UNIVERSITATEA « SPIRU HARET »

FACULTATEA « MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL »

BUCURESTI
SPECIALIZAREA
« CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE »
ANUL III – I.D.

LUCRARE LICENTA

CONTABILITATEA CLIENTILOR

STUDENT :
 CUPRINS
1.Prezentarea firmei…………………………..………….………………….........................3

2.Obiectul şi metoda contabilităţi………………………………….………...........................3

2.1Obiectul de studiu al contabilităţi…………………….………………….............................5

2.2.Metoda contabilităţi …………………………………………………….............................6

2.3.Documente contabile şi justificative …………………………………................................7

3.Introducere în contabilitatea Clienţilor……………………………………........................7

3.1.Structura creanţelor……………………………………………………................................9

4.Contabilitatea decontărilor cu clienţi ……………………………………..........................12

4.1.Contul 411 „Clienţi”…………………………………………………….............................12

4.2. Contul 418 „ Clienţi – facturi de întocmit „…………………………….............................17

4.3. 4.3.Contul 413 „Efecte de primit”……………………………………...............................19

4.4. Contul 416 „ Clienţi incerţi ” …………………………………….…….............................21

4.5.Contul 419 „ Clienţi – creditori”……………………..…………….……............................23

5. Monografia contabilă……………………………………………………............................25

6. CONCLUZII……………………………………………………………….........................28

7. Sisteme de Operare...............................................................................................................29

8. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………...............................34

2
 1.Perzentarea firmei

SC VEGA SRL a fost a luat naştere în 25.12.2001, ca urmare a asocierii a două

persoane Garcea Mircea şi Ştefănescu Marius. Fiecare acţionar vărsându-şi aportul subscris
atât în numerar cât şi în natură.

Unitatea are ca principale activităţi prelucrarea materiilor prime în vederea

comercializării acestora pe piaţă, creşterea de animale şi păsări în scopul valorificări lor,
precum şi comercializarea diferitelor mărfuri achiziţionate la un preţ mai mic de la diferiţi
furnizori. Adaosul comercial practicat fiind de 20%.

În anul 2002, societatea şi-a mărit capitalul social cu încă 5.000.000 lei prin aportul în
natură şi numerar al celor doi asociaţi. Prin urmare, gama de servicii oferite clienţilor s-au
diversificat, urmată fiind de creşterea cifrei de afaceri şi ocuparea unor noi segmente ale pieţei,
care au dus la creşterea profitului şi a importanţei firmei.

Unitatea promovează produsele de calitate superioară deservind o masă mai pretenţioasă

de clienţi.

2.Obiectul si metoda contabilităţii

Obiectul şi metoda contabilităţii. Contabilitatea face parte din evidenţa economică.

Evidenţa economică reprezintă un sistem de înregistrare, de urmărire cantitativă, calitativă şi
valorică a activităţii şi fenomenelor social economice ce se produc intr-un anumit timp şi loc.
Ea ocupă un loc central în sistemul informaţional şi constituie o pârghie deosebit de importantă
în conducerea activităţii economice. Pentru a-şi îndeplini rolul, ea trebuie să fie clară, precisă,
simplă şi ţinută la zi.
Evidenţa economică cuprinde trei forme:
 Evidenţa operativă
 Evidenţa statistică
 Evidenţa contabilă

3
 a) Evidenţa operativă se înregistrează la locul şi în momentul în care se produc procesele
ce se desfăşoară în cadrul unităţilor patrimoniale şi furnizează informaţiile necesare
contabilităţii şi statisticii.
b) Statistica realizează o informare postoperativă a rezultatelor activităţii de ansamblu a
unităţilor patrimoniale, pe baza datelor furnizate de evidenţa operativă, contabilă sau
culese direct.
c) Contabilitatea furnizează cele mai multe şi importante informaţii ale activităţii
manageriale şi constituie principalul instrument de cunoaştere, gestiune şi control al
patrimoniului unităţii şi activităţii desfăşurate, ocupând locul central în cadrul evidenţei
economice.

Contabilitatea are două funcţii importante:

- Funcţia de reflectare, oglindire fidelă a patrimoniului şi proceselor economice

care au loc, de gestiune şi control al patrimoniului unităţilor şi al rezultatelor
obţinute de către acestea.
- Funcţia de informare cu date certe, a conducerii unităţii patrimoniale, cât şi a
asociaţilor, acţionarilor, băncilor, organelor fiscale, clienţilor , furnizorilor, altor
persoane juridice sau fizice.

În condiţiile economiei de piaţă, o parte din informaţiile contabile devin transparente.

Ele privesc situaţia patrimonială, rezultatele şi situaţia financiară, relaţiile unităţi cu terţi şi sunt
produsul contabilităţii financiare. Cealaltă parte a informaţiilor contabile sunt confidenţiale ,
privesc numai conducerea unităţii şi sunt produsul contabilităţii de gestiune. Separarea celor
două categorii de informaţii contabile generează dualismul în contabilitate.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile contabilitatea trebuie să satisfacă anumite cerinţe: să fie
organizată şi condusă în mod corespunzător normelor legale, să fie ţinută la zi, să fie clară şi
precisă să cuprindă date complete care să fie furnizate la timp conducerii unităţii şi celor
interesaţi în cunoaşterea rezultatelor obţinute şi gestionarea patrimoniului.
Dat fiind importanţa contabilităţii, atât pentru conducerea activităţii unităţilor
patrimoniale cât şi pentru îndeplinirea datoriilor faţă către bugetul de stat şi a altor obligaţii, ea
trebuind să fie condusă şi organizată după principii unitare pe întreaga economie naţională. La
noi în ţară, prin Legea contabilităţii nr. 82 din 24 Decembrie din anul 1991, prin regulamentul
de aplicare al acestei legi şi alte acte normative elaborate de Ministerul Finanţelor, sunt stabilite

4
normele generale şi unitare de organizare şi conducere a contabilităţii generale, obligatorii
pentru toţi agenţii economici, persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.

2.1.Obiectul de studiu al contabilităţii

Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a

bunurilor mobile şi imobile, a disponibilităţilor băneşti, a titlurilor de valoare, a drepturilor şi
obligaţiilor unităţilor patrimoniale, precum şi mişcările şi modificările intervenite, cheltuielile,
veniturile şi rezultatele obţinute, în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate.
Unitatea patrimonială este o colectivitate care dispune de un patrimoniu şi desfăşoară o
activitate specifică ei. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor materiale şi băneşti
exprimate valoric precum şi relaţiile determinate de formarea şi micşorarea permanentă a
acestora; care dă naştere la drepturi şi obligaţii.
Din punct de vedere al componenţei elementele patrimoniale se împart în:
- Elemente patrimoniale de tipul activelor imobilizate: imobilizările ne corporale
( cheltuieli de constituire şi de cercetare, concesiuni, brevete şi alte drepturi şi
valori asimilate), de tipul imobilizărilor corporale (terenuri, clădiri şi construcţii
speciale, maşini şi utilaje, alte bunuri imobiliare), imobilizări financiare (titluri
de participaţie, creanţe imobilizate).
- Elemente patrimoniale de tipul activelor circulante formate din: stocuri (materii
şi materiale, obiecte de inventar, mărfuri etc.); mijloace băneşti; creanţe (clienţi,
debitori..) şi alte elemente de tipul bunurilor şi relaţiilor care se găsesc în activul
posedat la unităţi;
- Elementele patrimoniale de tipul relaţiilor de pasiv: ale capitalurilor proprii
(capital social şi individual, prime legate de capital, fond de rezervă, fond de
dezvoltare, rezultatul exerciţiului, alte fonduri) şi ale datoriilor ( împrumuturi şi
credite, furnizori, creditori, obligaţi de plată către bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale, către salariaţi, acţionari sau asociaţi şi alte persoane fizice
sau juridice) care formează pasivul unităţii exceptând sursele de provenienţă ale
elementelor de activ.

