Istoria matematicii este un domeniu de studiu preocupat în primul rând de originea

descoperirilor în matematică. Ea permite evidențierea unei trăsături clare a spiritului matematic și

anume tendința continuă de simplificare și abstractizare.
Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere
ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor,
măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile
religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul
cantității, structurii și spațiului.