CHESTIONARUL

Scale
1. Scala nominală
2. Scala ordinală
- Scale ordinale simple
- Scale ordinale compuse (sumative): scala Likert, scala Guttman
3. Scala interval: scala Thurstone, scala distanţei sociale a lui Bogardus, Inventarul de valori
profesionale Super, scala Locus of Control, Diferenţiatorul semantic (Osgood),
4. Scala proporţională

Clasificarea chestionarelor
1. După conţinutul informaţiilor adunate:
- Chestionare de date factuale
- Chestionare de opinie (nu sunt chestionare pure de opinie, ele investighează şi atitudinile,
dispoziţiile, valorile, interesele persoanei), nu ne interesează numai cunoaşterea opiniilor
ci şi a intensităţii acestora
Schemă de construire a chestionarelor de opinie (după Gallup):
 Întrebări filtru
 Una sau mai multe întrebări deschise privind atitudinea populaţiei faţă de
respectiva problemă
 Un sistem de întrebări (închise, cu răspunsuri multiple precodificate) referitoare la
aceeaşi problemă
 Întrebări deschise care vizează motivaţia opiniilor exprimate
 Întrebări (închise, cu răspunsuri multiple precodificate) pentru măsurarea
intensităţii opiniilor
2. După cantitatea informaţiei obţinute
- Chestionare speciale (cu o singură temă), dificil de diferenţiat deoarece în practică există
puţine problematici care să nu surpindă şi subteme
- Chestionare omnibus (cu mai multe teme), cel mai des întâlnite; surprind o cantitate mare
de informaţii dar şi interacţiunea şi condiţionarea dintre temele abordate
3. După forma întrebărilor
- Chestionare cu întrebări închise
 Avantaje ale întrebărilor închise: facilitează analiza statistică a răspunsurilor, permit
aplicarea unor chestionare cu mulţi itemi, servesc ca filtru. Dezavantajul major este dat de
sugestibilitatea pe care o implică răspunsurile precodificate
- Chestionare cu întrebări deschise
Dezavantaj: îngreunează codificarea
4. După modul de aplicare
- Chestionare autoadministrate: chestionare poştale, chestionare publicate în ziare şi
reviste, chestionare anexe la diferite mărfuri vândute
- Chestionare administrate de operatorii de anchetă

STRUCTURA CHESTIONARELOR
După funcţia lor, în structura chestionarelor pot fi puse în evidenţă: întrebări introductive, întrebări
de trecere sau tampon, întrebări filtru, întrebări bifurcate, întrebări „de ce”, întrebări de control,
întrebări de identificare

Întrebările introductive
- Au rolul de a încălzi atmosfera, de a da subiectului sentimentul de încredere în anchetator
şi în el însuşi
- Prima întrebare nu se va referi la date personale, niic la lucruri foarte complicate; prima
întrebare e bine să fie închisă (dihotomică – „da/nu”), să permită subiecţilor să răspundă
fără prea multe eforturi
- Nu e bine ca un chestionar să înceapă cu întrebări de identificare

Întrebările de trecere
- Au drept scop de a marca în tructura chestionarului apariţia unei noi grupe de întrebări
referitoare la o altă problemă

Întrebările filtru
- au o funcţie contrară celor de trecere, ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la
întrebările succesive, reprezentând în acelaşi timp un control al calităţii răspunsurilor

Întrebările „de ce”

- au funcţia de a provoca explicaţii în raport cu diferitele opinii exprimate, totuşi valoarea

informativă a acestor întrebări pare a fi scăzută

Întrebările de control

2
 - nu aduc informaţii noi, ci verifică fidelitatea, consistenţa opiniei exprimate
- acestea dau asigurări şi asupra faptului dacă subiecţii au înţeles exact sensul întrebărilor
Întrebările de clasificare
- sau de identificare, servesc la anliza răspunsurilor din chestionar
- este bine ca aceste întrebări să încheie chestionarul

TEHNICI DE STRUCTURARE A CHESTIONARELOR

Tehnica pâlniei (funnelling)
- presupune trecerea de la general la particular
- tehnica presupune mai întâi formularea unor întrebări libere şi, în final, a unor întrebări
închise
- este o metodă foarte bună pentru a realiza o trecere firească la o întrebare personală şi
pentru a evidenţia raportul dintre comportamentul declarat la nivel verbal şi
comportamentul deschis
Tehnica pâlniei răsturnate (reversed funnelling)
- urmăreşte drumul invers, de la particular către genral
- subiectul este ajutat să dea răspunsul la o întrebare care vizează generalul
- se recomandă această tehnică la chestionarea persoanelor cu un nivel de şcolarizare scăzut

INFLUENŢE PE CARE O ÎNTREBARE LE POATE AVEA ASUPRA CELORLALTE

Efectul „halo”
- defineşte contagiunea răspunsurilor fie prin iradierea sentimentelor, fie prin organizarea
logică a lor
Efectul de poziţie
- reprezintă în macroplan, ceea ce efectul de halo reprezintă în microplan
- succesiunea temelor poate influenţa răspunsurile, mai ales în cazul chestionarelor
omnibus
Lungimea chestionarului
- un chestionar obişnuit cuprinde între 25 şi 50 de întrebări, suficiente pentru a acoperi
problematica şi pentru a nu îl obosi nici pe anchetator nici pe subiect
Designul chestionarului

FORMULAREA ÎNTREBĂRILOR
- fiecare întrebare trebuie să vizeze o singură problemă

3
- fiecare întrebare trebuie analizată din perspectiva următoarelor aspecte:
 Sunt greutăţi de înţelegere a limbajului?
 Întrebarea este prea abstractă?
 Depăşeşte elocvenţa celui anchetat?
 Necesită capacitate de observaţie prea bogată pentru a răspunde?
 Suprasolicită gândirea?
 Este obositoare?
 Este plictisitoare?
 Generează teamă?
 Generează reacţie de prestigiu?
 Tema este prea intimă?
 Generează conflicte cu idealul propriu?
- Întrebările trebuie formulate clar, fără înflorituri stilistice, corect gramatical
- În formularea întrebărilor se vor evita negaţiile, sugerarea răspunsului