extrem de importantă şi cere
precum şi a versiunii inedite publicată de cuprinde sîmburele descoperirii lui "Negr:J
1. 1. Georgescu. S-au distins anume trei Vodă" este cea a limitelor acestei cronici
etape ale acestei cronici slove, prima fiind de început a Ţării Româneşti.
o cronică craiovească, despre Radu de la S-a acreditat, în general, opinia că leto-
Afumati - pe care am num it-o, în moq piseţul slav al Ţării Româneşti, pe care 1-c
convent ional Cronica despre Radu de /a preluat cronica pierdută o lui Matei Basa-
Afumati - scrisă în anul 1525. Această rab şi se găseşte, prin urmare, în Letopi-
cronică a fost dusă mai departe de un re- seful Cantacuzinesc şi Cronica Bălenilor,
dactor care descrie domni ile ulterioare lui descrie evenimentele petrecute între anii
Radu de la Afumati, pînă la Radu Paisie 1508 şi 1591. Cronicarul lui Matei Basarab
(1545). Tn sfîrşit, o a treia etapă - ş i cea ar fi adăugat la această scriere, cea mai
mai lungă - pare a fi fost scrisă de mai timpurie pe care a găsit-o, o parte de în-
multi cronicari (1545-1591). Deosebirile de ceput, core să lege 11 descă lecarea• Ţării
viziune între cele trei părţi ale cronicii sînt Româneşti de ·anul 1508. Prin urmare,
evidente şi ele oglindesc, în primul rînd, această parte de început1 dintre anii 1290
 Piatra de mormint zisă a Lu.i Radu Negru (Muzeut de
şi preluată şi de cele două
1508, care a fost
scrieri existente, Letopiseţu/ Con tacuzinesc
şi Cronica Bălenilor, ar fi o pură inventie a
cronicarulu i lui Matei Basarab, o aglome-
rare de date ş i întîmplări fără nici o legă­
tură cu realitatea.
Dar această presupunere poate fi cate-
goric infirmată, atît prin critica internă a
celor do uă cronici existente, cît ş i prin re-
flexele pe care Cronica despre Radu de /o
Afumati le-a lăsat într-o serie de scrieri şi
reprezentări, neglijate pînă în prezent.
Tntr-odevă r, vom observa că între prima
parte (între 1290 şi 1508) a Cronicii despre
Radu de la Afumati, cea considerată pînă
în prezent ca elaborată la mijlocul seco-
lului al XVII -le a, şi cea de-o doua (1508-
1525}, socotită autentică, există nu numai o
un itate de viziune şi de structură compo-
ziţ ională, dar şi unele asemănări stilistice,
precum şi lingvistice. Dacă considerăm ce
sti ri au preocupat pe cronicar în legătu ră
cu voievozii pe core îi consemnează între
domniile lui Mihnea cel Rău (1508) ş i Radu
de la A fumati (1525) - anii de domnie, cti-
toriile religioase, confl ictele interne sau
sfîrşitul sîngeros al unor voievozi - con-
stată m o perfectă continuitate între aşa­
numita 11improvizatie", core descrie seco-
lele XIV-XV ş.i cronica secolului următor.
Se poate dovedi, apoi, prin simpla ală­
turare a pasajelor respective, că ambele
părţi (pînă la 1508 şi între 1508 şi 1525) pre-
zintă cel pu tin trei pasaje asemănătoare.
Totodată găsim în partea de început (ca
ş i în partea moi dezvoltată a Cronicii
despre Radu de la Afumati) unele cuvinte
slove, precum ş i "tituluşu i H în limba slavă,
care nu puteau fi scrise de cronicarul din
secolul al XVII-lea. Tn sfîrşit, o serie de le-
gături de fond între cele două părţi ale
Cron icii despre Radu de /o Afumaţi şi nu-
artă at R. S. Romdnta)
meroasele ştiri din secolul al XV-lea, care
puteau fi cunoscute de un cron icar de la
începutul secolului al XVI -lea, dor nu de
unul de la mijlocul secolului următor, ne
conving că în treag a parte de la început a
Letopiseţul Confocuzinesc şi
Cronicii Băle­
nilor, acoperind perioada 1290--1525 - cu
exceptia interpolatiilor din secolul al XVII-
lea - o fost s crisă în 1525, de un pisor al
Croioveştilor. Tot critica internă ne duce la
concluzia că versiunea slovă a Cronicii
despre Radu de la Afumati dădea ca an
11
oi "descălecatului 131 O (cel consemnat de
luccori). Cron icarul lui Matei Basarab, luînd
ca punct cronologic de reper dota unui hri-
sov pretins de la "Negru Vodă" (1292),
consemnată într-un document al voievodu-
lui său, din 12 aprilie 1636, a coborît dota
letopiseţului slav pe care 1-a copiat de la
131 O la 1290, eliminînd totodată pe voievo-
dul Vlad Călugărul ş i a dăugînd pe voie-
vadul Dan {1), care se lega de " Radu N e-
gru", noua iposta ză oficială a lui "Negru
Vodă" .
Aşa cum am arătat moi sus, nu numai
critica internă a celor două cronici ale fa-
miliilor r ivale, Contacuzinii ş i Băl e ni i, ne
vădeşte că partea de înce put a lor, cu -
prinsă între udescălecarell şi moartea lui
Ra du cel Mare (1508) a fost redactată în
1525, odată cu restul letopisetului despre
Radu de la Afumati, ci şi o serie de ştiri
sau reprezentări anterioare Cronicii lui Ma -
tei Basarab din 1653, care reflectă ele-
mente din chiar începutul acestu i letopiseţ,
unde este vorba de "Negru Vodă" şi în-
făptuirile sale. Trebuie să subliniem faptul
că parcurgînd aceste reflexe fragmentare
ale paragrafului despre 11 Negru Vodă., din
Cronica despre Radu de la Afumaţi, putem
reconstitui însuşi conturul 11 descăl ecătoru­
luiu, care, adunat din crîmpeie, se recom-
puna treptat în fata ochilor noştri.
49

Ioan Corvtn tte Hunedoara .
CElE TREI HRfSOAVE
Primele dovezi ale existentei Cronicii
despre Radu de la Afumaţi şi totodată ale
creditului de care se bucura această scriere
în chiar momentul în core a fost redactată
sînt portretele voievodale aflate initial în
pronaosul suprolărgit al bisericii lui Nea·
goe, zugrăvite din porunca lui Radu de la
Afumati în toamna anului 1526, deci la un
an de la redactarea cronicii care avea să-i
preomărească vitejia. "Descălecătorul" era
n ăscut prea curînd ca să încurajeze plăs­
muirile portretistica sau modificările de
inscriptii pe core le vom constata mai tîr-
ziu. Dor sînt reproduse chipurile lui Alex~n­
dru (Nicolae) din biserica Domnea scă din
Cîmpulung, deoarece în cronică se specifica
faptul că "acest voievod era de felul lui
cîmpulungean", al lui Mircea cel Bă trîn de
"la mănăstirea lui, la Cozio" ş i Vlad Ţepeş
(înlocuit ulterior cu chipul episcopului lo·
50
sif). Urmatorii cinci voievozi din cronică nu
au fost incluşi în galeria de portrete, dor
a l şaselea, Radu cel Mare, tatăl ctitorului
picturii a fost zugrăvit la capătul de
miazăzi al acestui sir de voievozi. Succe-
siunea chipurilor celor patru voievozi, care
corespunde celei din Letopisetul Cantacu-
zinesc şi Cronica Bălenifor, este prima do-
vodă, pe scara timpului, că începutul aces-
tor lucrări a existat cu o structurare asemă­
nătoare înainte de toamna anului 1526.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, mai
precis în anul 1552, două cronici moldove-
neşti utilizează simultan Cronica despre
Radu de la Afumaţi, ceea ce co nsti tuie o
interesa ntă dovadă o existentei acestei
scrieri în Moldova lui A lexandru Lăpus­
neanu. Tn tr-adevăr, în Cronica lui Macarie
găsim un succint rezumat al evenimentelor
domniei lui Radu de la Afumaţi, cu preci-
zarea numărului scurtelor domnii ale aces-
tui voievod, care corespund celor din Cro-
nica despre Radu de la Afumaţi si care nu
puteau preveni dintr-altă parte. ' Totodată,
în cronica tradusă ulterior în ruseşte ş i in·
serată în Voskresenskaia Lietopis cunoscu~ă
la noi şi sub numele de Cronica Ma/do-
Rusă, se află un pasaj core reproduce în-
deaproape partea de început a Cronicii
despre Radu de la Afumati, cel în core se
arată că "Dragoş Voievod o întemeiat cel
d intîi oraş pe rîul Moldova şi după aceea
a întemeiat oraşul Baia şi alte oraşe pe
rîuri ş i la izvoare". Omitereo numelui pri-
mului oraş vădeşte că cronicarul moldo-
vean nu o găsit un echivalent al succe-
s!unii fireşti, care corespunde celei geogra-
fice, Cîmpu l ung-Argeş. S-a presupus că
vreun cop1st a sărit numele Boureni, pe
care îl găsim la Grigore Ureche în pasa1ul
corespunzător. Dar Bourenii sînt un adaos
al lui Eustratie Logofătul - modelul lui
Ureche - deoarece, dacă privim harta, con-
statăm că acest sot, care se află într-ade-
văr în apropierea rîului Moldova, precum
<;împulungul în_ apropierea ~îmbovitei, este
s1tuat mult ma 1 la vale dec1t oraşul Baia,
încît este absurd să ne închipuim că cei
care au întemeiat Moldova au poposit ini-
ţial la Boureni în locul din vale, apoi au
suit către izvoare, pentru a întemeia Baia.
Apariţia lui "Negru Vodă
11
în cele trei
hrisoave ale mănăstirii Tismana din 8 ia-
nuarie 1569 şi 28 aprilie 1576, primul redac-
tat la cîteva luni de la suirea pe tron o lui
Alexandru 11 Mircea, luni agitata de mă­
surile antiboiereşti luate de acest voievod,
vădeşte, pe de o parte, că enigmaticul
voievod nu putea proveni decît dintr-o
scriere neoficială, cum am arătat mai sus 1
iar, pe de alta, că această scriere fusese
redactată înainte de domnia lui Alexan-
dru 11 Mircea, dar nu în timpul adversari·
lor săi M ircea Ciobanul ş i Petru cel Tîn ăr
(care domnesc între 1545 şi 1568), ci onte-
' ior acf'stui interval, ceea ce ne confirmă
 "otorea Cronicii despre Radu de la A fu -
maţi (1525). Dar care a fost motivul pentru
core, timp de aproape jumătate de secol,
prima croni că a Ţării Româneşti nu o fost
folosită în scrierile interne, iar în 1569
apare re neaşteptate şi încă într-un act
oficial .
Trebuie să avem în vedere, în primul
rînd, că această scriere era o cronică boie-
rească, care nu reprezenta punctul de ve-
dere al voievozilor, prezentati, de altfel, în
culori pu ţin favorabile lor, de la Radu de
la Afumaţi î nainte. Totodată Cronica despre
Radu de la Afumaţi era animată de un evi-
dent spirit ontiotoman, cel pe core îl con-
statăm atît în inscriptia pietrei de mormînt
a acestui voievod, cît şi în Pomelnicul mă­
năstiri i Argeş (partea scrisă în vremea lui),
unde sînt glorificati boierii morti în lupta
împotriva turcilor, după cum au arătat ulti-
mele cercetări ale lui Ştefan Andreescu. O r,
spiritu l confc,.. mist al voievozilor care se suc-
ced între Radu de la Afumati ş i Mihai Vi-
teazul nu era favorabil circulaţiei aces lei
cronici. Este semnificativ faptul că Cron,cct
lui Mihai Viteazul a lui Teodosie Rudeanu
se inspiră din prima cronică a Ţării Româ-
neşti, scrisă în acelaşi spirit de demnitate
naţională.
PRETENŢIILE CORVINE ALE MIHNEŞTILOR
Faptul că Alexandru 11 Mircea scoate la
lumină pe "Negru Vodă şi caută să îl im-
11
pună, consemnîndu-1 într-un act oficial de
cancelarie, ne-o îndemnat să facem o le-
gătură între naraţiunea din cronică în le-
gătură cu acest voievod - şi care trebuia,
în mod obligatoriu, să îa explice numele -
şi pretentiile genealogice ale descendenti-
lor lui Mircea Pretendentul, care s-au pro-
clamat "Corvini". Intr-adevăr, dintr-o serie
de documente (dar numai externe) ş i mai
cu sea mă din inscriptiile de pe altarul bi-
sericii Sf. Matei din Murano şi de pe piatra
de mormînt a lui Petru Şchiopul din bise-
rica franciscanilor din Bolzano, deducem
că Alexandru 11 Mircea şi succesorii săi
(Mihnea Turcitul, Radu Mihnea şi Alexandru
Coconul) se prevalau de ascendenta lor
Corvină. Adevărul istoric este însă că Mih-
nea cel Rău, tatăl lui Mircea Pretendentul
şi bunicul lui Alexandru 11 Mircea, era fiul
lui Vlad Ţepeş, care a fost căsătorit în-
tr-adevăr cu o rudă apropiată a lui Matei
Corvin, după cum glăsuiesc izvoarele con -
temporane. Dar Mihnea provine dintr-o le-
gătură nelegitimă a lui Vlad Ţepeş " cu o
fată"' 1 după cum ne informeaza o cronică
rus!ase~ contemporont!, aşa tncft preten-
tiile "Mihneştilor nu erau justificate.
Oricum, pretenţiile despre oriRineo sa
Corvină ale lui Alexandru 11 Mircea pot
constitui un prim indiciu pe scara timpulu i
că numele lui "Negru Vodă " se lega de
cu_noscuta le~endă . priyitoare la copilăria
lua Ioan Corvan de Huntode, în care acesta
săgetează corbul vinovat, cu inelul în cioc.
S-a conturat prin urmare ipoteza de lucru
că numele "descălecătorului Negru Vodă ''
se afla consemnat în Cronica despre RadtJ
de la Afumaţi, împreună cu legenda corbu·
lui, legendă de o mare circulaţie în sudul
Transilvaniei, transcrisă atît de Ioan de
Thur6czi în Chronica hungarorum, cît şi de
Antonius Bonfinius, în o sa Rerum Hunga-
ricarum decades.
Această ipoteză este confi rmată ş i de
scrieri ulterioare. Tn cunoscuta Copioso ris·
tretto de gli annali di Rousa, din 1605,
a lu i Gi~como di Pietre luccori găsim re-
zumat pramul paragraf al Cronicii despre
Ro du de la A fumafi, identic cu cel existent
in ţetop iseţu/ Cantacuzinesc şi Cronica Bă ­
lentlo r, ceea ce dovedeşte, in mod pe·
t'Cm ~tc;>.riu,w . ~xistenJa ~crisă. o inceputulu i
crontc1 1 Ţaru Romaneşta, înoante de vremea
lui Matei Basarab. Totodată, în acest rezu -
mat. se. fac~ o aluzie _la legenda despre
copalăraa lu1 Ioan Corvan de Huniade, că­
ruia i se atribuia drept tată însuşi regele
ungur.
Tn 1635, anul încastrări i celor două pi·
sanii ale bisericii mănăstirii Cîmpulung, în
care putem citi că locaşul anterior fusese
prima ctitorie a "descălecătorului 11 , pre
nume "Radu N egru", Ud rişte Năsturel scrie
o compunere în versuri slavone închinată
stemei Ţării Româneşti şi o publică sub re-
prezentarea acestei steme în Molitvenicul
slavon. Explicînd în poemă diferitele ele-
mente ale stemei, Udrişte Năsturel arată că
"Fata ( de hîrtie) aceasta pasărea corb
poartă" ş i urează "neamului Basarab"
(adică al succesorilor lui Neagoe Basarab),
ca " a lor coroană să nu aibă curmare, iar
al corbului piept să fie pururea ferit". Prin
urmare, Udri şte N ăstur'el a cunoscut cro-
nica slovă din secolul al XVI·Iea, din care
a retinut că stema Ţării Româneşti este un
corb şi că această stemă a "descălecătoru­
lui " a fost hotărîtă in legătură cu un epi-
sod în care pasărea a fost săgetată, motiv
pentru care pieptul ei este "pururea ferit"
de scutul "domnilor Bosarabi".
Secretarul lui Matei Basarab între anii
1633 şi 1654, Dionisie din Bizant (Dionisie IV
Seroglan), scrie şi el despre începuturile
Ţării Româneşti, aşa cum aflăm dintr-o
menţiune din Hrismofoghionul lui Paisie li-
garidis. Deşi " Negru Vodăll este înlocuit cu
toponimicul "VIahul " şi corbul nu mai
apare săgetat, incidentul cu inelul rămîne,
51
 ca ş i consecinţa întregului episod : menti-
nerea corbului ca emblemă o Ţării Româ-
ne ş ti.
Cronicarii core reproduc îndeaproape în-
ceputul Cronicii despre Radu de la Afumaţi
din 1525, permitindu-ne să descifrăm miste-
rul lui "Negru Vod ă", sînt însă Miron Cos-
tin ş i Poisie ligoridis.
Tn cele două opere manuscrise ale lui
Miron Costin, Cron ica ţărilor Moldovei şi
Munteniei (Cronica Polonă), scrisă în 1677,
precum şi în Poema Polonă, reda cta tă in
i 684, ni se expl ic iteoză numele voievodal
"1\legru", pe care l-am dedus, de altfel, din
mentiunile voievozilor ~,Corvini " ai Ţării Ro-
mâneşti : voievodul "descă lecător" purta pe
scutu l său un corb, pasărea care îi furase
fn copilărie inelul. Această l egendă, legată
de numele lui "Negru Vodă" este menţ i o­
nată de cronicarul moldovean cu două tri-
miteri la letopisetele muntene ("l etopiseţele
lor povestesc asttel" , "despre voievodul lo:-
Negru povestesc ei înşişi aşa"), ceea ce
constituie o tem einică dovadă că a ex1stat
o cronică o Ţării Româneşti anterioară mij-
locului secolului al XVII-lea, Îl) care "Negru
Vodă" nu căpătase încă odoosu l "Radu" şi
fn care se exp:ico denumirea "descălecăto­
rului" : păţania cu săgetarea corbului si
~tobilireo acestei păsări ca emblemă o
Ţării Romane şti.
Hrismo/oghionul lui Paisie l igaridis re-
produce aceeaşi legendă cu corbul, pe care
o găsim şi la M iron Costin, cu deosebirea
că "vlahul" (denumire preluată de la Dio-
nisie din Bizant) "era fiu l regelui Ungariei"
ş i nu al "principelui Ungariei", cum îl con-
sideră cronicarul moldovean.
Tn sfîrşit, un alt izvor, core ne confirmă
prezenţa unei scrieri cu legenda corbului le-
gată de întemeierea Ţării Româneşti, este
jurnalul de drum al lui Paul de Alep, care
însoteşte pe patriarhul M ocorie. Din infor-
maţiile culese la Cîmpulung în 1658, anul
poposului lor în acest oraş, dar core erou
desigur mult moi vechi, Paul de Alep con-
semnează trad itia că " Negru Vodă " o des-
căleca t dintr-un oraş românesc din Unga -
ria. Acest conducător al românilor de peste
munţi îşi păştea caii în Ţara Românească
,,aflată in mîinile tătarilor..."
-
N EGRU" ,..... CORVIN "
-
It 11
Pentru cunoa şterea trecutului Ţării Româ -
neşti, o monumentelor şi culturi i sale, da-
tarea primei cronici slove, cu începutul său,
la 1525, şi reconstitu irea acestui început ou
o deosebită importantă.
Con statăm, în primul rînd, că redactorul
letopisetului din 1525, un boier croiovesc
52
din apropierea domnului, şi-o cules infor-
maţiile despre inceputurile Tării Românesti
din Cimpulung, core trecea; încă din vr.e-
mea aceea, dre;:>t cel moi vechi oras d in
ţară, alături de Argeş, cealaltă copitalc5. Din
Cîmpulung ia cronicarul anul "descă lecării "
131 O, de pe piatra de morm în t o Comitelui
Laurentiu (in real itote 1300}. Descăleca rea
lu i "Nsg~ru Vodă" cu "români, unguri, saşi"
ne evo~a, de asemenea, populaţi a Cimpu-
lungulul de la inceputul secolului al XVI-lea.
Tn. sf!rşit, u rma şii săi imediaţi din cron ică,
M!ha!l, cel core dăruieşte privileg ii ora şu ­
lui ŞI Alexan dru (Nicolae), donotorul mo-
şiilor Sădeşti şi Bogăteşti, bisericii din
Cimpulung, cu hrisovul din 1351-1352, stnt
l egaţi, de asemenea, de acest oras.
Este firesc ca legenda românului. cruciat
Ioan Corvin de Hunedoara, pe care o ·1a
ccn~emna si Paul de Alep la mij locul seco-
lului a l XVII-lea, să fi fost auzită ş i de cro-
nicar~! din 1525 la românii din Cîmpu lung.
Considerînd că această legendă se potri-
veşte intocmai cu "ti tulu şul" voievozilor,
care le evoca locul de orig ine, di n Ungaria
("Ung rovlahia", despre care noi ştim că ero
numele dat de către concelaria Patriarhiei
din Cc:>nstantinopol ţării Vlahilor dinspre
Ungona ca să-i distingă de cei de la sud
de Ounăre), precum şi cu emblema Ţării
Româneşti, in care cronicarul vedea un
corb, e/ o alcătuit începutul cronicii atribuind
lui loon Corvin, pe care Îl rebotează " N e-
gru" (echivalenta românească o lui "Cor-
vin"), "descălecarealt Ţării Româ neşti.
Prezenta legendelor tronsilvănene des~re
cavalerul român Ioan de Hunedoara în su-
dul Carpatilor, la începutul secolului a:
XVI-lea, arată permanenta l egăturilor ro-
mânilor de pe ambele versonte ale mun-
tilor. Totodată , inlerdependento cronicilor
moldoveneşti ş i munteneşti, pe care o pune
în lumină atît Cron ica despre Radu de /o
Afumaţi, cît ş i scrierile care ou amplifica~
acest letopiseţ de în ceput, ne vădesc că în
el se conturează pentru întîia oară în l ite-
ratura veche românească unitatea spiri-
tuală o tarilor frăţeşti care vorbeau aceeaşi
limbă .
... Dacă investigatiile în legă tură cu "Ne-
gru vodă" - în realitate cavalerul român
cruciat Ioan Corvin de Hunedoara căru ia, pe
nedrept, i se atribuie i ntemeierea Ţării Ro-
mâneşti - nu ne-au dus dincolo de pragul
secolului al XV-lea (ceea ce poate constitui
o dezamăgire pentru iubitorii de anecdote
istoriografice) ele ne-au dezvă l uit în schimb
un pretios monument de l iteratură ş i con-
ştiintă român ească, un potrivit pandont al
1nvăţăturilor lui Neogoe Basa ra b.
23 IANUARIE 1936
MIHAIL 1. DRAGOMIRESCU
"Trăiască lupta antifascistă !". Era tirziu,
aproape miezul nopti i, cind p e Calea Vic-
toriei îşi făcu aparitia, la 23 ianuarie 1936,
o coloană de studenti, scandind : " Jos fas-
cismul !", "Tră i ască Frontul Studentesc
Democrat !", " Jos legea avocatilor !",
"Tră i ască lupta antifa s c is tă !".
Prin obiectivele ei, prin entuziasmul ei
tineresc, dor de o sobrietate plină de dem-
nitate, man ifesta tie noastră, a Frontului Stu-
dentesc Democrat, era o actiune cu totul
apa'rte. De la "Capşa" şi din alte localuri,
clientii vietii de noapte din Bucureştiul ace-
lor an i, cei care cheltuiau cu nepăsare averi
strînse din truda satelor şi oraşelor, dădu ră
buzna afară . Ei se aşteptau să vadă, ca în
alte dăţi, vreuna dintre bandele de huligani
fascisti ; mare le-a fost surpriza cînd au
avut 'în fată o demonstr·atie de f ront popular
o studenti mii antifasci.ste bucureştene, pur-
t ătoare a unor nobile idea luri de omenie,
dreptate şi libertate. Nu voi uita n i ciodată
stupoarea de pe chipurile acelor oameni
care priveau încremeniţ i t rec~rea .noast ră.
Am coborit strada Constantm M IIle, un-
de-şi aveau redacţiile şi tipografia ziarele
~ .... ~-·"'; .__ ............. ~~· ...... . .
Un grup de mcmbTi at
l''ronwtut .Stuaeuţesc De-
mocrat (1933)
e n
V
democrate "Dimineaţa" şi "Adevărul", că­
rora le-am făcut o manifestatie de simpatie
pentru sprijinul pe care ni-l dădeau, publi-
cînd manrfestele, înştiinţările, protestele
Frontului Studentesc Democrat, ca şi unele
arti.cole scrise de noi in sprijinul mişcării
antifasciste. O delegatie din rindurile noas-
tre a înmînat redactiilor celor două ziare
motiunea întrunirii noastre - care avusese
loc cu citeva ceasuri mai înainte - pentru
a fi publicată, însotind-o şi de relatarea ce-
lor petrecute la această întrunire.
Ne-am îndreptat apoi spre "Porunca vre-
mii", publicatie cunoscută prin demagogia
ei fascistă şi antisemită. Redactia acestei
foi era cam unde se află azi Teatrul M ic.
La auzul lozincilor noastre antifasciste, re-
dactorul de noapte s-a baricadat înfricoşat.
Am smuls placarda pe care era scris cu
a lbastru "Porunca vremii".
Demonstratia noastră nocturnă s-a împrăş­
tiat într-o atmosferă pl ină de insufletire, în
momentul în care, pe Calea Victoriei, venea
i n fugă spre noi un pluton de jandarmi.
...După •ani de diversiune şi înşelare a
maselor studenţeşti, această manifestatie a
constituit un pas înainte pe calea redeştep­
tării studentimii şi totodată un simptom îm-
..
53
bucur~tor pentru situatia politicl5 generol6
a ţării.
Ce era Frontul Studentesc Democrat ?
Cine eram noi ?
Tn pri măvara anului 1935, prin lun ile mai~
iunie, din iniţiativa stud entilor comu nişti, au
avut loc o serie de dis cuţii preliminare in
vederea creării Frontului Studentesc Demo-
crat, organizatie menită să anime şi să
unească fortele an tifascista ale studentimii
din România.
Despre inceputurile organizatiei noastre,
ziarul " Adevarul" scria că, la 11 moi 1935,
in urma unor discuţi i între două delegatii
de studenţi, s o constitu it un com itet mixt,
menit să coordoneze activitatea studen-
ţească, pentru realizarea următo arelor
obiective :
"1. Lămurireaopiniei publice şi studen-
ţeşti asupra substraturilor obscurantiste şi
dictaforiale ale formulelor rasiste ;
2. Apărarea l ibertăţilor democratice, ra-
portate la via/a studenţească ;
3.... (cenzurat) .. .
4.... (cenzurat) .. .
5. Acj iunea pentru promovarea dezidera-
te/ar real studenjeşti o căror dezlegare nu
se găseşte - ba chiar se întunecă - prin
diversiunea preocupărilor rasiste.
Pentru lărgirea acţiunii se vor face pro-
puneri similare şi altor asociatii de tineri''.
Cele relatate de ziarul democrat cores-
pundeau adevărului ; Frontul Studentesc
54
Democrat cuprindea - de lo Tnceput - , )n
afara stuaentilor comunisti - cei mo i ac·
tivi - , ş i studenti social-democrati, tă rănistr·
rad icali, noţionol-tărănişti etc., precum ş i
studenti neîncodroti in vreo grupare poli-
tică.
lnitic1tiva noastră, o studentilor bucures-
teni, o fost urmată de studentimeo clujeonă
şi ieşeană . Tn numerele din 4 şi 20 iunie
1935 ,,Adevărul" îşi informa cititorii că la
Cluj s- a constituit un comitet de actiune al
Frontului Studentesc Democra t, care o Ion·
sot un apel şi liste de adeziune şi că initia·
tiva a fost primită cu satisfactie de nume·
roase personalităţi ; în fruntea acestora se
afla savantul de reputatie mondială Emil
Racovită, creatorul biospeolog iei.
Apelul sublinia dorinta fermă a studen ti·
lor democra ji de a lupta împotriva mi şcă ri·
lor reactionare din universitate şi pentru de-
mocratizarea vietii studenteş ti .
Acţiunfa .. lărgeşte
Atitudinea studentimii democrate o fo~t
amplu dezbătu1ă în preso vremii.
Un convingător articol de susjinere şi
popularizare a luptei noastre, intitulat
"Frontul Democral Studentesc", o apărut in
pagina întîia o ziarului "Adevărul~~ din 21
1unie 1935, sub semnătura talentatului publi-
cist ontifascist Peire Pandreo.
 Tn toamna anului 1935, actiunea Frontului
Studenţesc Democrat S·a lărgit, organizîn·
du-se adunări publice menite să lămurească
un număr cît mai mare de studenti asupra
sensurilor si obiectivelor luptei noastre, în
urma cărora tot moi multi studenti porlici-
pou la actiunile noastre revendicativa şi
antifascista. Frontul nostru s-a dezvoltat re·
pede, stimulat de octivitatea neobosită o
utecistilor, care, deşi se aflau în ilegalitate,
dinomizou lupta studentimii democrate,
sub directa îndrumare o Partidului Comu-
nist Român.
Ca preşedinte al conducerii centrale o
Frontului Studentesc Democrat a fost a les
Gheorghe Rădulescu, pe atunci student la
Academia Comercială, membru al Uniunii
Tineretului Comunist din România. Semna-
tarul acestor rînduri a fost secretarul ge-
neral al F.S.D. Un timp, această functie o
fost îndeplinită şi de Alexandru Predescu,
student la Drept, membru al Partidului ra-
di~ol tărănesc condus de Grigore lunion.
Deşi ou trecut de atunci mai bine de trei·
zeci de ani, cred că nu e lipsit de interes să
amintesc numele unora dintre studentii care,
in diferite perioade ale activităt·ii Frontu-
lui Studenţesc Democrat (1935-1937), şi-au
adus contributia, moi more sau moi mica,
la lupta curajoasă a organizaj tei împotriva
fascismului.
La Facultatea de litere si , filozofie din
Bucureşti, unde eram şi eu student, au ac-
ClădirHe din strada Ba-
tişteinr. 26 (stînga) ş;
Calea Victoriei nT. H
(dreapta) fn cm·e au.
funcţionat sedii ate
Frontului Studenţesc
Dem oc-at.
tivo t în F.S.D. Alexandru Balaci, M iron Con-
stantinescu, Constanta Crăciun, Nicolae si
lucie Djamo, Va sile Florescu, Constanta
Mortinovici, Vera Frimu, Ta scu Gheorghi'u,
Elena Jojo, Mihai levente, M ironi'Co Mihail,
Radu Iustinian N ico, George Orzeo, Constan-
ta Popescu-Oprea, Ştefan Popescu, Elena
Secară -Moldovan, Ion Stoncu, Virgil Teodo-
rescu, M. Soro, Gellu Naum, Eugen Schileru,
Virgil Solomonide (Andre Kedros), D. Trost.
Un alt centru puternic al studentimii anti-
fasciste era Academia Comercială: unde, în
afara preşedintelui F.S.D., Gh. Rădulescu,
octivau : Constantin Arămescu, Victor Brînză,
O vidiu Caroioni, M ihail Fîrserotu, Dumitru
Fara, Mihai H oşeganu, Petre Gheorghiu,
Victor lliu, Vasile Malinschi, Manea Mă­
nescu, Roman Moldovan, Gh. Noumescu
Constan tin Nisipeanu, Constantin PintiLie'
Florentin Secară, V. Domocoş efe. '
De la Arhitectură îmi amintesc de Gheor-
ghe Drăgulescu şi Cornel ie Peiulescu. Acti-
vau, de asemenea, şi studentii în ştiinte
G~eorghe Dumitrescu, Andrei Popovici şi
M trcea Vasilescu.
De la Drept mentionez pe : Mircea B ră­
tucu, Dimitrie Cardo, Ovidiu Constantinescu ·
Ilie Konstantinovski,
•
C. Dumitrescu-Ceacu 1
Constantm Georgescu, George Mocovescu,
Dante Gherman, V. Manolache, Corneliu
Mănescu, C. Mitrică, Alexandru Predescu,
Dinu Mihail, Petre Vulpescu.
 De la Politehnică, îmi amintesc printre
altii de Cioroiu Răducanu, Constantin Do-
brescu, Emanoil Florescu, G. Găvănescu,
Andrei Georgescu, lgor lvanov, Nicolae
Korcinschi, Teodor Mărăşescu, Dimitrie Pra-
porgescu, Vasile Tacu, Valeriu Ţăruş etc.
Dintre studenţii de la Agronomie adivau
in F.S.D. : Nicolae Anghel, Ştefan Dimancea,
Neagu Marin, Teodor Martin, Dum itru
Ştefănescu, Mircea Doucet, Jijie Barbu şi
Roman Rusnac.
La laşi, printre fruntaşii sectiunii locale
a F.S.D. se numărau : Alexandru Bîrlădeanu,
Constantin Dimitriu, Victor Dumitriu, Ion
Ocneanu, N ăstase Popescu, Em il Popovici
(Găluşcă), Paul Radu, Constantin Zosin, Ion
Zaharia, Alexandru Voitinovici.
La Cluj octivau : Zoe Bugnariu, Ştefan Cle-
jo, Traia n Dinculescu, Aron Costea, Simion
Chişu-Pop, Petru Manu, Gh. Micle, Ion Mîz-
găreanu, Eduard Mezincescu, Ion Oanceo,
Grigore Popa, Gheorghe Timaru, Camil
Suciu, Bucur Şchiopu, Ion Valea, Constan-
tin Zaharia, Ion Vinţe, V. Pogăceonu, Vasile
Vlăsceanu, D. Mitoc, Gheran Morariu, N.
Moldovan, Vasile Vlasiu, Sergiu Vrajbă etc.
Grigore Preoteaso, fruntaş al studenţimii
comuniste, cu care am fost prieten şi coleg
la Facultatea de litere din Bucureşti di'l Gheorghe Rădulescu tn peri oada cind era pre..
toamna anului 1933, a fost arestat în ia- şeaint<>le Frontului Stude nţesc Democrat
nuarie 1935 s1 condamnat la doi oni închi -
soare şi de aceea nu o putut lua parte la
cări. Orientarea luptelor studenţeşti pe ca-
infiintarea Frontului Sludentesc Democrat si
nici la activitatea din primi i ani. La ieş irea lea falsă o bătă ilor rasiste o avut drept
lui de la Doftana a fost exmatriculat, pe urmare ingreunarea condiţiilor de stu-
considerente politice, de la Facultatea de diu [... ]
litere. S-a putut înscrie la Academia Comer- Trebuie să dovedim că intelegem care
cială în toamna lui 1937.
sint interesele noastre profesionale. Trebuie
să dovedim că intelegem că viitorul cu/tu·
Una dintre cele mai importante mani-
festări ale Frontului Studentesc Democrat
rol al poporului român este amenintat".
a fost adunarea din 23 ianuarie 1936 si de- Pentru toti cei interesati în îmbunătătirea
monstraţia care i-a urmat.
vietii universitare, se preciza :
"Organul de luptă profesională studen-
ţească este Frontul Studentesc Democrat.
Un sediu devastat de huligani De aceea vă chemăm la adunarea Fron-
tului Studentesc Democrat ce va avea loc
şi o moţiune votată ioi 23 ianuarie, ora 8 seara, la sediul Parti-
dului rodical-fărănesc din Colea Victoriei
cu însufletirc 18 (Pasajul Vilagros).
Pentru interesele noastre şi pentru apă­
Conducerea F.S.D. urmărea angajarea stu- rarea viitorului culturii româneşti, ianuarie
dentimii în lupta revendicativă, pentru con- trebuie să înse mne inceperea unei lupte.
ditii mai bune de viaţă şi de studiu şi, prin Frontul Studentesc Democrat~~
aceasta, desprinderea ei de orgonizoji ile
conduse de fascişti, core abăteau studenti- Un olt apel, apărut chiar în după-amiaza
în ziarul "Adevărul ,
11
mea de la menirea ei, transformînd-o în- zilei de 23 ianuarie
tr-o masă de manevră o organizatiilor aducea la cunoştintă
u ..
ordinea de zi a cdu-
politice de extremă dreaptă ·şi într-o tram- nan1 :
bulină politică pentru şefii lor. "1. Ce este Frontul Studentesc Democrat.
Tn vederea adunării din 23 ianuarie 1936, 2. Situatia la Facultatea de drept. 1nscrie-
conducerea F.S.D. a adresat studentimii un rea /a examene şi «legea avocatilor».
apel in care se spunea printre altele : 3. Situatia la Şcoala politehnică
4. Sesiunea din februarie la Facultatea ele
't
l1 ere . 1/
" COLEGI ŞI COLEGE,
Adunarea urma să discute, printre aHele,
Ani de zile luptele studenţeşti au fost " Legea avocatilor• şi măsurile discrimina-
purtate pentru interese străine nouă. torii luate după cucerirea, prin violentă, a
Conducătorii oficiali au avut intotdeauna conducerii baroului de Ilfov de către un
grijă să devieze mişcările juste de revendi- grup de ovocati fascişti ; în acest scop, au

