Evolutia vietii economice pe plan mondial in perioada 1945- 2000 Evolutia economiei mondiale si a

economiilor multor tari a fost marcata, intr-o prima perioada dupa incheierea celui de al doilea
razboi mondial, de preocuparile pentru refacerea economiei si de trecerea la economia de pace. In
acest context se inscriu si preocuparile pentru crearea unor organizatii si institutii internationale, cu
scopul de a contribui la instituirea si consolidarea legaturilor economice dintre state, precum si la
sprijinirea dezvoltarii lor economico-sociale. Organizatii si institutii internationale:La Conferinta
Natiunilor Unite de la San Francisco, din aprilie-iunie 1945 a fost adoptata Carta ONU, care a intrat in
vigoare la 24 octombrie acelasi an. Preocuparile ONU pentru dezvoltarea economica au fost
incredintate, unor organizatii specializate cum sunt: FMI, pentru probleme monetare; BIRD, initial
pentru probleme de reconstructie si dezvoltare ale tarilor afectate de razboi, iar ulterior pentru
sprijinirea cu deosebire a tarilor slab dezvoltate economic; FAO pentru probleme ale agriculturii si
alimentatiei; UNESCO, pentru probleme ale muncii dar si ale culturii si artei; UNICEF, pentru
probleme ale copiilor, in primul rand a celor din tarile aflate in dificultati economice; Mai sunt create
si comisii pentru continente. Relatiile monetare si financiare au stat in atentia multor tari. Astfel
intre 1-22 iulie 1944 s-a desfasurat Conferinta monetara si financiara internationala de la Bretton
Woods la care au paricipat reprezentanti a 45 de state, care a avut o impotanta mondiala sub doua
aspecte. A marcat crearea unui sistem monetar international pe baze institutionalizate si a instituit
sistemul monetar international bazat pe etalonul aur-devize, iar dolarul ca principala moneda de
rezerva. Conferinta a marcat crearea Fondului Monetar International, organism interstatal autonom
specializat din sistemul ONU. Tot atunci si acolo s-a infiintat si Banca Internationala pentru
Reconstructie si Dezvotare (BIRD) denumita si Banca Mondiala. Relatiile comerciale internationale,
au necesitat negocieri ample, care au dus la tratatul multilateral denumit Acordul General pentru
Tarife si Comert (GATT), care, o perioada a reglementat activitatea de comert a tarilor membre. 47
La nivel regional si zonal, in perioada postbelica se accepta aproape in unanimitate principiul
integrarii economice interstatale. Concretizarea acestui principiu s-a realizat in constituirea unor
comunitati economice, numite integrare interstatala. Integrarea economica interstatala occidentala
In 1948 - crearea Uniunii Europei Occidentale (UEO), 1949 crearea Cosiliului Europei, primul
organism politic Vest-european. Ajutorul material pe care dupa incheierea razboiului SUA l-a oferit
sub forma Planului Marshall, pentru toate tarile europene care au avut de suferit dupa urma
razboiului, a fost refuzat de Stalin pentru tarile devenite socialiste dupa al doilea razboi mondial,
care astfel nu au beneficiat de acest ajutor. Planul Marshall care a insumat 12, 8 miliarde de dolari
esalonat in intervalul 1948 – 1952 si repartizat astfel: 24,9% Marea Britanie, 21,2% Franta, 11,8%
Italia, 10,8% RFG, 7,7% Tarile de Jos, 5,5% Grecia, 5,3% Austria, 4,4% Belgia, a contribuit la
accelerarea refacerii si a dezvoltarii economice a tarilor beneficiare. 1947 - 1952, incercari pentru
crearea unor uniuni vamale, nereusite cu exceptia Benelux. 1951 - Sase tari vest-europene, RFG,
Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, infiinteaza Comunitatea Europeana a Carbunelui si
Otelului(CECO). Prin Tratatul de la Roma-25 martie 1957, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 statele
semnatare ale CECO pun bazele organizatiei Comunitatea Economica Europeana (CEE), cea mai
reprezentativa integrare interstatala, devenita azi ceea ce este Uniunea Europeana. 1958-1972 CCE
in formula ''celor sase'' detinea cca. 21% din productia industriala a lumii capitaliste, 32,5% din
comertul international capitalist si cca. 29% din comertul mondial. CEE a devenit o forta economica
reprezentativa in deceniile urmatoare in formula ''celor zece'' apoi a ''celor doisprezece'', continuata
cu uniunea celor'' cinsprezece'', apoi dupa 1989 a celor 25 la care de la 1 ianuarie 2007 au aderat si
Romania si Bulgaria. Uniunea Europeana de astazi cu 48 ianuarie 1949 s-a infiintat Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER). Membri fondatori au fost Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania,