2.2.Metoda contabilităţi

5
 Metoda contabilităţi cuprinde ansamblul de procedee şi tehnici de lucru, folosite pentru
reflectarea şi urmărirea în mod sistematic , exact şi neântrerupt a patrimoniului unităţi, a
proceselor economice care au loc şi a rezultatelor activităţi desfăşurate.
Unele procedee sunt specifice contabilităţi: bilanţul contabil, contul, dubla înregistrare,
inventarul, balanţa de verificare, tehnicile de înregistrare, iar altele sunt comune altor ştiinţe:
documentele, evaluarea, calculaţia, autocontrolul. Ele prezintă unele trăsături caracteristice şi
servesc la realizarea obiectivelor contabilităţii, astfel:
 Documentele sunt actele scrise , întocmite în momentul efectuări operaţiunilor
economice cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuiri lor. După ce documentele au fost
întocmite, potrivit anumitor reguli, după ce au fost verificate şi prelucrate, ele servesc
ca bază de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale şi poartă numele de
documente justificative.
 Dubla înregistrare constă în înregistrarea concomitentă a fiecărei operaţiuni economice
patrimoniale, în două sau mai multe conturi diferite, între care se stabileşte o legătură
reciprocă. Ea derivă din faptul că orice operaţiune economică produce o dublă
modificare în situaţia patrimoniului unităţi. De aici provine şi numele de contabilitate în
partidă dublă sau dublă înregistrare.
 Contul ţine evidenţa scrisă a fiecărui element patrimonial reflectând existenţa şi
mişcarea lui în mod continuu. Contul are o anumită formă care permite înregistrarea în
expresie bănească, în coloane distincte a existenţei şi mişcări elementelor patrimoniale.
 Evaluarea constituie un element de bază a metodei contabilităţi, deoarece nici o
operaţiune economică patrimonială nu poate fi introdusă în circuitul informaţional
contabil, decât după ce s-a făcut exprimarea ei în unităţi valorice.
 Calculaţia reprezintă procedeul folosit în contabilitate pentru stabilirea costului
produselor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, costului de achiziţie, cheltuielilor
pe activităţi, veniturilor şi rezultatelor financiare.
 Inventarierea patrimoniului este procedeul folosit în contabilitate pentru constatarea
existenţei, cantităţii, calităţii şi a valori elementelor patrimoniale aflate în gestiunea
unităţi, atât cele proprii cât şi cele aparţinând terţilor personale, deţinute cu orice titlu la
un moment dat. Prin inventariere, contabilitatea îşi pune mereu în acord datele din
conturi cu realitatea din teren. Inventarierea are ca scop stabilirea situaţiei reale a
patrimoniului unităţi, care se referă şi la evaluarea lor la nivelul valori curente.

6
  Balanţa de verificare serveşte pentru verificarea corectitudini înregistrărilor în
contabilitate, se întocmeşte la sfârşitul unei perioade, de regulă lunar şi precede
obligatoriu întocmirea bilanţului contabil şi rapoartele financiar-contabile.
 Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteză oficial, în care sunt oglindite, la
un moment dat în expresie bănească elementele patrimoniale ale unităţi, sub un dublu
aspect, al componenţei şi al surselor de provenienţă.

2.3.Documente contabile şi justificative

Datele şi informaţiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în

documentele contabile. După modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului
informaţional, decizional, documentele contabile se clasifică în:

- Documente justificative
- Documente de evidenţă contabilă
- Documente de sinteză şi raportări

3.Introducere în contabilitatea Clienţilor

Relaţiile unităţilor patrimoniale cu alte persoane juridice şi fizice, conduc la creanţe şi

datori. Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare,
adică din acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi
rezultă ca urmare a vânzării producţiei, respectiv realizări lucrărilor şi a serviciilor şi au în
contrapartidă venituri din exploatare.
Creanţele inteprinderi faţă de clienţi ei îşi au izvorul în schimbul de consimţământ
concretizat într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de către producător sau
având ca bază contractele încheiate. Creanţele devin certe, sigure, în momentul transferului de
proprietate pentru vânzări şi în momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii. Transferul de
proprietate se produce, deci, în momentul livrări bunurilor, respectiv în momentul realizări
lucrărilor sau prestaţiilor de servicii, moment care corespunde cu facturarea.
Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în
patrimoniu care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată adică valoarea
sau preţul negociat plus TVA care se va aplica doar operaţiilor supuse impozitări. In cazul în
care se acordă reduceri comerciale, valoarea nominală este dată de netul comercial, la care se

7
va adăuga şi TVA. În situaţia în care se acordă clienţilor şi reduceri financiare, valoarea
nominală a creanţei este dată tot de netul comercial, scontul acordat înregistrându-se separat ca
şi o cheltuială financiară. Scontul va reduce valoarea creanţei iniţiale printr-o înregistrare
ulterioară, cel mai adesea sconturile de decontare se acordă a posterior printr-o factură de
reducere.
Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare
la data efectuări operaţiunilor. Diferenţele de curs valutar, între data înregistrări creanţelor în
devize şi data încasări lor, se înregistrează ca şi venituri sau cheltuieli financiare, după cum
diferenţele sunt favorabile sau nefavorabile.
După perioada de timp la care se referă, creanţele şi datoriile se împart în:
 creanţe şi datori pe termen scurt , cu perioadă de decontare mai mică de un an;
 creanţe şi datori pe termen mijlociu, cu o perioadă de decontare între 1-5 Ani;
 creanţe şi datori pe termen lung, cu o perioadă de decontare mai mare de 5 ani.
Creanţele şi datoriile pe termen lung şi mijlociu se încadrează în categoria imobilizărilor
financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu, creanţe legate de
participaţii, împrumuturi acordate pe termen lung).
Creanţele pe termen scurt sunt generate de desfăşurarea activităţi de exploatare şi
creanţele asimilate, care au în contrapartidă veniturile din exploatare şi conturile fără incidenţă
asupra contului de rezultate şi cuprind: creanţe comercial; creanţe din gestiunea titlurilor de
plasament şi alte titluri de valori reprezentând componente ale trezoreriei; creanţe din decontări
în cadrul grupului şi cu asociaţii, care mai sunt denumite şi creanţe în afara grupului de
exploatare.
Pentru înregistrarea creanţelor se folosesc conturi din clasa 4 „ Conturi de terţi” din
care face parte şi grupa de conturi: 41 „Clienţi şi conturi asimilate”.
Pentru evaluarea creanţelor şi a datoriilor se folosesc trei metode sau reguli în funcţie
de factorul timp la care se referă.: valoarea de înscriere cu ocazia intrări în patrimoniu a
creanţei sau a datoriei la valoarea curentă sau contabilă; valoarea de inventar sau valoarea
bilanţieră.
Evaluarea curentă, prin aplicarea principiului nominalismului, după care creanţele sunt
înscrise în contabilitate la valoarea lor nominală de rambursare, iar datoria la intrarea în
patrimoniu la valoarea ei normală de rambursare. Eventualele diferenţe ce apar în timpul
încasări creanţelor respectiv plăţilor datoriilor , vor fi evidenţiate în contabilitate în conturile de