56
fost invitati la adunare ş i citiva avocati
democrati : El ia N egruzzi, care se ridicase
împotr iva regimu lui inuma n aplicat comu-
n iş tilor î n închiso ri, Radu O l teanu, conducă ­
toru l g ru pului a vocat ilor democraţi, Con-
sta nti n Po raschives cu-B ălăceanu, Victor Ghe-
rasi m, N icolae Lun gescu, Alexandru Cioc
etc.
Prezenta a fost n u m eroa să. Dar încă
îna in1e de o î ncepe adunarea ne-am dat
sea ma că, î n a fara studen ţ ilor democraţi, o
unor stu denti neinco drati care venea u pen-
t ru pri ma d'a tă la mani festări le F.S.D. şi o
agentului trimis de Sig u ra nţă la toa te. în-
trunirile noastre, păt runsese în sală ş t u:-~
grup d e 30--40 de stu denti fas cişti . Preve-
deam o ciocn ire inevi ta bilă.
Şed inta s-a deschis într-o atmosferă de
încordare. A u luat cuvîr.tul Gh . Ră d ul escu ,
Vi ctor Ghera sim, Petre Vulpescu, Al exandru
Cioc ş i Radu O lteanu. La un n:oment dat!
fascistii au provocat scandal stn gînd, urcat•
pe scaun.e, lozin ci !~ lor ~n!i de ~ocra ti ce. Tn
acelaş i t1mp, a u stms lummde Ş I au aru ncat
fiole cu gaz~ lacrim og<:n~. . . A •
Pe întunenc, între no• ş 1 fa s c1şt 1 s-a mc1 ns
o ad evă rată bă tăli e. Pî nă la u rmă, am reusit
să - i scoatem pe hul igani din săl il e cl_ubului
ş i să-i alu ngă m . p_e ~c.ară, î n g ~n~ _Ş I ~pol
i n stradă. Dar n1c1 a 1c1 nu s-a u lmt ş tt t, c1 au
început să arunce cu pietre, spărgîn d toate
geamurile cl ubului tă rănesc-ra d i cal :
A
După alunga rea for, ne-am con tmuat In-
trunirea î n sala devastată. Am înch eiat-o
cu votarea u rmătoa re i m oţiu ni :
,,1. Studenţimea salută cu tot entuziasmul
solidarizarea avocaţilor democrati cu lupta
studenţim ii, pentru modi ficarea «Legii a vo-
caţilor», core este o lege n edreaptă ş i reac-
ţiona ră, împiedicînd studiile şi accesul in
barou al masei studentilor săraci. Adunarea
hotă răşte alegerea unui larg comitet de
acţiune, pentru a păşi la organizarea te-
m einică a luptei contra «Legii avocajilo n>.
2. Adunarea protestează vehement contra
metodelor diversioniste de abatere a lupte-
lor pro fesionale studenţeşti şi vestejeşte pe
acei colegi înşelaţi care se fo c cozi de to-
por ale politicienilor fascişti şi au încercat
prin binecunoscutele metode ale «bitei» să
spa rgă întrunirea Frontului Studenţesc De-
mocrat [... ]
3. Adunarea se solidarizează întru totul
cu acţiunea şi programul Frontului Studen-
ţesc Democrat, fiindcă numai o luptă
cinstită profesională, la care să participe
toată studenţimea, fără deosebire de ori-
gine. convingere politică sau religie, poate
să ducă la ciştigarea revendicărilor noastre.
4. Adunarea hotărăşte, de asemenea, ale-
gerea de comitete de actiune pe facultăţi
care să organizeze lupta pentru revendică­
rile studenţilor facultăţilor respective" 1 •
După ce motiu neo fost ap roba tă cu
o lupta unor largi mase populare pentru de-
mare
• •
insuf letire, am ieş it pe Calea Victo-
net.
1 .,Dimineat a" dtn 26 ianuarie 1936.
A ceastă întrunire şi manifestatia care a
urmat ou stîrnit un puternic ecou printre
s tud enţi, în presă şi în viata politică . Zia-
rul "Dimineaţa" a publicat chiar a doua zi
mo!iunea noastră, com en tind evenimen tele
din ajun la rubrica "Viaţa politică", sub tit-
lul : "Clubul Partidului radical-ţărănesc a
fost devastat. O nouă isprava o bandelor
huligcrnice. Cvm s-a incercat zădărmcirea
întrunirii Frontului Studentesc Democrat".
"Po runca vremii" şi alte ziare de dreapta
ne-au atacat violent, denaturînd faptele.
"Adevăru 1", "Oi mi nea ta", "Zori le", "Lupta",
,,Focla", "Deşteptarea" ş i alte organe de
presă au publicat precizări, ştiri şi comen-
tarii favorabile.
Populari tatea Frontului Studentesc Demo-
cra t a crescut. " Dimineata" din 28 ia-
nuarie 1936 o publicat un interviu intitulat :
"Actiunea Frontului Studentesc Democrat.
L ămuririle domnului Gogu Rădulescu ". Pre-
şedintele F.S.D. arăta cum a luat nastere
organizaţia n oastră, cui apartine initia'tiva,
din ce organizaţii politice studenţeşti foc
parte membrii ei, cum s-a manifestat F.S.D.
în Bucureşti şi celelalte centre universitare,
care este orientarea şi activitatea F.S.D.
Remarcabile erau si a rticolele publicate
in săpt?minalul ~e stînga "Cuvîntul liber"
la rubnca "Cromca studenfească" de G.R.
(Gheorghe Rădulescu) şi I.K. (Ilie Konstanti-
novski) . Astfel, la 1 februarie 1936 comen-
tariu l intitulat "Ziua studenţimii d~mocrafe
-:- 2~ ianuarie" scotea în evidentă semni-
ftcatta succesului nos1ru în ciocnirea cu stu -
denti i cu7;işti şi legiona\i, faptul că studentii
democrat• trec la ofem1vă, la o luptă dîrză
pentru apărarea inleresclor masei 1inereru-
Jui din facultăti.
Studentimea · progresislă devenea tot mai
activă, actiunile curajoasa ale F.S.D.-ului -
erc;s,~ tot m<?i num~ roase ; spargerea "gre-
V~I studenfdor. legJonari din mai 1936, orga-
n!zorea toberer studenţeşti de vară la Moe-
CIUI de Jos, lîngă Bran, în august, tabără
care s-a transformat într-o veritabilă şcoală
de educatie politică democratică si antifas-
cista a studenjimii, au fost, în acelasi an
numai cîteva din actiunile, desfăsura'te
. cJ
succes.
La orizont se ridica, însă, umbra neagră
a dictaturii legionare, fasciştii se pregăteau
să acapareze puterea. Amenintarea s-a
tran~forma! CUŢî~d în realitate. Multi stu·
denf r ant1fascrştr aveau să treacă prin
"şcoala " interogatoriilor de tip medieval si
să pl ăte a s că pri n ani grei de l agăr şi d.e
temn iţă, iar unii chiar cu viata cura tu l de
a se fi împotrivit ascensiunii fa scismului.
Dar actiunea h otă rîtă a Fron tului Studen -
tesc Democrat, exemplul atîtor tineri neîn-
fricati d in rîndurile sale, şi în p rim ul rînd
exemplul studentil or comunişti au însufleţit
mocratie, pent ru apăra rea intereselor o a-
menilor muncii, pentru suveronitate şi inde-
pendentă naţională.
 OLAE BĂL E cu
•
SI
.)

,,

DAN 2ERINDEI

,.Nictodatif oamenii n-au

lipsit evenimentetor .. .''
DintTe oam ePii 1;eacutut
sli.u , Ntcolae B iltcescu,
~

fi1Tă îndoială, ocu.pu un

loc de frunte

58
 Tn .activitatea culturală o lui Nicolae Bălcescu Magazin istoric pentru Dacia
o reprezentat una din realizări l e cele mai remarcabile, insemnind totodată un mo·
ment important în dezvoltarea culturii noţiono fe român eşti. Succedînd Arhivei româ-
neşti o moldoveanului Kogă l niceanu, Magazin istoric pentru Dacia al munteonului
Bălcescu ş i al trons il văneonului l aurion o marcat, ati t prin tiilu cît şi pri n con ţinut,
aceeaşi n ăzu intă arzătoare spre unitate, trăsătură comună acestei nenerati t de
neînfricati l uptători.

"Vai de acel popor care şi .. a pierdut religia suvenirilor!"

Consacrat prin aparitia studiului să u Puterea a rmată şi orta militară, de la
Intemeierea principatului Valahiei pînă acum, core i-a a1ras elogiile lui Heliade,
Asachi şi Baritiu, Bălcescu înţeleg ea să-şi dedice o parte din activitate preccupă ril or
culturol-ştiintifice. Tn împrejurările de atunci, cultura reprezenta domeniul unde se
putea actiona cu eficienţă pentru împ linirea aspiratiilor de eliberare a natiunii
româ ne. De aceea, încă d in toamna anului 1844, Ion Ghica, N icolae Bă lcescu şi
prietenul lor comun Alexandru G. Golescu-Negru au plănuit să editeze o publicatie
periodică intitulată Săptămîna. Deş i titlul era lipsit de semnificatie, este cert că, în
intentiile initiatori lor, noul periodic urma să ia locul Propăşirii ieşene - interzisă de
autorităti - şi să preia de la aceasta sarcina de o scconda pe plan ideologic miş­
carea de el iberare socială şi naţională o poporului român. Proiectul n-a putut fi
realizat - motivele nu se cunosc - , deşi se obţin use, la 14 noiembrie 1844, îngt:-
duinta Secretariatului de Stat, core autoriza apa ritia unei gazete săptămînale ce
urma să cuprindă "articole politice, literare şi industriale".
Tn anul ur mător, Bă lcescu a reuşit, împreună cu profesorul transilvănean
August Treboniu Lourian, să înceapă publicarea Magazinului istoric pentru Dacia.
Atît faptul că periodicul urma să apară sub dubla redactie a unui munfean şi a unui
transilvă nean, cît ş i titlul evocator pentru trecuta şi viitoarea unitate o poporului
român, erou elemente care dezvăllJiau simtămintele patriotice şi telurile redaclorilor
noii publ icatii. "Tn inima lui - scria pe drept cuvint mai tîrziu Vasile Alecsandri
despre Bălcescu - , patriotismul ocupa atîta loc că e de mirat cum de se puteau
adăposti în ea şi al te simtiri" . Edi tarea Magazinului istoric pentru Dacia răspundea
pasiunii pe care Nicolae Bălcescu o nutrea pentru studiul istoriei, dorintei sale arză­
toare de o dota şti i nto istorică româ n ească cu o publicatie periodică la nivelul ace-
lora d in tările moi înaintate ale vremii.
Tncă de la 13 ianuarie 1845, August Trebon iu Lourian, scriind în numele său
şi al lui Bălcescu, solicita sprijin în dobîndirea de abon aţi. Dînd urmare rug ămintii
redactorilor, atit Curierul românesc al lui Heliode, cît şi Foa ia pentru minte, inimă
şi literatură a lui Baritiu au reprodus prospectul viitoarei publicatii istorice. Prima
broşură fiind pregătită, la 19 a pri lie 1845, corectorul tipografiei Colegiului national
o cerut a utorizatia Eforiei Şcontelor pentru imprimarea ei in 1 000 de exemplare.
Magazinul istoric pentru Dacid a apărut din iulie 1845 ş i pînă în aprilie 1848, in cinci
tomuri. Tirajul pe care 1-a avu t indică o răsprndire neobişnuită pentru acea epocă,
moi a les că, dovedindu-se neîndestu l ător, o fost r idicat de la 1 000 lo 1 500. de exem-
plare. Semnificat iv este şi f aptul că unele broşuri ale celor cinci tomuri au 'fost reti-
pă rite. Publicatia a avut ecou în rîndul diferitelor categorii sociale, nu numai în Ţara
Românească, ci şi în Moldova şi Transilvania (unde erou aproximativ 200 de abonati)1.
Aparitia noii reviste o fost salutată cu căldură de cărturarii români contem-
porani. G heorghe Asachi a lăudat "zelul" redactorilor, iar George Baritiu a observat
că "nu este un om în care bate o inimă cu si m tămînt de româ n pe care să nu-l inte-
reseze această operă na tiono lă • Prospectul noii publicatii, alcătui t neîndoielnic de
11

Bălcescu, relua ~ i adîncea ideile tînărului erudit asupra istoriei. "0 naţie fără istorie
- se sublinia răs pi cat la începutul Prospectului - este un popor încă barbar, şi vai
de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirilor . Relevînd complexitatea fenome-
nului istoric, Prospectul ţi nea să atragă atentia asupra faptului că pînă atunci toti
istoricii care se ocupaseră de trecutul ţărilor româneşti - cu exceptia lui Kogă l ni­
cea nu - nu descriseseră "decît biografia stăpînitorilor, care cu toate acestea incă e
n elămurită, şi chiar şirul domnilor e nehotărît, iar partea cea moi interesantă a isto-
ri ei, institutiile, industria, com ertul, cultura intelectua l ă ş i morală, obiceiurile ş i tipul
de viafă, s-a trecut subt tăcere" . Era evident că Bălcescu voia să reliefeze rolul esen·
1 Vezi d etalii preţioase în : Horia Nestorescu, Ş tiri t nedtte privind ttpdr!rea şt rl!s-
ptndi.rea ,.MagazinuLui istoric pentru Dacia" în ţărite r omdne, tn ,.Stucili şi articole de
istorie", XI (1968).
 tiai pe care-I avea poporul, în întreaga complexitate o manifestărilor sale, în desfă­
şurarea procesului istoric.
Prospectul, răspunzînd titlului periodicului, insista de a se trata istoria poporului
român de pe întreg teritoriul national şi nu doar istoria Ţării Româneşti. Tn vederea
alcătuir ii acestei istorii complete a poporului român, cei doi redactori apelau la "tot1
patriotii români ", rugîn du-i să le pună la dispozitie documentele istorice pe care te
aveau pentru ca acestea să fie publicate în noul periodic.
Prospectul anunţa cuprinsul celor şase părţi ale "Magazinului istoric pentru
Dacia" : Cronicul românesc; Diplomoticul românesc; Memoratoriul dacian ; lnscripto-
. rul dacian; Disertatoriul istoric şi Buletinul bibliografic. Publicaţi a urma să cuprindă
în cadrul rubricilor anunfate cronici, scrieri referitoare la Dacia, inscripţii vechi, do-
cumente din perioada feudală, studii istorice şi informatii bibliografice. Trebuia deci
să fie o publicatie periodi că de specialitate în activitatea căreia accentul de greutate
urma să fie pus pe colectarea şi publicarea izvoarelor istorice, rezervîndu-se însă un
spa ţi u important şi unor studii privind diferitele aspecte ale istoriei nationale.

Izvoarele istoriei
Tn cel dintîi tom - apărut în vara a nului 1845 - Nicolae Bălcescu a publicat
studiul său Cuvint prelim inar despre izvoarele istoriei românilor, care inaugura, îm-
preună cu Discurs introductiv la istoria românilor al lu i August Treboniu Laurian, ru-
brica Disertatoriul istoric. De la început, Bălcescu stabilea strinsa legătură d intre istorie
şi necesităjile practice ele poporului român din vremea sa. "Românii - scria el - au
trebuinta astăzi să se intemeieze in patriotism şi in curaj şi să cîştige statorn icie i n
caracter" . Pentru aceasta, era necesar ca ei să a ibă " o bună is torie natională " şi ca
aceasta să fie "îndestul răspîndită". Pentru Bălcescu, istoria apărea ca mentorul care
urma să însănă1oşească o întreagă atmosferă şi să dea linia directorie mişcării de
eliberare româneşti . "Privind la acel şi r de veacuri - arăta el - în care părinţii
noştri au trăit şi la ch ipul cu care ei s-au purtat în viata lor sojială, noi am căuta să
dovedim virtutile lor şi să ne ferim de greşelile în care au picat''. "Am părăsi, p rin
urma re - sublinia el în continuare - acel duh de partidă şi de ambitie mîrşavă. Am
scăpa de acele temeri de nimic şi de acele nădejdi deşarte. Am dobîndi adevăratele
principe cari trebuie să ne povătuioscă în viata noastră sotială ca să ne putem
mîntui". Istoria era menită a demonstra - prin grelele împrejurări pe care ea le
con semnase şi prin care străm oşii lor izbutiseră să-şi deschidă drum spre viitor - că
"o natie, care în mi jlocul atîtor nevoi şi-a păstrat nafionali totea ei în curgere de
18 veacuri, nu moi poate pieri". Totodată istoria trebuia să reprezinte un îndemn
pentru români să acţioneze "cu mai multă inimă la o reformă pol itică şi sotială", care
urma să-i facă "vrednici" de a-şi lua "rangul" ce li se cuvenea " în marea familie a
natiilor europene".
Studiul publicat de Bălcescu i-o oferit prilejul de o-şi expune conceptiile refe-
ritoare la caracterul pe care trebuia să-I a ibă istoria, la complexitatea şi sfera ei de
actiune. "Dar ca o istorie să poată aduce aceste foloase - arăta el - nu trebuie
să fie numai ca un şir de oarecare întîmplă ri politice sau militare uscate, fără nici o
coloare, fără nici un adevă r local ; nu trebuie să se ocupe numai de oarecari per-
soane privilegiate, dar să ne arate poporul român cu institutiile, ideile, simţimintele
şi obiceiurile lui, in deosebite veacuri" (sublinierea mea- D.B.). Pentru a realiza o
astfel de istorie, Bălcescu cerea să se recurgă "la izvoarele originale" . El enumera
cinci categorii de izvoare pe care le socotea indispensabile studiului istoriei naţio­
nale. Cea dintîi o reprezentau poezi ile şi traditiile populare. "Oamenii întîi cîntă
- sublinia Bălcescu - , pe urmă scriu. Cei dintîi istorici au fost poeţii ". Pentru Băl­
cescu poeziile populare reprezentau "un more izvor istoric", pentru că ele înfăţişau
pe de o parte "fapte genera leu, dar mai a les pentru că ele "intră în vieata privată,
ne zugrăvesc obiceiurile si ne ara tă ideile şi simtimintele veacului". El recomanda
11 0 adunare" a poeziilor şi traducerilor populare, însă, ca un adevărat om de ştiintă,
cerea exercitarea spiritului critic în aprecierea acestui izvor istoric. O a doua catego-
rie de izvoare · istorice recomandată de Bălcescu o reprezentau ,)egile", izvoarele
referitoare la drept. Tn această privinţă, el sugera "o adunare de hrisoave" şi in
ace laşi timp semnala cele mai de seamă coduri de legi din perioada feudală . Cro-
i nicile, prin care tînărul istoric înţelegea izvoarele narative, scrise atit de români cît
l si de străini, erau cea de-a treia şi una din cele mai de seamă categorii ale izvoa-
. 'r elor istorice. Spatiul acordat de publicaţie prezentări i unor asemenea izvoare arl)tă
1 importanta atr ibuită naraţiunilor is1orice. Inscriptiile şi monumentele reprezentau o a
1

60
 .,..... ,,.. ......

•c

.
o

1\flhatL J{ogăln!ccanu
considera Magazin totul re ma rcabtl, datorat con de tu.
i storic pentru Da ci a ca pe o "vr ednică l ut Lui N. B ulccsru care-.,t dovedtse eru-
cUro nomcl a soliei Arhi ve! româncsti. dtţia, in. publica,we istorice corucmpo-
trcbu lnd sa
u rmez e un p rogram tntru- rane

patra categorie de izvoare de care urma să se ocupe indeosebi prie tenul şi core-
doctorul lui B ălcesct~, August Trebon iu laurion. Tn sfîrşi t, cea de-a cincea categoriP
o reprezentau "scrierile ce zugrăvesc obiceiurile" {din tre care B ălcescu amintea ca
"ce&\ diniîi" lucrarea lui Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei), în codrul cărora el
includea şi relatările dift:riţilor călăto ri. .
Deosebit de interesantă apare sugestia sa referitoare la cercetarea bibliotecilor
şi arhivelor străine în vederea detectă rii ş i strîngerii izvoarelor referi toare la istoria
ro~â.neo~că . _El indica, .înd~osebi, bibl!ot~cile şi arh ivele.,1,Tronsilvaniei,. Ungariei, Po~
lontet, V tenet, Moskve1, Pttersburgulut şt Stockholmulu1 • Pentru rea lizarea acesiu 1
ultim tel, prea costisitor pentru o i se putea face fată prin simple initiative particu-
lare, Bălcescu propunea constituirea unei "Societăţi istorice, care să aibă fondu rile
trebuincioase ca să poată trimite oameni în deosebite părţi după asemenea desco-
periri" . El anunta totodată apropiata publicare a unui plan "pentru o asemine aso-
o,
ciatie intentie care o rămas ne rea lizată.
Atît Prospectul cît şi studiul lui Bălcescu referitor la izvoarele istoriei române
dezvăluiau marile în suşi ri intelectuale ale tînărului că rturar, profunzimea gîndirii sale,
capacitatea de a intelege sensul ce trebuia dat activită ţii în domeniul ştiintei istorice,

61
 orientarea sa modernă tn privinta oăs irii solujiilor concrete, în scopul strîngerii unui
număr cît mai mare şi mai valoros de izvoare, pentru cîştigarea elementelor necesare
elaborări i într-u n ră sti mp rela1iv scurt a unei 1storii multilaterole şi profunde o P,O·
parului român, elaborare care răspund ea în modul cel mai acut înseşi necesităţilor
luptei de eliberare în care el se găsea antrenat.
Tn afara acestor două studii, Bălcescu a moi publicat în primul tom alte cinci,
care răspundeau in mod evident felurilor politice pe care el le urmărea. Aceste studii
alcătuies c in ansamblu un model de imbinore fericită între şti inţă şi necesităţile pol i-
tice ale momentului. Dînd dovadă de calităţi core îl recomandă ca pe un rema rcabil
om de şti inţă, prin continutul lucrărilor sale Bălcescu adîncea teza cu privire la rolul
îndrumător pe care trebuia să-I aibă istoria.

.
" Un popor cit de m1c•••
11

Tn cel dintîi dintre studiile amintite, Românii şi fanarioţii, Bălcescu îşi exprima
evidenta antipatie fată de fanorioti - core "se făcuseră nesuferiti pămintenilor" - ,
dor şi admiratia fată de 11Zdravăna natie elenică" ; elogia mişcarea revoluţionară
din 1821, core încheiase lungul proces al luptei ontifonariote 'Şi ,,scăpase• ţara, aju-
tînd-o să-şi redobîndească "vechile sale drepturi" şi folosea ocazia pentru a proclama
dîrz că "sîngele vărsat, în loc de a omorî o opinie, o hrăneşte mai mult, o întărîtă şi o
face adesea a triumfa ".
Celelalte patru studii sînt biografii ale unor personalităţi de seamă din trecut,
subiecte alese în mod evident pentru a demonstra faptul că românii nu fuseseră lipsiti
de gînditori înaintaţi, de diplomati şi de iscusiti conducători politici ş i militari. "Nici-
odată oamenii n-ou lipsit evenimentelor, a zis faimosul Montesquieu" - îşi începea
B'ălcescu studiul consacrat spătarului Ioan Cantacuzino. " Acest adevăr- continua el-
s-a simtit aseminea ~ş i 'i'n Ţeara Romdnească, căci ea a avut norocirea ca de cîte ori
s-a aflat în vremi grele să se ivească în sînu-i cîte unul din acele spirite îna lte, pe
cari providenta seamănă a le trimite d in timp în timp spre a face gloria, cinstea şi
-
mîntuirea statelor".
Prima biografie o consacră logofătului Ioan Tău tu, "un om de un caracter ori-
ginal şi de o mare capacitate", diplomat - " politic îndemînatec " - care slujise cu
zel pe Ştefan cel Mare - " viteazul vitejilor " - şi pe urma şii acestuia. Bă lcescu reu-
şeşte ca în nu mai mult de două pagini să prezinte personalitatea lui Tăutu, definin-
du-1 lapidar ş i introducînd în naraţiunea sa elemente de pitoresc, cum ar fi cunoscutul
epis,2d al băutului cafelei "deodată pe gît" în fato v1zirului stupefiat.
Cea de-c doua biografie e tot a unui moldovean, log ofătul Miron Costin, pe
care Bălcescu îl d enumeşte "istoricul Moldaviei~~. Narajiunea este impresionantă . Tna-
inte de a trece la relatarea, cu dese aprecien, a faptelo r concrete, legate îndeosebi
de cariera pol itică a cărturarulu i moldovean, el îl portretizează : "Numele lui Miron
Costin este vestit atît prin Istoria Moldaviei ce ne-a lă sat, cît si prin tragica lui moarte.
Căci şi el aseminea a cinstit şti inţa şi o dat frumos exemplu în acele triste t impuri,
pierzîndu-şi vieaţa pen tru binele o menirii".
Spătarului muntean Ioan Cantacuzino îi consacră un studiu, care i-a oferit
prilejul de a evoca şi istoria Ţării Român eşti în ultim a treime a secolului al XVIII -lea.
El învi nuieşte pe membrii clasei dom inante - care se situaseră pe poziti i nepatriotice
în ceea ce 1privea problema eriberării ţării - că acţionaseră izolati de popor şi că din
această pricină simţiseră nevoia de a căuta sprijin pes1e hotare, ceea ce dăunase in-
tereselor tării. "Niciodată o naţie nu se poate mîntui decît prin si ne însăş i" - pro-
clama Bălcescu credinta sa în resursele lăuntrice ale poporului din care făcea parte.
"Ei nu ştiau ce poate face un popor cit de mic cînd îşi apără ale sale şi cînd e aprins
de o sfîntă şi nobilă ideie".
Tn sfîrşit, ultima biografie a dedicat-o postelnicul ui Constanti n Cantacuzino, fi-
gură i l u stră a istoriei Ţări i Român eş H d in secolul al XVII-lea. Studiul cuprinde un mofo
luat din Benja min Constant, în care, înrre allele, se spunea : "Totdeauna se vor a fla
oameni penlru care dreptatea este o necesitate, apărarea slobului o trebuinţă" .
Tn vara lui 1845, cu toate preocupările sale variate care-i făceau necesa ră pre-
zenţa aproape n eîntreruptă în Bucureşti - de care-I legau atît cerc.etările care le
efectua i n domeniul istoric, cît şi activitatea sa în cadru{ "Societăţi i literare", iar apoi
al "Asociatiei literare a României", al cărei secretar a şi fost, pentru a nu ma i vorbi

62·
"Aduc 4mtn tc romdntloT
una din fapteLe cete mat
străLucite ale tuptet pă­
?'inţHo1· Lor pentru Liber-
tate·• (Gravură tnfăţlşîncl
~P~ de la Călttnărent
eLin 23 august 1593)

de sarcinile legate de editarea Magazinului istoric pentru Dacta şi de activitatea sa

susţinută, deşi în parte secretă, pe tărîmul politici i in calitatea sa de fruntaş al "Fră­
tiei" - , Bălcescu a găsit timp pentru "o călătorie de cercetă ri istorice pe marginea
Dunări i de la Celei pînă la Turnu-Severin 'J , cînd - potrivit re lotării lui Ion Ghica - a
vizitat "mănăstirile de peste Olt, în tovărăş ie cu laurian şi cu Bolliac, călatorie în care
s-au descoperit mai multe inscripţiuni cari au fost transcrise, completate şi publ icate
de Laurion".
Tn 1846 a apărut cel de-oi doilea tom al revistei istorice. Şi în acest volum- ca
şi în cel dintîi şi în următoorolc trei - au fost publicate izvoare istorice (izvoare na-
rative, documente ş i inscripţii) şi două noi studii ale lui Bălcescu . Cel dintîi purta titlul
de Puterea armată şi arta militară la moldoveni in timpurile măririi lor şi relua in
largă măsură, deşi intr-o redacţie moi eliptică, problemele dezbătute în articolul si-
milar consacrat Ţării Româneşt i, pe core Bălcescu îl publicase cu doi ani moi înainte
în Foaia ştiinj ilică şi literară (Propăşirea) de la la şi. Era evident că, 1ntocmind noul
său studiu, Bălcescu o ţinut să sublinieze, o dată mai mult, poziţ ia sa "unionista".
Dacă publicase într-o revistă ieşeonă studiul rcferi~or la istoria mil ita ră a Ţarii
Româneşti, tot aşa găsise acum oportun să supună analizei, intr-o revista bucureş­
teană, problematica militară moldoveană .

