Această situaţie poate fi întâlnită pe o gamă foarte largă, de la fiinţa înzestrată cu extrema Defecte: dualitate şi dispersie haotică a energiilor,

e haotică a energiilor, nervozitate şi agitaţie, viclenie, imitaţie,

adaptare până la fiinţa extremei complexităţi. superficialitate, vorbărie goală (pălăvrăgeală), lipsă de afectivitate.
Emmanuel Mounier prezintă la modul general caracteristicile acestui semn zodiacal într-un Corespondenţa pe corpul uman: plămânii, braţele şi umerii.
portret surprinzător: (va urma)
“…Tip esenţialmente labil, a cărui experienţă e suplă, dar fragilă. Primarul, într-adevăr, se manifestă
printr-o înţelegere promptă şi o utilizare instantanee a impresiilor produse de aspectele exterioare. ASTROLOGIE - CURS 10 –
Acestea dispar la fel de repede pe cât au apărut. Emoţiile sunt puternice şi scurte.
După un acces de furie, primarul se linişteşte imediat şi nu se mai gândeşte Noţiuni fundamentale de astrologie
la motivul mâniei lui. Se consolează relativ repede după o (continuare curs 9)
încercare sau un doliu, reluându-şi curând treburile şi
distracţiile. În tot ce face, are o mare aptitudine pentru
uitare. Este irascibil, dar supărarea lui se degradează 2. TAU R U L (lat.taurus)
uşor în injurii, care apoi se sting. Primaritatea tinde
aşadar să atomizeze durata conştientizată. Nevoia de Sinteză
unitate este înăbuşită de nevoia de actualitate. Inconstant Tipul de temperament: melancolic.
în simpatiile sale, se înflăcărează brusc pentru o prietenie Mod: fix.
şi o abandonează la fel de repede, renegând după aceea Culoare: verde
sentimentele pe care le manifestase cu mare înfocare. Este un mare infidel. Nu e Metal: cupru.
interesat decât de impresii noi şi de prieteni noi, nu acordă duratei altă valoare decât Caracteristica fundamentală: simţul vorbirii.
cea Atitudinea spirituală: raţionalism.
J.F. Kennedy de constrângere şi amortizare. Dacă, în general este oricând gata să Taurul: copilaşul – “eu am”.
rostească şi să pretindă jurăminte ori promisiuni, aceasta se întâmplă pentru că Lecţia sa: este să-i înveţe pe ceilalţi că iubirea este răbdare iar el trebuie să înveţe de la
simte cât este de fragil pe dinăuntru şi îi judecă pe ceilalţi cu aceeaşi măsură. Dar ceilalţi că iubirea este iertare.
promptitudinea instantanee a angajamentelor sale nu este şi o garanţie pentru Trebuie să dezvolte: OPTIMISMUL şi FLEXIBILITATEA.
durata lor. Docil faţă de mode, lacom la idei noi, uşor de convins şi de păcălit. Fie că Trebuie să evite: ÎNCĂPĂŢÂNAREA ŞI ÎNGĂDUINŢA EXCESIVĂ FAŢĂ DE PROPRIILE
e vorba de instalarea propriei sale case, de etalarea cunoştinţelor sale sau de cercul SALE SLĂBICIUNI ŞI DEFECTE.
de relaţii mondene, simte nevoia să vadă şi să încerce mereu altceva”. Profesii: profesiuni bancare, profesiuni imobiliare, restauraţie, profesiuni artistice (cântăreţ,
decorator, modist), bucătar, horticultor, grădinar, stomatolog, medic O. R.L.
Sinteză Personalităţi celebre: Honore de Balzac, Johannes Brahms, Gustave Coubert, Ella Fitzgerald,
Atribute esenţiale: pozitiv, masculin (Yang, +), steril, volatil, elocvent. Sigmund Freud, Jean Gabin, Adolf Hitler, Karl Marx, Caterina de Medici, Richard Wagner, V. I. Lenin,
Element subtil (Tattva) predominant: Aerul (Vayu), în aspect echilibrant, mutabil, neutru M. Robespier, Immanuel Kant, Maria Tereza, L. Blaga, Leonardo da Vinci, W. Shakespeare, Andrey
(Sattva). Hepburn, Papa Ioan Paul al II – lea, Yehudi Menuhin.
Planeta guvernatoare: Mercur, în aspect diurn (Yang, +).
Simbolizează: elementul aerian, dualitatea, iniţiativa în afaceri, efortul intelectual, relaţiile,
comerţul, întreprinderile falimentare, călătoriile, fraţii şi prietenii din copilărie, vecinii, scrierile, mesajele 3. G E M E N I I (lat.geminii)
şi noutăţile.
