RAED ARAFAD. SECRETAR DE STAT, MAI.

Raed Arafat este medic roman de origine palestiniana care in anul 1981, la varsta de numai 16
ani a venit in Romania pentru a studia medicina. a terminat specialitatea de anestezie-terapie
intensivă. In anul 1990, la Tîrgu-Mureş, intr-o Romanie noua, a inceput sa puna bazele
Serviciulului Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare (SMURD) la Targu Mures, devenit
ulterior serviciul medical national de interventie rapida, care functioneaza si astazi, la dispozitia
romanilor in orice moment. Datorita implicarii la carmele statului roman, Raed Arafat a primit o
mulțime de distinctii. Arafat a fost investit in diferite functii de la subsecretar de stat în cadrul
Ministerului Sanatatii la Ministru al Sanatatii in 2012 ocupand functia pe o perioada de 11
saptamani. In povestea acestui scurt mandat sta concentrata toata esenta metodei prin care este
guvernata Romania moderna pe partea medicala.

Născut în Damasc, Siria, dar sosit în România în anul 1981, dr. Raed Arafat a studiat Medicina la
Cluj-Napoca. În 1990, la Targu Mures, cu sprijinul Prof. Dr. Mircea Chioreanu și al Col. Liviu
Micu, precum și al mai multor colegi, a pus bazele Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi
Descarcerare. În prezent, este secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, şef al
Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă şi fondatorul Fundaţiei pentru SMURD.

S-a născut în Siria dar la patru zile a plecat pu că tatăl său era palestinian, era mama siriancă şi
mama a dorit să nască la spitalul vărului ei în care avea încredere după care am trăit în
Nabus,,Cisiordania până am venit în Romania.

Din cauza conflictului care era acolo nu era o viaţă de copil obişnuit, să te duci în stradă în anii
respectiv îţi iera teamă să fii oprit, sau să fii chestionat era o realitate. De pe la 14 ani, după ce
am urmărit un film american pe care l-am urmărit despre o echipă de paramedici pompieri ce
mergeau la cazurile de urgenţă şi ducea victimile la un spital cu primiri de urgenţă, îl fascina tot
ce înseamna domeniu acesta a medicinei. Parinţii nu erau în domeniu dar familia mamei mele era
numai farmacişti li medici. Bunicul meu era preşedintele farmaciştilor din Siria de foarte mult
timp. Un vecin de-al nostru era seful unui spital si mama l-a rugat sa merg cu el in sala de
operaţii, iar după asta nu m-ami dezlipit de el, stătea în sală de la prima la ultima operaţie.

Are un frate şi o soră, medic şi ea.

În Romania a ajus accidental după ce înaintat mai multe scrisori de a fi admis la medicină.
Răspunsul a fost ca e admis la politehnică după care am schimbat deja pe loc la medicină. Cînd
am ajuns m-a păcălit un taximetris care mi-a luat atunci 53 de dolari ca sa ajung la agronomie ca
sa ajung ca student străin. La Piteşti am avut un an pregătitor unde am studiat romana, chimia si
biologie.

RAED DESPRE FORMAREA SISTEMULUI DE URGENŢĂ ÎN RO:

În anii 90 Romania nu avea nici un echipament de descarcerare, iar mortalitatea în strada era
aproape sută la sută. Apoi când au început să apară maşinile eram confruntaţi cum
scoatemvictimile din maşină. Şi am început la Mureş cu o maşină de terapie intesivă, nu a fost
ideea să facem SMURD-ul cum îl cunoaşteţi acuma, a fost un vis cu o echipă care să iasă şi să
salveze vieţi. Credeau că vreau să spionez laboratorul din Mureş care avea doar câţiva şobolani
sau că vreau să fac parctică aici şi să merg ulterior în SUA fără examene. Multă lume se lasă sau
alţii cu cât îi hârâii mai mult cu atât fac mai mult şi fac tot posibil ca să iasă.

Înaite de anii 2000-2001 nu era nici un echipaj de părimul ajutor al SMURD-ului, erau câteva
echipaje de terapie intensivă cu medic. Am văzut că de multe ori până ajungeam la o distanţă de
40-50 de km era prea târziu şi atunci am mai studiat ce se întâmplă în lume şi am decis să
înfiinţăm echipe cu defibratoare inteligente a la americani sau scoţie, care nu permite omului să
greşească dar permite să salveue o viaţă. Şi cine sunt cei mai apropiaţi acolo-popmperii. Aşa că
îi dăm asta, să vină peste ceea ce este la ambulanţă ca o forţă suplimentară şi să facă resuscitare.
Ziceau că nu se poate, e ilegal, nu merge şi a durat ideea cam un an jumate fără să o
implementăm din cauza acestor lucruri că "nu se poate". Le spuneam atunci că nu poţi să omori
un om care este deja în stop cardiac, ci poţi să spui că nu i-ai acordat şanse dacă nu îi acorzi
ajutor.

Toate se întâmplă după unele momente. Într-o zi mă sună unul dintre primari, vă rog d-le doctoc
copiulul meu l-a lovit un cal la cap, eu nu sunt acasă, a ajuns acasă pe picioarele lui dar acum nu
se mai trezeşte. Am vorbit la Regin să trimită o maşină de urgenţă, am plecat dela Târgu-Mureş
cu o echipă de urgenţă. Am ajuns înaintea ambulanţei care era la jumătatea distanţei. din păcate
după toate încercările am declarat copilul decedat. Şi după ce am anunţat primarul că nu mai
putem face nimic şi atunci mi-a zis că după ce îmi îmormântez copilul, o să facem ceea ce a-ţi
propus atâta timp. Şi la o lună jumate după înmormântare a pornit PRIMUL ECHIPAJ DE PRIM
AJUTOR DIN ROMANIA. Dupăa asta a pronit al doilea cu pomperi civili şi apoi al trelea cu
pompieri militari, dacă îmi aduc aminte bine era Sighişoara. Toată lumea zicea că e ilegal. Am
răspuns: "prefer să salvăm oamenii ilegal decât să-i lăsăm să moară legal".