..
Impotriva robiei gloatelor şi pentru demnitatea na ţ ional ă

Tn acelaşi tom Bălcescu ataca pentru prima oară fătiş, cu deosebită vigoare,
problemele sociale ale ţării sale. ln fruntea studiului Despre starea sotiolă o munci-
torilor plugari în Principatele Române in deosebite timpuri se găsea un moto semni-
ficativ cules din opera iui Mirobeou : " Privilegiurile se vor sfirsi, dar poporul rămme
veşnic". Studiul începea printr-o încercare de istorie comparată, în legatură cu stă­
pînirea pămîntului ş i cu proprietatea, penlru a continua printr-o pledoarie în fa-
voarea tezei continuităţii românilor în Dacia. După emiterea acestor teze intere-
sante (relativ colaterale subiectului), Bălcesc u trecea !o analiza propriu -zisă a temei
pe care şi-o propusese. "lnleresul, nevoia şi silo" erau elementele determinante co1 e
duseseră la aservirea ţorănimii. "Acesleo fura - scria cu îndrăzneala democratul
revolutionar - pricinile cari otinseră egali1o1ea strabună de drep1uri ~i de stare în
tări le noos1re şi formoră acea monstruozitate sojială, ca o feoră întreagă să ro-
bească la vreo cîţiva particulari". Bălcescu denunJa faptul că oristocratia "de bani
sau de stare [ ...] se ·m temeie pe robia gloatelor". Condamnînd legătura cu pămîntul
pe care o instituise Mihai Vileozul, "act barbar, făcut de un print ce o lucrat atîta
pentru libcr1ote", Bălcescu conchidea în această privinţă : "Aşa robia fu răsplata
 '-

cl aselor de sus ale soţietăţi i către clasele de jos, care le-au hrănit, le-au respectat
totdeauna, le-au păstrat în poziţia lor şi au jertfit şi muncă, şi bani, şi vieaţă pentru
patrie şi libertate". "Că ci vai de acele natii - mai adăuga el - unde un mic număr
de cetăţe ni îşi întemeiază puterea ş i fericirea lor pe robia gloatelor ! Ele pier 1•

Tn timp ce ultimele broş u ri di n tomul Il al Magazinului istoric pentru Dacia

se mai aflau sub tipar, Bă lcescu - d upă ce întreprinsese a doua sa călătorie în
M oldova - o pă răs it grăbit Ţara Românească. Plecarea se datora - cel puţin in
parte - i rită rii produse în rîndurile clasei dominante de aparitia studiului său re-
f eritor la 11 Sta reo s oţiol ă". Tomurile III-V ou apărut in timpul lipsei din ţară a de-
mocrotu lui revolutionar, dor el s-a îngrijit în continuare de revista pe core o înte-
meiase. Tn tomul IV (1847} B ă lcescu publica Campania românilor în contra turcilor
de la anul 1595, stud iu ca re anunţa viitoarea lucrare consacrată lui Mihai Viteazul.
Folosind izvoare interne ş i externe, unele chior contemporane evenimentului, Bălcescu
o re uşit să în făţişeze cu un rar talent episoadele glorioase ale luptei desfă şurate sub
conducerea v iteazului domn ş i totodată să contribuie prin continutul lucrării la pre-
gă ti rea spiritelor pent ru v iitoarea revoluţie. "Aduc aminte românilor - îş i începea
patriotul că rtu rar stud iul - una din faptele cele mai strălucite ale luptei pări ntilor lor
pentru libertate. Voi descrie acea companie vestită care realtă [înaltă - D.B.] demni-
tatea naţională, ne dete un nume şi o bază însemnată în Europa şi statornici pentru
viitorime drepturi le patriei noastre". El îndemna românii să nu uite ş i să considere
ca un îndemn faptele înainta şilor lor care luptoseră "unul împotriva a zece•. Afir-
mînd ideea neatîrnă rii ş i demonstrînd posibilităţile poporului român în cucerirea ei,
folosea prilejul evocă ri i lui Mihai ca un evident îndemn pentru realizarea unităţii statului
romdn. "Viteazul print primi acea pace core îi era trebuincioasă - sublinia el - , căci
acum planurile sa le se măriseră, el lucra la crearea naţionalităţii româneşti, la unirea
tuturor românilor într-un stat pol itic. fdeie măreaţă şi singură mîntuitoore pentru noi,
pe care, din o rbirea acelor veacuri părinţii noştri n-o putură realiza statornic ş i care
singură trebuie să f ieJinta politică a românilor de astăzi". Dînd o interpretare mo·
dernă faptelo r voievo ului muntean, patriotul cărturar dezvăluia sensul principal al
studiului său : dincolo de pasiunea erud ită a cercetării, el adresa un pasionat indemn
conationalilor săi de o se anga ja cu energie IŞÎ vigoare în lupta pentru cucerirea in-
dependentei şi un i tăţi i nationale.
Tn acelaşi tom a apărut şi Buletinul despre portretele princfpilor Ţării Româneşti
şi Moldovei, rod a l cerce tărilor făcu te de B ălcescu împ re ună cu A . G. Golescu, în
luna august 1847, pentru o descoperi un portret al lui M ihai Viteazul. ,,De cînd mă
aflu departe de ţeara mea - mărturisea el - , în necurmatele mele cercetări prin
bibliotecile mai multor ţări, că uta m mereu să pot da după vreun portret al lui M ihai
Vv., deosebit de acela ce se află în cărţile lui Hieronymus Ortelius oş i Joannes
Bisselius". Descoperirea portretul ui lui M ihai la Cabinetul de stamre din Pa ris produ-
sese o deosebită impresie celor doi t ineri : 11Cîn d văzură m pe ce de-al şaselea stri-
garăm deodată : A cesta este !"
Deşi depărtat de tară t imp de doi ani, B ă lcescu a păstrat necontenit contactul
cu prietenul să u l aurian, p lănu i nd dezvoltarea activităţi i istoriografice. Silinţele sa le
• referitoare la crearea bibl iotecii MafJ.azinului istoric pentru Dacia sint în această pri-
vinţă edificatoare. Prin intermed iul l 1 brăriei lui C. A. Ros etti şi a lui E. Winterhalder,
Bă lcescu a trimis la B ucureşti o serie de lucră ri preţioase, destinate să formeze biblio-
teca revistei istorice pe care o în f i i nţa se ş i desigur să folosea scă adîncirii studiilor
sale istorice.
Even imentele revoluţionare din 1848 I-au smols pe Bă lcescu de la masa de
lucru. Cînd şi-a relua t pana, în 1850, în exil, la Paris, Magazinul istoric pentru Dacia
îşi întrerupsese apariţia. România viitoare ş i Junimea română vor publ ico în 1850
şi 1851 unele lucră ri a le istoricului, care îşi concentra acum ultimele eforturi scrierii
cărţii consacrate lui M ihai Viteazul. La 28 noiembrie 1852 viata eroică o lui Bălcescu
a luat sfîrşit, lăsî n d în urma sa am intirea p ers on ali tăţi i, luptei şi înfăptu i ri lor unui om
care şi-a iubit cu ardoare tara. M esajul Magazinului istoric pentru Dacia răsună vi-
-, brant peste veac, îndea mn ă la gînd ş i fa ptă patrioti că, evocînd figura tî nă rului smuls
din mijlocul poporului să u la numa i 33 de ani, o istoricului şi luptă torului revoluţionar
democrat, care a fost N icolae B ălces cu .

64

Ne-am adresat cu cîteva întrebări profesorului
universitar Dumitru Berciu, cunoscut cercetător al
epocii preistorice din sud-estul european, a utorul
a numeroase studii şi lucrări monografice de pres -
tigiu publicate în ţară ~i peste hotare.
- Ultimele dumneavoas- tu/ "princiar" de la Agi-
tră lucrări apărute ? ghiol, care se tipăreşte de
către 1nstitutul arheologic
- Romania before Bute- de la Frankfurt pe Main,
bisto, în l imba e n gleză, apă ­ într-un volum jubiliar, cu
rută în colectia " Popoare prilejul împlinirii a 50 de
si civilizatii", p ub l icată de ani de activitate a comisiei
Editura "Thames a nd Hud- romana-germane a insti ~u­
so n" d in Lo ndra. De ase- tului sus-amintit.
menea, î n Istoria universa-
lă în 24 de volume, aflată - Ştim că ati fost elevul
sub egida Editurii " Fischer" şi colaboratorul cunoscutu-
din Frankfurt pe Ma in, capi- lui arheolog şi profesat ro-
tol ele despre daci din vo- mân 1. A ndrieşescu şi că ati
lumele 7 ş i 8. luat parte la săpă turife pe
care acesta le-a intreprins
- Proiectele dumneavoas- fa Agigltiol. Monografia
tră editoriale ? despre core aţi pomenit re-
prezintă o continuare o
- Două lucrări aflate sub cercetărilor de atunci ?
tip ar : 1) Ce/ţii şi rolul lor
istoric, lucrare cu caracter - Descoperirile de la A-
monogra fie, insistînd asu- gighiol au rămas nepublica-
pra l egăturilor dintre daci te. Lucrarea reprezintă
şi celţi, ce va apărea în Ed i- într-un fel - valorificarea
tura ştiinţifică ; 2) Mormîn- moştenirii lăsate de profe-
sorul Andrieşes cu. Precizez
ca mormîntul de la Agi-
ghiol îşi merită pe deplin
epitetul cu core circulă în
literatură şi în rîndurile spe-
cialiştilor, deoarece prin
bogăţia şi frumuseţea tezau-
rului său esfe cu adevarat
"princiar". Alcătuit din piese
de aur şi argint, tezaurul
este un ic in Europa si apar-
ţine artei lraco-getice si nu
scitice, a şa cum se credea.
Tn aceasta monografie mai
este publicat şi studiul asu-
pra coifului de aur de la
Coţofeneşti, care este tot
de origine traco -getică şi
nu scitică, precum şi cel în
leqătură cu Rhytonul, un
splendid vas de cult in forma
de cap de taur, de la Poro-
ino-Mehed inti. Se consid era
că acest vas de cult ar fi sar-
matic sau scitic ; în real ita-
te, el este o opera de arta
locală, traco-gc tică .
- Cea mai apropiata pre-
mieră editorială sub semnă­
tura dv ?
- Artatraco-getică, lu-
crare predată recent la edi-
tura şi core va apare în cu-
rînd, unde sin• reluate si
dezbătute mai pe larg o
serie de probleme at inse
in monografia mormîntului
princiar de la Agighiol.
65
 - O pasiune veche ?
- O arecum ! Este rezul -
tatul investigatiilor directe
făcute în ul timi i zece ani şi
o sin teză a preocupărilor de
mai de mult î n a cea stă pro-
blemă.
- No utatea ei?
- Dezvoltarea probleme-
lor privind orig inea artei
traco-getice, originalitatea
ei, l egătu ri l e ei cu a rta ele-
n ică, cea sci tică, persană
si frigia n ă, subl iniindu-se
totodată continutul şi struc-
tura ei getică.
De asemenea pregătesc
pentru Institu tul de pre şi
prolo-istorie din Koln stu-
diul "Inceputurile neoliticu-
lui vechi şi mijlociu in Ro-
mânia", care va apărea in-
tr-o lucrare colect ivă pnvin :i
p1 eistoria Europei sud-estice
şi orientale, editată de co-
lectia "Fundamenta li, sub
redactia profesorului Her-
monn Schwobedissen de
la Universitatea din Koln.
- Preocupări pe plan ar-
lleologic ?
- Cele două wnliere ar-
heologice de la · Ocnito ~~
Ce rnovodă .
- Descoperiri spectacu-
loase ?
- Nu, moi cunnd preei-
zo ri. Tn complexul dacic de
la Ocniţa au fost descopeit ·
le unelte de metal, citeva
piese de artă, monede ro -
mane şi mormintul unui nobi l
dac. Prin lucrările din cam-
pania anului 1968 s-au pre-
cizat : caracteru l mixt al
complexului de la Ocni}a,
intensitatea locuirii dacice,
prezenta unor ateliere de
prelucrare a fierului şi ar-
gintului - documentate orin
substantialul tezaur de 43 de
piese - , legătu ri le cu roma-
nii înainte de cucerirea D::"t-
ciei. De asemenea, tot prin
lucrări l e din această campa-
nie s-a pu tut data sfîrşitul
aşezării de la Ocnita.
- V-ati
• întors recent din-
tr-o călătorie de studii 111
străinătate. Ce impr e!lti ne
putejt comuntca ?
66
- Am fost invitat CJe Ser-
viciul aca demic din Repu-
blica Federa lă a G ermaniei
pentru schimburi cu străină­
tatea să tin o serie de con-
ferinţe pe teme de istorie
româneas că . A stfel, am con-
ferentiat la u niversitătile di n
Bonn; Marburg, Giessen,
Koln, Bochum (Ruhr), Kiel,
despre civilizatia traco-ge-
tica, trecerea de la neolitic
la bronz în România ş i cul-
tura Hamangia.
ConFerintele au fost ur-
mate de discutii, sublinii n-
du-se aportul arheologiei
româneşt i la dezvoltarea
ce rcetării preistoriei euro-
pene, volumul publicatiilor
noastre în acest domen;u.
Tot cu prilejul acestei vizi-
te, la Heidelberg om luat
parte la manifestările orga-
n izote pentru sărbătorirea
a 90 de ani de la Unirea
Principatelor. Tn prezenta
primarului oraşul ui dr. Korz,
o rectorului universita tii din
Heidelberg praf. dr. Baldin-
ger, a ambasadorului român
C. Oancea şi a altor reprc·
zentonti ai vieţii cultural -şti­
in tifice a fost dezvel ită o
placă comernorativă la hote-
lul unde şi -a petrecut ulti-
mele zile a le vietii sale, Al.
1. Cuza. La conferinta de
presă organizată cu această
ocazie am prezentat o schiţă
biografică a pr imului do,n-
nitor al României moderne.
- Ce v-a interesat în mod
deosebit, ca arheolog ?
- Tn afa ră de contactele
personale cu vechi colegi
si prieteni, in afară de noile
legături pe care le-am sta -
bilit, om urmărit îndeaproa-
pe organ izarea cercetărilor
arheolog ice întreprinse de
Institutul de arheologie de
pe lîngă universităţi l e vest-
germane. La invitaţia pro-
fesorului O . Kleemann, am
vizitat şontieru l condus de
el situat în tin• utul Ahrwei-
ler, o regiune de pădure,
bogata în minereuri feroa -
se şi cunoscuta încă din pre-
istorie. Am fost impresionat
Cle faptul c6 pe şantieru l
profesorului O. Kleemann
lucrul era în toi, deşi nu era
va ră. la Haithabu, lîn gă
Schleswig, în apropiere ac
M area Nordu l ui, o m văzut
un şa ntier modern condui
de profesorul_Kersten._
- Se poate spuriecă -da:
forită unor noi măsuri de
organizare, o unor instalatii
moderne de protecţie Împo-
triva frigului şan tierul arheo-
logic şi-o schimbat carac-
terul sezonier ?
- Nu este vorba numui
de instalatiile de apă cal dă,
de "casetele" mobile de ci t'-
ca 6 x 15 metri sub caro se
continuă săpătu rile etc. ele,
ci de o nouă conceptie pri-
vind organizarea lucrului,
care o permis transformarea
şanti eru lui dintr·o unitalc
si mplă, de depistare, de
culegere a materialului ar-
heologic, într-una complexă,
de determinare şi clasificare.
Prelucrarea primară se face
chiar pe şan tier. Şanticru l
este acum un mic compl ex,
dotat cu locu inte, laboratoa-
re fato, atelier pentru dese-
natori, bibl iotecă etc. etc. Tn
acest fel, este posibil ca încă
de aici să se facă primele
operaţii, şi de fapt cele mai
importante, pentru alcătui­
rea "actelor" materi alelor
descoperite. Piesele pleacă
de pe şan t ier cu fişa tehno-
logică încheiată.
- Avantajul?
- Determinarea sigur6 CJ
condiţiilor descoperirii, lu·
cru deosebit de i mportant
în cercetarea arheologică,
accelerarea r itmului de lu-
cru si, de asemenea, con-
serv~rea imediată a materia-
lelor descoperite.
Este evident că si
• în cer-
cetare a arheologică introdu-
cerea metodelor moderne
de lucru va spori ri tmul
cunoaşterii şi completă rii in-
vestigaţiei istorice.
-· . . E.-P;
 WINSTON CHURCHILl
(III)
Relaţiile Churchi/1-Roosevelt sint expresia cea mai
simplă, cea mai vizibilă şi directă o relaţiilor angfo-
americane in perioada cefui de-al doilea război mon-
dial. Dar ar fi o eroare ca rapo rturile dintre cei doi
şefi de state să fie reduse la semnificatia raportunlor
intre două administra/ii, după cum ar fi prea puJin să
credem că întregul complex, atit de vast, of alianţei
anglo-americane (o veritabilă con(rerie anglo-saxonă,
nu scutită şi de tensiuni şi de dificultăţi) s-ar explica
prin partnershipul Roosevelt-Churchill. Se poate totu~i
afirma că raporturile personale Între Churchill şi Roose-
velt, dezvoltate progresiv o dată cu extinderea razboiu-
lui, ou influenţat sensibil procesul de decizie in multe
evenimente politice şi militare.
Se pare că invitaţia la contacte personale i-a apar-
ţinu t lui Rooseve/t, care, expunindu-şi intr-o scrisoare sa-
.Chiar tisfacţia pentru numirea lui Churchill În fruntea Amira-
litătii, il asigura că orice iniţiativă privind o ast fel de
de ne~a111. fi vîndut legătură (evident prin corespondenţă) va fi totdeauna
binevenită. Invitaţia îl implica şi pe primul ministru
tot aurul britanic Chamberlain, dar faptul că scrisoarea era adre-
. sată lui Churchill dovedeşte că Roosevelt Înţelesese de
şt toat~ pe atunci cine va fi adevăratul lider al Angliei în
război.
avuţiile noastre Churchill avea o prea vastă experienfă politică
""' ..., . ..., ca să nu priceapă imediat importanta excepfională o
tn str atnatate, unei asemenea propuneri. "Războiul ciudat" de-abia în-
cepuse, Churchill nu era deocamdată decit un simplu
n-a1n fi pţtfu,t ministru, credinta în puterea milita tă a Franţei nu se
risipise, optimismul cu privire la acel moment al războ­
acbita iului putea fi încă posibil. Toate acestea nu-l impiedicară
• • • V pe noul ministru al marinei so răspundă prompt lui
ntct Jumatate Roosevelf, semn indu-şi in mod ciudat mesajul : "o per-
soană din marină" . Churchill însuş1 califică undeva
din preţul comenzilor> această semnătură (transformată apoi in corespondenfCJ
ulterioară în : "o fostă persoan ă din marină") drept o
iar proporţiile fantezie a sa. Chiar fantezie nu era. E adevărat că an-
cit de importanti ar fi unii oameni politici, o anumită
pe care le lua naivitate romanescă nu le este complet străină. Anoni-
matul modest simulat de această semnătură avea un vag
rJzb oiul parfum de mister. Explicaţia e însă pro babil o/ta : sta-
"' . bilirea unui ton de complicitate amicală, neoficială, care
sporea tnzec:Lt în clipele aproape disperate de mai tirziu pt in care o
trecut Anglia, avea să se vădească deosebit de util. Des-
necesităţile noastre. ce pre importanta corespondenţei sale cu Rocsevelt, Chur-
chill scrie undeva : "Dacă aş fi abuzat în această di-
rectie (e vorba de solicitările colegilor sai de cabinet
de o rezolva prin corespondenta cu Roosevelt o serie de
chestiuni practice importante, dar totuşi de detaliu),
scrisorile mele personale şi-ar fi pierdut car octerul intim şi
în consecintă, eficacitatea". Observafia are valoate de
aforism şi or putea fi inclusă intr-un nou " // Principe",
co un principiu al treburilor de stat contemporane.

67
 Relaţiile personale cu Roosevelt, conduse abil de M-am grăbit să-i răspund,
Churchill, În spiritul unei amicifii pline de deferenţă, i scăl ind " o persoană din
dar uzind de toate mijloacele de persuasiune, aveau marină" ; astfel a început
să-şi dea roadele cind Anglia, rămasă singură în faţa
indelungata ~ i memorabila
lui Hitler, hăituită in aer şi pe apă, trăind sub amenin-
noastră corespo ndenţă, ca-
tarea unei invazii iminente, inspira o rezervă plină de
scepticism, aproape ostilă multor observatori politici şi re însumează peste o mi.e
militari americani. Tncrederea inspirată de Churchill lui de mesaje şi care avea să
Roosevelt o fost, in aceste împrejurări, hotă rîtoare, pen- dureze pînă la moartea lui,
tru sprijinul mereu crescut, acordat, graţie prestigiului cinci ani mai tîrziu.
său, de Preşedinte, Angliei, pînă la intrarea in război o
Americii, adică pină la incheierea alianţei oficiale între PRIMUL MINISTRU ŞI
cele două state. Un singur exemplu, intre multe altele,
luat din memoriile lui Corde/1 Hul/ şi citat de Churchill. EFICIENTA
•
CORES-
,,Preşedi n tele 1-o rugat stăruitor pe Churchil l să trimită PONDENJEI
avioane Fra nţei , do r Primul min istru a refuzat. Bullitt,
(ambasadorul Statelor Unite la Paris - n.n.), ind ignat O expunere a metodelor
de această hotărîre, ne-a împărtăşi t, la 5 iunie, Preşed in­ folosite de guvern în timpul
telui şi mie, temerile sale ca englezii să nu-si pă s treze Coal itiei Naţionale ar fi in·
forţele aeriene şi flota pentru o se servi de ele ca mo- completă fără luarea în con-
nedă de schimb în eventualele negocier i cu Hitler. Dar
Preşedintele şi eu nu gîndeam ca el [ ... ] Preşedi ntele şi
eu eram convinşi că Dl. Churchill gîndea în adevăr ceea
ce spunea". Vom mai avea ocazia să revenim asupra
obiectivelor acestei "aliante in luptă" dintre S.U.A . şi
A nglia.
Desigur, pentru orgoliul descendentului lui Marlbo-
rough, mai în vîrstă decît Roosevelt şi căruia acesta ii
scria totuşi uşor protector "my dear Churchill", păstra­
rea tonului respectuos, calm şi modest, nu trebuie să fi
fost totdeauna o sarcină uşoară, mai ales dacă ne
aminti]Tl de temperamentul său. ln partea o doua o răz­
boiului, în corespondenţă apar uneori semne de impa-
cienfă şi miriieli de buldog. Judecata lui Churchill asupra
Preşedintelui american rămîne însă constantă - cel puţin
în "memorii" -, plină de afecţiune şi preţuire, aşa cum
se poate deduce din paginile pe care le publicăm.
DANA CRIVĂŢ

AM OCUPAT AMiNDOI posturi asemănătoare, vreau

POSTURI ASEMANATOARE
Tn septembrie (1939, după
venirea lui Churchill la con-
ducerea Amira l itătii - n.r.)
am avut bucuria de o primi
o scrisoare personală din
partea Preşedintelui Roose-
velt. TI întîlnisem o singură
dată în timpul primului răz­
boi, la o masă la G ray's
lnn, cînd fusesem impresio-
nat de strălucitoarea lui
prezenţă, plină de forţă ş i
tinerete. Cu acea ocazie,
n-am avut pri lejul decît să
ne salută m unul pe ce lăl alt.
Preşedintele Roosevelt
către d-1 Church i/J
11 septembrie 1939
"Pentru f.aptul ~ă dum-
neavoastră ş 1 cu mme om
ocupat in războiul mondial
să ştiţi cit mă bucur că aţi
venit din nou /o marină. 1mi
dau seama că, datorită unor
factori noi, problemele de
azi sint mai complicate, dar
in esenţă au rămas to tuşi
aceleaşi. Vreau să vă con-
ving, pe Primul ministru şi
pe Dumneavoastră, că păs­
trînd un contact personal
cu mine, puteti conta oricind
pe sprijinul meu. 1mi puteţi
trimite scrisorile sigilate. fie
prin curierul Dumneavoastră
diplomatic, fie prin of nos-
tru.
1mi pare, de asemenea,
bine că aţi te rminat lucra-
rea despre Mar/borough,
inainte de izbucnirea aces-
tui război - şi pot să vă
spun că lectu ra ei mi-a făcut
multă plăcere [...) '~
F,·anklin D elano Roosevett, în-
tr-o fotografie din 1939.
siderare a unor mesaje per-
sonale t rimise de mine pre-
sedintelui Statelor Unite şi
Şefi lor altor st~te, p~e~um
si guvernelor dm domm100·
ne. Această corespondenţă
se cere explicată. Neprimind
di n partea cabinetului n i~i
o directivă specială în pn-
vinta politicii ce trebuie ur-
mată, om compus şi dictat
personal aceste documente,
pornind de la ideea că ele
constituiau o corespondenţă
intimă si nu ofici ală, între
mine şi. prietenii sau cama-
rozi i mei de muncă. Tti vine
totdeauna mai uşor să ex-
primi ceea ce gîndeşti prin
cuvintele tale. Doar ocazio-