8
cheltuieli pentru diferenţele nefavorabile, respectiv în conturile de venituri pentru diferenţele
favorabile.
Evaluarea de inventar presupune evaluarea creanţelor şi a datoriilor la valoarea care se
stabileşte după valoarea de utilitate, în funcţie de loc şi de preţurile actualizate. Valoarea de
inventar a creanţelor tine seama de posibilităţile concrete de încasare şi pot exista clienţi în
litigiu, debitori incerţi, ale căror posibilităţi de încasare sunt incerte.
Dacă comparăm valoarea de inventar cu valoarea contabilă, putem avea trei situaţi:
- Egalitate
- Valoarea de inventar depăşeşte valoarea contabilă, dar potrivit principiului
prudenţei deşi putem încasa mai mult această diferenţă nu o vom înregistra
- Valoarea de inventar este sub valoarea contabilă Suntem nevoiţi să crem un
provizion pentru depreciere.
Evaluarea bilanţieră se face cu respectarea principiului fidelităţi. Creanţele sunt
înregistrate în contabilitate la valoarea lor nominală şi din prudenţă se constituie un provizion
pentru depreciere, atunci când apare o pierdere probabilă. Dacă sa constituit provizionul la
valoarea curentă atunci se va deduce provizionul.
La creanţele şi datoriile exprimate în valută, evaluarea de bilanţ se face la cursul valutar
existent. Diferenţele de curs valutar se vor înregistra folosind conturile de diferenţe de
conversie de activ şi de pasiv. Aceste diferenţe la începutului exerciţiului următor se vor relua.

3.1.Structura creanţelor

Creanţele comerciale sunt determinate de vânzările de bunuri (produse, mărfuri,

materiale), de prestări de servicii şi de executarea de lucrării către terţi. Aici se încadrează
clienţii şi conturile asimilate:
- 411 „Clienţi”
- 413 „Efecte de primit”
- 416 „Clienţi incerţi sau în litigiu”
- 418 „Clienţi – facturi de întocmit”
- 409 „Avansuri acordate furnizorilor”
Efectele comerciale de primit reprezintă drepturile de creanţă stabilite pe bază de
cambii, bilete la ordin, trate , waranturi, cec-uri şi alte efecte comerciale primite de la clienţi în
contul creanţelor. Ele reprezintă forme de credit comercial acordat de unităţile patrimoniale
terţilor şi instrumente de plată.

9
 Cambia este titlul de credit în temeiul căruia o persoană (emitentul) se obligă să
plătească necondiţionat sau dispune să se plătească necondiţionat de către o altă persoană, la
data şi locul indicat, o sumă de bani, aceluia pe care cambia îl desemnează. Cambia este de
două feluri:
1) Biletul la ordin este o cambie eliberată de către un debitor (tras) unui creditor
(trăgătorul) prin care debitorul (trasul) se obligă să plătească necondiţionat creditorului
(trăgătorului) intr-un anumit loc şi la o anumită dată o sumă de bani.

se obligă
Debitorul (trasul) -----------------> Creditorului (trăgătorului)
să plătească
necondiţionat

2) Trata este o cambie prin care o persoană fizică sau juridică în calitate de creditor
(trăgător), dispune unui debitor al său (tras) să plătească o sumă de bani unei alte
persoane ( a treia) în calitate de beneficiar, la data şi în locul stabilit o sumă de bani .

Creditorul Dispune Debitorului

Trăgătorul Trasul

Beneficiarului Să plătească o sumă de bani

Cecul este un înscris solemn prin care o persoană numită trăgător (plătitor) în baza unui
depozit de bani constituit în prealabil la bancă devenită astfel tras, dă ordin să se plătească la o
anumită dată sau la prezentare o sumă determinată unei terţe persoane, în calitate de beneficiar,
intervenind astfel trei părţi. Sunt cecuri ca efecte comerciale, cecuri din carnetele cu limită de
sumă ca instrument de decontare, cecuri de decontare în numerar a banilor de la bancă, cecuri
de călătorie si altele. În acest caz: trăgătorul este persoana care dispune plata, trasul este acela

Trasul Beneficiarul
Completează efectuează
Trăgătorul (Banca remite ( Cel care
cecul Cecul) plata încasează bani)
care efectuează plata iar beneficiarul este persoana în favoarea căreia se efectuează plata.
Ca şi în cazul celorlalte două instrumente de plată, alături de biletul la ordin şi trată,
cecul cuprinde următoarele elemente: denumirea de CEC, înscrisă în textul titlului; ordinul
necondiţionat de a plăti o sumă determinată inclusă în textul tipărit al formularului de CEC;

10
numele aceluia care trebuie să plătească prin denumirea bănci pe fiecare CEC, indicarea
locului unde se efectuează plata – locul desemnat alături de numele trasului; indicarea datei şi a
locului unde a fost emis cecul; semnătura aceluia care emite cecul, trăgătorul fiind acela care
garantează plata.
Warantul este recipisa primita de către posesorul unei mărfi depusă într-un depozit, prin
care garantează efectuarea unei plăţi. Dacă nu efectuează plata nu poate ridica marfa. Până la
scadenţa efectelor comerciale putând interveni operaţiuni de andosare şi avalizare, legate de
circulaţia lor.
Andosarea sau girarea reprezintă scrierea pe versoul titlului de valoare, a documentului
a obligaţiei de plată a noului debitor, faţă de creditor. Dacă un client emite un bilet la ordin în
care se stabileşte „ Plătiţi suma de la data de persoanei”. Dacă acesta are nevoie de bani mai
repede decât data stabilită prin ordinul de plată îl va putea folosi ca instrument de plată dacă
face andosarea ordinului de plată. Dar pentru aceasta este necesar să existe o garanţie a plăţii
datoriei noului debitor către creditor şi se face avalizarea.
Avalizarea reprezintă garanţia înscrisă pe cambie sau în afara acesteia de către o
persoană fizică sau juridică care se angajază să achite contravaloarea tranzacţiei în cazul în
care nici unul din ceilalţi debitori nu o face. Deci persoana care a avalizat cambia garantează
până la scadenţă . Avalizarea se poate face o singură dată iar andosarea de câte ori este posibil.
Pentru tras datoria înregistrată în conturile Furnizori Efecte de plată nu poate fi
modificată prin andosări şi nici o înregistrare nu se face înaintea decontări la scadenţă sau
anulări efectelor. Trăgătorul , beneficiarul iniţial contabilizează andosarea.
Decontarea efectelor comerciale se poate face prin încasarea contravalori lor de către
beneficiar direct de la client sau prin intermediul unei bănci, în care caz se suportă o taxă de
scont pentru serviciile bancare. În acest caz bancherul cumpără efectele remitentului şi plăteşte
acestuia imediat suma cuvenită valoarea scontată, reţinând scontul după relaţia:
Valoarea scontată = Valoarea nominală- Aigo
Unde Aigo = Scont + Comisionul variabil admisibil scontului
În cadrul decontări efectelor comerciale poate interveni şi situaţia în care clientul
plăteşte datoria înainte de scadenţă, iar furnizorul îi acordă un comision pentru încasarea mai
devreme a creanţei.
Avansurile acordate furnizorilor reprezintă sumele plătite acestora de către clienţi
înainte de derularea tranzacţiilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de
servicii.

