Bază (chimie)

În chimie, bazele (grec. βάση, - bază, fundament) sunt compuși anorganici sau organici
care în soluții apoase disociază sau ionizează formând ioni de hidroxil -OH. Conform teoriei
protolitice a lui Brönstead, bazele sunt acele specii chimice care acceptă protoni (H+ sau ioni
pozitivi de hidrogen), ridicând astfel valoarea pH-ului soluției respective.

Ionii hidroxilici sunt ioni capabili de a capta protonii eliberați de un acid determinând
neutralizarea amestecului. Conform teoriei electronice a acizilor și bazelor a lui Lewis, acizii sunt
speciile chimice care acceptă electroni, iar bazele sunt speciile chimice care cedează electroni.
Conform acestei teorii, bazele Brönstead sunt acizi Lewis, iar acizii Brönstead sunt baze Lewis.
Cu cât un acid Brönstead este mai slab, cu atât el este o bază Lewis mai puternică, respectiv cu cât
o bază Brönstead este mai slabă, cu atât ea este un acid Lewis mai puternic. Această comportare
este determinată de măsura cantitativă a diferenței energetice dintre orbitalul molecular superior și
nivelul orbitalului molecular cel mai inferior.

Cele mai tari baze sunt hidroxidul de sodiu și de potasiu (în general, hidroxizii metalelor
alcaline sunt baze tari), deoarece ionizează total în soluție apoasă. Bazele metalelor tranziționale
sunt baze slabe, deoarece ionizează parțial în soluție apoasă.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_(chimie)