68
noi dăd eam citire scrisorilor
m~l e în fata cabinetului,
înai nte de a le expedia. Cu·
nosteam, bineînţeles, pune·
tul' de vedere al ministrului
de externe si al colaborato-
rilor săi, cu care dis~uta 1:n
si rezolvam în prealabil on·
ce divergente de opini~. Tn
unele cazuri, comumcam
textele tel egramelor după
expedierea lor, principal ilor
membri ai cabi netulu i de
război sau, dacă îl priveau,
secretarului de stat al dom i·
nioanelor. Niciodată me-
sa jele mele n-ou contrazis
comunicatele oficiale şi n-ou
îngreunat munca ambasado-
rilo r. Ele deven iră cu vremea
un mijloc eficace de re~ol·
vare a problemelor matore
si jucară, în felul meu de a
conduce operatiunile, un rol
tot atît de mare, dacă nu
chiar mai mare, decît atri·
butiile mele ca ministru al
aparării nationale.
Astfel, neînţelegeri le cu
autoritătile a meri cane, care
:a un nivel intermediar pă­
reau de neînlăturat, se apla-
nou •prin contact d irect la ni-
vel inalt, în cîteva cea suri.
Eficacitatea acestor tranzac-
t:i la nivel înal t deveni atît
de evidentă încît a trebuit să
fi u cu multo băgare de sea·
mă ca nu cumva această me-
todă să se transforme într·o
obi s nuintă pentru rezolvarea
prob lemelor curente. De re-
petate ori am f ost nevo it să
resping rugăminţile unor co-
legi de a mă adresa perso-
nal Preşedintel u i în ch estiuni
nu lipsite de importantă, dar
avînd caracter de detaliu.
Dacă as fi abuzat în această
directie: scrisorile mele per·
sonale si-ar fi pierdut cara c-
terul intim şi, în conseci nţă,
eficacitatea.
Relatiil e mele cu Preşedin·
tele d eveniră treptat atît de
strînse, încît principalele t re-
buri privin d ţările noastre
fură mai toate tratate prin
aceste schimburi epistolare
între el ş i mine. Tn felul aces-
ta, am reuşit să ajungem la
o perfectă înţelegere. Ca şef
al statului şi a l guvernului,
Roosevelt îşi manifesa au to-
ritatea în toa ' e domeniile ;
iar eu, avînd ' 11 spatele meu
Luna trecută a apărut în Anglia volumul "Churchill :
cele patru chipuri a le omului" CCIIURClllLL : F OUR
.FACES AND THE MAN), alcătuit dintr-o antologic de
studii consacrate fostului premier şi sem nate de ciUva
dintre cei mai de seamă istorici b ritanici. Săptămîna
lul OBSERVER a găzduit în coloanele sale fragmente
din eseul lui A .J.P. Taylor. specialist de m are reputa-
t ie în istoria contemporană .
Incr eder ea lui Churchill in bun3.vo inţa Americii nu
CLUtoştea limite, scrie T aylor. El presupunea că, in-
tr- un f~l sau altul, Statele Unite vor găs i mijlocul de
a r e da Imperiului britanic fosta lui m ăretie sau poate
că. ~şi închipuia c ă imperiul şi-o va re căpăta prin pro-
pn~Jc sale forţe, de îndată ce ameninţarea Axei va ft
înlaturată. Intr- un anume sen s, nu au existat r('latii
a.ng!o-amerlcane în t impul războiului. Nu a exist at
dec1t o legături p ersonală intre Churchill ş i Rooscvclt.
Cea mai importantă hotărîre din cariera lui Ctmr-
chill, ş i poate chiar din istoria Angliei, subliniază un
al t pasaj din eseul l ui T aylor, a fost luată în prim ele
zile a le anului 1941. Acceptînd să beneficieze ue pe
urma legii d e împrumut şi închiriere. englezii an r e -
nuuţat l a orice i ncer c:lre de a- şi p ăs tra independ ent a
economi că şi s-au adresat americanilor p entl'u r csur-
~· cle ca pabile să le promită continuarea războiului.
JJ upă cum spunea Keynes : "Am aruncat la gu noi
buna gospodărire".
ln mare măsură datoriEi lui Cllllrch ltl, Ang lia. s- a
Jnenţinut in primele rînduri pinii aproape de s 1irşHul
războiului, epui zî ndu-ş i resursele pentru a reali7.a
acest tur d e forţ~i. Jlotărîrea iniţială. de a accepta
condiţiile l egii d e imprumut şi inchiri ere a ajuns la
concluzia ei logică. Marea Britanie a abandona t răm ă­
ş iţele comerţu l ui ei exterior, Ia cererea Americii, con-
:.ractind astfel imense datorii...
Chiar d acă nu toate opiniiJe lut A . J. P. Taylor l>Ol
fi acceptate ca atare, ele aruncă o lumin ă iot cres :lntă
asupra raporturilor dintre Churchi iJ s i Roosevelt 1n
1!>39-1945. Churchill a coufundat ceea ce în politica
amc1· icană era calcul, cu generozitatea şi a crezut că
Ia sfîrş itul războiului. Statele Unite vor r epnne l\tarci
Britanie în vechea ei po ziţie. Da r nici n u a a\'Ut de
a les. Englezli erau gata să-ş i sacrifirc viitorul de
dragul prezentului ş i Churchill a tt·ebuit să se des-
c urce cum putea e l ntai h ine.
Atacul japonez asupra Pearl llal'bour-uJui a realizat
ceea ce nici ChurchilJ, nici Hitler nu reu şiseră să ob-
Ună - intrarea Statelor Unite in rilzboi. Churchill
avea acum o dublă prcocu}>are : pe d e o pa rte să. an-
g reneze grosul forţelor americane pc teatrul de războ i
~ uropean , fără a p ericlita situatia. imperiului brit ani c
î n Orientul lnd epărtat, pe de altă pa1·te să ia m ăs uri
pentru ca aceste forţe să fie dit·ij:lte spre Med iterana.
ş i nu s pre nord-vestul Europei. Aceste dou ă teme au
dominat relaţiile anglo- americanc în timpul răzb oiului.
cabinetul de război, vorbeam le de transmisie prin cifru.
cu tol atîta dezinvoltu ră în Decal ajul de ore contribuia
numele Marii Britanii. Astfel mult la promp titudinea cu
se stabili între noi o mare care primeam răsp uns urile
a rmonie, iar timpul econo- ş i cu care se rezolvau pro -
misit •si reduce rea numărulu i blemele. Mesajele expedia te
de persoane puse la cu rent de mjne pînă la opt seara,
cu treburile de stat reprezen- sau ch iar pînă după două
tau un avantaj de nepretuit. noaptea parveneau Preşedin ­
Trimiteam telegramele Am- telui înainte de culcare şi de
basadei americane din Lon- multe ori primeam răspunsul
dra, care avea l egătură di- a doua zi dimineata la seu-
rectă cu Casa Albă ş i care Iare. Tn tota l i-am adresat
dispunea de aparate specia- nouă sute cincizeci de mese-
69
je şi om ·prirn it opt sute de
răspunsuri. S1mtoam că sînt
în contact cu un om foarte
mare, care era totodată un
prieten generos.
•
SEMNIFICATIA
• UNOR
•
DISTRUGATOARE
DEMODATE ..•
Cabinetul, încuviintînd in*
1'entia mea de a obtine dis-
tru găloare d e la guvernul
american, în după-amiaza
zilei de 15 mai am conceput
primul meu mesaj către Pre-
şedinte le Roosevell, de lo
numirea mea în postul de
prim-ministru. Pen1ru a pa s-
tra ca racter ul neoficial al
corespondentei noastre, o:n
semnat "o fostă persoo • ă
din marină" , şi în afară de
citeva ra re excep!ii om l'ă-
1110S credincios acestei for-
mule f0 ntezisle tot 1impul
războiului .
"Deşi om fost sc/1imbot
din funcjie, convingerea mea
este că n-ati voi sd întreru -
pem corespondenta noastră
personală şi intimă.
După
cum vedeti prea bine şi
Dum neavoastră, orizontul s-a
întunecat simjitor. Duşmanul
şi-a afirmat superioritatea în
domen iul aviatiei şi tehnica
lui nouă i-a impresionat pro-
fund p c francezi. Pe uscat,
cred că lupta abia o început.
Pînă în prezent, Hitler a lu-
crat cu unităţi specializate în
tancuri şi aviatie. Una cite
una, jările mici au fost zdro-
bite ca nişte cutii de chibri-
turi. Trebuie să ne aşteptăm,
deşi nu sintem incă sigu.·i,
să:l vedem şi pe Mussoiini
grăbindu-se să ia parte lo
iefuireo civilizaţiei. Într-un
viitor apropiat, ne aşteptăm
şi noi să fim atocoţi de bom-
bardiere, po raşutişti şi trupe
aeropurtote şi ne pregătim
să le ţinem piepf. Nu ne spe-
rie gÎndul să continuăm sin-
guri războiu l de va fi nevoie.
Bănuiesc rnsă că rnfe/e.
get;, Domnule Preşedinte,
ro
c6 glasul şi lorto Statelor
Unite vor fi zadarnice dacă
ÎntÎrzie să se manifeste.
S-ar putea ca Europa să fie
subiugată şi nazificată cu
o uimitoare repeziciune, ceea
ce ar însemna pentru noi o
po vară mai grea decit pu-
tem duce. Tot ce vă cer în
acest moment este să vă de-
clarati non-beligeranfi, pu-
fÎn du-ne astfel aiuta În toa-
te privinţele, atîta timp cit
nu e vorba de fo rte ar-
mate ..."
La 18 moi am primit răs­
punsul Preşedintel u i, core
îşi exprima satisfacţia cu
privire la cont inuarea cores-
pondentei noastre şi se oră­
fa preocupa t de cele ce-1
cerusem. Nu ne putea însă
împrumuta sau dona cele
patruzeci-cincizeci de dis-
trugătoare fără să solici te
aprobarea Congresului ş i
momentul nu i se pă rcn
oportun. Fagăduia sâ fa -
ciliteze ţtuvernelor tarilor
al iate obtinerea ul timelor ti~
puri de avioane, arme an ti-
aeriene ş i munitii american e,
precum şi a oţelului. Preşe­
dintele avea să reflecteze
serios asupra sugestiei mele
ca o escadră a Statelor
Uni te să viziteze porturile
din Irlanda. Tn privinta Ja-
poniei, se mulţumeo să mă
informeze de con ce ntroreo
flotei americane la Peorl
Horbour.
• Cititorii ştiu însă că în cu-
Tn telegrama trimisă Pre-
şedintelui la 11 iunie, după
ce Italia ne declarase răz­
boi, reveneom asupra cere-
rii din prima scrisoare : "Nu
există nimic mai important
pentru noi decit să obţinem
de /o Dumneavoastră trei-
zeci-patruzeci de distrugă­
toare vechi, recondijionate.
Următoarele şase luni vor
fi decisive". La sfîrşitul lunii
iulie, cînd ne aflam singuri
şi angajaţi în bătălia aeria-
nă de care depindea soarta
noastră, avînd în faţă pers-
pectivo une1 Hwoz.ii iminen-
te, om reînnoit cererea. Cu-
noşteam bunăvoinţa Preşe­
dintelui -şi greutăţile ce le
întîm p ina. lată pricina pen-
tru care mă străduiom, în
mesajele mele, să înfăţişez,
fără menajamente, situatia
primejdioasă în core
s-ar
găsi Statele Unite dacă re-
zistenta britanică s-ar frînge
şi dacă Hitler ar stăpîni toa-
tă Europa.
Era evident că telegramele
mele expediate în luna iunie,
care insistau asupra grave-
lor consecinte ce s-ar abate
asupra Statelor Unite în ca-
invodării şi
zul aservirii
insulelor engleze, ou avut un
efect considerabil în cercu-
rile îna lte americane. W o-
shingtonul ne cerea asiau·
rări că orice s-ar întimplc1
flota engleză nu va încăpea
pe mina germanilor. Noi
eram dispuşi să le dăm cele
moi solemne asigurări. Cum
eram gata să murim, nu ne
costau nimic.
Tn discursul !inut de mino
în Camera Cornunelo1· la Li
iunie, spuneam : " NIJ ne vom
preda niciodată, chior dacă
s-ar întîmpla ceea ce nici o
clipă nu cred că se va întîm-
pla, anume ca insula noastră
să fie aservită şi ameninţată
de foamete; atunci imperiul
nostru de dincolo de mări,
înarmat şi păzit de flota
britanică, va co ntinua lupta
pînă cind Lumea cea nouă,
cu intreaga ei forţă şi pu-
tere, va veni in ajutorul
Lumii vechi şi o va salva !"
lise vorbeam cu totul altfel.
Le-am explicat atunci mi-
nistrului de externe şi am-
bo~adorului englez la 'vVa-
shington care era pozitia
mea:
Primul ministru, către for-
du/ Lothian •
9 iunie 40
"Ultimele cuvinte din dis-
cursul meu vizau, bineinte-
les, în primul rind Germa-
* Philip Kcrr, marclul: de
Lothian, amba!)adorul brita.."lic
in S.U.A.
nia şi Italia, cărora perspec-
tiva unui indelungat răzbai
intercontinental nu le suride
cîtuşi de puţin ; şi totodată
dominioanelor, ai că ror man-
datari sintem. Am Jinut Însă
totdeauna seama de punctul
Du mneavoastră de vedere
in numeroasele telegrame
adresate Preşedintelui şi lui
Mackenzie King. Da că M a-
rea Britanie este înfrîntă şi
invadată, un guvern germa-
no fil ar putea obţine condi-
ţii avantajoase din partea
Reichului, predindu-i flota
şi transformindu-i astfel pc
germani şi japonezi in stă ­
pînitor ii lumii. Actualii sloi·
nici ai Majestatii Sale n-a r
fi in storc de o asemenea
faptă blamabilă ; dar este
exact ceea ce ar face un gu-
vern ca cel al lui Quisling
- poate că nici n-ar avea
altă alternativă -, iar Pre-
şedintelui trebuie să-i fie
clar acest lucru. Ar treb rJi
să-i vorbiti in acest sens şi
să-i spulberati orice iluzie
cu privire la dreptul de moş­
tenire asupra resturilor im-
periului nostru dacă 7si
continuă actuala politică .
Dimpotrivă, riscă să-şi vadă
puterea navală depăşită.
Mai mult decit atit, naziştii
vor vo1 sa puna mma ma1
• y V A •
cu seamă pe insulele şi ba-
zele navale, de unde Statele
Unite pot fi ameninţate.
Dacă sintem învinşi, Hitler
ore toate şansele să cuce-
reasca. . 1umea ...
11
Trecu aproape o lună fă­
ră să obţinem n1c1 un re-
zultat. Apoi sosi o teleg ra-
mă din partea ambasadoru-
lui, info rmîndu-ne (5-6 iu-
lie) că o pinia publică ame-
ri cană începea, în sfîrşit,
să-şi dea seama de perico-
lul pe care-I reprezenta pier-
derea flotei britanice
dacă cumva am fi fost în-
vinşi şi d acă guvernul de la
Washington ar rămîne in
continuare neutru. Totuşi,
opm1a publică americană
era extrem de greu de con·
vins să aprobe cedarea dis-
trugătoarelor fără asigura-
rea că, în cazul i n trării Sta-
teloi Unite în război, flota
britanică sau vasele ce vor
supravietui, vor trece Atlan -
ticul după invazia Ma rii
Britanii.
l a sfîrşitul lui iulie, încol-
tit din toate părţile, am re-
luat subiectul.
Tn prima săptămînă a lunii
august, ni se sugeră prin
intermediul lordului l othian,
că am putea căpăta cele
cincizeci de distrugă toa re
americane vechi şi recond i-
Jionatc, în schimbul unor ba-
ze si tuate pe insulele din
vestul Indiei şi Bermude. Bi-
neinteles că nu exista nici
o echivalentă între valoa·
rea intrinsecă o vaselor de-
modate şi securitatea stra-
tegică permanentă oferită
Statelor Unite pri n cedarea
bazelor de pe insule. Dar
eram amenintati de invazie
si
, aveam nevoie de cît mai
multe unităti în Canalul Mi-
necii şi î n Marea lrlandei.
Mai exista un motiv care
pleda în favoarea acceptării
propunerii, o rati une mult
mai importantă decît nevoia
noastră de distrugătoare sau
dorinta americanilor de a
'
intra în posesia insulelor.
Transferul către Ma rea Bri-
tanie o celor cincizeci de
distrugătoare americane i n-
semna un act de încălca re
a neutralităţii din partea
Statelor Un ite. Acest act ar
fi justificat pe deplin - şi
sînt destule precedente în
istorie - o declaratie de
razboi din par tea g uvern u-
lui german. Preşedintele con -
sidera că nu era nici un peri -
col - şi eu simteam că nu
era ntet o speranţă - să
ajungem la această solutie
simplă, care or fi rezolvat
toate dificultăti l e. Metoda lui
Hitler era să-şi lovească ad-
versarii unul cîte unul. Ulti-
mul lucru pe care I-ar fi
dorit ar fi f ost intrarea in
războ i o Statelor Unite
înainte de a fi isprăvi t cu
Anglia. Totu şi, transferul
distrugătoare l or către M a-
rea Britanie în septem-
brie 1940, era un evenimen t
care apropia mult Statele
Unite de noi şi de războ i
şi reprezenta primul dintr-un
şir lung de acte contravenind
legilor neutralitătii, săvîrşite
în A tlantic, în fol osu l nos-
tru. El ma rca trecerea Sta-
telor Unite de la neutrali-
tate la starea de stat
no n-beligerant. Deş i lui
Hitler nu-i dădea mîna să se
supere, lumea întreagă înte-
lese - cum vom vedea moi
tîrziu - semnificatia aces-
tui gest.
DACA IA FOC
CASA VECfN\tl.Ur ...
Pesle 1unelul şi bubu1tul
armelor se a propia de noi
un even iment de altă natură,
care putea schimba fata lu-
mii. Alegerile prezidenţiale
în Statele Unite aveau să se
desfăşoare în ziua de 5 no-
iembrie {1940 - n.r.). Tn
ciuda tensiunii şi inverşunării
care, din patru în p atru
ani, însoţeşte camp aniile
electorale şi a divergente-
lor serioase în privi nta po-
liticii interne dintre cele
două partide care- şi dispu-
tou voturile, cauza noa stră
comună era respectată atît
de liderul republican cit şi
de cel democrat.
Am aşteptat totuşi foarte
nelinistit rezultatul. Nici un
nou ~enit la putere n-or fi
avut si •
nici n-or fi dobîndit
în scurt timp cun oa şterea
şi experienta lui Fra nklin
Roosevelt. Nimeni nu era în-
zestrat ca el cu darul de con-
ducător. Cultivasem cu cea
mai mare grijă rel ati ile din-
. . . ""'
tre no1 Ş I m1 se parea ca
.....
ajunsesem la un grad de ma-
re încredere şi prietenie.
Tmi displăcea perspectiva de
a pune capăt unei cama-
raderii inchegate treptat,
de a întrerupe l ungile noas·
tre d iscutii, spre a reîncepe
totul de la inceput cu altă
fl .
persoană, cu o minte şi un
temperament deosebite. De
la Dunkerque nu mai trecu-
sem prin asemenea emotii.
A m primit - cu neînchipui-
tă uşurare - vestea real e-
garii Presedintelui Roosevelt.
Trei zile după realege re,a
sa, Preşedintele anunţă ofi-
cia l adopta rea unei " legi
empirice" cu privire la
repartitie productiei ame-
ricane de arme. De îndată
ce armamentul depăşea sta-
diul de producţie, el trebuia
repartizat aproximativ jumă­
tate Statelor Unite, iar cea·
la l tă jumătate Morii Britan ii
şi Canadei. Tn aceeaşi zi,
comisiile de prioritate opro-
bară cererea noastră referi-
toare la o comandă supli-
mentară de 12 000 de avioa- La D over, cnw·chm
ne peste cele 11 000 coman- scrutează îng1·tjorat ori-
date anterior. Dar cum zontuL
aveam noi oare să le plă­
tim?
Cînd în moi 1940 războiul
devenise o îngrozitoare rea -
litate, ne-om dat seama că
relatii le anglo-americane in-
trau într-o fază nouă. Tn
momentul în care mi-am for-
mat guvernul avîndu-1 pe
Sir Kingsley Wood minislru
de f inante, ne-am conformat
unui plan dintre cele mai
simple, şi anume am plătit
tot ce puteam plăt i, lăsînd
problemele financiare vii-
w are în voia lui Dumnezeu
prea-mi lostivu 1.
Si
, acum nu ne moi râmî-
neau decît 2 miliarde de do-
lari. Chiar de ne-am fi vin-
....
~
..........
;.
-· ;·.
~~
",.,,,
/'
;j

... .. .. ... . . ..
dut tot aurul si toate avu- Tot mai multe cămine tondoneze sînt distruse de
ţiile noastre fn străinătate, aviaţia germană

n-am fi putut achita nici ju-

mătate din pretul comenzi-
lor, iar proportiile pe core
le lua războiul sporeau înze-
cit necesităţile noastre !
Lothian era convins că
Preşedintele şi consilierii săi
se străduiau să găsească
mi jlocul cel mai nimerit să
ne vină în ajutor. Acum cînd
se sfîrşiseră alegerile, sosi-
se momentul să trec la ac-
tiune. Cu ajutorul lui l ot-
hian, am compus o scrisoa!"'e
personală adresată Preşe-
dintelui. La 16 noiembrie,
i-am telegrofiat : "Sînt pe
cale de o vă scrie o scrisoa-
re foarte /ungă, pe care vă
P e borduL vasului "Augusta" Premierul britanic tn-
va inmina-o lordul Lothian, mîncază Preşedintelui un mesaj din partea regelui
despre perspectivele noastre AngLiei ;

72
AfLînd de dezast,rul de ta Pea·r t H arbour,
ChurchiLL se bucu1·ă ca de o
focuri de m·tificii, dată în foLosuL An-
pe 1941". Cum acest docu-
ment avea să fie controlat
si ră scontrola t de şefii sta-
tului major şi finantelor, apoi
aprobat de cabinetul de răz­
boi, nu l-am putut trimite la
Washington pri n lordul lot-
hian. La 26 noiembrie, i-am
transmis următorul mesaj :
"Mă mai lupt Încă cu scri-
soarea pentru Preşedinte,
dar sper să ti-o telegrafiez
peste cîteva zile". Tn versiu-
nea ei definitivă, scrisoarea
a fost datată 8 decembrie.
Această scrisoare, una
dintre cele mai importante
d'n cîte am scris vreoda tă,
îi parveni marelui nostru
prieten cînd acesta se afla
într-o croazieră pe bordul
vasului de război american
"T uscaloosa", sub soarele
insulelor Ca raibe. Nu-l în -
tovărăşeau decît cîţiva prie-
teni . Harry Hopkins, pe care
în vremea aceea nu-l cu-
nosteam încă, mi-a povestit
.. "' .. . .. . .
mat ttrztu cum ctttse ş t rect-
fise Roosevelt scrisoare51, re-
tras singur pe covertă, stînd
tntr-un chaise -lon gue; trecu-
ră două zile fără să ia nici
o hotărîre. Căzuse pe gîn-
duri, cufundat în tăcere.
Tn felul acesta, s-a născut
o idee minunată. Niciodată
nu i se întîmpl a Preşed i n-
serba7'<~ de
telui să nu stie ce a nume să
facă. Problema lui era cum
să-si hotărască compa trio-
tii 'să-I urmeze şi cum să
convi ngă Con gresu l să se
lase condus de el. Presed in-
tele sugerase încă din. vară
că "n-or trebui ca englezii
să ne dea fond uri pentru
construirea navelor in Sta-
tele Unite si nici să fie ne·
• felul acesta să stingă focul.
voiti să ne solicite Împru-
muturi băneşti. Nu există
nici o ratiune care să ne
•
impiedice să le închiriem un
vas pe du rata perioadei
critice". Se descoperi o lege
din 1892, core dădea min is-
tru lu i de războ i dreptul
- atunci cînd con sidera că
este în folosul general - să
închirieze echipament de
război pe o perioadă care
să nu depăşească cinci ani.
După cum se vede, cuvîn-
tul "chirie" ş i ideea de a
aplica formula înch irierii ca
să acopere cererile noastre,
frămîntau de multă vreme
mintea preşed intelui Roose-
vel t, care se gîndea să înlo-
cuia scă prin ele politica îm-
prumutului nelimitat, ce
avea să depă ~ească în cu-
rînd o rice posibili tate de
plată. Şi iată că, di ntr-o da-
tă, idei le se transformară în
faptă, prin proclamarea ad-
,
mirabilului principiu al "îm-
prumutului şi închirieri i"
(lend-lease).
La 16 decembrie, Preşe­
dintele se întoarse din că­
lătorie si a doua zi îşi ex-
puse planul la o conferintă
de presă . Folosi un exemplu
foarte simplu : "Să presupu-
nem că ia foc casa vecinu-
lui meu şi că furtunul cu care
Îmi ud grădina se află la o
distanţă de 100-150 de me-
tri. Dacă îi dau voie să ia
furtunul meu şi să-I monteze
/o robinetul său, il ajut in
Ce să foc cu? N-am să mă
apuc să-i spun : «Vecine,
furtunul mă costă cincispre-
zece dolari ; dă-mi cincispre-
zece dolari pe el» ! Sigur că
nu ! Ce tranzactie vom fa-
ce ? «Nu vreau cincisprezece
dolari, vreau să-mi doi ina-
poi fu rtunul după ce stingi
focul». Si continuă : "Nu
există nici o îndoia/CI că
securitatea imediată o State-
lor Unite depinde de rezul-
tatul războiului de apărare
purtat de Marea Britanie,
de aceea este in interesul
nostru să facem tot ce ne
stă în puteri pentru a ajuta
Im periul britanic să se
opere".
Ceea ce am obtinut de
atunci încolo ne-a fost "îm-
prumutat" sau "închiriat",
pentru că rezistenta noastră
dîrză î n fata tiraniei lui Hit-
ler slujea intereselor vitale
ale marii republici. După
73
cum anuntase preşedinte le
Roosevelt, nu beneficiul in
dolari, ci grija pentru apă·
ra rea State lor Unite avea să
determine directia pe ca:-e
o vor lua armele america ne.
., CARTA ATLANTiCULUI"
CîJeva luni mai tî r~iu in·
cepu a tacul împotriva ruş i ­
lor şi rel aţiile onglo-ameri-
cane intrără într-o fază
y
noua.
Pe la mijlocul lui iulie
(1941 L Harry Hopkins veni
pentru a doua oară în An·
glia, trimis de Preşedin~e.
Primul subiect pe care-I
abordă în discutiile cu mine
fu invazia Rusiei de către
Hi ller şi efectul ei asupra
echipamentului de război pe
care trebuia să-I primim din
partea Sta telor Unite in ur-
ma conventiei de împrumut-
închiriere. in al doilea rînd,
un general american căru ia
noi îi dăd use m posi bilitatea
să ne inspecteze pozitiile fă­
cuse un raport, aruncînd în-
do ială asupra puterii noastre
de rezis tenţă în fata unei
invazi i. P reşedintele era în-
gr ijorat. Ca urmare, teme-
r ile Preşedintelui, care, cum
om mai spus, nu era co nvi ns
de înţelepciunea încercării
noastre de a apăra Egiptul
ş i O rientul Mijlociu, crescu-
seră. Nu r iscam noi oare să
pierdem totul, vrînd să fa-
cem prea multe dintr-o dată?
Tntr-o după-amiază, către
sfîrşitul lunii iulie, Ha .. ry
Hopkins veni in grădina din
Downing Street ş i ne aşe7.c•­
răm împreună la soare. Du-
pă un timp, îmi spuse • că
Preşedinteloi i -ar fa ce more
plăcere să ne î ntîln im un-
deva, într-un golf singuratic.
l-am răspu ns numaidecît
w ' • • •
ca vo1 pnm1 cu Siguranta tn·
V A
cvviintarea Cabinetul ui. A-
ranjamentele se fă cură în -
tr-un iimp foarte scurt. Se
sta bili ca loc de întîlnire
go lful Plocentia al insulei
Terra N ova, iar ca dată 9 QU·
g ust, şi cuirosatul nostru cel
moi nou " Pr ince of Walcs ",
primi ordinul să mă ducă
acolo. Eram foarte dornic şi
plin de nerăbdare să-I văd
pe Roosevel t, cu care eram
într-o corespondenţă din ce
'în ce mai pri etenească, de
74
aproape doi ani. Pe ling6
aceasta, o conferintă între
noi doi ar fi subliniat apro-
pierea c rescîndă dintre Ma-
rea Brita nie şi Statele Unite,
i-ar fi îngrijo rat pe duşmani,
ar f i pus Japonia pe gindu,·i
şi i-ar fi însuf l eţit pe priete-
nii noştri. Apo i, mai erou
în că multe lucru ri de aran-
jat, în privint a interventiei
americane in A tlantic, aju-
torului de acordat Rusiei, co -
menzilor noastre de arma-
ment şi, moi presu s de !oare,
î n privinţa omeninţării mereu
crescinde din partea Japo-
ntet.
24 iulie 1941
Fostă persoană din marină
către preşedin tele Rooseveit
Cabinetul a aprobat ple-
carea mea. Mă voi îmbarca
- dacă vă convine dota
- la 4 august, co să ne întîl-
nim intr-una din zilele de
8-9-1 O august. Locul secret
o/ intilnirii poate fi fixa t
mai tîrziu. Amiralitatea va
propune detalii pe calea
obişnuită. Voi lua cu mine
pe primul lord of Amirafi-
tătii, amiralul Pound, pe
şeful statului major imperial,
Di/1, şi pe adjunctul şefului
statului maior al aerului,
Treeman. A ştept cu mare ne-
răbda re discutiile noastre,
care pot fi de mare folos
viitorului.
Am luat lung ul tren spe -
cial ce treb uia să ne trans-
porte pe toti de la Chequers.
Un dislrugăto r ne-a dus pînă
la Scapa, unde ne-om îm -
barcat pe "Prince of Wales".
La 4 august, înainte de lă­
sarea întunericului, " Prince
of Wales " , insotit de o es-
cortă de distrugătoare, in-
tr ă în apele A tlanticului. Am
ajuns î n golful Placentia la
ora 19 a.m., sîmbăta 9 ou-
gust.
De îndată ce vizitele de
curtoazie ale celor din ma-
rină l uară sfii şi t, m-am ur-
cat pe bordul vasului " Au -
gusta", ca să-I salut pe pre-
şedintele Roosevelt, co re
mă primi cu toate onorurile.
Cît timp durară imnurile na-
tionale, stătu în picioare
sprijin it de bratul fiului său
Eliott, apoi îmi u ră un foarte
călduros. bun venit.
Tn cursul uneia din prime-
le noastre întreved eii, Pre -
şedi ntele Roosevelt îmi spu-
se că era de părere să sta -
bilim, piintr-o declaratie co-
mună, anumite principii
generale core să călăuzeas­
că polit ica tări!or noastre .
Dorind să pun în aplicare
cît moi repede sugestia iui
atît de oportună, i-om pre-
zentat a doua zi, 1O au gust,
un proiect de declaratie.
A doua zi d i mine<.1 tă, Pre-
şedinlele i ~'. i prezentă pro-
iect ul revăzut de el. Singu-
ra modificare serioa să pri-
vea punctul 4 {accesul mate-
r iilor prime}. Preşedintele do-
rea sa adauge cuvintele
"fără discriminare şi pe pi-
cior de egal itate". Propunea
de asemenea includerea a
două paragrafe noi -6 şi 7.
Tn zi ua de 12, către prînz,
i-am făcut o vizită Presed in-
telu i, pentru a ne · pu .1e
de acord asupra formei de-
finitive a declaratiei. l -am
trimis forma redactată de
căt re cabinet a paragrafu-
lui 4, el însă o prefera pe
cea veche ; n-am insistat.
Acceptă fără dificullăfi pro-
punerea cabin etul ui de a in-
troduce un paragraf refe-
ritor la securitatea socială.
Am moi modificat cîteva
formulări şi declaratia f u
socotită defi nitiva.
Declaratia comună a Preşe­
dintelui şi a Primului minis-
tru
12 august 1941
1ntilnindu-se Preşedintele
Statelor Unite ale Americii
F. O. Roosevelt şi Primul
Min istru, d-1 ChurchiH, re-
prezentant al guvernului
Maiestăţii Sale, au găsit
de cuviinţă să facă cu-
noscute anumite princ1p11
comune ale politicii ţărilor
lor, principii ~e care îşi În-
temeiază sperantele într-u n
viJtor mai bun pentru ome-
mre.
1) Tă rife lor nu doresc nici
un fel de extindere, nici te-
ritoria lă, nici de altă natud.
2) Nu do resc să asiste la
schimbări teritoriale care nu
corespund năzuinfelor liber
exprimate o popoarelor in-
teresate.
3) Respectă drepturile fu·
turor popoarelor de a-şi
alege lormo de guvern"-
mînt sub care vor să trăias­
că şi vor ca popoarele că­
rora le-ou fost luate cu for-
fa drepturile de suveranito:
te şi de autoguvernore, sa
recapete aceste drepturi.
4) Se vor strădui,. respe~­
tindu-şi cum se cuvtne obl!-
gaţiile, să favorizeze desfa-
şurarea comertului pe p tctor
de egalitate intre toate
statele, mari sau mici, victo-
rioase sau infrinte, şi acce-
sul acestora la materiile pri-
me necesare propăşirii lor
economiCe.
.
5) Doresc să ajute la sta-
bilirea celor mai depl ine re-
latii de colaborare intre
toate naţiunile in do.men i~l
economic, pentru a-ş 1 est-
gura condiţii mai bune. de_
muncă, progres economiC ş1
securitate socială.
6) După i~f ri'!g.erea ~efi­
nitivă a ttranter fasctste,
ei speră într-o pace care va
da tuturor natiunilor posi-
bilitatea de o trăi in sigu-
ranţă, in limitele graniţelo.r
lor şi care va ad~c.e locut.:
tarilor din toate tonle lum11
asigurarea că îşi vor putea
sfîrşi zilele la adăpost de
frică şi nevoi.
7) Această pace va permi-
te tuturor oamenilor să strc-
bc tă, fără oprelişte toate
marile şi oceanele.
8) Ei sînt incredintati că
toate popoarele lumii tre-
buie, atit din considerente
materiale, cit şi morale, să
renunţe la folosirea forţei.
Şi pentru că în viitor pacea
nu poate fi durabilă atîta
vreme cît unele natiuni vor
continua să folosească pe
uscat, pe mare sau tn aer
A
arme cu care să ameninţe
sau să poată ameninta ~u
agresiunea în afara f ronfte-
refor lor, ei cred necesar
ca - înainte de a se elabo-
ra un sistem vast şi perma-
nent de securitate ţJenerală
- aceste naţiuni să fie de-
zarmate. De asemenea, ei
e A •
vor sprtftnl şt rncurata once
• t • •
alte măsuri practice menite
să diminueze balastul pe
care-I reprezintă înarmarea
pentru popoarele iubitoare
de pace. .
. Două, trei minute moi tir-
Profunda şi imen~a impor-
tantă a acestei declaratii co-
mune ero evid ent6. lnsuşi
faptul că Statele Unite, d in
punct de vedere teoreti~
încă n e ~·tre, se alăturau une 1
puteri beligerante, publicînd
o asemenea declaratie, era
uluitor. Aluz ia la "infringe-
rea definitivă a tiraniei na-
ziste" (ce se baza pe o fra-
ză apărută în ciorna for-
mulată de mine) î nsemna o
sfidare căreia în timpuri nor-
male i s-ar fi răspuns prin-
tr-un act de război .
IN ·sFTRŞIT,
PE ACE EAŞ I CORABIE 1
Tn seara zilei de duminică
7 decembrie 1941, luam
masa la Chequers împre ună
cu Averell Harriman. Am ra-
sucit butonul miculu i meu
aparat de ra dio : tocmai în·
cepuse buletinul de ş ti ri de
la ora 21 , ca re dadea
numeroase detalii asupra
luptel~r de pe front~l r~·
sesc s1 de pe cel bntan 1c
din L'i bia, urmate de cîteva
fraze în legătură cu un atoc
al japonezilor asupra unor
nave americane din Howai
ş i asupra unor nave brita-
nice din lndiile O landeze.
Se anuntă apoi că va
urma comentariul domnului
Nu-stiu-care, după co re va
începe programul Broins
Trust - sau cam aşa ceva.
Eu personal nu remorcasen~
nimic, dor Averell îm1
atrase atentia că se pome-
nise despre un atac al japo-
nezilor împotriva ameri can i-
lor ; desi eram obositi şi
voiam sci ne odihnim, ne-om
trezit dintr-o dotă. Sowyers,
core ne servise la moso,
in tră în momentul acela şi,
ouzindu-ne, zise : " E adevă­
rat, am auzit şi noi, afară.
Japonezii i-au atacat pe
americani". Tăcurărn cu totii.
La 11 noiem brie, la un ban -
chet al Lordul ui primar, ofir·
masem că , dacă japonezii
atacă Statele Unite, Marea
Britanie va declara pe foc
război Japoniei. M-om ridi-
t
cat de la masă, am străbătut
holul, îndreptîndu-mă spre
l ncăperea unde era instalat
biroul permanent. Am ce-
rut legătura cu Preşedintele.
ziu, Roosevelt era lo celălalt
capăt al firului. " Domnule
Preşedinte, ce-i cu japone·
zii ?" " E adevă rat• - răs­
punse el. " Ne-ou atacat la
Peorl Ho rbour. De acum îna-
inte, plutim cu to!ii pe
aceeasi •
co rabie".
Sper că nici un american
nu-mi va lua în nume de rău
dacă recunosc că o fost o
more bucurie pentru mine s·ă
şti u Statele Unite alături de
noi. Nu om pretentia că
apreciem la justa ei valoa re
puterea militară o Japon iei,
dor îmi dădeam seama că
Statele Unite intraseră tn
război pînă în gît şi trebuiau
să-I poarte pînă la capăt.
Deci, în cele din u rmă, învin-
sesem ! Chio r aşa, după
Dunkerque ; după caderea
Frantei ; după grooznicul
episod de la Mers ei-Kebir ;
după ce trăisem sub ome·
Cîştige­
ninta·reo invaziei.
sem războiul ! Angl ia va
trăi ; Marea Britanie va
trăi ; Commonweolth-ul şi
Imperiul vor trăi ! Cît avea
să dureze războiul sau ..., curn
.... .
avea sa se 1spraveosco nu
.....
puteam şti, şi în clipa aceea
mie unul nici nu-mi păsa !
Tncă o dotă în lunga isto-
rie a insulei noastre, ne ere
dat să ajungem la liman şi
să învingem, fie chiar loviti
si mutiloti. Nu vom fi şter~i
de pe suprafaţa globului.
Istoria noastră nu se va in-
cheia. Soarta lui Hitler era
pecetluită. Soarta lui Musso-
lini era pecetluită. Cît des-
pre japonezi, praful şi pulb~·
rea se va alege de e1.
Imperiul britanic, Uniunea
Sovietică si acum Statele
Unite - punîn du-şi l aola ltă
fără rezerve soarta şi pu -
terile - reprezentau, după
părerea mea, '! fortă d~
două, poate ch1or de tre 1
ori moi more decît cea a
inamicilor lor. Fără îndoială,
vo fi nevo ie de mult timp.
. . """'
Da r un1 ţ 1 , vom 1nv1nge once.
. .
Prin oricîte dezastre vom
trece şi oricît de incomole tă
va fi răsplata, în privinta
de7 n odămint u lui nu încăpea
nir:i un dubiu. Cop leşit pîn ă
IIJ sufocare de emotie, m-am
...JtJ«; să mă culc şi am dor-
mit somnul reconfortant oi
celor care se şti u salvati şi
a căror inimă e plină de re-
cunoştintă.
(Va urma)
75
 D eceniul 1870-1880 reprezintă pentru
mişcarea socialistă şi muncitorească
din Româ nia un început de drum, o e pocă
o căutărilor. Se înfiinţau primele cercuri so -
cialiste la Bucureş ti, la şi, P loieşti, Tg. J iu,
pentru a aminti numai cîteva dintre ele.
G inditori, publicişti, propagandişti, i1ume
•
noi ca : Eugen Lupu, C. Stăuceanu, C. Do-
brogea nu-Gherea, Al. S. Truşcă, fra~ii N ă ­
dejde şi Sofia Nădejde, Constantin Miile,
Zamfir Arbore, D. N. Saphir şi altii se
impun în cultura şi viata politi că a vremii.