11
 Creanţele din reclamaţii, pagube materiale create de terţi şi alte creanţe de orice fel
nelegate de activitatea de exploatare propriu – zisă sunt asimilate activităţilor financiare sau
extraordinare şi sunt înregistrate în contabilitate în categoria „ Debitorilor diverşi”

4.Contabilitatea decontărilor cu clienţi

Evidenţa sumelor datorate de clienţi interni şi externi pentru livrări de produse,

semifabricate, materiale, mărfuri etc ,lucrări executate sau prestări de servicii, sumele plătite de
aceştia ca acont sau decontate şi cele rămase de plată, se ţine cu ajutorul conturilor din grupa
41 „Clienţi şi conturi asimilate”

Grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate”

411. CLIENŢI
4111. Împrumuturi acordate membrilor asociaţiilor (la cooperativele de credit)
413. EFECTE DE PRIMIT
416. CLIENŢI INCERŢI
418. CLIENŢI – FACTURI DE ÎNTOCMIT
419. CLIENŢI - CREDITORI
4191. Clienţi – creditori din operaţiuni de mandat (la cooperativele de credit)

4.1.Contul 411 „Clienţi”

Contul 411 este un cont activ.

Contul 411 „Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţi interni şi externi pentru
produsele, semifabricatele , materialelor mărfurilor etc, vândute, lucrări executate şi servicii
prestate pe bază de facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de vânzare a
bunurilor livrate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoare adăugată aferentă. Se
creditează cu sumele încasate de la clienţi. Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele
datorate de clienţi.
În debitul contului 411 „Clienţi” se înregistrează:
- preţul de vânzare al mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, la care se adaugă TVA colectată
aferentă prin creditul conturilor :

12
 701 ”Venituri din vânzarea produselor finite”;
702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor”;
703 „Venituri din vânzarea produselor reziduale”;
704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate”
705 „ Venituri din studii şi cercetări”
706 „ Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune, chiri”
707 „ Venituri din vânzarea de mărfuri”
708 „ Venituri din activităţi anexe”
4427 „ TVA colectată”
4428 „TVA neexigibilă” pentru livrările cu plata în rate.
- valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate anterior şi care abia acum se
facturează, prin creditul contului 418 „ Clienţi – facturi de întocmit ”
- la deschiderea exerciţiului cu reluarea sumelor înregistrate la sfârşitul exerciţiului
precedent ca diferenţe nefavorabile de curs valutar, prin creditul contului 476
„ Diferenţe de conversie – cont de activ „
- la sfârşitul exerciţiului, cu diferenţe favorabile de curs valutar, rezultate in urma creşteri
cursului valutar, aferent creanţelor exprimate în devize, prin creditul contului 477
„ Diferenţe de conversie – cont de pasiv”
- contravaloarea creanţelor reactivate, prin creditul contului 754 „ Venituri din creanţe
recuperate”
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienţilor, prin creditul
contului 419 „ Diferenţe de conversie – cont de pasiv ”
În creditul contului 411 „ Clienţi ”se înregistrează:
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienţilor , prin
creditul conturilor:
512 „ Conturi curente la bănci „
531 „ Casa „
- contravaloarea efectelor comerciale acceptate şi preluate în contul livrărilor sau
prestaţiilor făcute, prin debitul contului 413 „ Efecte de primit „
- sume datorate de clienţi rău platnici , dubioşi sau cu care unitatea se află în litigiu, prin
debitul contului 416 „ Clienţi incerţi „
- contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, decontate
pe seama avansurilor primite de la clienţi prin debitul contului 419 „Clienţi – creditori„

13
 - diferenţe nefavorabile de curs valutar stabilite la închiderea exerciţiului, aferente
creanţelor exprimate în devize, prin debitul contului 476 „ Diferenţe de conversie –
cont de activ ”
- reluarea la începutul exerciţiului a sumelor înregistrate în exerciţiul precedent ca
diferenţe favorabile de curs valutar , prin debitul contului 477 „ Diferenţe de conversie
– cont de pasiv „
- diferenţe nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasări creanţelor exprimate
în devize, prin debitul contului 665 „ Cheltuieli din diferenţe de curs valutar„
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire , primite de la clienţi , prin
debitul contului 419 „ Clienţi – creditori „
- valoarea sconturilor acordate clienţilor, prin debitul contului 667 „ Cheltuieli privind
sconturile acordate „

Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele datorate de clienţi, deci creanţe faţă de
aceştia neâncasate încă.

În , mod obişnuit livrarea este însoţită de factură, dar nu este tot timpul aşa fiind şi
unele excepţii. De acea , trebuiesc făcute eventualele regularizări care să ţină cont între
decalajele existente între livrări şi facturări. Livrările efectuate sau lucrările executate si
serviciile prestate , inclusiv TVA aferentă , pentru care nu s-au întocmit facturi , dar a căror
valoare este bine determinată, reprezintă venituri ale perioadei în care s-au făcut aceste livrări
şi trebuie înregistrate la creanţe într-un cont distinct 418 „ Clienţi – facturi de întocmit” care
este un cont de activ.
Exemple de operaţiuni cu contul 411 „Clienţi”:
1. Creşterea ( naşterea ) creanţelor
a) la livrarea produselor, cu facturi
411 = %
701
4427
b) la livrarea produselor fãrã facturi
418 = %
701
4428

Şi ulterior la întocmirea facturii

411 = 418 118.000

14
Pentru alte livrări am exemplificat la clasa a 3-a şi voi mai da exemple la clasa a 7-a
4428 = 4427
c) diferenţele favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului
411 = 477
d) reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului
411 = 476
e) valoarea creanţelor reactive
411 = 754
f) valoare care circulã în regim de restituire, facturate clienţilor
411 = 419

2. Scăderea ( micşorare ) creanţelor

a) cu sumele încasate prin contul curent şi prin casã
5121 = 411
5311 = 411
b) diferenţa nefavorabilã de curs valutar la încheierea exerciţiului
476 = 411
c) diferenţe de curs valutar aferente creanţelor, exprimatã în devize
665 = 411
d) valoarea cecurilor cu limitã de sume acceptate
5112 = 411
e) valoarea efectelor comerciale (cambii ) acceptate
413 = 411
f) valoarea sconturilor acordate clienţilor cu ocazia încasării clienţilor
667 = 441
g) valoarea clienţilor incerţi, insolvabili, dubioşi şi în litigii
416 = 411
h) reluare diferenţelor favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului
477 = 411
i) valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primite de la clienţi
419 = 411

j) deccntarea avansurilor încasate de la clienţi

419 = 411

Alte operaţii cu codul 411- „Clienţi”:

1. Evidenţierea unor vânzări de mărfuri, pe credit comercial, cu facturã, pe piaţa internã sau
externã.
411 = %

15
 707
4427

2. Evidenţierea diferenţei dintre valoarea CIF şi FOB a mărfurilor exportate, respectiv

cheltuielile de asigurare şi cele de transport extern.
411 = 708
3. Dobânda calculatã de încasat la mărfurile exportate pe credit comercial pe termen scurt sau
/ şi mediu.
411 = 766
4. Comisionul cuvenit întreprinderii de comerţ exterior, la facturarea mărfurilor exportate în
comision.
411 = 704
5. Valoarea cuvenitã unităţilor producătoare din ţarã, înscrise în facturile pentru exportul de
mărfuri în comision.
411 = 401
6. Reflectarea în contabilitatea furnizorului de bunuri la export a comisionului reţinut de
intermediar
-Facturarea bunurilor.
411 = %
704
4427
-La încasarea creanţei comision 10%
% = 411
5121
622