Guvernează în plan social: comerţul, mijloacele de comunicare, publicaţiile, cărţile, lumea
Mitologie
intelectuală, presa, radioul, televiziunea, mass-media, transporturile, schimbările constante, tentativele
Legenda ne spune că dintr-un singur ou al Ledei au ieşit Dioscurii
şi experienţele reînnoite, asimilarea (înţelegerea).
de acelaşi sex (gr. Kouroi = tineri şi Dios = Zeus-Jupiter). Unul era nemuritor -
Calităţi: exteriorizare, adaptabilitate, inteligenţă, studiu, talent pentru literatură, călătorii
Pollux (partea spirituală şi eterată), celălalt muritor - Castor, ataşat de
fructuoase, schimbări creatoare, înţelegere uşoară, educaţie, ingeniozitate, supleţe mentală,
materie, neputând să se lipsească de ajutorul fratelui său. Încă de la naştere,
elocvenţă, puternică dorinţă de instruire, informare şi împărtăşire a cunoaşterii dobândite chiar şi
Hermes-Mercur care îi ocrotea i-a răpit ca să-i educe la Pallena, în vederea
altora, curiozitate pentru orice domeniu, raţiune predominantă.
misiunilor eroice cărora le erau destinaţi. Astfel au participat la expediţia
plecată în căutarea Lânii de Aur. La înapoiere au aflat de răpirea surorii lor, Elena, de către Teseu, cel
mai în vârstă; ca s-o elibereze au cucerit oraşul Afidna şi au răpit-o pe Ethra, mama lui Teseu, care a
devenit sclavă a Elenei.
Aici ne aflăm în prezenţa unui simbol al intransigenţei tinereţii, care vrea să ignore
manifestările sexualităţii şi sentimentalităţii la adult, ca şi disproporţia de vârstă.
Dar prinşi, la rândul lor, în capcana iubirii, s-au îndrăgostit de două fete de o frumuseţe rară,
Ilaira şi Febe, născute din Leucip, fiul lui Tindar şi Arsinoe şi logodite cu Idas, geniul furtunii şi fratele
acestuia, Linceu. După ce Castor şi Pollux le-au răpit pe amândouă, logodnicii i-au urmărit şi lângă
muntele Talget i-au provocat la o luptă crâncenă. Linceu l-a omorât pe Castor şi la rândul lui a fost
omorât de Pollux, furios, care fusese rănit de Idas. Neobţinând de la tatăl său, Jupiter, ca şi Castor să
fie nemuritor, Pollux a acceptat să împartă cu el nemurirea şi să petreacă în fiecare an şase luni în
Infern şi şase în tovărăşia zeilor din Olimp.
Numele celor doi logodnici sunt în mod curent atribuite Lunii; este deci vorba de făpturi
imaginare (de vis), într-o luptă a conştiinţei dedublate împotriva forţelor inconştiente, tinzând să
ajungă la iubirea profundă. Legenda ilustrează modul în care fericirea se transformă în pradă de
apucat, cu lăcomie, în timp ce reflecţia cea mai subtilă desacralizează toate aspectele sentimentului
iubirii. Moartea lui Castor simbolizează dispariţia (graţie procesului de sublimare alchimică) instinctelor
trupeşti primitive, cărora le supravieţuiesc raţiunile superioare ale sufletului.
Există şi o altă versiune a legendei prezentate, cu acelaşi înţeles profund: Castor, Pollux,
Idas şi Linceu se aliaseră ca să fure din Arcadia o cireadă întreagă de boi pe care să-i aducă în ţara
lor. Idas luând asupra sa împărţirea, sprijinit de fratele său, a organizat un concurs în cadrul căruia
cea mai mare parte revenea celui mai mâncăcios. A tăiat un taur în patru şi a înghiţit cât ai clipi din
ochi nu numai partea sa, ci şi pe cea a fratelui său, pe urmă a acaparat cireada astfel câştigată. Însă
Castor şi Pollux, graţie subtilităţii mentale, le-au luat urma şi, devenind invizibili, şi-au recuperat boii
luând şi alte cirezi care se aflau în împrejurimi. Castor însă, nesăţios, a eşuat vrând să strângă în
braţe făpturile visului său; este vorba de aviditatea semnului solicitat din toate direcţiile. Pollux,
dimpotrivă, reprezintă confruntarea voluntară a judecăţii cu fantasmele dorinţei. Astfel el se apără de
tentaţiile forţelor instinctuale, prin subtilitate, sublimându-le în aspectele polar opuse.