Coborîtor
'din vechiul neam
al Codrenilor
o S-a născut la 21 martie 1852 1, fntr-o fa-
milie d e ţăra ni, care mai n umăra un fe-
cior şi d ouă fete. Tatăl să u, Petre, di ntr-un
vechi neam moldovenesc - Codrenii - ,

1n1ma
• • V
ştia psal ti rea ~i ceaslovul si slujea ca di a -
co n în sat. Drn mărturisirife lui Cod reanu,
ta tăl său apare ca " un om bun JÎ Înfocat
apărător al drepturilor şi al intereselor tă­
răneJti : pentru că el p rivea interesele tă­

f ierbinte ranilor ca pe ale sale eroprii, de vrem•

ce erau interese comune '.
Mama s-a păstrat in a mintirile sale ca
" o fe meie bună şi indatoritoare, a cărei
viată era toată sacrificată creJterii Ji edu·
că r1i copiilo r săi !" Iar "averea" se limita
la o bucată de pămînt, o căsuţă f6răn ească
ş4 un petic d e vie.
La vîrsta d e zece ani, Nicolae Cod rea nu
a fos t înscris la seminar, unde, pe

LAE lîngă studiul conştiincios al materiilo r d in

prog ram ă, citea cu pasiune lucrări cu con-
ţi nut prog resist, democratic, care-i hrăneau
spiritul cŞi- 1 înd rumau spre însu şi rea unei con-
ce pti i noi despre lume şi viaţă.

DREANU Tn a nu l 1870 a terminat seminarul, dar

a ren untat la preoţie şi - cu toate insis-
tentele părinţilo r - s-a înscris la Facul-
ta tea de medicină, pe care o absolvit-o în
1876, la Bucureşti.

~~·sper şi
crea
•
că ... socialismul va începe
să se răspîn dească
şi printre noi r omânii"
La B ucu reşti, student fiind, a cunoscut şi
s-a îm prietenit cu o seamă de tineri inte-
lectual i o nimati d e a celeaşi idei pro-
gresiste.
1 In leglhură cu data naşterii sale au e.."dstat
controverse. Majoritatea biografilor au luat ca
:m de naştere 1850. Prin cercetarea mai atentă
a Arhlvei I .M.F. Bucureşti, în Dosarul .,N. Co-
STELIAN NEAGOE -ireanu", p . 2, •· s-au găsit date care atestă
că s-a născut la 21 martie 1852. (S.l•.r.)

76
 ,,Deocamdată adun cunoştinte - spune
el în prima parte o a nului 1875 - , fac
cunoştinţă cu viafa muncitorilor, studiez şi
medicina pentru a avea bani pentru ace-
eaşi cauză, studiez şi limba franceză pe
care o cunosc, citesc... şi sper şi cred că,
dacă nu cu surle şi fanfare, apoi fie şi
foarte modest, socialismul va Începe să se
răspîndească şi printre noi românii ca o
veste nobi lă care promite eliberarea de sub
iugul suferinţelor" '.
Tn aug ust 1875, scriindu-i lui Russel la
Geneva, il în trea bă : "Cum se pot procura,
in limba franceză, a cele articole care alcă­
tuiesc «Dezvoltarea istorică a Internationa-
lei», pentru că În general pentru tinerii ro-
mâni sint deosebit de necesare cărti care
să dovedească limpede, irezistibil de con-
vingător şi cu pasiune că LIBERALISMUL NU
POATE ADUCE M AJORITĂŢII MEM BRILOR
SOCIETA ŢII O SA TIS FACERE N O RMALĂ A
NECESITĂ ŢI LO R OMENEŞTI ". Subliniind im-
portanta pe core o reprezenta răspîndi rea ZAMFIR ARBORE
literatu rii ş i presei socia liste, încheie scri- (1848-1 933)
soarea : "De ce nu se scrie În «Inainte»
"Mă cheamă insistent Codreanu, a şi
nimic despre lnte rnat ional ă ? A fost sau trasat un plan intreg. Ce o fi şi cu
va fi co"'Jocat anul acesta un congres a9'ta? Voi vedea în curînd ce fel de
al reprezenta ntilor ei?" Scrisoarea dove- om e$te".
deş te interesul cu core Nicolae Codreonu ş i
tinerii di n grupul lui urmă rea u dezvol tarea
m işcă rii socialiste internatio na le.
Locuia în strada Biserica Mă gureanu la
nr. 13, cînd, în vara aceluiaşi an - 1875 - ,
o făcut cunoşti ntă cu C. Dobrogeanu-Ghe-
reo. Acesta venise de la la şi , in mod spe- 1
cial - cum susţi nea - să ia legătu ră cu 1
•
el pentru ca împre u nă să p ropovăd u i ască 1
sistematic ideile revolutio na re ş i să pregă­
teas că ti neretul pentru răs pîn d irea ideilor
socialiste, marxiste. Din acel an, s-a în jghe-
bat între ei o prietenie tra i nică ş i o co-
laborare spornică .
Nicolae Codreanu a participat intens la
închegarea şi consolidarea cercurilor socia -
liste de la la şi şi Bu cureşti. Aici, al ă turi
de Eugen l upu, V. Gh. Manicea, C. Stă u­
ceanu, Gh. Spiroiu, C. Istrati, în cadrul
uno r discuti i an trena nte, se dezbăteau pro·
bleme de ş,ti i ntă, se fă ceau comentarii pri-
vitoa re la viata social-politică, se că utau NICOLAE RUSSEL
sol utii... (1 850-1930)
Pe lîngă cele d in Bu cureşti şi la şi, în a nii " Din tot -sufletul său el iubea poporul
1876-1 877 au luat fi i ntă asemenea cercuri şi inima lui bătea tare pentru sufe·
la P lo i eşti, Galati, Tg. J iu, ele urmă rind, în rinfele oamenilor care muncesc toată
primul rînd, crea rea şi educarea cadrelor viata lor nu pentru dînşii, dar pentru
revolutionare, socialiste, cu ajutorul că ro ra alfii care se cred că au dreptate de
avea să se înceapă o i nte ns ă activitate pro- a trăi pe socoteala aceluia care În
pagand i st i că-orga n izatori că de pro povă­ ochii lor nu e decît o maşină neinsu-
flefită, destinată la munca grea şi
duire a socialismului şti i ntific. veşnică pentru cei ca re nu fa c nimic
şi sug sîngele poporului".
1
Fragme nt d intr-o scrisoare a lui N . Co-
<lreanu, al cărei origin.al se află la B iblioteca
Aca demiei R.S.R., secţia manuscrise.
1
17
 Se adunau la început in locuinta lui Nico-
lae Codreonu di n strada Francesca, apoi
fn camerele internilor de la Spitalul "Col-
teo", unde lucrau şi locuiau unii membri ac-
tivi oi cercului bucu reştean. La întîl niri se
d ezbăteau probleme de li teratură revolu-
tio na ra . Nicolae Codrea nu i-a fami liarizat
pe partici pa nti cu "Capitolul " lui Karl Marx
şi cu olte scrieri.
Unul dintre prietenii săi nota în 1879 că
"persoane dintre tineretul studios român au
inceput..• să citească cărti ale lui Karl Marx,
Bakunin, Spencer şi altii, cărţi pe care Co-
dreanu le avea". C. Ba ca l ba şa, în amintirile
sale, sublinia, de asemenea : "la intâlnirile
de la «Coltea)) se observa că tineretul stu-
dios se interesa de literatura 'tiinţifică in
mod conJtient".
Tn ziarul "Vperiod" din 5 iunie 1875, Ni-
colae Cod reonu a publica t articolul "Di n
România ", material care poate fi socotit
printre primele docume nte ale cercurilor de-
mocrat-revolutionara ro mâ ne şi în core este
zugrăvită situatia social -econom i că o tă rii, CONSTANTIN ISTRATI
starea g rea a maselor exploa tate. Tn el moi (1850-1 918)
erou reflectate idei le progromatice ale
cercurilor democra tilor revoluţi onari d in " ...a fost - dintre toate persoanele
România, core propuneau revolu tia ca o cale pe care le-am cunoscut - cu adevă·
unică de rezolvare o tuturor problemelor rat lovit de starea populatiunii noas-
social-economice, pentru prog resul general : tre rurale, singurul ce-şi propusese şi
" Numai revolutia socială ne va putea aduce lucra la un studiu serios in această
pe noi româ nii pe drumul luminos al feri· privinfă".
cirii şi bunăstării muncitorilor ; numai ea va
smulge din ră dăcini şi va distruge in sinul
natiunii noastre clasa exploatatoa re, privi·
legiatii 11 3•
Tn 1876, Codreo nu o objinut licenta în Cod reonu, "revista, după cum o aratu şi nu-
medi ci nă şi o fost repartizat ca medic de mele, «Săteanu l», este destinată lămuririi
pl asă lo Puieşti, în fostul judet Tutova. Tn că făra nilor noştri".
ln timpul practicii de sfîrşit de on, cînd o
lucrat la vacci nări in două plose di n opro·
piereo Bucu reş tiu l ui, îş i exprimase satisfa ctia So ci aliş tii prin vocea
că o avut prileju l sa m ea rgă printre săteni,
l ui Engel s zic ...
ad ăugînd că pe viito r "posesia diplomei de
doctor nu mă va impiedica să fiu printre Tn orienta rea , precum şi în interpreta rea
oamenii muncii 11• pe care o dat o fenomenelor social-politice
Ca medic de p l asă s·a ocupat - cum din ţară, un rol însemnat 1-o avut intensa
avea să noteze el însuşi - "cu treburile coresponde ntă cu C. Dobrogeanu-Ghereo,
profesion~ le, studierea situatiei poporului dr. C. 1. Istrati şi Al. S. Truşcă, dor
muncitor, legăturile cu prietenii, cu pla nurile moi ales contactul permanent pe core 1-a
făcute in vederea muncii viitoa re in folosul
avut cu cei n ăpăstuiţ i.
României, citirea unor autori iubiti , din lite-
Atent lo tot ce se petrecea in juru l său,
tatura român ăn. la suferintele şi frămîntă ri l e celor multi,
... Deş i departe de Bu cureşti, Nicolae Co- avea să noteze mai tîrziu : "Bine făcea
dreonu o ţinut un contact perma nent cu eve- Jianu, bine făcea Codreanu 4 , strămoşul
nimentele politice şi socia l~. Citea - a bo- meu, că se puneau la pindă la colnic, cu
nat fiind - zia rul "Româ nul"', revista "Con· ' ln dosar ul l ui Nicol ae Codreanu din Arhiva
vorbiri literare", ia r în a nul 1877, cînd o I.M.F. Bucu reşti n i se pare d emnă de a minbt
inceput să a pară la B u cureşti gazeta "Să­ '=!ererea din 28 noiembrie 1876, î n care se spune,
printre altele : "Domnule Decan, a m onoarea
teonul · , 1-o rugat pe unul dintre prieteni o vă r uga sl1 blnevoitl a lua în consideraţie
anu n ţu l m eu d!n ~Monitorul oficial,... nr. 264,
să· i trimită toate numerele, deoarece, zicea d espre r eluarea din parte-mi a adevăra tului
meu prenumf' de familie şi a mii numi şi clum·
• Arhh•o C .C. nl P .C .R .. fo ndul nr. 60, do· nea \·oac;tră in toote actele care mă vor p rivi,
sarul nr. 6 059, documentul nr. 3, fila 6~ bttcolae Coclieanu". (S.N .)

78
 •
CONSTANTIN STĂUCEANU
(1854- 1887)
nDupă moartea lui Codreanu, un
mare gol s-a făcut in mijlocul nos-
1tru".
durduHfa i~ . ~;n~, şi scăpao fCJra de lifte
şi de c1ocoi ; făcea bine Radu Anghel, făcea
bine Mihu din poveste, bine făcea şi Tudor
Vladimirescu cind se lupta cu cei despoietori
ai poporului român 11• Pentru el "aceşti mar-
tiri nationali, care aveau pădurile ca un
parapet11, erau simboluri vii ale spiritul ui
de revoltă al poporului împotriva acelora
pe care "luptătorii, ca orişice om onest, n-ar
putea să-i cunoască decit după avere pe
care au făcut·o cu viclenie şi după putere...
pe care au uzurpat-o prin infamie şi la-
şitate".
Documentul care reprezintă aspiratiile şi
pozitiile de pe care pornea în analiza feno-
menelor social-politice ale vremii este
o scrisoare trimisă din Pu ieşti, în anul 1877,
unei cuno ştinţe neidentifica tă precis în că.
Scrisoa rea, core este mai degrabă un stu-
diu succin t despre stat, prop rieta te şi fa-
milie, face un aspru rechizitoriu bazelor so-
c ietăţii întemeiată pe existenta claselo r an-
tagon iste. lntr-o formă clară şi calegorică
se demască anacronismul claselor exploa-
tatoare, indicîndu-se solutii revolutionara
• '
ct mtr-un punct de vedere mult apropiat de
1
cel 91 socialismului ştiintific.
Ntcol':le Codreanu lămureşte, în linii mari,
cele tre1 probleme în discutie - stat, ·pro-
prietole, famil ie - intr-un spirit · apropiat
conceptiei marxista, aducînd spre argumen~
tare citate întregi din lucrările lui F. En-
gels :"Statul, zic socialiştii, prin vocea lui
Engels, este o conspiratiune a minoritătii
contra imensei ma·,orităţi a omenirii". Dese-
le referiri la opere e lui Marx si Engels, fată
d e care a manifestat un interes permanent,
îl situează pe Codreanu în rîndul pionieri-
lor răspindirii tim purii o marxismului în Ro·
mânie.
Pierzînd postul de med ic de plasă în Mol-
dova, a reuşit să ocupe tot un asemenea
post ~ n judetul Argeş, fiind ocum aproape
de Ntcolae Russel, care era si el medic la
Spitalul din Curtea de Argeş:..
O boală core dăduse semne î ncă din anu!
1~7? deven~a tot~ mpi supărătoare, împie·
dtctnd u-1 "sa puna an fapte acele planuri
şi !dealuri:~ pe cor~ le ~u trea . U rg enţele la
Spttalul dm Coste şt t, as ts~enta medicală în-
tr-o plasă destul de întinsă, îl so licitau mult
da r muncea neobosit, spu nînd mereu că "~
lăsa omul nevoiaş fără aiutor ar fi o crimă 11 •
1~77. A fost un an plin de frămîntări.
Erotsmul ostaşilor româ ni în şanturile redu·
telor de la Grivita şi Plevna, cucerirea in-
dependenţei nationa le erou tot atîtea fapte
care ou lăsat ecouri adînci în sufletul său.
Se afla încă în Moldova, cînd şi -a mani-
festat dorinta de o intra în serviciul sani-
tar mil itar.
A lucrat ca medic militar la Stolnici, apoi
la Spita lul militar din Piteş.ti. Soseau mereu
ră niţ i, mul ti dintre e i mureau di n cauza unei
"boli groaznice, simptomele ei amintind de
febra recurentă". Un timF. a ră mas chiar
singu r~! medic din spita , depunînd mari
efortu n. A. lucrat cu dăru i re zi ş i noapte.
Pentru mentele deosebite în serviciul sani-
tar militar, Nicolae Codreonu a fost deco-
rat cu ordinul uSteaua României".
"Lucrul la care n e gîndim :
formarea în România a unui
partid socialist"
La sfîrşitul lui decembrie 1877, C. Dobro·
geanu-Gherea ve nea la Piteşt i pentru
a intensifica eforturile în vede rea organi-
zării şi întemeierii unui organ de presă so-
cialist. Nicolae Codreanu îi comunica lui
Russel intenţia de a-1 însoţi pe Ghereâ la
Curtea de Argeş, adăugînd : " Sper să găsim
gata la dumneata Programul şi Statutul so-
cietăţii noastre social-democratică română.
Eu, de asemenea, voi aduce asemenea pro-
iecteu .;, Cu a ltă ocazie înde mna pe un prie-
ten soc ia 1ist : "Depune stăruinţă, meditează
a! upra operei proiectate. Principalul este
ca opera proiectată (Statutul societăti' i -
' Originalul scrisorii se află in B1blloteooa
A.c.ad.em iei P.... S.R., sectia monuc;crlc;e,
79
 '
C. DOBROGEA NU-GHEREA
(1855- 1920)
"Am făcut şi un proiect, ca dumneata
(Russel), Codreanu şi sotia lui Aivaza
(Zamfir Arbore) să deschideţi in Bucu·
resti un birou medical. Probabil c ă
v·a scris Codreanu despre acest lu·
cru 11 •
S.N.) să fie, dacă este posibil, CON VINGĂ ­
TOARE pentru societatea noastră. Pen·
tru aceasta, trebuie să fie foarte documen-
tată, să fie insotită do tot felul de argu·
mente si să fie, de asemenea, sistematizată.
Nu mai spun că ea va trebui să fie pă­
trunsă de sentimente etc. Deci s-o scrieti.
Munca nu va fi În zadar. Şi eu lucrez, de
asemenea".
Preocupările socialiştilor români îi dădeau
posibilitatea, în februarie 1878, să constate
plin de entuziasm : "Tn ultimul timp cresc
mereu speranţele mele in posibilitatea so-
cietăţii proiectate În România. Am primit
cîteva veşti foarte plăcute .. /'
Nicolae Codreonu depunea eforturi susti·
nute spre o fi mereu prezent ş i activ în
:niscorea socialistă. Citea mult, se docu-
menta, era abonat la o serie de publicatii
socialiste din toră şi străinătate. A fost co-
respondent de presă la publicatii ca : "Vpe-
riod", încă di n 1875 ; "Bu lletin de la Fede-
rotion jurossienne" - ziarul Societătii in-
terna,ionole o ·lucrătorilor francezi ; "Tra-
voilleur" - ziarul celebrului geograf fran-
cez Elysee Reclus ; la "Obscinon - orgo·
nul grupării di n Geneva a sociali ştilo r ruş i.
l a Brăila, la şi şi Ploieşti, Nicolae Codreo-
nu a d iscutat cu prietenii şi tovarăşii săi de
idei proiectele înfiinţării Societăţii soci~­
democratice române si , o unui ziar social ist...
80
ALEXA ND RU SPIROI U
(1857-1889)
" ... a fost un scriitor Înflăcărat pentru
ideile sociale şi progresiste cele mai
Înaintate, pe care le profesa cu ar-
doare, le propaga cu pasiune in toate
impreiurările".
Tn timpul călătoriei în aceste ora ş e, boa la
i s-a agravat. S-a însănătoşit, do r numai
aparent; boa la nefiind bine d iagnost ica tă,
a lăsat urme pentru totdeauna.
Era totuşi multumit, "crearea asociatiei
şi a gazetei erau aproape de Înfăptuire".
Iotă cum prezintă Nicolae Codreanu efer-
vescenta novatoare care domnea atunci în
rîndu l 'socialiştilor : "Aivaza (Zamfir Arbo-
re - S.N.) năzuieşte şi gînde şte foarte se·
rios la acelaşi lucru, la care ne gindim 'i noi,
formarea in România a unui partid socia-
list. Neapărat că eu sint nespus de bucuros .••
dumneclui va aduce o foarte bună biblio·
tecă şi o tipografie franceză tare prea lesne
se va putea transforma in românească. Dum·
neata (Nicolae Russel, căruia îi sînt adre-
sate aceste rînduri - S.N.) şi cu mine să ne
putem statornici in Bucureşti, Costică (C. Do-
brogeanu-Gherea - S.N.) se va mufa in
Cucuresti"
•
6
•
C. Dobrogeanu-Gherea îi scria lui Russel :
"Atita timp cit nu sintem organizati noi În-
şine, cit timp nu avem forJă socială, cit
timp in fata societăţii româneşti nu ne-am
manifestat ca partid, ca forţă politică, pro-
paganda, şi Încă la Curtea de ArgeJ, nu
are importanJă.u
• Arhiva C.C. al P.C.R., fondul nr. 60, do '
sarul nr. 6 089, documentul nr. 39, fila 6.
 Gherea părea mai ferm, mai dinamic şi
ii cerea lui Russel să vină la Bucures.ti :
"Am făcut Ji un proiect ca dumneata, Co·
dreanu Ji soţia lui Aivaza să deschideti in
Bucuresti
•
un birou medical. Probabil că v-a
scris Codreanu despre acest lucru".
Dar cînd a şteptau cu infrigurare ca toate
aceste frămîntări ş i proiecte să dea roade,
lucrurile ou luat o întorsătură nea şteptată.
Temerile lui Nicolae Codreanu <:ă este ur·
mărit pentru activitatea .sa revoluţ ionară
di n primii ani ai studentiei, petrecuti in Ru-
sia s-au .adeverit în curînd.
Ohrana ţaristă pregătise 1'ăpirea lui Ni·
colae Codreanu si •
o lui Zamfi r Arbore. Tn-
tr-uno din zile, oflînd u-se împreună în casa
di n strada Teilor nr. 17, şi-ou dat seama
că sînt urmăriţi şi împresuraţi . la stărui ntele
lui C. A. Rosetti - cunoscut pe ntru vederile
sale progresiste - , cei doi "fură scoJi prin
dos Ji transportafi in trăsură de piafă, mai
intii direct la prefectul poliţiei Capitalei,
R•du Mihai", ca re i-a a ·j utat să scape, de-
oarece, spunea prefectu , "ar fi o ruşine
pentru noi români să vă extrădăm !" 7• Prin
grija autorităţilor române au fost duşi la
Spitalul de copii din strada Diaconeselor,
unde dr. Sergiu şi alti medici prieteni i-au
adăpostit cîteva zile. După aceea, Nicolae
Codreanu a plecat spre Curtea de Argeş,
wnde spera să fie la adăpost şi în afara ori·
cărei primejdii, ·iar Zamfi r Arbo re s-a a scuns
în satul Bucov, de lîngă Ploieşti, unde se
afla famil ia sa.
fraze frumoase, ci .adevăraţi luptători pen·
tru cauza poporulu1".
31 decembrie 1878, ora 11 noaptea. Dup ă
trei săptămîni de grea suferinta, la numai
26 de ani, a murit în braţele prietenului şi
tovară şului său de luptă, Russe l.
Mormîntul lui se află " lîngă fîntîna lui
Manole pe zarea ce duce de la Curtea de
Argeş spre Mănăstire" - cum glăsuieşte un
document al vremii.
"Ca trăsnetul s-a abătut nenorocirea co-
mună care a dat peste noi - scria unul
dintre tovarăşii săi. Dragul nostru tovară~
ia cu el in mormint şi sperantele, şi visele
noastre de a merge curind cu el, mină in
mină, pe drumul larg al activitătii noastre".
Desconsiderindu-i dorinta de a fi înmor-
mîntat ca un ateu, reprezentantii bisericii
au făcut apel la autorităţi şi au impus ofi-
cierea serviciului religios. Ziarul "Românulll
din 25 ianuarie 1879, sub titlul " Libertatea
conştiinţei", dădea curs unui protest
energic în ca re se spunea : "Noi ad-
mirăm intotdeauna profunditatea şi inima
generoasă a acestui om, care dorea să facă
atit de multe pentru poporul român, pe
care-I iubea din fundul inimii sale si •
care
devenise obiectul principal al preocupărilor
sale". I ntervenţia în Pa rlament a unor prie-
teni şi democraţi exprima indignarea opiniei
publice progresiste "impotriva incălcării li-
bertătii de conştiintă, asigurată de Constitu-
tia românescă". Aceleaşi fapte condamna-
bile I-au determinat pe Russel să adreseze

în copiii
"Speranţa e
noştri
Drumul pînă la Curtea de Argeş, pe o
vreme rece şi ploioasă de noiembrie, i-a
zdruncinat şi moi mult sănătatea. la ve-
chea ltJi boală s-a adăugat o dublă pneu-
monie. Prietenii şi-ou dat seama de gravi-
tatea bolii. Zamfir Arbore, rugînd pe cei
din preajma bolnavului să·l fină la curent
cu evolutia bolii, exclama cu durere : "Ce
soartă crudă ne mai persecută ! Şi tocmai
cind ? Abia aveam intentia să cad cu el de
acord asupra activitătii comune". Sînt mis-
cătoare atenţia .şi promptitudinea de ca re
ou dat dovadă Stăuceonu, Moniceo, Istrati,
ş i chior dr. Sergiu pentru .salvarea vie·
tii prietenului lor. Au cumpărat un instru-
ment (un aparat de reanimare, probabil)
aproape imposibil de găsit in Bucureştiul
acelo r ani şi I-au trimis, in mare grabă,
la Curtea de Arge~. Prea tîrziu însă !
Tn ziua de 30 decembrie 1878, Codreanu
1-a rugat pe Russel, in prezenta altor cunos·
tinte <:ore-I vegheau, să nu fie ingropat cu
ceremonie religioasă.
A dictat a poi o· scrisoare către un prie-
ten : "Mor şi regret adinc ~ă n-am avut
timp a face ceva pentru fara 'noastră. Spe-
ranta e in copiii noştri. Străduiţi-vă ca din
ei să crească nu vorbăreti care ticluiesc
•
. 1 Zamfir Arbore, tn exu, Craiova, 1896, p. 426.
... "
1 două proteste energice prefectu lui de Argeş
şi procurorului judetean.
Tncercările prefectului C. Racovită de o
pedepsi pe cei care nesocotiseră dorinta
"unui om onest# au fost urmate de desti-
tuirea cura josului prefect de către guvernul
liberal. Singura vină a prefectului, sublinia
un document al vremii, era aceea de a fi
luat "poziţie faţă de samavolniciile epis-
copului, în apărarea drepturilor de-
mocratice".
Campania de şase săptămîni, cu largi
discutii în Parlament, în opinia publică ş i
in presă, pri lejuită de înmormîntarea lui
Codreanu, a dat cîştig de cauză moral miş­
cări i socialiste, democratice.
*
Si parcă niciodată mai mult ca azi, slo-
vere lui Codreanu nu şi-au dezvăluit mai
limpede sensul lor profetic : "Poporul mun-
citor român nu poate constitui in nici un
caz o bază MA/ NESIGURĂ pentru propo-
văduirea revoluţiei sociale decît alte popoare
apusene... Fată de boieri, poporul are o atitu-
dine duşmănoasă, ceea ce dovedesc, intre
altele, cîntecele populare româneJti. Ţăra­
nii români, mai ales cei care trăiesc În muntii
Valahiei, aşteaptă să apară din nou un re-
volutionar Vladimirescu care să-i organi-
zeze Ji să-i conducă impotriva boierilor...
Muncitorii de pr~n oraşe prezintă o bază fa -
vorabilă pentru propovăduirea revolutiei so-
ciale".

81
 Ntco~ae Codrtanu
pe 1Ja tu.l de 11tow Le
- ,, ....... 1 - ... ~-· ·, - . ' '\ . .
... ~ ( . . ., . " .
portret
•
..
NICOLAE CO DREANld?
•
-
Pentru a completa documentarea necesară
efa borării unei monografii despre chimis-
tul şi medicul C. 1. Istrati s-a întreprins o
minuţioasă revizie a acelei părţi a arhivei
lui Istrati aflată în posesia fiului său, Radu
Istrati.
Şi iotă că, la cercetarea a tentă o or-
hivei, Ştefan Mamulea a descoperit repro-
ducerea fotografică a unui portret pe care
vrem s(S-1 prezentăm.
Tn urma examinării acestei fotografii, ca re
nu poartă nici un fel de inscripţie, am aiu•1S
la presupunerea că avem de-a face cu un
portret al lui Codreonu. Argume ntul cel mai
important in favoarea supoziţi ei noastre este
perfecta asemănare dintre persoana din fo-
tografie şi cea din desenul reprezentîndu-1
pe Codreonu pe pa tul de moarte, la Curtea
de Argeş, aceleaşi trăsături esenţiale,
aceeaşi pi eptanătură, cceeaşi tăietură a
bărbii. Mai mult încă, ambele persoane poar-
tă redingolă cu revere scurte şi la gît o le-
gă tura dintr-o panglică lată. Racursiul celor
două portrete este şi el identic.
Presupunem că Nicolae Codreonu nu o
pozat pentru pictura în ulei a cărei repro-
ducere figurează în arhiva lui Istrati, c• ta-
bloul o fost lucra t după desenul amintit. Tn
numele prieteniei trainice core-I legase pe
Istrati de Codreanu, este de presupus co
acesta a tinut să aibă o reproducere o ta-
bloului intrat în posesia Societăţii studenti-
82
. .·
J •• c
·al
1ui
GH. BRĂ TESCU, 1. JIANU
..
lor în medicină din BL•cu reşt i (d acă acel
tablou nu va fi fost dăru it soc i etătii ch ior
de către Istrati, fostul ei pre~edinte). in in-
ventarul din 1881 al bunuri lor apartinind
societătii, figura şi un portret, azi dispăru t,
a l lui Nicolae Codreonu.
Dor cine o executat chipul lui Codreanu
pe patul de moarte ş i cine este autorul
portretului pictat ?
Dintre toti cei care s-au aflat la Curtea
de Argeş în acele zile, un singur om ne re-
Hne atentia. Este vorba de cunoscutul ar-
hitect Andre Lecomte du Nouy (1844-1914),
căru ia cu trei ani mai înainte i se incredin-
tase sarcina restaurării bisericii episcopale.
Că Lecomte du Nouy se găsea la Curtea de
Argeş o dovedeşte întîmpinarea pe core
doctorul Russel a înaintat-o, în ianuarie
1879, prefectului judetului, în legătură cu
comportarea somovolnică a autorităţilor ci-
vile şi clericale din localitate, care neso-
cotiseră vointa lui Codreanu de a fi în-
gropat ca liber cugetător. Arhitectul este
mentionat de Russel ca fiind unul din acei
"amici ai răposotului" care "I-au însoţit pînă
la mormi nt" (Documente din istoria Româ-
niei, Războiul pentru Independentă, voi. 1,
partea 1, p. 678). Tntr-o scrisoare din martie
1879 către procurorul din Piteşti, Russel il
enumeră iarăşi pe Lecomte du Nouy printre
persoanele care pot depune mărturie că
Nicolae Codreanu şi-a formulat "în cea

