Latina era limba vorbita �n antichitate �n regiunea din jurul Romei numita Lazio

(Latium), de unde provine ?i denumirea de �latina� � limba vorbita �n Latium. A c�?

tigat o importan?a majora ca limba oficiala �n Imperiul Roman.
Toate limbile romanice provin din latina-mama, iar multe cuvinte la baza carora sta
limba latina sunt rasp�ndite �n alte limbi moderne, precum engleza. Mai mult, �n
lumea vestica medievala, pentru mai mult de o mie de ani, latina a fost o lingua
franca, fiind limba �nva?ata ?i vorbita pentru conducerea afacerilor Bisericii
Romano-Catolice ?i solu?ionarea problemelor de ordin ?tiin?ific, cultural ?i
politico-juridic. Mai t�rziu a fost �nlocuita de franceza, �n secolul al XVIII-lea,
?i de engleza la sf�r?itul secolului al XIX-lea. A ramas limba formala a Bisericii
Romano-Catolice chiar ?i �n ziua de astazi, ceea ce include ?i statutul sau de
limba oficiala a Vaticanului.

Cuprins
1
Limbi romanice
2
Istoria limbii latine
2.1
Antichitate
2.1.1
Latina arhaica
2.1.2
Latina clasica
2.2
Evul Mediu
2.3
Perioada moderna
3
Latina de azi
3.1
�n ?coala ?i universitate
3.2
�n mediul studen?esc
3.3
Latina �n radio, televiziune ?i internet
3.4
Latina �n muzica
3.5
Traduceri �n limba latina
3.6
Latina �n biserica romano-catolica
3.7
Latina �n ?tiin?a
4
Scrierea �n limba latina
5
Sistem gramatical
6
Vezi ?i
7
Note
8
Bibliografie
9
Legaturi externe
Limbi romanice[modificare | modificare sursa]
Limbile romanice nu au derivat din latina clasica, ci mai degraba din latina
vulgara (latina vulgaris). Latina ?i retoromana (nu rom�na) difera prin faptul ca
retoromana (sau roman?a, vorbita �n doua-trei cantoane estice ale Elve?iei de circa
55 000�65 000 de oameni) are accentul distinctiv, �n timp ce latina are o lungime a
vocalelor distinctiva.
�n limbile italiana ?i sarda (sardo logudorese) exista o lungime distinctiva a
consoanelor ?i accent, pe c�nd �n spaniola doar un accent distinctiv. �n limba
franceza accentuarea se face qvasi-moton, pe absolut fiecare silaba a oricarui
cuv�nt (�n vorbire), astfel fac�nd accentul nedistinctiv. �n rom�na accentul este
folosit doar �n vorbire (cu foarte rare excep?ii, a se vedea �cop�i� ?i �c�pii�).
Destul de interesant, dar semnificativ pentru evolu?ia lor, rom�na ?i engleza, de?i
aparent relativ �ndepartate, sunt singurele limbi europene moderne ce au o
variabilitate de utilizare a accentului, ce poate fi numita �n chip elegant,
accentuare �neobi?nuita�.
O alta deosebire �ntre latina ?i limbile romanice, cu excep?ia rom�nei, este faptul
ca acestea ?i-au pierdut termina?iile cazuale ale majorita?ii cuvintelor (excep?ie
fac unele pronume). Rom�na este �nca echipata cu mai multe cazuri (de?i unele, cum
ar fi ablativul, nu mai sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile
substantivelor, ce se regasesc nuan?at �n limba germana (patru cazuri �n limba
germana, cinci �n limba rom�na), care este o limba germanica, sau extrem de
sofisticat (16 cazuri), precum �n limba finlandeza, limba fino-ugrica.
Istoria limbii latine[modificare | modificare sursa]
Limbile italice formau, alaturi de limbile celtice, germanice ?i elenice, o sub-
familie centum a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbita de popula?ia
din Latium �n Italia centrala (latinii), ?i alte limbi precum umbriana ?i osca, �n
vecinatatea imediata a limbii etrusce, neindoeuropeana, �nsa de la care latina a
suferit influen?a culturala.
�n zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvor�te
din latina: italiana, rom�na (cu cele patru dialecte ale sale: dacorom�n, arom�n,
meglenorom�n ?i istrorom�n), franceza, occitana, francoprovensala, catalana,
spaniola, portugheza, sarda, retoromana... Se includ aici ?i limbile, acum stinse:
dalmata ?i mozaraba.
Antichitate[modificare | modificare sursa]
Latina arhaica[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Latina arhaica.