7. Evidenţierea unor reduceri comerciale de preţuri acordate ulterior facturării (rabaturi,

risturnuri, bonificaţii, remize) la servicii, lucrări, livrările de produse finite, semifabricate,
mărfuri.
% = 411
704
4427
% = 411
702
4427
% = 411
707
4427
8. Sconturi acordate clienţilor.
667 = 411

16
9. La agentul economic care a efectuat conversia creanţelor în acţiuni sau pãrţi sociale cu
valoarea acestor titluri obţinute în urma conversiei (OG 10/97 pentru blocajul financiar).
% = 411
261
262
503
10. Pentru diferenţele între valoarea negociatã a creanţei şi valoarea contabilã a acestora
-când diferenţa este negativã
668 = 411
-când diferenţa este pozitivã
5121 = 768
11. Taxa forfetarã reţinutã din valoarea creanţei vândute
668 = 411

4.2. Contul 418 „ Clienţi – facturi de întocmit „ cont de activ

Contul 418 Clienţi facturi de întocmit evidenţiază livrările de bunuri, prestările de servicii
sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoare adăugată, pentru care nu s-au întocmit
facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea livrărilor către clienţi, aferente
exerciţiului financiar în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoare
adăugată aferentă. Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienţi. Soldul debitor al
contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate,
pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 418 de debitează cu:
- contravaloarea bunurilor livrate , a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către
clienţi aferente exerciţiului în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi , inclusiv TVA
aferentă , prin creditul conturilor 701, 702, 703, 704, 705, 706, 707, 708 şi 4428 „ TVA
neexigibilă „
- diferenţele favorabile de curs valutar constatate la închiderea exerciţiului, aferente
creanţelor în devize pentru care nu s-au întocmit facturi, prin creditul contului 477
„ Diferenţe de conversie - cont de pasiv „
- reluarea la începutul anului a diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului precedent, prin creditul contului 476 „ Diferenţe de conversie -
cont de activ „ .
Contul 418 se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a lucrărilor
executate şi serviciilor prestate anterior, prin debitul contului 411 „ Clienţi” precum şi cu
următoarele conturi:

17
 - diferenţe nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia facturări, prin debitul
contului 665 „ Cheltuieli di diferenţe de curs valutar „
- diferenţe nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize, ne facturate până la
închiderea exerciţiului financiar, prin debitul contului 476 „ Diferenţe de conversie”
cont de activ
- reluarea la începutul anului a diferenţelor favorabile de curs valutar înregistrate la finele
anului precedent, prin debitul contului 477 „ Diferenţe de conversie „ cont de pasiv
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea bunurilor livrate , a serviciilor prestate
sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit facturi.
Dacă se constată la sfârşitul; exerciţiului că anumite creanţe faţă de anumiţi clienţi devin
dubioase sau incerte, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică, ţinând cont
de situaţia financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acestea se vor transfera din contul 411
„Clienţi ” în contul 416 „ Clienţi incerţi ” . Creanţa se va transfera cu nivelul ei total, deci
inclusiv cu cota ei de TVA.

18
Exemple de operaţiuni cu contul 418 „ Clienţi facturi de întocmit”
a) Creşterea creanţelor
1. Reluare diferenţelor de curs valutar, aferente creanţelor în devize, pentru care
nu s-au întocmit facturi la închiderea exerciţiului.
418 = 476
2. Valoarea livrărilor de mărfuri
418 = %
707
4428
şi la întocmirea facturii
411 = 418
4428 4427
3. Diferenţele favorabile de curs valutar, la închiderea exerciţiului
418 = 477
b) Micşorarea creanţelor
1. Cu valoarea facturilor întocmite (pct.2)
411 = 418
2. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor
665 = 418
3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la închiderea
exerciţiului
476 = 418
4. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exerciţiului
477 = 418

4.3.Contul 413 „efecte de primit”

Contul 413 „Efecte de primit” ţine evidenţa drepturilor de creanţă stabilită pe bază de
efecte comerciale. Este un cont de activ. Se debitează cu sumele datorate de clienţi
reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate. Se creditează cu valoarea efectelor
comerciale primite de la clienţi şi cu sumele primite de la clienţi prin conturile curente. Soldul
debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
Se debitează cu:
- Acceptarea unor efecte comerciale prezentate de clienţi la plată prin creditul contului
403 „Efecte de plata”
- Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
- Reluarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile de la începutul exerciţiului
Se creditează cu:

19
 - Efectele comerciale primite de la clienţi ,respectiv la avalizarea cambiilor şi a biletelor
la ordin
- Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar
- Diferenţele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize
- Diferenţe nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
- Sumele încasate de la clienţi prin contul curent
Exemple de operaţiuni cu contul 413 „ Efecte de primit”
a) Creşterea creanţelor
1. Acceptarea unor efecte comerciale prezentate de clienţi la platã
413 = 411
2. Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
413 = 477
3. Reluarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile de la închiderea exerciţiului
413 = 476
b) Micşorarea creanţelor
1. Cu efectele comerciale primite de la clienţi, respectiv la avalizarea cambiilor şi biletelor de
ordin.
5113 = 413
2. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar
477 = 413
3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize

665 = 413
4. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
476 = 413
5. Sumele încasate de la clienţi prin contul curent.
5121 = 413

4.4.Contul 416 „ Clienţi incerţi ”

Contul 416 „Clienţi incerţi” ţine evidenţa clienţilor incerţi, rău platnici dubioşi sau aflaţi
în litigiu. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea bunurilor livrate, prestaţiilor efectuate
sau a lucrărilor executate clienţilor care se dovedesc rău platnici, dubioşi, incerţi sau în litigiu.

20
Se creditează cu sumele încasate de la clienţi incerţi sau în litigiu sau cu sumele trecute pe
pierderi cu prilejul scăderi din evidenţă a clienţilor incerţi sau în litigiu, inclusiv taxa pe
valoare adăugată aferentă. Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de clienţi
incerţi sau în litigiu.
Contul 416 se debitează cu :
contravaloarea creanţelor faţă de clienţi care se dovedesc rău platnici , dubioşi , incerţi, sau
cu care unitatea este în litigiu, preluate în acest cont prin creditul contului 411 ” Clienţi „ ;
- reluarea sumelor înregistrate ca diferenţe nefavorabile de curs valutar la închiderea
exerciţiului anterior pentru creanţe incerte în valută , prin creditul contului 476
„ Diferenţe de conversie – cont de activ „
- diferenţe favorabile de curs valutar între valoarea de intrare şi cea de la sfârşitul
exerciţiului , aferente creanţelor incerte în valută , prin creditul contului 477 „ Diferenţe
de conversie – cont de pasiv ”
Contul 416 se creditează cu:
- sume recuperate încasate în conturile de disponibilităţi sau în numerar de la clienţi
incerţi sau în litigiu, prin debitul conturilor :
o 5121 „ Conturi la bănci în lei”
o 5124 „ Conturi la bănci în devize”
o 531 „Casa”
- diferenţe nefavorabile de curs valutar, rezultate la închiderea exerciţiului, aferente
creanţelor incerte sau în litigiu, exprimate în devize , prin creditul contului 476
„ Diferenţe de conversie - activ „
- reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferenţe favorabile de curs
valutar, la închiderea exerciţiului anterior, prin debitul contului 477 „ Diferenţe de
conversie - cont de pasiv „
- creanţe ce se constată a fi definitiv nerecuperabile , scoase din activ prin debitul
conturilor:
o 654 „ Pierderi din creanţe”
o 4427 „TVA colectată” deoarece TVA a fost înregistrată la 4427 în momentul
facturări şi a fost decontată bugetului de stat în luna respectivă, la constatarea
pierderi creanţei se va diminua obligaţia faţă de buget prin debitarea contului
4427