mai deplină conştiintă" dorinta de a fi in-
mormintat 11 civil" (ldem, p. 586). Că arhi-
tectul f rancez se împrie tenise cu Codreonu
si Russel reiese si dintr-un denunt inserat
ia 4 martie 1879 ·1n ziarul "Pressa"; în core
se arată că ,,adeptii" lui Russel, printre
care şi Lecomte du Nouy, I-au atacat la
Curtea de Argeş pe un anume lorgu Pro-
topopcscu, semnatarul unei scrisori deschise
de solidarizare cu autoritatile abuzive.
Acestea indreptatesc, credem, ipoteza că
..
restouro torul ctitoriei lui Neaaoe Basarab
este autorul schitei amintite şi, dupa toate
probabilitatile, al portretului pictat ulterior.
Este posibi l ca, la executarea acestui ta-
blou, sa-şi fi elat aportul ~i fratele arhit ec-
tului, pictorul Ju les-Jeon An 1oine lecomte
du Nouy (1 842-1923}, core o luat parte la
zug ravireo din nou a biserici i. Fccem aceas-
ta presupunere referindu-ne la portretul lui
Achille-A (.'rien Pt'ousl (profeso,· de igienă la
Faculta tea de medicină C::n Pa is si tatăl ce-
lebrului scriitor Mo1cel Proust), tablou pictat
i n 1885 d~ Jules lecomte. Este izoitoare ase-
mănarea manierei de executie a celor două
tablouri : ambele vadesc predilecţie pentru
netezire~1 suprafeţelor, pentru accentuarea
umbrelor. Se poe te, totu5i, ca por•retul me-
dicului socialist să fi fost pictat de arhite~­
tul Andr6 Lecomlc, asemănările despre care
aminteam datorîndu-se numai unei 11 Con-
tom ină ri '' de tehnica picturala intre frati.
11111111t Nicotae Codrearm (,.eprodttcerea foto gr •
~ ft c4 dup cl o pictura tn ulai)
A~lltlle -Art,·ten (plct•o·a In ulel
P)'()ust
de Ju le~ Lccomtr du Nouy)
q.::
.. . ··- ~,., ,.r
. • - ·-......
·•• ... ...-.a-
' - -~
. • - ........· ...,.
.: ~· , ..,.1t
.. <t,;,w.v., ... , •. .. .,. .·'-t't''"
. ..,.~,,~
.•
Semnalăm un amcmunt deosebit de. pre-
(los, atît pentru identificarea personajului
reprezentat, cît ?i pentru localizarea şi da-
ta rea lui. Tn coiJul din dreapta, jos, este
schiţatci silueta unei constructii (peste un pe-
rete înalt se ridică o turlă ce poartă pQ
toată lungimea o fereastră str1mta}. Se re-
cunoaşte in aceasta schita mănostireo lui
Neagoe in curs de restaurare, căreia ii l ip-
sesc detaliile ornamentale si crucea din VIr-
ful turlei. Portretul este, deci, al unui borbCJt
care se afla la Curtea de Arges in timpul
lucrărilor de restau1 ore
Să recapitulam : in arhiva lui C. 1. Istra ti
c fost găsită reproducerea fotografica o por-
tretului în ulei el unui bărbat care seamana
cu Nicolae Cod1 ea nu, desenat pe potul de
moarte. in acest tablou figureaza o clădire
care poate f1 biserica episcopala de ia
Curtea de Argeş în perioada restaurării sale.
Ca factura, pictura amin teşte de portretele
executate de Jules lecomte, fratele arhitec-
tului Andre l~comte de Nouy, core 1-a cu-
noscut pe Codrea nu si se gasea la Curtea
de Argeş cind acesta a încetat din viata.
Presupunem ca arhitectul Lecomte este pnn-
cipalul autor al portretului lui Codreanu
aflat la sediul Societatii studentilor in me·
dicino din Bucureşti, portret după care doc-
torul Istrati, prieten devotat al medicu lui
revolutionar şi întemeietor al societătii, o
păstrat o copie fotografică.
83
 mu care
nu a existat nicio
Tn 1943, după înfrîngerea trupelor
Axei în Africa de Nord, aliatii occi-
dentali urmează să debarce în Sici-
lia, Înainte de a deschide cel de al
doilea front În Italia. Pentru a înşela
pe hitleriş ti, care bănuiesc că aceasta
va fi viitoarea operatie, locotenen-
tul Ewen Montagu, din serviciul de
informaţii al Amiralităţii britanice, ini-
ţiază o stratagemă : lansarea În Me-
diterana a unui cadavru, avînd asu-
pra sa actele de identitate ale unui
ofiter englez, precum şi o scrisoare a
lui Sir Archibald Nye, şef adjunct al
marelui sfat major imperial (britanic)
către generalul Alexander, coman-
dantul unei armate engleze in Tunisia .
Din scrisoare reiese că anglo-ameri-
canii vor efectua două debarcări si-
multane - una in Grecia, alta în Sar-
dinia - şi că Sicilia va servi drept
"obiectiv de acoperire", adică drept
un atac simulat, menit să-i înşele pe
nemfi.
Totodată, Montagu incepe să con-
struiască cu migală biografia fictivu-
lui său ofiter.
84
ată (III)
Solutia este una singură : ca ofiterul ale
cărui rămăş i ţe pămînteşti vor fi găsite de
germani să nu fie direct subordonat Ami-
ralităţii, ci să depindă numai într-un mod
sau altul de aceasta. Cu alte cuvinte, să
aparţină unei unităţi cu caracter "semina-
val", cum ar fi cea a puşcaşilor maritimi,
ceea ce îi va permite să poarte, chiar şi în
codrul deplasării sale în străinătate, o uni-
formă mai puţin rigidă ş i formală - aşa
numita battle-dress, u şor de ajustat pînă şi
pe un cadavru.
DOCUMENTE, DOCUMENTE...
Se ajunge astfel treptat la una din ce •e
mai delicate faze ale operatiei : stabilirea
numelui şi gradului defunctului. După multă
chibzuinţă, Ewen Montagu ş i echipa sa
a jung la <:oncluzia să facă din el un co-
mandor, adică un ofiter de rang nici prea
înalt, nici prea coborît, tocmai potrivit pen-
tru o asemenea deplasare. Numele asupra
căruia se opresc autorii înscenării este
Martin : pe o listă o corpului de puşcaşi
maritimi sînt şase ofiteri care îl poartă aşa
că o eventuală verificare efectuată de un
agent nazist la londra nu va face decît să
confirme existenta unui comandor cu aces1
nume. Prenumele este cît se poate de ba ..
noi pentru un englez - William.
Se ridică acum probler,la fotogrcfiei
pentru legitimatie. Căci dacă, aşa cum ştim
cu toţii, poza unui om viu seamănă ade-
sea cu cea a unui cadavru, inversul nu este
valabi l şi imaginea unui mort nu va trece
niciodată drept cea a unui individ în viaiă.
Căutarea unei figuri cît de cît asemănă­
toare ia multă vreme, pînă ce sansa actio-
nează din nou în favoarea lui Monta~u :
la biroul lui se prezintă - din greşeală ! -
un ofiter care ar putea fi fratele ~eamăn
al lui William Martin. Pînă să se dezmeti-
cească, el este înhăţa t şi fotografiat din
faţă şi din profil, fireşte fără a i se furniza
nici cea moi mică explicafie.
Fişa de identitate este acum completă.
Pentru a nu da nimic de bănuit în cazul
cind inamicul va supune cartonoşul legiti-
matiei unei analize chimice, pentru a-i sta-
bili vechimea, Montagu trece ca dată a
emiteri i 2 februarie 1943, menţionînd că
este vorba de un duplicat, ,,în locul fişei cu
nr. 09650, pierdută".
 Ce misiune urmează să capete Martin
care să justifice trimiterea lui în A fri ca d~
Nord şi care să explice cum de i s-au în-
c~~dinţat hîrti i secrete atît de importante ?
Fund vorba . d~spre. o vii toare operatie de
debarcare, f1ct1vulu1 comandor i se aco rdă
compet~nţa unui specialist î n materie şi lor-
d ul Lou 1s Mountbatten, care se află în frun-
tea acestor "acţiuni combi nate" (more-us-
cat), semnează următoarea scrisoare,
adresată amiro lul ui Sir And rew Cunn i n-
ghom, comandan tu l suprem al fortelor na-
vale britanice din zona M editera nei, şi "în-
credinţată ~~ de asemenea lui Mortin :
'
1
Cartierul general o/ actiunilor combinate
7 A, Richmond Te rroce;
Whiteho/1, S. W. 1
Referinţă de mentionat in corespondenta
ulterioară :
No. S.R. 1924143
21 aprilie, 1943
Drogul meu Amiral,
Am făgăduit şefului adjunct o/ statului
major imperial că, prin intermediul coman-
dorului Mortin, această scrisoare va ajunge
/o gery.erolul., Alexonder.. E foarte urgenfă.
Dat f11nd ca ea conftne anumite pasaje
core nu trebuiau citite de alte persoane de
/o yvor c;Jffice, ~u 9 f?Utut fi trimisă prin
cuner oftcta/. Ma btzut pe d-to că o vei
focf! ~ă parvină /o destinatie pe căile cele
mot stgu re.
Cred că Mortin este exact omul de core
aveti nev?ie. E rezer:vot şi timid, dor işi cu-
noaşte bme meseno. A avut păreri mai
exacte decit mulţi dintre noi in privinta evo-
lutiei probabile a evenimentelor de la
Dieppe (aluzie la tentativa britanică de
debarcare din 1942, so ldată cu un eşec to-
tC? I - N.R.) şi o urmărit indeaproape expe-
rtenfe/e core ou avut loc in Scoţia cu va-
sele de debarcare şi echipamentele cele
moi moderne.
Te rog să mi-I trimiti inapoi, imediat ce
vo începe ofensiva.
Poate că lo întoarcere ne vo aduce si
nişte sordele. Aici nu se pot procura decît
pe bonuri de ca rtelă.
Al d-tole,
Louis Mo untbotten, Londra.
Jocul de cuvinte între ,.sardele" (în limba
en gleză - sordines) si Sardi nia este cam
tras de păr, dar 'M o ntagu ţine la el ,
deoarece speră că această "g lumă# va fi
în tel~a să în ..sensul do rit la Berl in. Tn plus,
refenrea la mcercarea nereusită de debar-
care de la Dieppe are rostul să gidile or-
ootiul .h itlerişti lor şi să contribu ie astfel la
tronsm1terea textului pînă la cele mai înali e
foruri ale Abwehr-ului.
Tn sfîrşit, pentru a dispune de pretextul ne-
cesar ca Marti n să introducă toate aceste
documente în servi eta pe care o va duce cu
el (în loc să le bage î n buzunar cum a r fi
• 1 1
mo1 natura , în care caz însă apa de ma re
le-ar putea deteriora), Montagu adauo ă
şpalturile unei bro şuri oficiale, consacrate
operaţii l or de debarcare, împreună cu o
scrisoare pri n care acelaşi lord Mountbot-
ten solic ită o prefaţă generalului Eisenho-
wer. Acum, cantitatea de hîrti i oficiale este
atît de mare, incit comandorul Martin nu
le mai poate duce asupra sa ş i trebuie să
le bage în servieta pe care o poartă, le·
gată cu un l ănţişor învelit în piele de cor-
donu l impermeobilului său.
"PAM, SUFLA-TI . RABDA !"
. NASUL SI
Constructia f alsei i den t ităti a com ando·
rului Martin nu s-a încheiat· î nsă : ea con-
t.i nuă în cepînd cu detalii mărunte, ca achizi -
ţro~or.ea unei cămăşi de la magazinul de
lenterre preferat al ofiterilor de marină şi
terminînd cu trăsăt u ri i mporta nte ale bio-
grafiei fictive a codavrului, inclusiv o lo-
god nică ş i un ta1ă .
l ată de ce în buzunarele bottle-dress-ului
î~i foc apa ri~ia două scrisori de dragoste
sr o fotografle. Toate trei apartin aşa -z isei
rogodnice a comandorului Ma rtin. Fotogro·
fia a fost obţinută, pri ntr-un ş iretlic, de la
o fermecătoare funcţionară a Amiralităti i.
Scrisorile sîn t opera unei colaboratoare a
lui Ewen Monlagu, pe core acesta a soli-
citat-o în mod special. Din ele reiese că
M artin a cunoscut-o pe Pamela cu citeva
să ptămîni înaintea accidentului să u fatal,
gră b indu -se să se logodească cu ea asa
cum se procedează de obicei în vreme de
război. Martin o re asupra lui pînă şi chi-
ta~ ţa inelului de log odnă pe care i 1-o dă·
rurt Pamelei, ca şi două contramărci de la
un spectacol de teatru, unde 1inerii în dră­
g ostiţi ou fost împreună, cu prilejul unei
permisii a comandorului.
Prima scrisoare a Pa melei es te redactată
pe o hîrtie ca re poartă antetul cum-
natu lui lui Ewen M ontogu. Motivul ? El este
proprietarul unui conac cu nume pur en·
g lezesc, ceea ce va f ace cu sigurantă o
puternică impresie asupra germanilor. · lată
ş i textul epistolei :
THE MANOUR HOUSE
Ogbourne St. Geor9e
Morlborough, Wiltshire.
Dumintcă, 18
Nimic nu-i moi rău pe lume, dragostea
mea, ~ecit ~ă cond.uc~ /o gară pe cel pe
core-I wbesft. Atunc1 cmd p leacă, trenul iJi
lasă în suflet un gol înspăimîn tător şi o
trebuit să foc un more efort pen ftu o-1
umple cu amintirea ultimelor noastre cinci
săp tăm îni. Dar nu prea am izbutit. Ce mi-
nunată o fost ziua pe care am petrecut-o
împreună l Ah, ştiu că şi altii au spus-o
inaintea me_a, da.r ~e păcat .că uneori timpul
nu poate f, opnt '" loc, f1e măcar pentru
un minut ! Dar la ce bun toate astea ? Hai,
Pom, suflă-fi nasul şi rabdă, cu un zimbet
cit mai curajos !
Scrisoarea ta m-a mai reconfortat intru-
~ifva, dc:r să f_fii ~ă voi. dcven.J in.grozitor de
tncrezuta daca ve1 canttnuo sa-m1 faci atitea
85
complimente. Nu le merit si mi-e teamă că
ifi vei do seama de osta foarte repede. Mă
aflu acum intr-un loc minunat, unde petrec
duminica împreună cu momo şi Jane, core
sint foarte drăguţe cu mine şi pline de aten-
tii. Totuşi, mă plictisesc de moarte şi abia
aştept ziua d& luni, co să-mi reiau treburile.
Ce viofă fără sens !
81// (diminutiv de la William - N.R.),
dragostea mea, anunţă-mă de cum vei putea
să aronjezi ceva. Nu-i lăsa să te trimită
cine ştie unde, aşa cum se face acum. Ar
fi oribil ! Am avut fericirea să te cunosc şi
să fiu alături de tine, nu cred că aş putea
să rabd o despărţire prea lungă.
Cu toată dragostea,
Pam
Cea de-a doua scrisoare este întocmită
pe hîrtie fără antet, din cea folosită în
mod curent de către functionarii Amirali-
tătii. Scrisă s-ar zice in timpul lipsei şefului
Pamelei, misiva se termină printr-o mîzgă­
lealâ precipitată, în clipa cînd fato îl aude
pe superiorul ei înapoindu-se.
La birou. I mlJorcm·ea cadravn.Ll.u.t pe sttb-
Vineri 21 marinut ,.seraph"
Ursul o ieşit din bîrlog pentru o jumătate .. •' 1 • •'•t. • ••
"
.•. ~·
...
..,. ""'·' .... ,-'\1 ........ :,.•' ...
•• • 1 •
'111. • -' • •
•
-r ~ .... ,
....

de oră, aşa că profit de ocazie ca să-Ji moi

scriu nişte nerozii. Scrisoarea ta o sosit azi
dimineaţă, tocmai cind plecam de acasă
- in întîrziere, ca de obicei. Ce dulci sint
rindurile tale ! Dar ce înseamnă aluziile
astea /o faptul că vei fi trimis in altă
parte ? Sigur că nu le voi repeta nimănui,
nu spun niciodată nimic din cele aflate de
la tine, dar sper că nu-i vorba să pleci in
străinătate, nu-i aşa ? Pentru că eu nu ~lnt
de acord, aşa so le spui, eu nu sî nt de
acord ! Dragostea mea, de ce o trebuit
oare să ne intilnim in plin ră zboi? Ce ghi-
nion stupid ! Dacă n-or ii războiul, acum
noi. doi am fi aproape sot şi soţie ... Am cu-
treiera magazinele, ca să ne alegem mobila,
perdelele etc. Şi eu n-as sta /o un birou in-
fect, unde trebuie să bat /o maşină tot fefvl
de rapoarte idioate, cit e ziu.o de lungă.
7mi dau seama ce muncă inutilă fac - gra-
ţie mie, războiul nu se va scurta nici m ă car
cu un minut.
Bi/1, iubitule, sînt atit de fericită cu inelul.
Ai făcut o nebunie, cumpărindu-1. Dor stii
cit de mult imi plac mie diamantele ! Tot
timpul mă uit /o el ...
Cu prileiul sărbătorilor de Paşte, voi fi
liberă duminică şi luni. Bineinteles, mă
duc acasă. Vino şi tu, dacă poti. Dacă eşti
însă
. . obligat..., să rămîi io Londra, viu eu
a1c1, co ... sa petrecem o seară frumo asă im-
preuno.
Ursul se intoarce, te las.
Cu toată dragostea şi un sărut de la a ta,
Pom
Tatăl - om de modă veche, cu tobieturi
şi preju~ecăfi - este şi el. reprezentat prin-
tr-o scnsoare adresată f1ului său în ca re
se face referire la căsători a lui Willicm cu
Pamela. Cu multă obifitate, autorii ei fac
să se întrevadă, print1·e rinduri, nemul-
ţumi rea bătrînulu i gentleman faţă de
acest mariaj precipitat cu o persoană necu-
noscută şi netrecută prin cenzura familiei.
Montagu caută astfel să dea relief perso-
najului născocit de el, core nu trebuie in
nici un caz să pară un înger desăvîrşit. Tn
acelaşi sens, o i nventivitate de-a dreptul
g·enială este introducerea în bu zunarel e
comandorului o unei adrese din partea
Băncii Lloyd, prin core lui Martin i se aduce
la cunostintă
, .
că creditul său este nu numa i
epuizat, ci chior în suferinţă cu suma de
79 lire sterline. Montogu obtine de la con-
ducerea băncii ca scrisoarea să fie trimisa
efectiv de către centrala acestei venerabilc
institutii :
LLOYD·s BAN K LTD.
Sediul central
Londra, E. C. 3
14 aprilie 1943
Domnule,
Sint informat că, in ciuda reclamofiilor
care v-ou fost adresate în mod repetat,
contul Dv., care ne este debitor cu 79 lire,
19 şilingi şi 2 pence, nu o fost încă onorat.
În aceste condiţii, mă văd nevoit să vă
anunt că, dacă nu vefi achita imediat
această sumă, la core se adaugă dobinzile
noastre de 4 la sută pînă /o dota reg:e-
mentării, vom fi constrînşi să luă-n ~ăsu ­
rile necesare pentru solvgordarea interese-
lor noastre.
Vă rog să primiţi, Domn ule, asigurarea
deosebitei noastre consideraţiuni,
E. Whitley Jones,
Director general adjunct

86
 Hîrtia, ontetul, ştampila şi semnătura sint
perfect autentice. Montagu speră că hitle-
r:iştii . se vor lăsa deci convinşi de autenti·
· citatea personajului şi a doClJmentelor pe
care le are la el.

OPERATIA
•
CARNE TOCA1l
.
Cîn d ultimele amă n unte sînt puse la
punct, se poate trece, î n sfirsit, la reali-
zarea operaţiei core, în limbaj de cod,
poartă numele destul de si nistru de Carne
tocată : lansarea codovrului în Medite-
rana. la 19 aprilie, fictivul comandor pă·
răseşte, la bordul submorinului Seroph, baza
britanică de la Holy Loch . la 30 opri-
qe, comandantul ·submarinului, locotenentul
N. A. Jewell, trimite mai întîi o cablogram6
prin core anunţă, în limbaj cifrat, succesu l
lansării, apoi un rapo rt detaliat asupra in-
tregii operaţii. Di n raport rei ese că trupul
neinsufletit al lu 1 William Martin o fost
oruncat in mare printr-un tub de lans-tor-
pile în di mineata zilei de 30 aprilie, la
ora 4,30, la aproximativ 1,5 ki lometri d is-
tanta de coasta spaniola, mai precis
la 36° 37.'30 latitudine . nordic6 si 07 "'18'00
l?ngitudine vestică . la bordul 'lui Seraph,
s1~gur!JI o~ care e la curent cu continutul
l..E>P ft'maţta ltd W!Ulam M artfn
m1stţmosulu1 colet lansat la revărsatul zo-
r ilor este comandantul.
la 3 moi, ataşatul naval britanic la Ma-
răz bo i ului . Ele por să demonstreze că stra-
'd rid anunţă londra că autorităţile spaniole
tagema a înregtstrat un succes co re o de-
ou descoperit pe litoral, în drep1ul local i-
păş it cele moi opti mis te o s teptări. A stfel î n
tăţii Huelva, cadavru! comandorului William
'!rhi vele nava le germa ne, cap turate în ,;ca-
Martin, care a fost predat viceconsulului ..
litate'? Tom bach, sînt descoperi te - în va ra
An~liei şi inmormintat o doua zi, cu ono-
anulu1 1945 - traduceri le în germana ale
rur i "'!ilitore,_ în cimitirul din apropierea oră ­
tut ur? r documentelor pe care comondorul
setului. Serv1e1o ş i documentele din interio-
Martm le avea asupra sa. Co:-~ti nu t ul lor a
rul ei sînt predate otosatului naval abia la
fost transmis prin co bloprc mă ~o Berlin de
13 mo_i, ceea ce îl determină pe Montagu să către .agentii nazisti de la M adrid. Dupa ce
conchtdă ca agentul sau agentii naziste d in
Spania au studiat hirtiile, le-ou fotograf iat a mat cerut citeva precizori,A bwehr-ul s-a
lăsat convins de autent ici tatea hîrtiilor, asa
5i au transmis copiile moi departe. cum dovedeşte un raport dotat 14 moi 1943
Sarcma locotenentului din serviciul de in-
ş i anexa t versiun ii germane o scriso ri i ad:-e-
formaţii al Amiro litătii nu este încheiată . Fic-
t1 unea comandorului W illiam Marti n trebu ie sal e de Sir Archibald N ye generalului
i ntreti nută şi după moartea sa oficială. Zia-
Alexander.
rul Times, în care lumea bună din Anglto pu- Raportul, co re poar tă mentiuneo Foarte
~lică ~nu n!~rjle mo~tu.are, ajunge cu regula- sec~et --: D~, comunicat personal _:: A nu
ntote '-~ ~ m1 ~nde na!tştdor,_ aşa încît Montogu se tnreg1sfra , o fost transmis la 15 moi
are grq~ sa apara un m1c necroloq al de- 9mi1:alului Doenitz, care 1-a parafat persona~
functulUI, pe data de 4 iunie 1943. Printre '" ztuo de 18 ma i. Io tă în ce constă reper-
neaşteptate le rezulta te ale acestui anunt se tu 1 :
numără şi o a dresă din partea Serviciului de Cu privire fa : documentul inamic captu-
testamente al M orinei militare, prin care rat, in legătură cu operaţiile din M edite-
Montog u es te întrebat dacă Martin si-a lăsat rana.
1n anexe: a) traducerea sc1 iso1 ii de la
in scris ultimele dorinte şi in ce co~sto u ele. statul major imper:at că tre generalul Ale> on -
Inventatorul omului care nu a existat nici- der; b) raportul starului maior general {ger-
odc:tă se g ră?eşte . să calmeze scrupulele ze- man - N .R.).
loş dor funct tonan. Totodată, el trim ite la
(... ) Un examen aorofun dat intreprins de
Huelva, in numele Pamelei, un mandat tele- 3 Ski. o stabilit cele ce urme~ză :
g ra fic, cu core viceconsulul britanic cumpăra 1. Autenticitatea documentelor căzute în
o coroană de flori din partea inconsolabilei mîinile noastre este moi presus de orice
logodnice. suspiCIUne. Tn momentul de fată se stu-
Rezultc:tele majore ale ingenioosei operat i i diază ipoteza ca documentele sa ~e fi fost
nu vor ft cunoscute, însă, decit după sfîrşitul puse în mod intentionat /o dispozitie - ceea

87
ce este puţin probabil - şi ca inamicul să
fie fa curent cu faptul că om ajuns În po-
sesia lor. 5-or putea ca el să ignore acest
ultim detaliu. 1n schimb, este cert că inami-
cul ştie că documentele nu ou ajuns la des-
tinatie.
•
2. 1şi va modifica acum inamicul planul
operational sau il va executa cu anticipa-
ti~ ? Lucrul pare improbabil, dor merită o
atenţie specială .
3. 1n ceea ce priveşte dota operatiilor,
inamicul consideră problema ca fiind foarte
urgenfă ; totuşi /o 23 aprilie găseşte că moi
e timp să informeze, prin curier aerian, pe
generalul Alexander despre propunerea
generalului Wilson de a utiliza Sici/ia ca
obiectiv de acoperire pentru atacul în Me-
diterana orientală [... 1
4. Se presupune că operatiile În Medite-
rana orientală ş i occidentală vor avea loc
simultan, dot fiind că Sicilia nu poate servi
drept obiectiv de acoperire pentru ambele
acţiuni.
• • • • • • • •
8. Trebuie subliniat că,
din aceste docu-
mente, reiese că în Mediterana orientală
se foc mori pregăt·iri de ofensivă. E un lu-
cru important, deoarece din acest sector noi
a m primit mult mai putine informatii pÎnă
acum referitoare /o asemenea pregătiri.
Un al doilea raport al Abwehr-ului, do-
t at 15 mai 1943, dovedeşte că, aşa cum
prevăzuse Montagu, agentii nazişti din Spa-
nia, ca şi statul major naval din Madrid,
au pus la curent pe germani cu continutul
documentelor găsite asupra comandorului
Martin, inclusiv cu cele personale, cum erau
scrisorile Pamelei sau cea .a tatălui lui.
Deosebit de interesante sînt reactiile hitle-
•
riste faţă de 11 revelatiile" aduse de desco-
perirea cadavrului lui Martin. Tn fe-
bruarie 1943, Tnaltu l com andament german
aprecia că debarcarea aliată va avea loc,
după toate probabilităţile, în Sicilia ; abia
pe locurile 2 şi 3, din punct de vedere al
pronosticurilor, veneau insulele Creta şi
Sardinia (împreună cu Corsica). Dar la
9 mai, dată la care traducerea documente-
lor tran sportate de Martin fusese adusă la
cunoştinţa Marelui stat major, părerea s-a
schimbat brusc, aşa cum o dovedeşte un
al treilea raport, descoperit la Tombach şi
dotat 18 mai 1943. Din el reiese că nazistii •
nu mai aveau Qici cea mai mică îndoială
asupra intentiilor anglo-americone de o
lansa o ofens ivă în Mediterana oriental ă,
folosind Sicilia drept "obiectiv de acope-
rire".
O !otură amuzantă a întregii afaceri este
că, în această împrejurare, Hitler a fost
••
moi credul decît Mussolini, core, la sfîrşitul
lunii mai, continua sa susţină că aliatii vor
ataca în primul rind Sicilia. Fuhrerul 1-a tri-
mis pe Doenitz in Italia, cu misiunea spe~
cială de a-1 convinge pe Duce că se în·
şală .
Naziştii au luat o serie de importante
măsuri ca urmare a părerii pe care ş i-o for-
maseră . la 20 mai, ei au instalat trei noi
cîmpuri de mine în largul coa stei greceş ti,
unul dintre ele chiar în dreptul insulei Ka-
lamata. Pe teritoriile aflate sub ocupatie
italia nă, germanii au montat numeroase ba-
terii de coastă şi antiaeriene, pe core le-ou
adus din Franta şi din alte regiuni ale Eu-
ropei occidentale. La începutul lunii iunie,
o formatie de torpiloare hitlerista a fost
deplasată de la bazele din Sicilia în marea
Egee. Tn aceeaşi perioadă au fost conside-
rabil întărite fortificatiile de pe insulele Cor-
sica şi Sardinia, unde germanii credeau
acum că se va da una dintre loviturile prin-
cipale. Tot în Corsica a fost adusă o un i-
tate de care blindate, pe core nazi ştii in-
tentionau initial s-o trimită în Sicilia.
O întreagă divizie germană de tancuri
a fost transferată d in Franta în Peloponez,
străbătînd în zece zile tot continentul eu-
ropea n. Tn urma ordinului personal al lui
Hitler, feldmareşalul Rommel a sosit tn
cursul lunii iul ie în Grecia, pentru a prelua
comandamentul suprem al apărării fortelor
Axei împotriva presupusei debarcări anglo-
omericane. !
După cum se .ştie, această debarcare a
avut loc în Sicilia, în zorii zilei de 1O iu-
1ie 1943. La treisprezece zile după aceea,
Hitler încă moi credea că este vorba de o
operaţie diversionistă, menită să mascheze
atacul din Mediterana orientală, a şa cum
arată directivele emise de la Cartierul lui
general pe data de 23 iulie.
... Omul care nu o existat n iciodată - sau,
moi bine zis, core o existat sub o cu totul
altă identitate - şi~a făcut a şadar pe de-
plin datoria. Tn micul cimitir de lîngă
Huelva, se poate vedea şi astăzi mormîn-
tul, pe a cărui piatră sînt gravote cîteva
rînduri :
William MARTIN
29 martie 1907- 24 aprilie 1943
Fiul iubit al lui John G/yndwyr Martin
şi o/ sotiei sale, Antonia Mortin,
din Cardiff (Ţara Galilor)
Dulce et decorum
est pro patria mori
REQUIESCAT. IN PACE
 • ••
a nora lC
Un moment 13 decembrie, în.scris în istoria României cu sîngele
şi jertfa muncitorilor-tipografi seceraţi de gloante şi
străpunşi de baionete, constituie unul dintre momentele
în 'tara noastră
memorabil culminante ale avi ntului revolutionar,
Lucrarea înfăţişează - pe baza unei investigatii ştiin-
ifice aprofundate - condiţiile social-economice şi po-
iitice ale României de atunci, stadiul de reorganizare
pe baze legale a mişcării socialiste şi muncitoreşti, mo~
mentul propri u-zis a l evenimentelor petrecute la 13 de-
cembrie şi oglindirea lor în traditiile mişcării noastre
comuniste.
Autorii descriu cauzele avintului mişcării muncitoreşri
di n tara noastră, i nterferenţa şi conditionarea dintre
factorii interni şi externi, obiectivi şi subiectivi, cu rol
determinant al celor d intîi. Ei relevă totodată faptul că
România se afla în pr ima fază a dezvoltării sale capi-
taliste.
Cititorul poate u rmări cu uşurintă f irul evenimentelor,
creşterea impetuoasă a organizatiilor muncitoreşti, a ro-
lului Partidulu i Socialist si, al sindicatelor în conduce-
rea luptelor proletare. Puternica demonstratie de la 13
decembrie 1918 a tipografilor din Bucureşti exprima ne-
voile adînci atît ale clasei muncitoare, cît şi ale altor
categ~rii ş i pături sociale. Autorii prezintă participarea
muncitorimii din capitală la demonstratie, rolul organi-
zatiilor politice şi profesionale în conducerea acestei
actiuni proletare de seamă, masacrul pus la cale de
guvernul liberal, sub patronajul regelui Ferdinand. Spi-
ritul de solidaritate manifestat în toată tara cu muncito-
rimea bucureşteană, cu victimele terorii şi asasinatului
vîrfurilor guvernante, pozitia diferitelor grupări şi pă­
GH. UNC si turi sociale - intelectuali progresişti, meseriaşi, mici
'
C. 1\IIOCANU negustori, mici comercian ti, functionari - sînt puternic
13 Decembrie 1918 relevate în lucrare. Calda simpatie de care s-au bucurat
._ Ed. Politică muncitorii şi reprezentantii lor în timpul procesului celor
implicati în aceste evenimente, poate fi urmărită în
numeroasele întruniri de masă, în pledoariile unor mari
avocati burghezi cu vederi democratice, în depozitiile
altora, în presa muncitorească şi democratică o vremii.
Printre elementele noi pe core le aduce lucrarea se
relevă de către autor i şi ecoul international, insuficient
subliniat pînă acum în literatura de special itate. G h. Unc
şi C. M oconu definesc într-un mod nou locul şi rol ul
evenimentelor de la 13 decembrie 1918, scriind că el "o
fost şi este al lucrătorilor tipografi, al întregii noastre
muncitorimi. A l lucrăto ril o r tipografi, căci el s-a n ăscut
în mod particular d in su ferintele «breslei tipog rafilor~,
din actiunile lor pentru o via ţă omenea scă. Ei au avut
mot ive profu nde pent ru a se avînta, alături de metalur-
gişti, f eroviari, de toti muncitorii, i n lupta cea mare a
anului 1918. Prin revendicări le şi actiunile lor, au in-
truchipat însă interesele comune muncitorimii întregii
fări".
1. ~
 •

a nor •
lt
Â
. Apăr~tă.. în limbile tr~n cez.ă, rusă, engleza, germa nă
lnlăptuirea. ŞI spon1ola, lucrarea lu1 Vosrle Netea se integrează in
valoroase serie de cărti consacrate istoricului eveniment
clezicleratului in~ăptui! de poporul nostru la 1 decembrie 1918.
In pnmo parte a l ucră ri i - Unitatea poporului ro·
national
:>
mân - autorul expune evenimen~ele importante ale isto-
riei noastre, începînd din secolul al X-lea şi pînâ in aju-
nul unirii ; se relevă în mod judicios izvoarele străine şi
au1ohtone care otestă o rigin ea romană şi con1inuitoteo
poporului român pe teritoriul patriei sale, evolutia aces·
tor idei transformîndu-se, de-o lungul veacurilor, într-o
puternică armă de luptă pen tru înfăptuirea dezideratu-
l u i naţiona 1.
Tn încheierea acestei părţi, Vasile Neteo se opreşte
asupra principa lelor etape ale desăvîrşirii unităţii de
stat a României : unirea din 1859, războiul de indepen-
denţă, lupta de eliberare naţională a românilor din
Transilvan ia în o doua jumătate a secolului al XIX-lea
şi în primele decenii ale secolului nostru.
Tn parlea o doua - după o prezentare o situatiei
României în codrul primului război mond ia l şi o mişcări­
lor de el iberare nctionolă din Imperiul oustro-ungor, po·
tentate de victoria Morii Revolutii Socia liste din Octom·
brie - se face o expunere moi largă a însăşi unirii
VASILE TETE
4

Transilvaniei cu România, arătîndu-se cum s-a pregătit

Reunion de la Trans.vl- şi cum s-o desfăşurat Marea Adunare Nationala de la
Yanie â ]a Roumanie. Alba Iulia şi stăruindu-se asupra fortelor sociale care au
Editions l\Iericliane. luat istorica hotărîre de unire a TransilvaniPt cu România
L. D..