Se nume?te latina arhaica (prisca latinitas) latina folosita de la origini p�na la
�nceputul secolului I �.Hr..
Conceptul de latina veche (prisca latinitas) este tot at�t de vechi ca ?i cel de
latina clasica, cele doua dat�nd de la sf�r?itul Republicii romane. �n acea epoca
Cicero remarca, ca ?i al?ii, ca limbajul pe care-l utiliza �n fiecare zi, cel al
�naltei societa?i romane, era �mpodobit cu arhaisme, pe care le denume?te �verborum
vetustas prisca�.[2][3]
Latina clasica[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Latina clasica.
Typos;Expansiunea teritoriala a Romei antice a asigurat limbii latine o difuzare
din ce �n ce mai larga, �ncep�nd din secolul al III-lea �.Hr. Latina s-a rasp�ndit
�n cea mai mare parte a Europei Occidentale, a Africii de Nord, a Asiei Mici ?i a
regiunilor dunarene. Sub Imperiu, latina este limba a justi?iei, a administra?iei ?
i a armatei romane ?i a numeroaselor colonii romane, �mpreuna cu greaca ?i alte
graiuri locale.
Evul Mediu[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Latina medievala.
Nu exista un consens unanim care sa delimiteze exact perioada �n care latina
medievala s-a diferen?iat de latina vulgara, dar, �n general, se considera ca fiind
latina medievala limba latina scrisa �ncep�nd de pe la 500 d.Hr. (mul?i oameni de ?
tiin?a considera ca �nceputul acestei limbi ar fi cu o suta de ani mai devreme) ?i
p�na �n pragul Umanismului (jumatatea secolului al XIV-lea), cuprinz�nd, prin
urmare, latina lui Dante, �n De Vulgari Eloquentia ?i De Monarquia, dar excluz�nd-o
pe cea folosita de Petrarca ?i de Coluccio Salutati.[4]
Prin anul 800 apoi �n secolul al XI-lea latina s-a reformat, dupa modelul latinei
clasice, pentru evitarea unei derive spre limbi proprii fiecarei ?ari unde era
folosita.
�n �ntregul Ev Mediu latina a fost limba liturgica a Bisericii Romano-Catolice.
Aproape toate bibliile utilizate �n aceasta perioada �n Occident sunt scrise �n
latina, dupa modelul Vulgatei a Sf�ntului Ieronim, ca ?i alte car?i liturgice.
Historia scholastica scrisa de Pierre le Mangeur, text de baza pentru studiul
Bibliei, �ncep�nd din 1170, a fost scrisa �n latina. Traducerea Bibliei �n limbile
specifice diferitelor popoare a fost declarata prohibita �ncep�nd de la sf�r?itul
secolului al XII-lea prin scrisorile emise de papa Inocen?iu al III-lea, apoi de
mai multe concilii la �nceputul secolului al XIII-lea.[5] Litera?ii se exprimau tot
�n latina. Limba universita?ilor este latina, �nca de la crearea lor pe la sf�r?
itul secolului al XII-lea. Intelectualii Evului Mediu �?i scriu tratatele �n
latina.
Enciclopedia (pentru a folosi un termen contemporan) scrisa de Vincent de Beauvais,
Speculum maius, este scrisa �n latina. Totu?i, �ncep�nd de la Conciliul de la Tours
(813), �n teritoriile corespunzatoare Fran?ei ?i Germaniei actuale, omiliile /
predicile nu mai erau rostite �n latina, ci �n �lingua romanica rustica� (galo-
romana), sau �n �lingua tudesca� (germanica).
Perioada moderna[modificare | modificare sursa]
Latina de azi[modificare | modificare sursa]
�n ?coala ?i universitate[modificare | modificare sursa]
�n mediul studen?esc[modificare | modificare sursa]
Latina �n radio, televiziune ?i internet[modificare | modificare sursa]
Latina �n muzica[modificare | modificare sursa]
Traduceri �n limba latina[modificare | modificare sursa]
Destul de des sunt traduse �n limba latina lucrari de valoare ale literaturii
contemporane:
Nikolaus Gro� a tradus ?i tiparit lucrarea lui Patrick S�skind Parfumul la editura
�Fundatio Melissa� din Bruxelles �n 2004.
Aceea?i editura a scos ?i o lucrare Mynchusanus ce con?ine celebrele povestiri ale
baronului de M�nchhausen.
�n 2003 a aparut prima parte a romanului Harry-Potter al scriitoarei Joanne K.
Rowling �n latina cu titlul Harrius Potter et Philosophi Lapis.
Pe l�nga acestea exista numeroase texte clasice traduse �n latina: accesori
realizeaza o ridicare suplimentara a