21
 - diferenţe de curs valutar nefavorabile rezultate ca urmare a încasări unor creanţe în
devize, ce figurau ca incerte sau litigioase, prin debitul contului 665 „ Cheltuieli din
diferenţe de curs valutar”
Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienţi dubioşi, incerţi sau cu care unitatea
patrimonială se află în litigiu.
Concomitent cu constatarea caracterului incert al creanţei şi transferarea ei în contul 416,
aplicând principiul prudenţei, se va proceda la constituirea unui provizion pentru deprecierea
creanţelor, cu suma probabilă a pierderilor. Nivelul acestui provizion se va stabili fără a lua în
calcul TVA şi se va aprecia pentru fiecare creanţă în parte ţinând cont de circumstanţe,
provizionul constituit se va reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 491 „ Provizioane
pentru deprecierea creanţelor – clienţi „

Exemple de operaţiuni cu contul 416 „ Clienţi incerţi”

a) Creşterea creanţelor
1. Clienţi rãi platnici, dubioşi, etc.
416 = 411
2. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului
416 = 476
b) Micşorarea creanţelor
1. Diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului
477 = 416
2. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor incerţi
665 = 416
3. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
476 = 416
4. Sumele încasate prin contul curent şi prin casã
5121 = 416
5311 = 416

5. Sumele trecute pe pierderi, inclusiv TVA aferentã

% = 416
654
4427

4.5.Contul 419 „ Clienţi – creditori”

22
 Contul 419 „ Clienţi – creditori” este un cont de pasiv care exprimă obligaţiile unităţilor
patrimoniale faţa de clienţi lor pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceştia. Aceştia se
vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturări livrărilor sau prestaţiilor ulterioare,
urmând a se încasa doar diferenţa între nivelul total al facturări şi avansul sau acontul deja
primit. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi reprezentând avansurile pentru livrări de
bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări şi se debitează cu decontarea avansurilor
încasate de la clienţi. Soldul contului este creditor şi reprezintă sumele datorate clienţilor
Contul 419 se creditează cu:
- sumele încasate de la clienţi, sub formă de avansuri sau de aconturi pentru livrări,
executări sau prestări viitoare, prin debitul conturilor care arată modalitatea de încasare:
512 „Conturi curente la bănci” şi 531 „Casa”;
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienţilor prin debitul
contului 411 „Clienţi”;
- diferenţele nefavorabile de curs valutar, la închiderea exerciţiului, aferente avansurilor
primite în devize şi nedecontate încă, prin debitul contului 476 „Diferenţe de conversie-
activ”;
- la începutul anului următor, cu reluarea sumelor reprezentând diferenţele favorabile de
curs valutar, înregistrate la sfârşitul anului precedent, prin debitul contului 477
„Diferenţe de conversie -pasiv”
Se debitează cu:
- valoarea avansurilor sau aconturilor primite, decontate clienţilor pe seama livrărilor de
bunuri, a prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări, facturate acestora, prin
creditul contului 411 „Clienţi”;
- diferenţele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia decontării avansurilor în
devize, prin contul 765 „Venituri din diferenţele de curs valutar”;
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienţi, prin
creditul contului 411 „Clienţi”;
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de redistribuire nerestituite de clienţi, prin
contul 708 „Venituri din activităţi diverse”;
- diferenţele favorabile de curs valutar aferente avansurilor primite în depozite, şi
nedecontate până la sfârşitul anului, prin creditul contului 477 „Diferenţe de conversie
-pasiv”;

23
 - reluarea la începutul anului a sumelor reprezentând diferenţele nefavorabile de curs
valutar înregistrate la sfârşitul exerciţiului precedent, prin creditul 476 „Diferenţe de
conversie -activ”;
Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităţii faţă de clienţi pentru avansurile sau
aconturile primite şi nedecontate încă.

Exemple de operaţiuni cu contul 419 „ Clienţi-creditori”:

a) Creşterea obligaţiilor ( datoriilor )
1. Sumele încasate de la clienţi (avans) prin contul curent sau prin casã
5121 = 419
5311 419
2. Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate clienţilor

411 = 419
3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansului în devize de la clienţi, la
închiderea exerciţiului
476 = 419
4. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului
477 = 419

b) Scăderea obligaţiilor ( datoriilor )

1) Diferenţele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în devize de la clienţi
419 = 765
2) Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului
419 = 477
3) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primire de la clienţi
419 = 411

4) Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar

419 = 476
5) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire – nerestituite de clienţi.
419 = 708

MONOGRAFIA CONTABILA

24
 1. În data de 15.01.2002 produsele finite obţinute se vând cu facturi ce urmează a se
definitiva ulterior către S.C. Media SRL, plata fiind făcută prin efecte comerciale.
5.900.000 418 = %
701 5.000.000
4428 900.000
Se definitivează factura şi se primeşte efectul:

5.900.000 411 = 418 5.900.000

Se înregistrează efectele de primit:

5.900.000 413 = 411 5.900.000

Primirea efectului:

5.900.000 5112 = 413 5.900.000

Încasarea efectelor:

5.900.000 5121 = 5112 5.900.000

Transferul TVA neexigibilă la TVA colectată

900.000 4428 = 4427 900.000

2. În data de 15.02.2002 se vând către SINGLE SRL produsele reziduale rezultate în

urma procesului de producţie care au fost recondiţionate plata făcânduse în
numerar:

177.000 5311 = %
703 150.000
4427 27.000
3. În data de 16.02.2002 se descarcă gestiunea pentru producţia stocată care a fost
valorificată

2.350.000 711 = %

25
 345 2.500.000
346 100.000
348 -250.000

4. În data de 17.02.2002 se vând către USAB animale şi păsări obţinute din

producţie proprie cu factură:

531.000 411 = %
701 450.000
4427 81.000

5. În data de 17.02.2002 se descarcă gestiunea pentru animalele şi păsările care au

fost obţinute din propria producţie:

305.000 711 = %
361 325.000
368 -20.000

6. În data de 20.02.2002 se efecuează un pentru CIFA SA de mărfuri:

236.000 411 = %
704 200.000
4427 36.000

7. În vederea executări unei lucrări SC TRONIC SRL depune un avans :

300.000 5121 = 419 300.000

8. Evidenţa facturi pentru lucrarea prestată pentru SC TRONIC SRL:

1.180.000 411 = %
704 1.000.000
4427 180.000

9. Încasarea facturii SC TRONIC SRL mai puţin avansul care a fost încasat:

% = 411 1.180.000
300.000 419
880.000 5121

26
10. Vânzarea de mărfuri prin magazinul propriu:

1.416.000 5311 = %
707 1.200.000
4427 216.000
11. Descărcarea gestiuni pentru mărfurile care au fost vândute de magazin:

% = 371 1.200.000
960.000 607
240.000 378

27
 6. CONCLUZII

Unitatea SC VEGA SRL are mai multe planuri pe care îşi desfăşoară activitatea. Are ca
obiect de activitate atât achizţionarea de materii prime în vederea prelucrări, în urma acestui
proces rezultând produsele finite pe care le desface atât prin magazinele proprii cât şi către alţi
comercianţi precum şi creşterea de animale pe care le comercializează. Mai activează şi în
comerţul de mărfuri asigurând şi transportul pentru acestea şi pentru alte unităţi contra cost. De
asemenea mai prestează servicii diferiţilor terţi.
Calitatea produselor livrate şi a serviciilor au impus unitatea în faţa concurenţei, gama
de produse oferite fiind corespunzătoare unor înalte standarde de calitate. Produsele
comercializate adresânduse unei clientele mai pretenţioase, amplasarea firmei în acest sens
fiind chiar în locul potrivit.

Din monografie se observă că:

- unitatea înregistrează profit;
- societatea colaborează cu mai multe firme în vederea comerţului cu acestea;
- societatea deţine monopolul în zonă pentru anumite servicii şi produse;
- unitatea are o ofertă vastă de produse şi servicii oferite clienţilor;

28
 7. SISTEME DE OPERARE

Prezentare generala
Pe lânga componenta sa fizica, calculatorul mai are nevoie, pentru a putea functiona, si
de o componenta informationala sau software.
Se numeste sistem de operare ansamblul programelor si procedurilor care asigura
îndeplinirea functiilor de baza ale sistemului de calcul.
Sistemul de operare este un program special cu rol de interconectare, control si gestiune
asupra resurselor fizice si software ale sistemului de calcul si care asigura interfata acestei
entitati cu mediul extern.
Caracteristicile unui sistem de operare:
- Utilitate – sistemul de operare realizeaza interfata dintre calculator si programele de
aplicatie. El trebuie sa aiba în vedere toate necesitatile acestor programe.
- Generalitatea – sa depinda cât mai putin de tipul de echipament pe care este instalat.
- Eficienta – sa asigure un bun acces la resursele fizice ale calculatorului.
- Transparenta – sa permita utilizatorului sa-si însuseasca usor facilitatile pe care le
ofera.
- Flexibilitate – sa permita modificari în functie de cerintele utilizatorului.
- Extensibilitatea – sistemul de operare trebuie sa permita sa i se adauge noi facilitati în
functie de nevoile crescânde ale utilizatorului.
Pentru a gestiona resursele calculatorului, un sistem de operare trebuie sa poata realiza
urmatoarele functii:
Sa controleze executia programelor (sa le lanseze în executie, sa le încarce în memorie si
sa încheie executia acestora);
Sa prelucreze fisierul de lucrari;
Sa gestioneze spatiul de memorare din memoria interna si cea externa, timpul de lucru al
microprocesorului si procesele I/O;
Sa detecteze si sa corecteze sau sa limiteze efectul erorilor care apar în procesul de
prelucrare a datelor;
Sa asigure interfata cu utilizatorul care sa-i permita acestuia accesul pentru controlul
programelor, interventia în executia unui program.

29
 Tipuri de sisteme de operare:
Multimea functiilor oferite si modul de realizare a acestora definesc caracteristicile unui
sistem de operare. Aceste caracteristici pot fi utilizate pentru a clasifica si compara între ele
sistemele de operare.
Astfel, putem clasifica sistemele de operare dupa mai multe criterii, cum sunt:
Dupa modul de introducere a programelor in sistem:
Sisteme de operare seriale, care accepta introducerea programelor de la un singur
dispozitiv de intrare;
Sisteme de operare paralele, care admit introducerea programelor de la mai multe
dispozitive de intrare.
Dupa numarul de programe care pot fi gestionate de procesor la un moment dat:
- Sisteme cu monoprogramare (monotasking)
- Sisteme cu multiprogramare (multitasking).
c) Dupa numarul de utilizatori acceptati simultan de sistemul de operare:
- sisteme monouser – cum sunt calculatoarele personale;
- sisteme multiuser.
d) Dupa modul de utilizare al resurselor:
- Sisteme de operare cu resurse alocate, in care resursele necesare programelor sunt
afectate acestora pe toata durata executiei;
- Sisteme de operare in timp real, care permit controlul executarii programelor in
interiorul unui interval de timp specificat;
- Sisteme cu resurse partajate, in care resursele necesare programelor sunt afectate
acestora periodic pe durata unor cuante de timp.
Structura sistemului de operare:
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata intre hardware
si utilizatori, sunt organizate pe doua niveluri:
- Nivelul fizic, care este apropiat de partea hardware a sistemului de calcul, interferand
cu aceasta prin intermediul unui sistem de intreruperi;

Ce este un Sistem de Operare?

În general, interactiunea dintre calculator si utilizator poate fi descrisa la nivel simplist
astfel:primul lanseaza în executie programe, iar cel de-al doilea realizeaza executia propriu-
zisa a acestora, incluzând aici si rezultatele obtinute cel mai adesea prin intermediul ecranului,
într-o forma grafica sau textuala.

30
 Din punct de vedere al utilizatorului, calculatorul consta din doua categorii dinstincte de
componente:
- Hardware: reprezentând circuitele fizice din care este alcatuit calculatorul;
Software: programele care sunt stocate de calculator si care, în urma executiei, pot
realiza diferite sarcini specifice.
Desigur, un calculator nu poate exista fara hardware, dar si software-ul este la fel de
indinspensabil; un calculator oricât de puternic ar fi este complet inutil fara software, el
nestiind alceva decât sa execute programe.
Daca transferurile de date între procesor si memoria calculatorului se desfasoara relativ
usor, comunicatia cu dispozitivele periferice este mai dificila, din cauza complexitatii unora
dintre ele si din pricina faptului ca exista o sumedenie de tipuri (fiecare cu propriile
caracteristici si moduri de interactiune) de astfel de dispozitive .
De asemenea, gestiunea tuturor resurselor unui sistem de calcul este o problema care
prezinta dificultatii. Fiecare program care se executa pe respectivul sistem ar trebui sa trateze
toate aceste aspecte, ceea ce ar duce la mari complicatii.
Pentru a evita aceste complicatii inutile a programelor, s-a recurs la solutia
realizarii unui program intermediar, interpus între hardware si programele de aplicatii.
Un asemenea program special, care ruleaza în permanenta de la pornirea calculatorului
si pâna la oprirea lui este sistemul de operare. Acest program special se ocupa de gestiunea
resurselor sistemului de calcul, oferind diferite servicii aplicatiilor propriu-zise. Astfel, un
program de aplicatie nu trebuie sa cunoasca toate detaliile privind accesul la o anumita resursa,
ci poate solicita ajutorul sistemului de operare, care faciliteaza accesul la aceasta resursa.
Deoarece toate programele depind de sistemul de operare, o eroare strecurata într-un
sistem de operare poate avea efecte mult mai grave decât o eroare aparuta în cadrul unui
program de aplicatie, deoarece eroarea va afecta orice program care se executa pe calculatorul
având instalat sistemul de operare în cauza.
Cea mai importanta componenta a sistemului de operare o reprezinta nucleul.
Functionalitatile nucleului pot fi mai extinse sau mai reduse, dupa cum l-au conceput
realizatorii sai, dar întotdeauna este raspunzator pentru functionarea stabila a calculatorului.
Fragmentele de cod (rutinele) care contin nucleul au posibilitatea de a interveni direct, în cazuri
extreme, în executia programelor de aplicatii, mergând pâna la terminarea fortata a acestora
daca nu se conformeaza anumitor reguli.