Abia în anul 2006 am reuşit să legiferăm acest lucru. A venit un nou ministru şi a vrut o lege
nouă la sănătate. Am fost sunat de un secretar de stat cu care mă cunoşteam bine şi într-o noapte
am scris capitolul pe urgenţe de unde a pornit toată reforma un an mai târziu . Am acceptat să mă
duc la minister cu condiţia că nu fac parte din niciun partid şi am început să construim de sus în
jos sistemul care a aînceput să se schimbe total în Romania. Ambulanţe noi, unităţi de urgenţe şi
tot aşa.

Ca să creezi ceva ai nevoie de oameni, ai nevoie de echipă, ai nevoie de perseverenţă. Mai mai
ales ai nevoie de încredere în tine şi să ai puterea să recunoşti când cineva vine cu o idee mai
bună şi să accepţi să o introduci. Nimeni nu are adevărul absolut, dar în acelaş timp trebuie să ai
curajul să îţi aperi ideea până în pânzele albe dacă eşti convins că acestă idee este corectă. Mai
ales când aperi o idee care nu te serveşte pe tine ci serveşte interesul public şi a celor care trăiesc
în jurul tău.

RAED DESPRE VIAŢA SA:

S-a întâmplat când eram student, înainte de anul 1989. Eram unul dintre "copii clinicii", la
Clinica Chirurgie2, la profesorul Kaufman care încuraja foarte mult studenţii ca să facă ceva. LA
un moment dat am ajuns preşedintele cercului ştiinţific al clinicii pentru că am făcut o schimbare
în care în loc să vină 20-20 au început să vină peste 300 aproape toată facultatea. Venea la vizite,
la contravizite, vedeam toate lipsurile şi cum mor bolnavii, uneori cu zile. Într-o zi când eram la
un saln intră un bolnav în stop cardiac. Eram cu încă câţiva studenţi şi repede să facem ceva. Ne
trebuie un defribilator şi..nu aveam defriblator în clinică. Era doar la cardiologie, în curte pu că
erau echipamentele foarte rare atunci. Au fugit doi colegi, au cărat acel defribrilator care avea
vreo 20 de kg, l-au cărat, am lucrat dar bolnavul a decedat. Dar, a fost o schimbare...toată lumea
stătea şi se uita la noi, inclusiv profesorul. Şi nu-i venea să creadă că se poate, nimeni nu se
gândea să aducă defribilatorul de la o sută de metri, prin curte să fugă cu el ca să defribrileze
bolnavul. Aşa se produc schimbările.

Când am pornit SMURD-ul la început lumea râdea. Şi a început încet, încet să se deranjeze pu că
au văzut că se întâmplă ceva care e ieşit din comun. E vorba de oameni rezonabili şi
nerezonabili. Rezonabilii sunt cei care sunt ok dar merg pe val, problema e că nerezonabilii
schimbă lumea. Ei sunt întodeauna sunt arătaţi cu degetul că uite ce au făcut sau deranjează.

În anii 90 lucram cu maşini donate, lucram ca voluntari, total voluntari. Am început să fie şofer
de ambulanţă când am primit cadou din Germania, avea 13 ani dar era mult mai bune decât
oricare folosite până acum sau Dacia Brec. Dar a trebuit să fie de toate, medic, şefer, paramedic,
mergeam, coboram, tratam, urcam bolnavul în maşină, conduceam din nou, asta erau începuturi
după care au început să vină şi alţii. Pe urmă a început să cumpere ministerul maşini noi dar
spuneau că nu era pentru noi. Şi am zis colegilor mei atunci că facem o chetă publică. Cum
adică? Mergem din casă în casă şi cerem bani să cumpărăm o ambulanţă. Unii ziceau că vrea să
cerşim.. Nu se poate, o să râdă de noi lumea. Până la urmă am găsit un grup de oamenii care au
zis da, mergem cu tine. Am oficializat nişte tikete de la direcţia de finaţe din opraş şi am ajuns la
faza în care să vedem câtă încredere are populaţia în noi. Venea bătrânii şi spunea că vor să dea
ceva din pensia noastră. Cert e că în două luni jumate aproximativ am cules suma de o sută de
mii de dolari. Erau atunci 180 de mii de mărci, atunci în 98 şi am cumpărat o maşină. Prima
adeărată de terapie intensivă din Romania. Mult peste ce a cumpărat Ministerul Sănătăţii. La
scurt timp insa vine scrisoare ca trebuie sa achitam tva pe acesta masina si ca noi subinam
economia tarii.

Nu e uşor să schimbi, pentru că trebuie să convingi. Trebuie să convingi pe foarte mulţi. Trebuie
să convingi pe oameni să fie alături de tine. din fericire niciodată nu rămâi singur dacă ai o idee
care serveşte oamenii şi e dezinteresat. Întodeauna vei găsi oameni care vor fi lângă tine şi
oameni care vor crede în proiect şi vor fi parte din proiectul care îl dezvolţi. Schimbarea lumii nu
e aşa de grea dar necesită perseverenţă, încăpăţînare şi bineînţeles trebuie s creadă lumea
întradevăr ca ceea ce faci e pentru lume nu perntru tine.

https://www.youtube.com/watch?v=lgy-LpiJTHA

https://www.youtube.com/watch?v=2bFiAk20sl8

https://www.youtube.com/watch?v=ZP7brM9BF4k