ai de mine, amar de mine!

Fugit-am, mândro, de tine

De trei luni şi de trei zile

Să găsesc pace şi mile,

Că tu rău m-ai fermecat

Cu trei paie de la pat,

Cu o schiţă din portiţă

Şi cu fire din cosiţă.

Mă dusei la mănăstire,

Pusei mâna pe psaltire

Şi citii câteva zile

Să mai uit cele copile,

Dar ce-oi face ca să scap

În nevoie să nu-ncap?

Că drumul ce-am apucat

Mă duce drept la păcat.

Drăguliţă, eu văd bine

Că nu am să scap de tine.

Fă-te încalte-o mănăstire,

Şi-mi dă gura de citire,

Şi mă lasă să mă-nchin

La icoanele-ţi din sân.