31
 Evident, calitatea nucleului reprezinta un factor critic în functionarea în bune conditii a
sistemului. Un nucleu scris cu erori va conduce aproape sigur mai devreme sau mai târziu, la
blocarea calculatorului si pierderi de date.
Alaturi de nucleu, sistemul de operare este compus si dintr-un set de drivere,
componente optionale care faciliteaza comunicarea cu diverse periferice.
În afara de nucleu si drivere, sistemul de operare ofera numeroase utiltitare pentru
realizarea diverselor actiuni de mentenanta a componentelor sale.Tot sistemul de operare, pune
la dispozitie un interpretor de comenzi, numit si sheel care prezinta o interfata text sau grafica
prin intermediul careia utilizatorul are acces la resurse si poate poate utiliza diverse comenzi
ale interpretorului.
Sistemele de operare ofera si posibilitatea utilizarii unui mediu grafic, acesta fiind o
parte componenta a sistemului sau fiind extern.Daca exista posibilitatea ca mai multe persoane
sa poata avea acces simultan la sistem, eventual de la distanta , atunci sistemul se numeste
multi-user (multi-utilizator).Daca sistemul permite executia mai multor programe simultane la
un moment dat, atunci el este multi-tasking
Sistemul de Operare in final este un program care controleaza executia programului de
aplicatie si actioneaza ca o interfata intre programele de aplicatii si componenta hardware a
unui sistem de calcul. In rezumat se poate considera ca are trei obiective majore:
Conveniente. Un Sistem de Operare trebuie sa faca calculatorul prietenos in momentul
utilizarii.
Eficienta. Un Sistem de Operare trebuie sa asigure o utilizare eficienta a resurselor in
deosebi a resurselor costisitoare UCP, RAM si altele.
Posibilitatea de a evolua. Un Sistem de Operare trebuie astfel proiectat si construit incat
sa permita o dezvoltare efectiva, testand si introducand functii(necesare asistarii programelor
de aplicatie) in sistem fara a se interfera cu serviciile.

Sistemul de Operare ca interfata intre utilizator si calculator

Sistemul de calcul trebuie privit ca o structura pe nivele.
Utilizatorul realizeaza programe de aplicatii in general fara a cunoaste in mod riguros
componenta hardware. Astfel utilizatorul final vede sistemul de calcul in functie de setul de
aplicatii. O aplicatie poate fi codificata intr-un program de aplicatie. Programul de aplicatie
scris intr-un limbaj de programare este compilatsub forma unui set de interactiuni in limbaj
masina, care este complet responsabil pentru controlul componetei hardware, conducand la un
task complex. Acest task implica activarea unui set de programe de sistem(astfel de programe

32
sunt referite ca utilitare). Aceste implementari frecvente apeleaza functii care realizeaza:
creearea programului, managementul fisierelor si controlul dispozitivelor de I/E. Programatorul
face uz de aceste facilitate in faza de creare a programului. In timp ce programul este in rulare,
el evoca programe utilitare care executa anumite functii. Cel mai important program de sistem
este Sistem de Operare . Sistemul de operare defineste detaliile hardware pentru programator si
ofera si pune la dispozitia acestuia o interfata pentru a utilizasistemul de calcul. Sistemul de
operare actioneaza ca un mediator reducand efortul programatorului pentru programul aplicatii
punandu-i la dispozitie facilitate si servicii.
Sistemul de operare ofera servicii in urmatoarele domenii:
- Dezvoltare de programe. Sistemul de operare ofera o varietate de facilitate si
servicii:asista programatorul in faza de realizare a programului, depanare si editarea
programului. Aceste servicii sunt sub forma unor programe utilitare, nu fac parte din nucleul
Sistemul de Operaresi sunt oferite ca instrumente pentru dezvoltarea programelor de aplicatii.
- Executia programului. Un numar mare de task-uri sunt
solicitate la faza de executie a unui program. Un program poate fi trecut din stare „gata” in
stare de executie numai daca el(sau parti ale lui) se gasesc in RAM. In acest caz instructiunile
si datele aferente(programatorului) trebuie sa fie incarcate in RAM, dispozitivele de I/E trebuie
activate si alte resurse pregatite. Sistemul de operare manipuleaza toate aceste sarcini in locul
utilizatorului.
- Accesul la dispozitivele de I/E. Solicitarile fiecarui dispozitiv
implica un set de instructiuni sau semnale de control pentru operare. Sistemul de operare ofera
o interfata uniforma care ascunde aceste detalii, astfel ca programatorul poate accesa aceste
dispozitive utilizand doar „read” si „write”.
- Controlul accesului la fisiere. In cazul fisierelor, pentru Sistemul de operare
controlul include o intelegere detaliata nu numai a naturii dispozitivului de I/E dar si structura
datelor continute in fisierele de pe mediul de memorat. Trebuie retinut faptul ca in sistemele cu
N utilizatori Sistemul de Operare trebuia sa ofere mecanisme pentru a controla accesul la
fisiere si la operatii care se pot executa asupra unui fisier.
- Accesul la sistem. In cazul sistemelor publice sau partajate, Sistemul de Operare
controleaza accesul la sistem in totalitate si specifica resursele instalate in sistem. Functiile de
acces la sistem trebuie sa asigure protectia sistemului fata de utilizatorii neautorizati si
protectia utilizatorilor intre ei. Sistemul de Operare asigura protectia resurselor si datelor
fiecarui utilizator in parte si rezolva conflicte care apar in procesul de competitie pentru
resurse.

33
 8. BIBLIOGRAFIE

*** Legea contabilităţi 82/91.

*** Regulamentul de aplicare a

legi contabilităţii.

Dr. C.M. Drăgan Noua contabilitate Ed. Hercules, Bucureşti 1992

managerială.

Dumitru Cotleţi Bilanţul contabil. Ed. Mirton, Timişoara 1998

Horia Cristea Costuri şi preţuri. Ed. Mirton, Timişoara 1995

I. Nicoară, C. Sabău Contabilitatea societăţilor Ed. CCI Timişoara 1991

comerciale.

Prof. Ioan Morşan Contabilitatea generală a Ed. EVCont Consulting SRL,

economiei de piaţă. Vol 1 şi 2 Suceava 1997

Mihai Ristea Noul sistem contabil al CECCAR, Bucureşti 1993

agenţilor economici din

România.

Ministerul Finanţelor Sistemul contabil al agenţilor

economici.

Niculae Fefeagă, Ion Ionaşcu Contabilitatea financiară. Ed. Economică, Bucureşti

Vol.1 1993

Univ. „Babeş Bolyai” Cluj, Contabilitatea financiară a Ed. De Vest, Timişoara

34
Fac. Şrtiinţe Economice agenţilor economici din

România.

V.Daria, E. Drehuţă, C-tin Manualul expertului contabil Ed. Agora, Bucureşti 1995

Gurbănescu, dr.doc. Aristiţa şi contabil autorizat.

35