• • • •
Egiptul ' e r 1 s1 az1
~

Această lucra re monografica contu rează succint ca·

clrul istorice-geografic în care s-o format şi s-a dezvoltat
poporul egiptean de-a lungul mileniilor, precum şi trăsă·
turile esenţiale ale vieţii economice, pol itice şi cultural~
core definesc şi caracterizează noţiunea eg ipteonă în
perioada actuală.
Prima parte a lucrarii reînvi e epoca veche din istoiio
Egiptul ui. Autorul, folosind şi studiile unor reputoţi egip~
tologi şi un materia l ilustrativ selectat cu multă grijă,
prezintă cititorului tabloul măret a l vechii civir:atii ce
s-a plămădit pe malurile Nilului.
Secţiunea o doua a monografiei, aceea a "Noului
Eg ipt" - cum o denumeşte autorul - , evocă, începînd
cu anul 1952 cînd o avut loc revolutia egipteană, prînei·
paiele realizări obţinute de poporul egiptean în toate
domeniile vieţii materiale şi spirituale.
Prin selectarea si
, sistematizoreo celor moi semnifica-
tive date şi momente di n istoria acestui popor, Con-
stantin Sîrbu reuşeşte să dea o imagine o întregii so-
CO JST. S1RBU c ietăţi eg iptene de-a lungul unei multimilenc re istorii.
Republica Arabă Unită.
Ed. Ştiinţiiică. c. 8.
. .. ..
90

Escu/ap in Balcani
1\I. POPESCU-BU ZEU
L' nion m edi cale bal-
kanique. Gcnese, acti-
vit~, organisat ion, an -
nuaire des m €:'mbres.
Cd. Uniunea m e dicală
bal canică.
au a pă rut ...
TIRO)l A LBANT : 1\temorit,
l!:d ş1iintiflcă, 117 p.
G . . BARBU : J<'ile dintr-o i s-
t orie necunoscu tă, Ed.
1aru , 334 p.
STEFAN OL TEANU şi CON-
STANTIN SERBAN : 1\feşte s u ­
gurtle din Ţara Române ască şi
Moldova in E\'Ul m ed i<:.. Ed.
Acade-miei. 4GO p .
N . P ET REANU şi D. BARA-'1 :
1. c. Frimu, Ed. politi c ~.
28~ p., (1n cole ctia ..Evoc ări " ).
n ocu mt>nt a Jtom a niae historica.
'l':na R om âneas c ă, ' 'OI. XXIL,
JG!!8- 1G29. Volum tnto cm•t ele
DA :\ L\SCHI~ MlO C, Ed. Ac::t
demi ci. 864 p
:.r AX GALLO : Ttal!a lui l\lus..
aolin1, E cl. poUt1cl:i, 5;)2 p .
' 91
•
a nora •
lC
O rganizatia
această
i nternaţi o na lă
i n teresantă
căreia îi este cons acrată
lucrare o fost constituită la 2-4
octombrie 1932 la Bucureşti 11Î n scopul p romovări i re-
laţi il or pri ete n eşt i între medici şi a sol ido rităti i i ntre
n aţiu n i l e balcanice", aşa cum prevedea statutul adoptat
în acel an. Prof esorul M.. Popescu-Buzeu, autorul vo·
lumului, s-a numărat printre fondatorii ei.
Lucrarea trece în revistă activitatea uniunii în cadrul
o trei mori perioade (1932-1940; 1940-1964; 1964--
1968), cînd s-au d esfăş urat, între altele, opt "Să ptă mîn i
medicale balcan ice", trei uCursuri internationale d e per-
fecţio nare", " Zile ale UMB", reuniuni ale consiliului
genera l etc. Sînt m enţio nate octivitătil e sectiilor nafio·
na le ale uniun ii, publicati ile editate, relatiile cu alte
organizatii, co ntri buţia UMB în lupta pentru pace şi prie·
tenie în Bal can i, se dă calendarul activităţ i lor şti i nţifice
prevă zute pe perioada 1969- 1970. Astfel, voi umul con-
stituie un ghid compl et al Uniunii M edicale Balcanice,
red actat cu o more competenţă .
O ilustratie abundenta, cu g rijă sel ecto tă, cuprinzînd
fo csimile de documE'nfe, fotografii din toate momentele
importante ale act ivităţi i uniuni i, reproduceri de di·
plome şi medalii comemorative co mp letează în mod fe·
ricit textul.
1. M. Ş.
• •
SCf/SOfl
Tn editura pa rizian ă Gallimord a a pă rut nu de mu1t
primul din cele unsprezece volume consacrate corespon-
dentei lui Erosm. Celebrul umanist din Rotterdam o dia·
logât în scris cu cele moi de seama pe rso nali t ăti ale
secolului al XVI -lea. Papa Iul iu al 11-leo, regele Franţei
Francisc 1, îm pă ratul Carol Q uintul şi parintele reformei
germane, Luther, se n u mă ră printre cei că rora Erasm
le-a adresat epistolele sale.
Departe de a avea un rol pur informativ cu privire
la viaţa şi activitatea acestuia sau de o con tine un ba-
miU· nal schimb de saluturi protocolare, cele 3162 de scr-isori
pe cale de a vedea lumina tiparului în limba franceză
sînt n işte adevă rate expuneri - rezumati~e, d ar dens,;
- ale ideilor ~lui care a semnat "Eiog1ul nebuntet .
Tn plus, d upă unanima apreciere făcută de primii citi-
tori oi volumului apă rut, Erasm zugrăveşte cu multă
p regnantă realităţi le epocii sale, ceea ce a făcut pe
unii să- I califice drept un more preme rgător al gaze-
taril or de a stăzi .
Strîngerea l ao laltă a voluminoasei cores po~ dente .şi
traducerea ei din limba latină sînt opera unu1 colectiv
de cadre universitare din 'Belgia, ca re şi-ou început
munca în această directie în urme cu opt ani.
S. V.
A
• Tndată după terminarea facultăţii, pleacă
1n eXIC
1. D. SUCIU
. DoctoruL !/arie Mitrea face
;\ .
parte dintre intelectualii romant
ai v eacului trecut, care din dorinţa
de a cunoaşte cît mai multe locuri
şi civilizaţii nrt au pregetat să
străbată cele trei continente: Ame-
rica, Asia şi Eztropa.
92
ca medic în Mexic. Aci stă pînă in Juna
aprilie 1867, cind ziarul româ nesc "Albina"
din Viena anunţă reîntoarcerea lui şi a doc-
torului Ioan Arsen ie.
Reintors la Viena, după o şede re mai în -
delungată în acest oraş, Mitrea se abate
pe la Ră şi nori, sotul său natal, unde trans-
portă colecţiile de artă i ndiană pe care
le-o adunat în Mexic. Tn Transilvania
rămî ne pînă la sfîrşi tul anului 1869, cînd
se angajează, la sfatul unu i prieten, ca me-
dic în armata olandeză şi i n această ca-
litate pleacă la Djokorta, în Indonezia de
azi. D upă trei ani, este numit medic şef al
spitalului d in Moearo-Toweti, din insula
Borneo, unde activează pînă la sfîrşitul
anului 1893, cînd iese la pensie. Se întoarce
i n Europa ş i se stabileşte la Viena. Tn
acest ora ş îşi trăieş te ultimii zece ani, adică
pînă în 1904, cînd moare .
Tn timpul cît a stat în Indonezia, doctorul
Mitrea s-a căsătorit cu o bă şti na şă, cu care
a avut un copil, Petru. Pe lîngă practica
medicinii, el îş i continuă şi în Indonezia
preocupările de colecţionar al materialelor
biologice din această regiune o lumii. Co-
lectează insecte, păsări, reptile, moimute, pe
core le prepară şi cataloghează. Tn 1882,
Mitrea îş i ia un concediu de doi ani, în-
torcîndu-se la Răşinari, Viena şi Bucureş.ti.
Cu această ocazie, publicistul transilvănean
Horia Petra-Petrescu ne dă date interesante
pe care le-a aflat chiar de la proaspătul
sosit. Venind în Europa, Mitrea a adus şi
pe f iul lui, Petru, care avea tipul şi cu·
loarea moloezilor şi care din ocecstă
cauză, în şcoala din Viena, unde a fost
intern, 11 0 trebuit să sufere destule neplă·
ceri din partea camarazilor săi, pîţ'Jă o
reuşit o-i pune la respect" . Tn continuare,
Petra-Petrescu ne spune că Mitrea era la
Viena, unde se ocupa cu "clasificarea
unei considerabile şi bogate colectii de
animale. Unele exemplare sînt foarte rare,
a ltele nu se mei află în ·nici un a lt muzeu
din Europa ", pentru că M it rea a colecta!
în părţile insulei Borneo, unde .nu o mcll
cercetat nimeni înaintea lui.
După ce termină clasificarea, M itrea
pleacă la Bucureşti ş.i doneoză bogata lui
colectie Muzeulu i National din acest ora ş .
iar o parte moi mică, Gimnoziului d in
Giurgiu, unde era director vărul său,
N. Droc Barcion.
la Bucureşti, se vede cu numeroşi frun-
ta ş i ai intelectual ită ţii române, între care
si cu Titu Maiorescu, care nu neglijea ză să
inentioneze această întrevedere i n jurnalu l
lui. Prezenta lui Mitrea în locurile notele a
făcut o impresie deosebită ; Petra-Pe-
trescu ne spune că "naţiunea română se
poate mîndri cu acest reprezentant brav,
care-i face onoare în ţările cele mai în-
depărtate". lor în ceea ce p riveşte înfăţiş a­
rea, acela şi biograf relatează că avea
,,o constitutie corporală robustă ş.i
sănătoasă".
Tn vara anului 1883, Mitreo se reintoarce
la postul său din Indonezia, unde, pe
lîngă activitatea medicală, îşi cont in uă pre-
ocupările de colecţionar, pe core de astă­
dată le extinde şi asupra etnogrofJei. La
sfîrşitul anului 1893, pleacă definitiv din
Indonezia. Tn primăvara anului 1894, ziarul
" Dreptatea " din Timişoara anunţă reîntoar-
cerea pe meleagu rile notele a doctorul ui
Mitreo "medic primar la Macasar" . Din
Transilvania merge din nou la Viena, spre
a-şi clasifica bogata colectie adunată în
ultimii zece ani. O parte din această ce-
lectie o donează tot Muzeului National din
Bucureşti, condus în acea vreme de merele
savant Grigore Antipa, care a ştiut .să pre-
ţuiască importanta colecţie şi core o legat
o strînsă prietenie cu llorie Mitreo.
Despre timpul petrecut în Mexic, biografii
lui de pînă acum ne spun foarte pu tine
lucruri. Academicianul Emil Pop scrie :
"Regretăm că nu dispunem de nici o in-
formatie p recisă din oceostă i nteresantă
aventură, plină de romantism, din Mexic" .
Alt biograf, doctorul Culcer, ne relatează o
serie de omănunte din t impul şederii lui
Mitrea în Mexic, între care e şi acel epi-
sod al împrietenirii lui M itreo cu trupele lui
Juârez. Tntr-o seară, în t imp ce mergea spre
Son Diego, un orăse l cam la şaizeci de
kilometri de copitară, Mitrea e oprit de
oamenii lui Juârez, legat la ochi, şi dus
într-o peşteră slab luminată de o torţă,
unde zăceau vreo douăzeci de oameni d in
trupele lui Juârez, grav răniţi. Mitreo trece
imediat la ingrijirea lor şi după o muncă
neîntreruptă şa isprezece ore, operîn-
de
du-i pe multi salvează vietile tuturor răniti­
lor din ascunzişul trupelor republicane.
După acest episod, îşi cîşti gă simpatia şi
încrederea soldofilor lui Ju6rez, cărora, de
cîte ori plecau în vreo misiune, le dădea
as isten ţă medicală.
După ce Mitrea s-a întors din Mexic, şi-o
publicat impresiile d in această expeditie în
ziarul "Albina" d in Viena în moi multe a r-
t icole pe care le intitulează foarte sugestiv :
"Cetătile Mexicului si locui torii lor" ("Al·
bina"' 1867, nr. 73, 75, 76) şi "Locuitorii pri -
mitivi sau indienii M exicului " (nr. 78, 93).
Desi sînt nesemnote, redactia ziarului
precizează că au fost scrise "de un român,
fost în a rmata oustro-mexiconă". Din con -
tinutul lor, rez u ltă că autorul era medic cu
văd ite preocupări etnografice şi naturaliste.
De altfel, concordă şi datele. M itrea a fost
demobilizat pe dota de 9 aprilie 1867 la
Viena, unde a stat pînă în iarna anului
1867- 68, cînd o plecat în Ard eal. Deci în
timpul cînd au apărut aceste ·articole,
Mitreo era la Viena şi se ocupa de publi-
carea lor. Din cele cinci articol e despre
Mexic, trei se ocupă de moravurile şi viata
mexiconilor de origine europeană, iar două
ne dau relatări despre indienii mexican i.
Foiletoanele închinate vietii indienilor
mexicani prezintă o deosebită importantă,
deoarece, pe l î ngă descrierea cu multă sim-
patie o istoriei şi moravurilor i~.dienilor, con-
sti tuie şi un apel în fato lum11 pentru con-
servarea civil izatiei acestui popor.
Scrise cam în acelaşi timp cu cel e ale !ui
Codru Drăguşanu şi Dimitrie Bo li~ti neanu,
însemnările lui Mitrea îmbogăţesc literatura
ro m ână de călătorii din veacul trecut. Tn
cele ce u rmează, vom reproduce cîteva
pasaje, modernizîn d ortogrc fio, dar respec-
tînd ortoepio autorului.
Plaza -
locul ur CJ c fic ştcc:inc prefac: -
cel putin. o ţigaretă ...... p zi
in cenusa*#
Pentru mexicon piaţa (plaza) e aceea ce
o fost odi nioa ră pentru romani "Forum".
Toate întîmplările acolo se aud mai întîi,
sărbătorile b isericeşti, precum şi cele po-
liti ce, acolo se petrec, acolo se jin oratiuni,
se foc alegeri de deputati ori mogist raji,
acolo sînt focurile artificioase (predilectiu-
nea mexiconilor), în fine, e " bon ton" ca in
piaţă , sub portale sau arcade, in zi cel
putin o tigaretă să o prefa că fieştecine în
cenuşă. Lucru no:ural că toate negoafele
numai sub arcade (portale) ~e pot face.
Societatea nobilă olor "pierde vară'' sau
"fură-ziua~~ e tare reprezentată i n piafă, Ui'l
ce foarte natural ; dar o altă societate de
vagabonzi cari _ îş i au părechea numai în
lazzaroni din Neapoli, aşa-num itii " Iepe-
* Subtitlurile aparţin redacţiei.
93
ros•, tnc6 se g6sesc tn pio!6 Tn numar more,
pentru că cîştig ul e fă ră osteneal ă mare,
fie pn n u şu rar ea unui buzunar, sa u împli-
nirea unei demandări, sau fie chiar şi să
facă serviciul unui " fachin " (pu rtător de
sarcin i), ba chiar sîf't un i i cari turbură pro-
fesiunea preotilor cuvi oş i citind, răzima!i
de un stîlp de piatră, evanghelia din du-
mi nica aceea, iar alti i spun cimilituri.
Cărău ş ii sau arieros (f i indcă cărăuşia de
mărfuri se f ace exclusiv numai cu rnuli ' ,
fii nd drumurile nepracticab de) îşi caută
mărfurile lor de transport. Lipscanii oferă
cinitel or (china, d in cina, fetişoa relor metişe)
cercei şi braţelete de aur ş i argint fals şi
al tele. O cla să de oamen i se mai poate
observa în pietele cetăţi l or Mexicul ui şi
aceşti a sînt "ceapcaniu din vita creo lilor,
fi i din părinţi spanioli născuţi în Mexic, ca ri
insă fiind că curge sînge european în arte-
re le lor cred a nu avea chemarea a lucra
sau a se ocupa cu ceva, fie di n lene sau
din superbie şi mîndrie. Cari au primit oare-
şicare educatiune şi ştiu purta ceva p a nă
au o gurită încît şi un cand idat unguresc de
deputat s-ar speria de dînşii, a ceştia apoi
apucă pre bieţii ţărani, ce caută advocat,
ca să-i j upuiască bine ...
Tntr-aceea, cu totul vătămăto r urechilor
şi cu intonare lungă a silabei din urmă, îşi
cîntă covrigarul, fel de fe l de mărfuri mă­
runte, zbierînd necontenit "pan fres : o"
(pîine proaspătă), "tres torlas por medio" 2
s l\1uli " cati r! (1~. a .>.
! l\ledw - d ::-ah.prc zC'eca p ~ 1 t.•. Jintr-il" r2al,
mone dă de c ir cul a ţie în l\1N .. ic : ~e .:· a r ~.. p , e-
~::cnrtarca In t ractucc t t:: t·omal'â u .iilOH<.•dci med io,
adică a ';'abprezC'caa pa1tr;.
,....., ':",.........r r-= r ...: _., .... ~J!,......... «J;.• .........."" ..........._...., .. -'
:YM . ~.:!' • .J • •• ' lff· J ~~- -li~ ___~ ... ~41. \ ,._l'lA, t.'t......n.'.._.'
A~t.tac.lor -
(trei tur te pentru un .şesor) ; altul 1 fii n olt
colt, oferindu -ş i gîştele sau ratele pe core
le moi si l eşte să facă ş i ele reclamă, strigci
cu voce subţirică : "patos f ritos, patos
grandes" (raJe fripte, ra ţe mari). lndienele
rec itează în tonuri nearticulate mărfuri!e
lor; în fine, încălţă m inte, posturi, gazete şi
brosuri le o feră a l tă voce.
c'olo auzi necontenit "leche", "leche"
(lapte) şi mulge numaidecit vaca pentru un
pătrar de lapte ; mai departe strigă unul
"nieve, nieve" (nea, în loc de ghiaţă) ;
acesta poartă borca nu l cu fel de fel de
îngheţate pe cap, oferind pentru putine
parale celor însetaţi de căldură îngheta!ă.
Altii iară poartă pahare pe farfuri i, stri-
gînd "ogua fresca'' şi dacă vei căuta, vei
afla pururea în apropiere cofetaru l ambu-
lant, care în modu l cel mai elegant numai-
decit îşi oferă dulceturile sale, surîzînd cu
multumire.
.. v t" ·ror
lnăunfrul minas ara
cu ziduri de cetate . ..
De dirn inearo pîno sea ra ~ clopotele bise-
ricei din piată nu au odihnă. F iştecare mî-
năstire sau biseri cuţă pe întrecule sun ă cu
clopotele sale şi ca ută în lucra rea nel ntre-
ruptă a acelora o ambitiune, negreşit spre
marea supărare a stră i nilor ce nu sînt de-
prinşi la o astfel de muzică cotidia n ă. Dar
chiar modul de a suna clopotele are dife-
renta sa ; la noi, sunetul clopotelor îşi are
în semnătatea sa, se întîmplă numai la anu-
mite cazuri, sa u numai la anumite ore, pe
cind bisericile cetătilor M exicului au la clo-
potele mici o mcŞinorie care, pusă în lu-
crare, do nei ntrerupt roata osiilor, iar clo-
potul mare nici cind se mi şca , ci indianul
..•· •·. ..·~_ ,: .• .•
care se ocupa de asta meserie l eagă lirnbo
-.. - •
clopotului de o fun ie şi pune cu o iu ţeală
vtn zd torut de aplf nespusă aerul in o vibrojiune înficrătoare
pentru slrăini, dîndu-le sonu l cu instrumen-
tul său, celorlalte ce lucrează de sine ...
O rişicare va privi o mînăsti re din ver un
oraş mexican, moi în grabă va fi sedus a o
numi fortăreajă decît casa lui Dumnezeu,
dacă nu cumva turnurile ş i clopotele nu-l
vor face atent, şi apoi pczitiunea ei e tot-
deauna, da că vei căuta, punct mu l t-puţin
st rategic, cum nu putea fi altmin trea pent ru
că spaniol ii lui Caro l V, cu foc şi sabie au
introdus creştinismul, comitind barbarii le
cele ma i crîn cene şi crudele. Drept aceea,
toate mînă stir i le sînt înzestrate mater ial-
men te abundent. Tn Puebla, de exemplu, ju-
mătate hotar al o ra şul u i e în mîna că lugă ri ­
iar şi a şa mai departe. Zace în organiza-
tiunea diferitelor schituri călugăreşti a se
observa uni i pre altii. Tmi zise cd ată pă­
r intele că lugăr O sonio : " Nu-ti poti î nchi·
pui, domnul meu, ce intrigi se desfăşoară
i nlauntrul murilor (peretilor) noştri ; c;aba·
 lele, int rig ile diplomatice sîn t j ucă rie fa)ă
cu · intrigile că lugăreşti în mînăstiri, şi cin e
a putut ajunge o fi maestru în intrigile mî-
năs ti reşti acela poate exista o rişiunde'' .
Tn Tlascala, vechea republică aristocra-
tică, care a primit mai întîi pe cuceri torul
Hernon Cortez, fii nd î n luptă înverş u nată
cu împăratul azte cilor Mon~czuma (rec rd
Moctezumo), există astăzi încă conven: ul de
pre timpu rile acelea, cu avuţie nespu să,
dintre core multe, amintesc numai una,
ad ică icoana prea sfintei Morii, în mări:-ne
na tu ra lă, îmbrăcată în hainele cele moi
scumpe, core ore şi două brotelete pretutte
la un milion şi jumătate de dolari ...
Schiturile nu sînt prea riguroase în disci-
plina lor, pentru aceea nu se miră nimeni
că va afla cîte un gurmond colugăresc c.:Jre
îşi are şi locuinta sa particula ră în oraş,
mobilată de multe o ri cu un lux sardana-
palic. De aci u rrneoză cum că politia Ca-
pitalei nu orare ori află cîte un sfînt părinte
în vreo speluncă purtată sau la ruletă, sau
jucînd ro lul unui trovotore în proxi 3 , si-1 con-
duce u rmîndu - şi oficiul la adăpost ' penr;·u
că în zori de z i uă să-I trimită mai marilor
să; spre pedeapsă exemplară, dacă nu
cumva a făcut vreo greşeală criminală. Cu
aceasta s-a finit procedura si nimenea nu
moi ştie nimic de ce s-a intimplat. Dar vai!
aceluia, cum imi istorisise unul din cinul
călugăresc, care ar cuteza vreo greseolă
contra ma i marilor săi sau core ar cu teza
a denunta ceva din interiorul minăstiri t,
acela nici o oră bună nu mai are. Nici un
chin nu poate fi mai înfricoşat ş i mai înfiora-
tor decît a fi silit a zace pe pragul sălii de
mtncare şi o fi călcat de toti cîti mănîncă
intrînd şi ieşind , sau poate exista ceva maf
barbară pede apsă decît, pus la ieslele vite-
lor cu t;n frî~ în ţ~ură, a ~inca după mări­
mea pedepset, tre1-patru zde mîncarea cai-
rar, adică secară.
Intrăm intr-o ca fenea ! Cafegiul în apatie
more pentru oaspele său cel acu sosit ur-
mează o-şi fuma ţigarete mai depdrte ·
toară cafeneaua constă din trei-patru mese'
cu vreo cîteva scăunele mai mult; la masd
şade o societate de patru inşi core după
exterior se vede a fi din clasa mijlocie, ju-
cînd "monte" (un joc de hazard mexican}.
La cealaltă şade un bătrîn ce cu atentiune
more c iteşte jurnalele, şi după soiul j~rno­
lelor ce ou trecere într-o ca fenea oaresicar~
poţi să deduci lesne la societatea de o~m eni
de core e cercetată cu coloritul lor politic.
Mă pusei şi eu la o treia masă şi cerui un
" cofe solo", adică cafea neagră, şi abia
atunci îmi dete cafegiul atentiunea cuviin-
cioos?, oferindu-mi deodată 'ş i o ţigo retă.
Abta îmi aduse cafea ş i ia că cu multă
curtenie se puse lîn gă mine şi mă întrebă
cu form ulele cele de salutare, ce au devenit
acolo uz de la indianul cel mai prost, pîn1
• Trubadur în actlv1tate (n.a.).
in salonul cel mai luxurios : " cum oi petre·
cut noaptea ?" " familia de aca să n-a re
nici o noutate ?" etc. etc. Dar întrebările
acestea de etichetă ce le răspu nsei numai
cu "si" ori "no" indiferent d u roră atît pînă
ce băusem deja cafeaua. Hozo rdiştii nici că
au privit la masa mea, ca ş i cînd n-aş fi
fost aici, cu toate că eram în uniformă mili-
to ro ; bătrînul numai, cu coada ochiului a
dat spre mi ne şi o făcut un semn din cap
de "bine oi venit". la aceste două mese
erau, aşadară, două partide politice. Bă­
trlnul era mona rhist, dar nu era învoit cu
intervent iunea străină, pentru aceea salu-
tarea a fost scurtă şi rece ; hazordi şt ii, d in
faţa şi exteriorul lor, sînt liberali şi re pu-
blicani.
F ireşte, numa i d upă datina din Mexic,
dacă vor fi la masă zece, ori douăzeci, nu-
ll}ai unul plăteşte pentru toţi si aşa se
sch imbă de rînd ; bătrînul meu făcu ca să
simt şi eu sîngele cel pur mexicon ce cu rge
prin vinele sale şi dete un mic semn cafe-
giului prin care îi arată că e plătit tot. Eu
mă rugai cum că eu voi plăti, bătrî nul îmi
opuse zisa locon ică " costumbre del pais"
(datina din tară) şi eu m-am multumit. I eşind
afară din cafenea, mă petrecu cafegiul
pînă la uşă, cu compl imente neîntrerupte
,,que le voya a usted bien" - să-ti meargă
totdeauna bine, domnule ...
Maniere de salon
in s tradă
La prînz, poporul de rînd îşi ia mincarea
pe strad ă ş i somnul după prînz şi-1 face rot
acolo. De aceea, moi ales din lucrători, afli
pe. . trotuarul ridicat şiruri întregi făcîndu -şi
pnnzul, ori un ghem de oameni, la un loc
adunati într-u n colt de stradă, împrejurul
foculu i liber, fac îndestul pîntecelui . Do r să
auzi finetele ş i complimentele reciproce
despre mînca re ai crede că esti la o masă
diplomatică dacă locul neîntre'rupt nu ne-ar
fixa atentiunea. " D-ta, modem Lupito, ai o
mînă de fa] face mîn ca re ca re-şi caută pe-
rechea în oro ş, înt r-adevăr e un gust o
prînzi din mîinile d-tal e". ,,A ! D-ta, Dan
Ambrosio, voieşti numai a rnă măguli" -
răspunde madam Lupita. "Bărbatu l meu îmi
tot imp ută că nu-i place prînzul de la mine,
ca de la soţia d-ta ie, dona Ciucia (Chucho),
core şt ie găti de minune".
Acest popor se tratea ză cu o cur1enie
ş i delicoteţă ca şi cînd studiile lor le-ar fi
făcut înt r-un salon oarecare ; şi noi în cor-
pul oustro-m exican admirăm contitătile cele
mici ce le trebuiesc pentru un prînz, re lative
cu lucrarea mare ce trebuie să focă. Ce
mănîncă un soldat de-oi n oştri dintr-odată,
a r fi de ajuns unei întregi familii mexicane
pentru traiul de o zi.
Destinul a voit ca o ceştt oameni buni de
trei sute de ani neîntrerupt, europenilor
fruntaşi d in Cap ital ă să le deie sare şi piine
t5
 (pentru că ei sînt agricultori), fiind ascultă :
tori si ar fi interesant a cerceta cum aceşt1
eurbpeni, cari şi-au ump~~t p~nAgile cu Asume
enorme de bani ca să tra1asca m desfnnare,
au şti ut să f ie mulţămitori către . ace~st?
clasă de gintă cărei a _nici decî~ !lu 1: ~ l1pstt
inteligenţa, nici capacttatea, ntct Addtgenta.
Tmi va cere dovez1 un superb la sm gele de
grand espaniol, ori superb 1~ sînge~e în f ine
aristocrat, apă rîn d feudaltsn~ul tn sensul
sîngel ui, pentru fO după t~or~a .~ u~nea lo~
V
e fait accompli' cum ca 1ndten11 sml mat
să;~ci, mai prăpădiţi, mai. vai de c~pul lor,
dovezi zic vor cere vorbttoare mat presus
despre inteligenţa, capacitatea acestor in:
dieni nefericiti ... Atunci să se ducă aceşt 1
îngrăşaţi în bine în. Mexic.. să admir~ toate
V
ontichităti l e de pnn codr 11 salbatect, unde
iezuitismul cu inchizitiunea ,,ad majo re m
dei gloriam" 4 , sub masca re:legiunei, ~-<? p~­
truns să strice tem plele zeilor lor, n1c1 ra-
măsitele de cetăti mari de pri n codri , n-ou
ajuns ca barba ria înfiorătoa re să le şteargă
de pe fata pămî~tului 1 • c} a_stăzi . ~ta u înc?
mîndre între cedr11 f alntc t Şt evan 1,) .superb1,
istorisind cu eloci ntă durerile a căror du-
rere însă pînă acum numai î ntr-o i n imă îrn-
blînzită pre ştii nţă a putut să afle un ră-
. sunet şi cîte o inimă de acestea s-a aflat
. ca pentru aceşti indieni să pună o vorbă
bună la lumea civili zată ...
Acesti indieni produc sare, am zis din
lacul t ezcoco, mestecînd şi pămîntul sărat
d imprejur cu apa, pentru că produsul e
' Spre mai mar~a glorie a l ui Dumnezeu
- principiu iezu!'; (n .a.). . .
• Arbore fo nrte inalt ce creşte în păclunle dm
S ud (n.a.).
96
Piaţa din Cordova (Mcx lc) - după un
desen de evocă
mai abundent ori adună "nafrum" după
cum îl numes~ ei 11 teq~esqui te" . în locur!le
lor cari înfloresc în t1mpul plodor (mortle-
septembrie). Grădinute ieşite astfel di':l ma:
cirJe sărate produc legume mustoase ş! flon
cu mirosuri divine, ei le numesc "Ch 1nam-
pas". Cinampas-uril_; ...o? i~1ioa ră noloră pr~
loc, insă acu se propod1ra ~oote, p~ntru c.a
pe zi ce merge lacul se m1cşoreazo .. . .
Toate aceste obiecte ale industne1 tn·
diene le aduc ei la piata lui " Tioltelolco'',
core 'acu trei sute de ani, pe cînd intrase
Hernon Cortez in capitala ozrecilor, atit era
de mare încît încăpeau trei zeci de mii c!e
oameni. l ndienii aceştia sînt de comun sa-
raci, pentru n utrămîntul lor . nu duc IŢlar~
lipsă. Mai goi de îmbrăcămtnte, apo1 ŞI
mîncarea e o bagatelă. . A
Privim la dînşii după ce şt-ou VI nd~t lu-
cruri le lor în tîrg ş i după ce melan.colt? lor
o gonesc cu vreo cîteva pahare. ubt.ne ~ ~de­
sate" de pulque c. Cu t?cere m!stenoosa se
apropie de un străvechi mu':. C?rt pol an. ce r~
dă umbră şi-şi scoate răma ş tţel ~ m~r~ nd ~1
!tocate" ca să u şureze strato rosuc1ta d1n
~fori. Niscai coj i de tortillos arse si î n sta-
diul acesta numite "totopo", unele boabe
de fa sole învăluite în frunză fiartă de pc-
p u şoi sa~ cev"! pesc~ti. a~bi, ~uscaţi, presă:
roti cu p1per ŞI orde1, taia m1ncorea lor ŞI
fericirea lor.
n Ţuică din zeama iermcntată a irunzelor de
agavă (n.a.).
 Citiva dintre scriitorii celebri, ob.servind
cu de-amănuntul fi zi onomia cea melonco-
lică, ba, moi tristă o indienilor, sînt de
ideea cum că indien ii nu sînt copaci de
cultivare, dar aceşti învăţaţi sîn t de cate-
goria celor ce ş i astăzi mai dezbat ch esti-
unea ce odată ag ita lumea învătatilor con-
t inentului vechi şi celui nou, cum că "gintea
de culoare nu ar avea insusirile cuvi incioase
pentru o cultură mai p rofu'ndă , ori exactă",
care chestiune pînă in ziua de astăzi ţine
pe antropologii şi istoricii î nvăţaţi, desbi-
nafi în două tabere, adecă una care di:1
punct de vedere a umanităti i e afirmat ivă,
cealaltă din punct de vedere al interesului
ori reacţ i unei e absolut negativă. Eu, în
ceea ce priveşte pre indieni, sînt pătruns
de ideea cum că ei posed toate calităţile
de cu ltură şi civilizaţiune, ba această în-
suşire o atribuiesc chior şi negrilor d in
Afri ca. N-a ş avea lipsă să ad uc aminte, in
privi nţa indienilor, antich ităti le rămase de
la ei ce dau o dovadă învederată despre
cultura lor cu sute si mii de ani moi înain te,
ci numesc numai numele lui Juârez, curat
india n, a corui faptă în zilele acestea dove-
deşte pre indianul care cu inteligenţă rară
ş tie şi a ştiut să acopere cugetul său ...
Iar îhcît prive şte pe negri sau cum îi zic
românii generalmente "crapi", sint iarăşi de
ideea afirmativă. Cine nu cred e, ducă-se
i n Spania şi odmire rămăşiţele orob;lo r sau
a maroconilor, ch iar f u şi un secol unde în
toată Europa arabii sau marocanii erau
medici mai in teligenţi , cînd numa i la arabi
fiindcă creştinătotea nu-i oprea a studio
pe om, se învăţa anatom ia .
Tnainte însă de a da o descriere carac-
teristică a indienilor, vom face o rezumo.-e
prea interesanta a soi ului sau a viţei in-
diene din satele M exiculu i, şi aceasta di11
motiv că vita mexi cană indiană ajunsese
pînă la civilizatiu nea înaltă ş i s-a sustinut
în cercuri mari p înă acum în cîtva ne-
atinsă de corei re (de exemplu Ot omiti, Toto-
noci, Huasteci, Comanci şi Apaci)c şi cu
deosebire aceste două soiuri din urmă cari
în modul vietuirii rămaseră cu totul neatinse
ş i de creşf'i n ăl ate şi de domnia străină,
ou pre llng ă toată barbaria lor un semn
învederat âe un sîmbure nobil, bun din
punct de vedere uman, căruia însă îi lip-
seşte cultivarea deplină.
Zi seră mai nainte cum că fizionomia in-
dienilor pare meloncolică, tristă, totuş i sîn t
momente, o ri ou şi t impul lor, unde sînt
deosebit de voioşi. Rareori se vede un po-
por cu atita humor ca ind ienii înt re sine,
vorbesc, glumesc, rîd toată noaptea şi în
urmă se joa că oamen ii în vîrstă ca copiii.
Fireşte, fată de creol ii şi meti ş ii, ori al ti
străini, sînt cu neîncredere, reci, retraşi, po-
somorîţi, poate apoi fi ş i agentul cum că
nu cunosc limba spaniolă bine, nu se pot
exprima cu atîta uş urinţă ca în cea indian ă,
care o vorbesc ei în tre sine. Copilul se na şte
cu părul cam des, si rar moşnegii indieni
se văd pleş uvi, ba chiar şi arareori că runti,
şi dintii se tin de comun bine, pînă \o adîn-
cim i le bătrînetelor.
Pielea india'nului se vede a fi mai nesi m-
ţitoare la frig o ri căldură, rănile exterioare
se vindecă cu o iuţeală admirabilă şi frigu-
rile septicemice (s t ricăcioase în urma infec-
ţionării sîngelui cu puroi), care la noi nu e
raritate, şi din răniţi , o trei me de nu mai
mult, sînt victimele acestor friguri, indienilor
mai totdeauna le lipsesc. Tn privinta vinde-
cări lor rapide a ră n il or nu voi uito pe un
indian ce fu sese rănit prin un fragment de
glont de un tun ghintuit de trei funti 7, cvre
îş i frînsese piciorul stîng în trei părţi, frin-
tura ajunsese mai pîn ă la şolduri, afară d e
aceea carn ea piciorului era ruptă şi strivită
în ma i multe părţi, a şa încît puroiul curgea
din mu lte locuri. Fără vreo operaţiune oare-
ş icare, numai la metoda conservat ivă, acest
indian se vindecă deplin, unde lînQă el
m uriseră nemţi, relativ mai u şor rănitr. AH
indian că pătă la distanta de patru sute de
paşi un g lont şi încă dintr-o pu şcă aus-
triacă ghin tuită, în piept, în partea dreaptă,
înt re a treia şi a patro coastă. Ti dete si:'l-
gele pe nas, însă la propunerea, cu trans-
portul să-I ducă patru oameni, se opuse
indianul acesta ş i răspun se că se duce mar
bine călare ; de unde se sui căla re pînă la
locul unde putea avec îngrijirea cuviir, -
cioasă sistematică, era o d i stanjă de două
zile jumătate şi într-un timp cu mică între-
rupere, de puşcături de la guerileros, care
erau destul de dese ş i de multe ori în
monotonie si osteneala mersului serveaJ
drept petrecere şi insufletire. Aşa indianul
cel puşcat ajunse la destinul său, adecă î:l
sprtal, unde nici vorbă să moară, la patru
zile se sculă din pat şi se preumblc la bise,
rică, apoi se duse la general, !>e prezenta
generalului care îi dete ceva bani ş i ;fl
urmă călare pe un asin făc~ opt mile pîne
la familia sa.
Indianul bea rach iu tare din trestie de
zahăr catalan, de trei zeci şi trei de grade,
ori cingi rito s şi mai tare~ dor mie nu-mi suc-
cese a vedea pre ata re indian bolnav 0a
delirium tremente, pre cînd în Viena, de
bere, văzui mai multe cazuri de deiiriuri 1re-
mente po tatorum.
Tocmai contrariul e în frigurile ne rvoas~
ori t ifoase. Rasa coucazită e relativ mai
sufe ritoare în boa lele acestea, indianul insă
rr oare mai în grabă ; ra sa cau caziană in
astfel de boli are deliruri, fantezii, pr~ cînd
indianul e monoton, tăcut, îi lipsesc deli·
rurile, în acea tăcere moare. Tn expeditiune
avui pre un efectiv de şapte sute de oomen;
aproape două sute de friguri intermitente,
între cari fuseserq dou ă t reimi soldati in-
dieni bolnavi. Dintre austrieci muriseră
pa re-mi-se doi ori trei, pre cînd dintre in-
dieni o sumă însemnată înspă i mîntătoare.
Tot aceste observări făcuseră şi medicii
francezi cu soldatii lor şi trupele auxiliare.
7
- măsudi austriacă = 5G0,012 grame.
Funţi
• Rachiu distilat din trestie de zahăr.
97
 p~şt_a reda~ţi
Un evenime nt în lumea .pet rol ului
A ţlle tehnice. tnventiile ş i ansamb lul re~li·
romanesc
VASILE BUTUCICA Slatina. Răspun­
dem întrebării dv. publicînd fragmen t e
din t r-o core s pondenţă trim isă nouă de
A. II. privind istoricul descoperirii <;i ex-
ploa tării aurului negru din România.
<~ln anul 1G7G, călu gă rul Badinius semna-
lează pentru întîia oară existenta unor
surse d e petrol în ţa ra noas tră. Mai tirziu,
o. cautcmh· face l'elatări in acelaş i sens.
De a tunci , nu me ro ş i ca rturari, călători , oa-
m e ni de ş Ui nţă cc l·ce teaz ă , studi ază lH'obJc-
mele petrolului românesc.
rină i u anul lS5:i, unica modalitate de
»relucrare c11no sc u t ă e~ lc ar d erea }>arţial ă.
a titeiulul i n g ropi <le p ll mint - tehnic ă
elaborată in că in secolu l XVlli. In a cel an
- 1855 - Theorlol' Mehcdiuteanu obtillc un
lichid ca re la ardere se <to ved c~ te mult ~u­
pe rlor ulciu ril or a •·se in la mpi. Sf'::. izi nd i m-
portan ţa dcscopcrirlt sale, e l i nclle ie i n 1SJ6 ,
pe v remea că im ăcă mi ei l u i i\J . Ghi ca, ('on -
tra ctul pe ntru ilum in:lrca Bu cures tiului cu
petrol provenit din titei . O dat ă c u ilumina-
rea primului Ol'aş <tin lume - Bucureş tiul
- cu petro l lampant (Viena iş1 Humine aiă
m a i intii g <'~ra ş i m ar ile ma ga zine. abia m
18:>9) se na ş t e şi indu tria rafinajului in tara
uo ast ră . ln l S.i 6, 1 ;~ Rifov lîn gă P lo ie5ti. Me-
llcdil!teauu pune bazele primei raJ iuă ril .
Cercet a rea tainelor s ubsolului romiinesc
c outiuuă . Asidue ce rcetări ş i descoperiri
pre ţio ase f ac Pet ru Poni, Gr. Ş tefăue c u ,
Gh. ColJ ă lce sc u.
, PrC?,!lu~)ia...<,~ .P~trol a României -atinge - tn· .. ·
l gl)t c i1'1·a - fo a rt e important ă pe n t ru acea
're m e - de circa un milion de tone anual.
Acest f apt ca i re~u rsele existe nte sau abta
bllnuite au inureplat atentia asupra Româ-
nie i ş i au fă cu t r a i n a ugust - ep tembrie
să se O n ă Ja Bu c ureş ti ce l de-al t reilea Con-
.:n s in1e1 n<lt ion al a l petro lului. prezidat de
ing. An g hel Sa li gn y .
J)rimel e douu con g rese se întruni s e ră la
P a ris si l a U C:• g,e. 'in 1900 l:>i r e~pecli v 1903.
S cm nl fi c!lţia i im po rr anta lor apar restrinse
îu ra t>on cu în !- cmn ă latea ş i ră une tuJ ce-
lui de la Bu cur eşti. Puticlpă peste 230 d e
del egaţ i din 20 d e \ li l' i - savan t i. inginet·i,
iudus ll·ia')i, tin a ncia l'i , ~couomi ş ti. j uri şt i,
g azetari - pr~ c11m , i :;oo <lt: clcJ e :;aţi româ ni,
î u frunt e cu i ng . •-\ n~ll ~J S a ligny , prot. dr.
G . 1.\Juntea nu -:'\f urgoci. pru t dr. T . l\Ira -
zcc, in g. C. :\lim ă nc ş t ea n u, dr. L. Ed elcaou,
in g, c. 0 -..icean u. prof. Gr. Ş te fă ne c;c u,
dr. S ava Ath anas i u, i u~ . I . T ~r. ăs e s cu .
•
D a c ă a mploa rea hJcri rilor ş i im}JOrtanta
s un)Tin zătoare ce se a col'dli a ceslui cong res
po a rt ă î n mod indi scuta bil amprenta intc-
rt-s u1ul nedlsimul a t a i unei s trăin ăt:i ti ce-ş i
pironi se ochii a supra petrolului nostru, este
t ot atît de adevlf ra.t ta}>t\tl ci Intilnirea de
h i Ctu a unui a tit el e insem nat num ă r de
somit llţi ale ş t iinţei tn ontlia le constituie,
i uain te de t oa te, o izbin dă de seamă re-
purt at ă de ştU nta ron'lâne ască pe plan in-
ternaţional. Pentru o hun ă parte a savanti-
lor o as peţi, lum ea ş tiinţifică românea s că
- cu p ers on a iHătile şi realizările ei - r e-
p rezint ă o veritabHă re'\• elaţic .
u fost prezenta te zeci de refera te şt co-
muni că ri - contribuţti de fna.H ă ţinuta
ş tiinţifică. Comunică rile repre z entanţilor Ro-
mâniei s-au remarcat p rin valoar ea lor,
aducind congresului o aut oritate nediscu-
tatl.
98
gazin
istoric
... o tntc_ccsant ă._
expozitie ovltie.ntia . n.ou tă.­
zărilor româneş ti. ·
In uJtimeJe zil e ale congresului, se orga-
nizează excu rsii cu caracter de studiu -
iu Moldova, sub eonducerea d- ru lui Sava
Athanasiu, in Cî mpia Dunării sub directia
prof. Munteanu- 1\furgoci.
La banchetul organizat în cinstea oas pe-
ţilor, l a intoarcerea lor iu Bucureş ti, mu-
zica românească constituie iucă un element
inedit care sporeste surprizele acelei săp.­
lămlni. Işi dau concurs ul Enc::.cu, Dinicu,
Elinescu. ·
Dacă în 1890, ing. Ang hel Saligu~·.
in ~. Cucu şi dr. c. Istra ti notau intr-un
t·aport: "Cele n1al multe !abrici sînt într-o
stare atit de pl'imiti vă, inc i t nu merită
nici o at entiune (... l fiind a c a u ză perma-
nentă de pericol prin e le î n~ile !:>i mai atcs
p r in na tura cu totul ord iua ră a produse-
lor ce pun în com c rciu'\ dou ă. dece uli mai
t irziu, al H l - lca Cong res intern aţional aJ
pe t rolului. consemna i eş ir e a diu auonhnat a
energi ei, laJentc lor ş i potcnUalului c r eato r
rmnan cs,. i in a cest d omeniu a l indu::.trleJ
mode rne,.,.
Ba ni - Bănie
Amin l i n d .i - Ş i o călă to t ie a s a de acum
p a tru oec:emi ş i m a i IJine, cHiloJ.ul no:,lru
JA N C. NADU ne sc rie :
<~Prin anul 1922 - cînd am trecut p rin co-
muna Strebaia din judeţul Mellcdinti, uo
învăţă tor, Bâlă, din comuna 1\tUuta, î n
ap1·opierea Strebaiei, mi-a spus că aici, tu
Strehaia, a fost mai intîi B ă nta Olteniei s•
abia după un oarecare timp s-a mutat la
Craiova. Să fie oare adevăra t ce mi- a s pus
d ascălul acum 47 de ani ?))
Da, este adevărat. Iată cîteva d ate s upli-
m entare.
Numeroase docu mente din secolele
XVI-:A'Vll menţionează d omeniul S t rehaia
ca proprietate a boier ilor C raioveşti , car e
d etineau functi a d e BANI, av în du-şi re şe­
dinţa la S trehaia . Unul din t r e aceste docu-
mente, dln 17 mai 1589, vorbe şte de un oa-
recare Neagoe d e la Craiova c are se inti-
t u la J UPAN NEAGOE BAN STR.3.HĂTANUL .
Boier ilor Crai o veş ti li se atri b uie şi oper a
de e dificare, pe la 1500, a m ănăstirii Strc-
h aia.
De bună seamă că mutarea reşed l n tei bă­
nlei d e la Strehaia la Craiova este stl'îns le-
gat ă de transformările survenite i n societa-
tea românească l a sfîrşi tul secolului a] X V-
lea. Moşie prin cipală a boie r·nor C raiove şti ,
Craiova era aşezată la i n t retăierea drum u-
rilor de comert ca re veneau de peste munti
şi a celor· de la D unăre şi Olt ; în sc u1·t.
timp ea a junge un centru de mare impor-
j
tanţă economică s i . politică .
Apoi , pe la sfîrş itu l se cotuluJ al XV-le a,
pen t ru tinutul Strel1aiei d even ise ev identâ
a menin tarea otornană ~ cete ră zlete o rgan izau
ex pediţii de j af in aceste ţi nu turi. Un docu-
m ent din 1491 vo rbeşte d esp re prădare a re-
şe d i nţei băniei din S trehaia în timpul u nei
astfe l de expediţii.
Este cunoscut f aptul c ă o setie d e domni-
t or i din a ceas tă vreme a u l uat. m ăsuri pen-
11 u cenf:l•alizarea stalulu i. Rad u c el Ma re,
urmărin d cen t ralizare a admi nistrativă n Ol-
teni ei. a hotă rît crearea M ARII B ANU la
CRAlOVA, căreia i se su bordon a u celelalte
două bănii - Tlsmana şi Mehedint i.
! n urma a cestor m ăsuri Craiova devene a
al d'o.ilea centru po.litic- administrativ - ca
importantă - al Ţării Rom â neşti.
 • po,ta.redac11
• IC
Napoleon Ji retorica
10 ~ N. ALEZAN, B ucureşti. Vă mul-
tumim pentru genei·ozitatea cu care ne- ati
tl·ansmis ştirile pe care le detineţl, deşi -
prin intermediul ~cclorasi surse pe care ni
l e c 1 taţ t - n e-au par venit şi no u ă. R et inem
totu şi fragmentul~ p r fvitor - la - talentUl- o ra-
t on e al e xtrao rd inarului personaj .
«Gu tavc J~aus on s cr ie : "De îndată ce
dcscb.ide gura, XapoJeon c orator" (llistoire
de la littcr aturc rraiwaisc). El mat arată că
r lo1·inta Jni Xapotcon :--c cu•·acte rizcază prin
fraze scur1 c, pregnante. bo~ate in scus ;
aparenţa de IJru~che(e dln ele e izvorîtă
<ltUtr-o ~ tilnt a a efcc tnlui ş i e b azată pe u n
fon d ordonat. Cu legerea discursurilor sale
l)i l\lcmol'iilc d e Ia fmta Elena. dict.aLe lui
Las <a ·<-.r s, il a-,a.Ga printre clasicii genu-
l ui retoric,,.
Lista outorilor
VASILE fONESCU, Craiova. Tmplinim
dorinta dv. public:înd mai ios - În or·
dinea sumarului - lista autorilor volu·
mului : "Unitate ş i continuita te în isto-
ria poporului româ n" semnalat de noi
În Panoramicul numărului 2/1969 al re·
vistei noasfl c.
Aşadar, rotinefi : Tiberiu Mora riu,
D. Berciu, Iuliu Paul, Bucur Mit1 ea, Ha-
d rion Da icoviciu, K. Horedt, C. Daicovi-
ciu, Al. G raur, Aurelian Sacerdotea.nu,
Radu Manolescu, 1. lona şcu, Şt. Ştefă·
nescu, Miron Constantinescu, 1. Şen d ru­
lescu, Eugen Stănescu, Carol Gollner,
Const. Nufu, G. D. lscru, Vasile Maciu,
C. Corbu, 1. Ghcorghiu, Const. C. Giu-
rescu, col. 1. Cupşa, V. Curticăpeanu,
Şt. Pascu, Eufrosi na Popescu, L. Bânyo i
si
•
A. Petric .
• ALEXA~Dr..C. Eirlad'.
VASIL E Sesizarea
dumneav oa s t ră c bine veni t ă . La pag. 20
(, ,l\1a~az in istor ic" n r. 3,1969) rîn d u l 11 d(' .i os
so va citi - d esigur - " una nimităţii" ş1 n u
. um anităţii·' cum dmtr- o e roare tipogra-
ti că a apă ru t.
•
IOXE L CO )1.\., B u cureşt i. Aveţ1 d rep-
t&te . Versul conţin e cu\ lntu l ,. viaţă·' - d up ă
cum bine e ştiut. Vă m u lţu mim.
Tirul artileriei
XlCOL.\ E BAC .~IŢ AN, B raşov. Deoarece
ne-aţi. tu at. ctre~l. arbLtru. î n disputa cu pr-ie-
t enul clv ., adu cem cuvenita prcc i :..a r e, rămz.­
nind ca clv. să constat at.i. ci,te are d r eptate :
.·\rm e le d e foc ~u ap~nt t ln no l mult
ma i devreme de<.:1t otăta1 i d v. tn sc risoare,
(seco lul X VI) . ş i anume la 'ince putul sec:o-
lulul a l X V-lea. Ja t .t ce ne s pun documen-
tele. Tntt·-o s c.:11~~o~r"' t rimis ;i braşovenilo!·
. n 143:!-1430. \' <'d Dro c ul at ă la : ,.Deci ud
rog . ca p e rw.r.e f r att ai mei, pTegăttLi.- rru
o su:tu d e pu~t.L cu. toate cete de trebuintu ,
~t cu ar curi. cu sag~ţt,
cu. scuturi, cî t veţ i
pu tea m ai m u.Ltc". Zece ani mai tîrziu, ace-
18:#. Vl ad Dracul trimitea, tot braşovenilor, o
noul m.lsivă : ,. Vă 'I'Of1 d47' ili. ne a.jutaţt cu
zn
arcurt şt s l!geţt ş-t ca puştt şl slf ne cteţt şi
sititră, ca să n e facem p raf'.
Aceast a tn Ţara Rom~ neasc§. Cit c1esp re
Mol dova, se ştie c~ în l upta de la Vaslui
(1457) Ştefan cel Mare avea 20 de t unul i.
Alcătuind pl anul de l up tă imp otriva p uhoiu-
l ui lui SolJ man (120 000 de oam em, pl us osta-
şii lui Laio tă, fată de o armată moldove-
nească de cel mult 40 000 d e oameni) ,
Ştefan hotărî p ină şi u n a mănunt. c a acesta :
cît e şapte loviturî d e fiecare tun. I n acea
încleştare crîncenă care a f ost la R li~boi en i.
tirUl artileriei e ra atit de n ăprasn ic - p r e-
cum noteaz ă c ronica - incn .,temceru :.e
a>·un cau c u faţa la pă mînt".
Cu această prec izare c redem c~ - in
disputa p c care o pur ta ţ i - tir ul artile rie :
va p utea fi re~la t !
Constatăm cu bucurie amplificarea -
cantitati~ă. şi calitativă - a curierului
~o~t!u.. zrl!l'~' dovadă. co!"~re~ă a recep-
hvttattJ ŞI
enteresulut cthtonlor nostri.
Aşteptăm dar - în continua re - c'on~
tribuţiile dumneavoastră prin articole,
note sau sugestii.
Reamintim că manuscrisele trimise la
redactie nu se înapoiază.
. ....
Anoninzul bri!lcovenesc
(Urmare din pog. 20)
ta te . n e istovi tă pentru. tot fe lul de ştiri.
T~.zil ele noostr~ ar f1 fost un pasionat
c1t1tor oi prese1, un colportor de şti ri
de pe toa te merid ianele. La fel proce-
dează în cronica sa, unde nu intentia
de l iberată de o integra istoria Ţăr i i
Româneşti într-un orizon t de istorie uni-
versa l ă, ~i plc? ~e rea . de a ş ti ş i de
o comun1co c1t1toru lu1 "eve nimentele''
d in toată lumea, de ca re afl ă de la oa-
meni ce au fost de fa tă, de la negus-
tori ce cohndă tări l e, d in zvon public,
il . ~uc~ la consemna rea a o mu ltime de
ştrn dtn Eu ropa de la războ i ul pentru
succes.iunea Span iei ş i moartea lui
~u.dov1 c. al Xl~-leo pî nă la răscoala stre-
lltdor ŞI repnmarea opozitiei în Rusia
lui Petru cel Ma re (toate acestea s-a r
cere verificate, spre a vedea cu ce
coeficient de fantezie si adaos parve-
neau pî nă la cronica r !).
. El este în. felul lui un " ti p" de epocă ,
mformat dm surse orale si nu d in
tomuri . erudit.e, . făra pa.radă · de ştirile
sale, CI pur ŞI s1mplu on1mat de dorinta
de a-şi " povesti" veacu l. ·
Ca la toti marii povestitori, ş i in cro-
nica Anonimului brîncovenesc fa rmecul
vine de d incolo de cuvinte.
.. ... 99
 D. TU'. rU L'echec de la tenta-
Confenfs · th·e hitlcrlenne . . . . . 29
I LI E CEAUŞESCU Le drolt ct
les inj :.~stices du tra va il
Toop•JeCHoc an• Tb('. IIurep-
37
BbJO :t<lf'l' ,J. . l )pprty •. • · • ·· •
:\-"1111 t ''1' 0H
:'lle~ryapbr
'JEP'-IJI , I :l t, .
Il · · · .. · · · · · · · • . . .
(.j;j