Ungaria, URSS, iar ulterior au aderat Albania care apoi se retrage, RDGermana, Mongolia, Cuba si
Republica Vietnam. Aici statul detinea monopolul comertului exterior si al rezervelor valutare, iar
economia era supusa planificarii centralizate, colaborarea avea loc la nivel interguvernamental. In
legatura directa cu CAER a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1964 Banca Internationala de
Colaborare Economica (BICE). La 10 iulie 1970 s-a infiintat Banca Internationala de Investitii (BII). In
cursul functionarii CAER, economiile tarilor membre s-au dezvoltat in ritmuri si cu rezultate diferite,
in concordanta cu eforturile si conditiile interne ale fiecareia, dar si sub influenta contextului
international. La 25 iunie 1988, a fost semnata Declaratia Comuna, prin care s-au stabilit relatii de
cooperare speciale intre tarile CEE si cele din CAER. Pe aceasta baza fiecare tara a stabilit relatii
economice speciale. CAER s-a dizolvat dupa evenimentele din 1989 si disparitia URSS in decembrie
1991. Dupa evenimentele din 1989, in mai i990, din inititiva Frantei, a fost semnat de catre 42 de
tari, statutul Bancii Eoropene de Reconstrcuctie si Dezvoltare (BERD), instituie care reuneste pentru
prima data tarile din Estul si Vestul Europei, precum si alte tari si are ca principal obiectiv al activitatii
sale promovarea investitiilor in Europa Centrala si de Est, reducerea riscurilor de finantare,
facilitarea tranzitiei spre economia de piata a acestor tari si accelerarea transformarilor structurale
in cadrul lor Incercari de integrare economica in alte parti ale lumii In deceniile sase, sapte, opt, noua
si zece, in numeroase tari, in majoritatea lor cu economie in curs de dezvoltare, care generic erau
numite tari ale ''lumii a treia'', dar care se deosebesc mult intre ele din punct de vedere al nivelului
de dezvoltare economica, al resurselor naturale si umane, si, implicit, al perspectivelor de
dezvoltare, se manifesta interes pentru integrare economica interstatala. Din multiplele incercari
unele au fost si sunt viabile, altele au fost doar periodice. Astfel, ca exemplu, de integrare din
America Centrala, Asociatia Comertului Liber din America Latina, februarie 1960 la Montevideo
(Uruguai);in 1960, a fost semnat la Managua(Nicaragua), Tratatul General de Integrare Economica
din America Centrala. In 1960 a fost infiintata Uniunea Africano-Malgasa. S-au constituit piete
comune intre tarile din Africa de Est si din Africa de Vest. In 1970, la Bamako (Mali) s-a constituit
Comunitatea Economica aAfricii de Vest. In 1960 s-a infiintat Uniunea Economica Araba, urmata de
alte tratate si intelegeri intre statele arabe din Orientul Mijlociu si Apropiat. 49 In 1960 s-a creat
OPEC, Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol, cu sediul la Viena, formata din 13 state din 3
continente (Arabia Saudita, Iran, Irak, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Libia, Algeria, Nigeria,
Gabon, Venezuela, Ecuador si Indonezia) care este un promotor al politicii petroliere. In 1966 s-a
constituit Organizatia Regionala a tarilor din Asia de Sud-Est si din bazinul Oceanului Pacific (ASPAC),
iar in 1968 Asociatia Natiunilor din Asia de SudEst (ASEAN) In deceniile urmatoare asemenea
organizatii, ligi, tratate au continuat sa se inchege cu mai mult sau mai putin succes. Pana in 1973
economia mondiala a cunoscut o sustinuta si rapida crestere a productiei industriale si agricole, fara
intreruperi, datorita tehnicii inalte folosite. S-a impus in primul rand economia americana, urmata de
cea japoneza, economia fostei URSS sau cea a Uniunii Europene ca economii puternic dezvoltate. In
ultimele decenii se inscrie ca o puternica si originala reusita economia din China, cu un ritm de
crestere alert, de modernizare, de deschidere larga in planul relatiilor comerciale internationale,
reusind sa ocupe in prezent locul 3 in ierarhia economica mondiala. Alte tari cu economii in
dezvoltare puternica sunt asa numitele tari cu economii emergente, ex. India, Brazilia, Indonezia etc.
In ultimele decenii societatile multinationale au accelerat ritmul procesului de globalizare
economica; concomitent s-au complicat problemele demografice, cele sociale, de mediu, migratia
fortei de munca sau reactiile in fata ideologiilor fundamentaliste. Economia tot mai complexa
globalizata, se incearca a fii armonizata cu interesele fauritorilor ei.