constituie un complex de organe care indeplinesc funcţiile de modificare mecanică şi chimică a

alimentelor, digestia, absorbţia substanţelor nutritive in organism , eliminarea in exterior a produselor

reziduale.
 Tubul digestiv
Tubul digestiv începe cu orificiul bucal și continuă până la orificiul anal.
este alcătuit din următoarele segmente:

 cavitatea bucală;
 faringele;
 esofagul;
 stomacul;
 intestinul subțire;
 intestinul gros.

Umezirea alimentelor din cavitatea bucală se realizează cu ajutorul salivei. Aceasta este secretată de
glandele salivare, care sunt situate în apropierea cavității bucale

Dinții au rol mecanic în digestia bucală, intervenind în sfărâmarea și măcinarea alimentelor.

Limba are rol în masticație, deglutiție/înghițire, supt (la sugari), în limbajul articulat și este și un organ
gustativ.

Faringele reprezintă locul unde se încrucișează calea digestivă cu calea respiratorie. Realizează
legătura între fosele nazale și laringe, precum și între cavitatea bucală și esofag. Musculatura faringelui
are rol important în deglutiție.

Esofagul (circa 25 cm) străbate cutia toracică și mușchiul diafragm, deschizându-se în stomac
prin orificiul cardia. Face legătura între faringe și stomac.
Mucoasa esofagului permite dilatarea în timpul trecerii bolului alimentar.
Stomacul , segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat în stânga cavității abdominale, sub
mușchiul diaphragm.
Mucoasa gastrică/stomacală prezintă numeroase cute care îi măresc suprafața și are numeroase orificii
prin care se deschid glandele gastrice, glande, care secretă sucul gastric și un mucus abundent care o
protejează.
Intestinul subțire , segmentul cel mai lung, circa 4-6 m. Este cuprins între stomac și intestinul gros și
este format din:

 duoden (partea fixă);

 jejunul și ileonul/jejuno-ileonul (partea mobilă), care formează bucle (anse) intestinale.

Mucoasa conține glande care secretă sucul intestinal, cu rol în digestia principiilor alimentari care ajung la
acest nivel. Mucoasa prezintă un număr de vilozități intestinale, care măresc suprafața de absorbție a
principilor alimentari.
Intestinul gros , cu o lungime de circa 1,7 m și un calibru superior față de intestinul subțire.
Mucoasa intestinului gros nu mai prezintă vilozități, dar conține numeroase celule care secretă mucus
Prin intestinul gros se elimină resturile nedigerate și produșii toxici de putrefacție sub formă de materii
fecale.

Digestia începe în cavitatea bucală cu transformări:

 mecanice (tăierea, mărunțirea, înmuierea cu salivă) - masticația;
 fizice (dizolvarea unor substanțe în salivă: sare, zahăr);
 chimice : au loc sub acțiunea salivei.
 Transformările mecanice și fizice ușurează procesele chimice de descompunerea alimentelor în
nutrimente.
 Doar în această formă simplă ele pot străbate mucoasa intestinală și trece în sânge sau limfă prin
procesul de absorbție. Dacă nu ar exista enzimele (fermenții), celulele noastre nu ar putea
beneficia de substanțele hrănitoare din alimente.
 Fiecare tip de substanță organică este descompusă/catalizată de către o categorie de enzime
specifice.