Gi
1\IARIAS ŞTEFJ\N Les tris- . TUJrOB . l'op.flqce CCP.J.I\C
r. NESTOR Continui ty in thc tesses de Clio 44 - JlllJ;O:t;H' 1\o,..tpnHy .... · · 7G
Histo1~y o! the ~~ormallon of r . 1;p a1' I~ N ~Y n u . ;J\n -
the Romanian People (1). 2 PAVEL CliiHAIA Enigmcs de
l'histoirc Negru Vodă a-t-il AHY. UOPT PCT 1InH0.1illl
. pnn~r ........ · · .. · · .. · · . . 82-
V. TEODORESCU T he Grea- etc un personnage real ou lc- I "'o;t
test Alr and Sca B atllc or All gcndaire ? . . • • . 4G ll nror,..ta 111' <'YtnCCTBOBaB-
Timc..; (I) • . . . • . 3 IDilli fle:tOBI'H III · · · .· · · .. , 8~
1\'liHAlL DRAGOl\TIRESCU l l :~.tare .11•CI\Irii: Hpyro3op 8!1
A PBTRr Thc Ins tant of une demonstratlon noe-
::; i' ea t ResponsibHities . . 12 Il. Jl. CY"ll ~'. ilo c.tt';t.a~
tu t·ne . . . . . . . 53 :vnnopa II:raprre :\lrrTpa s
.. Memento 17
DAN BERINDEI B ălcescu et. 'f c"tnHo · · .... · · · ·· ·· ·· ·· · .. ·. P~
G . IV .\ ŞCU Thc Anonymous ,.Magazin istoric pentru Da- Pe;~.amtuonuan noqra · · .. · · · · !J
Chronicler o! the Brînco- cia·· . . . . . . . . 58
veanus . . . . . . . 18
CONST. ANTJP Mettcrnich, a
* Chantier. Intervicw
avcc D . BERCIU . . . . 65
1\lcln Who \\·as B orn One
Cenlury Too Late . . . . 21
D. TUTU Thc Failurc o( the
HiUcrltc attempl 29
WINST0:-.1 CHuRCHILL Mc-
moires (I li)
STELIAN NEAGOE Un cocur
• • • • • 67 lnhalt
ardent - Nicolae Codreanu 76
ILIE CEAUŞESCU L aw and J . NE TOR Stăligkelt in clct
Labout· In j us tices . . . 37 GH. BRATE CU et l. Jl/\NU Geschichte der Entstel1Ung de~
l\1,\RIAN ŞTEf'.\ N Clio's Sad- Un portrait d e Nicolae Co- rwnănischen Volkes (1) • 2
ness . . . . . . . . 44
dreanu . . . . . . . 82
V . TEODORESCU D lc grosste
P 1\VEL C llUI/\lA Rl ddles o i * L'honunc qui n'a ja- Luft-und seeschlacht aner Zei-
Hislory was Negru Vodă a mais existe (lli} . • • • 84 ten (I) • • • 8
R eal or a Lcgendary Fi- * P anorama editorial . 39 1-\ . PETRI Im Augenblick d e.·
gure ? . . . . . . . 46 l . D. SUC IU Au :M exique sut· grosscn verantwortungen . 12
l\IIDAJL DR.\GO:\UR ESCU les traces du Docleur llarie .. Memcnto . . . . 17
A Night Demonstration . . 53 Mi t.rea . . . . . • . . 92
DA~ BERIND EI Bălcescu and
o. IVJ-\ ŞCU Der anonymc
Chronikens.chreiber der Brin
,.Ma~azin dstor ! c pentru coveanus . . . . . . . 13
Dacia" . . . . 58
CONST. ANTIP Metternich.
TntcrYiew
BERCIU
with

WTN TON CHURCHILL Mc

D UMITRU
65 Col(epwaHHe cin Mann, der ein Jahrllundcrt
zu spăt gcboren wurde • . 2J
D. TUTU Der 1\Usser!olg des
moirs (III) . . • . . 67 hitleristischen Versuchs . 29
S'.rE LIAN NEAGOE A Warm li . UEtl'OP. Tior.tcAona- ILIE CEAUŞESCU Meinungcn.
Heart - Nicolae Codrcanu 76 TC:ThiHlCTI. ll llCTOPfilf CTa-
- Beitrăge Das Recht und d ic
HOU leHllH py:-,rt..IUCl\01'0 rJ:tpO;J.:t 2 Ungcrechtigkeiten
G IT . BRATESCU A~D I. d er Ar-
JlANU A Portrait o! Nlcolac n . TI:W,.lOPl-~ CT~'Y . lle::-u- b cit . . . . . . • . 37
Codreanu . . . . . . . 82 •r.umraR Hoa.rymno -:-.rOp!!HaR 1\tARIA'S ŞTEFAN D ie Trau-
Cinrna sec~ 1:1 pe,rcu ....... . 8 rigkeit Klios
* The Man Who D id not .A. H E'J'PJ( . 1\lO'l('liT DC.III-
. . H
Exist. (III) . . . . • 84 PAVEL CIIIIIAI A R titsel der
* E ditorial Panorama 89 I\Uil OTI:ICfcTHCHHOC11I •...•. 12 Gcschichte. Ist Negru Vodă
:lJ)I(.'Tl;tt .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . l i eine v;irkliche o dcr eine le
J . D. SUCIU In t hc Steps oC
Doctor narie Mitrca in
1' . IIB \HU;Y. BpuillliO- gendăre Figur? . . . . 46 )
tHmcmtii' :wouu:-.r .... • ....... 18 l\ll iiAlL DRAGO:\IIR.ESCU 1
Mexico . . . . . . . 92 1,·. AllTJLl(. :\f rHCPI1H'\: Elnc năchtliche D emonstra- 1
'll'.1oncr: pom;:~.eunblii ua t ion . . 53
e·To. JP11H' 11 oamc .......... . 21
,. l . T~" l' ~~. H pon3.J rtiT:tc - D .\~ BERl NDEl B ălcescu und

,,Sommaire pon<;J;ot( IIOIIhlTI:U ••••••.••.

11 , 1111~ 11 ,\~'llll':Vl~Y. To•t-
lili apcmw
,.Magazin i storic pen tru Da-
cia" . . . . . . . . . 58
• A n dcr Arbeit. Intcrvicw
JTpaun n uecnpaoc;:J.,1 nnoc- mit D . B ERCIU . . . . 65
1. NE ' TOR Conlinuite dans TU Tll'Y l•l · · · · .. · · · · · · · · · · · · 37 WINSTON CHURCHILL Me-
l 'histoile de la formation du U . IUTE<I, .. \ll . rpycTb ~ty­ motren (III) • . • . . 67 "'
•
peuolc roumain (1) . • . 2 JIA l \;lll 0. STELIJ\N NEAGOL Ein warmcs
V . . 1' EODORESCU La plus J~' lllC.. tiC li 03,1UO 1• .. • · ...... Herz - Nicolae Codreanu 76
g rande batalllc aeronavalc de Il . I: UH\H . Taiilll.t llC'TOpUII
tous les lemps (I) . . . Il GH. BRATESCU und 1. JI.\XU
J~LJ:r ; Il( llcrpy Do.:.t.a pc-
A. P ETRI AU moment des Ein Portră t Nicolae Codrca
,\.tt.utJ\t u:ru ."lCI'Cli;VtPULI'l n us . . . . . . . . . 8~
grandes respons abilltes . 12
* Memcnlo . . . . 17 ur pco11 .liH(''' "? • • • • • • • • • • • • le 6
~ Der 1vrann, dcn es nic
G. l VAŞCU Le chroniqucur 'f. ), P.\.l ' O'UlPJ•;(' J\~·. HO•I- gcgr.!ben hal (III) • • . 84
anon'\ me des Brancovans . 18 n ilfl ,il.C \li)Tf I.!T(>:tt(DJl • • · • • .. • 53 + Panorama . . . . 89
C O~- T. .\ I'IITIP l\Ietli<'n1 1 ~h. , ( . ); J-;p] III ;{Efi . Ihl•tN·Hv 1 D. SUCTU Auf den Spuren
un homme ne un siecle trop u <•:\far:nnu Hcroptm Hcu·- Ooh.tor llarlc Milrcas in
tard . . . . . . . 21 T p y ;.ta •mu •> • • • • ............. . 58 1\t exh·o . • . • • · • 92
•

1 ABONNEMENTS : CARTI MEX, C ~l~a Victc--iei 126, Buc~rcst, R ou ml~ie; -B .P. 134-1.35; Telex: 2J6
.
'
r11agazin REDACTORI: Livia Dandara, Dana Crivăţ, Nicolae

istoric Nicolaescu , El isabeta Petreanu, Maria Anca Pîrjol,

Vasile Şimandan , Mari an Ştefan, 1. M. Ştefan .
B ucureşti
str. One~ti nr. 5 -
Sectorul 1, Of1ciu l Poştll Nr. 22,
PREZENTARE GRAF. CĂ : RADU DOBRE, MIRCEA GRIGORE~CU
t elefon 15 09 91
42427 Tiparul cxccUtJt la Comb1natu! Pol igrafic ., Casa Scinteii" Bucu reşti
Băştinaşi pregătind tortillas (Diego Rivera)
(Vezi articolul Pe urmele doctorului llarie Mitrea
in Mexic, pag. 92)

MAGAZIN ISTORIC, revlstl
de culturi Istorici. Apare lu-
nar, se clseşte de vinzare la
chloşcurlle de dlluza.re a
presei. Abouamentele se fac
la oflcUle p0$tate. fact.orU poş­
tali. dlfuzorll dlu lntreprtn-
dert. Institutii st de ta sate.
Preţul unul uumlr 5 lei, abo-
namentul pe 1 luni - 30 tel,
pe un an- 11 l ei .
COPERTA
, ~a
Brincoveonu -
portret din 1696,
. cu inscriptia
Consta ntinus Bronkovan
Supremus Volachioe
Tronsal pinae Princeps -
Actis 42 Ao Oni 1696
(Vezi articolul Anonimul brincovenesc, pog. 18)