CHIMIA ORGANICĂ

Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăților,
reacțiilor de sinteză sau de descompunere a compușilor organici. Printre compușii organici se
numără hidrocarburile (compuși formați doar din carbon și hidrogen), dar și o gamă largă de
substanțe derivate de la hidrocarburi, care pot conține și oxigen, azot, sulf, fosfor, halogeni sau
bor, precum și alte elemente, dar în cantități mult mai mici.

Abordarea modernă a chimiei organice presupune extinderea cunoștințelor legate de

elementele care pot forma compuși organici. Astfel, a apărut chimia organometalică, ca o
știință de trecere între chimia anorganică și organică. De asemenea, se mai studiază și
metaloizii ca elemente din constituția compușilor organici.

Studiul chimiei organice este necesar într-o gamă largă de domenii, întrucât ajută la fabricarea
multor produse comerciale (precum cele farmaceutice, petrochimice și derivați ai lor, plastice
și explozivi). De asemenea, chimia organică este o știință de legătură, fiind punctul de plecare
pentru alte științe: chimia organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința
materialelor, etc.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie_organic%C4%83