În cele din urmă se încinge o luptă încrâncenată. Pollux, după ce l-a dezarmat pe Idas, îl
domină numai cu pumnii. Iritat peste măsură, acesta recurge la magie. Smulge piatra de pe
mormântul tatălui său şi vrea să o arunce asupra lui Pollux. Este
vorba de un blestem încărcat cu toată ura morţii şi a ignorării
simţămintelor filiale. În clipa aceea se pare că Pollux ameninţat
de forţe supranaturale a obţinut intervenţia lui Jupiter şi a
trăznetului acestuia. Pollux simbolizează seninătatea spirituală în
faţa demonilor instinctivi şi angoasa copilăroasă în faţa
vrăjitoriilor. Astfel că merită ajutorul divin ca să-şi înfrângă
tenebrele inconştientului. Dar victoria este precedată de moartea
lui Castor, individualist, prezumţios şi viclean, făptură
instinctivă şi pământeană, avidă de toate plăcerile. Hermafrodit
În concluzie, legenda evocă alternanţa manifestărilor instinctuale şi a celor spirituale proprii
naturii Gemenilor. Din imposibilitatea de a atinge culmea fericirii poate decurge uneori o renunţare
laşă, alteori o tendinţă cinică de depreciere a iubirii şi formelor dragostei. Dar, prin sublimare, poate
rezulta, dimpotrivă, şi o dorinţă de puritate care să iradieze în jurul fiinţei.
Este vorba, totodată, de dualitatea născută dintr-un dialog mai mult sau mai puţin furtunos
între imagini interioare şi obiecte exterioare inaccesibile. De altfel, la Gemeni se observă angoasa
multiplă în faţa puterilor naturale venite din interior sau din exterior, şi chiar înaintea acelor forţe, atât
de artificiale create de civilizaţie.
Gemenii (22 mai – 21 iunie)
Ideograma sugerează diferenţierea în dualitate, diviziunea lumii în
subiect şi obiect, în exterior şi interior, naşterea contrariilor opuse.
Simbolul relevă faptul că formarea Eului nu se poate realiza decât
prin distingerea a ceea ce nu este Eu (prin delimitare şi sublimare).
Sub aspect grafologic, semnul simbolizează cele două linii ale
destinului unite prin două orizontale: cea de jos – nivelul grosier, planul fizic,
iar cea de sus – planul spiritual.
În fiecare an, în perioada 22 mai - 21 iunie, Soarele tranzitează cel de-al treilea semn
zodiacal, Gemenii, simbol general al dualităţii în asemănare, mergând chiar până la identitate.
Această zodie este imaginea tuturor opoziţiilor interioare şi exterioare, contrarii sau complementare,
relative sau absolute, care se rezolvă într-o tensiune creatoare.
Perioada Gemenilor marchează începutul verii. Primăvara a debutat sub semnul Berbecului
cu proba Focului când, prin ţâşnirea elanului vital, mugurul a plesnit. Influxul astral al Taurului a
marcat proba Pământului materializând forţele explozive ale naturii planta s-a înfipt în sol pentru a
prinde rădăcini.
Sub semnul Gemenilor începe “urcarea”; pentru plantă punându-se acum problema să
cucerească elementul nou – Aerul.
Gemenii sunt semnul principal al planetei Mercur
reprezentând simbolul dublu al contactelor umane, al
comunicaţiilor şi transporturilor, al legăturilor cu mediul în care
trăim, al polarităţii şi chiar al sexualităţii (adesea semnul este
figurat prin doi iubiţi intim îmbrăţişaţi).
Ca intensitate şi profunzime este domeniul în care se
manifestă largheţea; după hipermasculin (Berbecul) şi
hiperfeminin (Taur) urmează cuplul masculin – feminin (Gemeni);
după Foc şi Pământ urmează Aerul. Aerul sugerează ceea ce
este volatil, uşor, mobil, rapid. Acest semn este înţeles ca un
“semn dublu” întrucât ne introduce în lumea contrariilor polare:
masculin – feminin, întuneric – lumină, subiect – obiect, interior –
exterior. Tocmai de aceea acest semn este în deplină rezonanţă
cu sfera de forţă a planetei Mercur, mesagerul zeilor, care are
aripi la picioare şi care poartă, deloc întâmplător, drept emblemă,
caduceul. Caduceul lui Mercur
Tipologia Gemenilor nu se bazează pe impulsul liber al vieţii animale şi pe spontaneitatea
suflului natural. Dimpotrivă, ea se elaborează pornind de la un mecanism de apărare, orientat
împotriva supremaţiei afectivităţii: viaţa sensibilă este ţinută sub control, suspectată, circumscrisă
sferei unui eu, preocupat să trăiască o viaţă în care totul este planificat şi exagerat gândit. De aici
rezultă un proces de cerebralizare care dă, printre altele, gustul pentru joc, distracţiile având drept
temă dezvoltarea ideilor, elanul inteligenţei. În altă ordine de idei, se poate spune că fiinţa trăieşte un
fel de dedublare interioară, o jumătate din ea simte, acţionează, trăieşte, în timp ce cealaltă o priveşte
atent pe prima acţionând, simţind şi trăind. Există în acelaşi timp un actor şi un spectator ce-şi
urmăreşte jumătatea actor, fiind adesea răutăcios, maliţios sau dezamăgit.