SINDROAME CORTICALE

SINDROAME CORTICALE
1. SINDROMUL FRONTAL
1.1. Date anatomo-funcţionale
La nivelul scoarţei frontale se află:
- aria motorie propriu-zisă în zona circumvoluţiei frontale ascendente (aria 4 şi o
parte din aria 6)
- grupul ariilor premotorii sau prefrontale localizate în zona celor 3 circumvoluţii
frontale (I, II, III) ce cuprinde restul ariei 6, ariile 8, 9, 10, 11, 12, 13, 44, 45
Leziunile: - pot interesa întregul lob frontal şi atunci simptomatologia care ia naştere
corespunde suferinţei tuturor structurilor morfo-funcţionale frontale
- se pot repercuta cu deosebire asupra zonei motorii propriu-zise sau
exclusiv asupra ariilor premotorii
1.2. Simptomatologie clinică
1.2.1. Sindromul de zonă motorie propriu-zisă
- reprezintă rezultatul iritării sau lezării populaţiei neuronale a zonei motorii
- se manifestă prin: crize convulsive (crize focale rolandice sau crize de epilepsie
jacksoniană) localizate într-un teritoriu muscular
 fenomene de deficit motor care pot atinge stadiul de
pareză sau paralizie, extinderea deficitului fiind dependente de
localizarea leziunii. Când leziunea interesează exclusiv aria 4, hemiplegia corticală este
flască. Interesarea ariei 6 determină instalarea contracturii piramidale. Deseori
simptomele de iritaţie şi de deficit apar simultan, pe un fond paretic declanşându-se
crize convulsivante jacksoniene.
1.2.2. Sindromul de arie premotorie (sindr. prefrontal) se manifestă prin:
 tulburări de reflexe(reflexul de apucare “grosping reflex”, reflexul de apucare
forţată, reflexul de apucare a piciorului, reflexul de urmărire al mâinii (groping
1
 reflex), reflexul de urmărire a piciorului, reflexul de apucare orală, reflexul de
urmărire al capului, gurii, buzelor şi limbii.
 tulburări de coordonare manifestate printr-o tulburare de echilibru a trunchiului,
fără dismetrie, fără tulburări de coordonaţie segmentară, care constă din lateropulsie
de partea leziunii şi în retropulsie care apar atât la staţiune cât şi în timpul mersulu
 crize adversive oculo-cefalice ce constau în mişcări conjugate ale capului şi globilor
oculari, cu orientarea lor spre partea opusă emisferei lezate, apar în lezarea ariei
 tulburări psihice:
-moria: complex simptomatic în care predomină tulburările de afectivitate şi de
comportament, bolnavii sunt euforici, hipomaniacali, fac glume adesea de prost
gust, n-au simţ autocritic, sunt dezinhibaţi
-apatia: lipsă de iniţiative, aspontaneitate
-tulburări de memorie şi de atenţie
-manifestări confuzi
 tulburări afazice şi apraxice
 tulburări vegetative: vasomotorii, digestive, pilomotorii, sudorale, sfincteriene,
pupilare.

2. SINDROMUL PARIETAL
2.1. Date anatomo-funcţionale
La nivelul scoarţei parietale se află:
- zona postcentrală (somatosenzitivă): ariile 3, 1, 2 care reprezintă capătul cortical
al analizatorului senzitiv
-în regiunea parietală ascendentă, la nivelul proiecţiei regiunii feţei se găseşte o
zonă importantă pentru gust.
-zonele 40 şi 39 din emisferul nedominant au importanţă în reprezentarea schemei
corporale, iar cele din emisferul dominant contribuie la menţinerea praxiei şi
intervin în funcţia senzorială a vorbirii.
2
 2.2. Simptomatologie clinică
2.2.1. Tulburări de sensibilitate:
 au caracter cortical, manifestate prin hemihipoestezie heterolaterală
predominând pentru sensibilitatea profundă cu pierderea simţului atitudinilor,
topognoziei şi alterarea discriminării tactile, cu inatenţie tactilă.
 leziunile iritative ale ariei 3, 1, 2 determină crize epileptice senzitive de tip
jacksonian (crize parestezice localizate la membrele de partea opusă leziunii,
corespunzător topografiei ariei corticale interesate).
2.2.2. Tulburări de motilitate:
 Se manifestă sub formă de ataxie, secundară fie tulburărilor de sensibilitate
profundă, fie apraxiei sau tulburărilor de schemă corporală.
2.2.3. Tulburări trofice:
atrofii musculare controlaterale leziunii, însoţite de tulburări de sensibilitate şi
tulburări vegetative
2.2.4. Tulburări ale schemei corporale:
 asomatognozia: nerecunoaşterea unei părţi a corpului
 auto-topo-agnozia: imposibilitatea de a indica o anumită parte a corpului său
 anosognozia: nerecunoaşterea existenţei unui deficit
 anosodiaforia: negarea existenţei segmentului de corp îmbolnăvit
2.2.5. Apraxia:
 apare ca o tulburare a activităţii gestuale în absenţa oricărei tulburări paretice,
ataxice, extrapiramidale sau psihice.
2.2.6. Tulburări de limbaj:
ce se includ în afazia senzorială tip Wernicke
2.2.7. Tulburări oculomotorii:
 în leziunile parietale drepte, şi constau din limitarea mişcărilor voluntare ale
ochilor spre stânga
2.2.8. Hemianopsia omonimă laterală stângă sau dreaptă:
3
  datorată interesării fibrelor Graţiolet

3. SINDROMUL TEMPORAL
3.1. Date anatomo-funcţionale
Scoarţa lobului temporal reprezintă:
 capătul cortical al analizatorului acustic şi vestibular
 capătul cortical al analizatorului olfactiv, gustativ
 rol în determinarea unor reacţii afectiv-emoţionale şi comportamentale, în
edificarea memoriei, în mecanismele veghe-somn
3.2. Simptomatologie clinică
3.2.1. Tulburări auditive:
 sunt în general uşoare şi excepţional de rare, scăderea de auz fiind de partea
opusă leziunii corticale.
 leziunile temporale ale emisferului dominant duc la agnozia auditivă pură
(imposibilitatea recunoaşterii zgomotelor acustice).
3.2.2. Tulburări vestibulare:
 vertij fără greaţă, cu senzaţii de deplasare în plan vertical sau senzaţii de rotaţie.
 uneori tulburările de echilibru, au aspect pseudo-cerebelos.
3.2.3. Tulburări de limbaj:
 prin lezarea emisferului dominant în 2/3 posterioare ale primelor 2
circumvoluţii temporale  afazia de tip Wernicke
3.2.4. Tulburări olfactive şi gustative: apar în leziunea uncusului hipocampic
 crize uncinate
3.2.5. Epilepsia temporală: manifestări paroxistice cu
 crize psiho-senzoriale: halucinaţii auditive, vizuale, vestibulare, olfactive,
 crize psiho-motorii: automatisme simple (mişcări de sugere, masticaţie, deglutiţie
etc.) sau complexe (crize de râs, plâns, mişcări de dezbrăcare, deplasări pe distanţe
variabile),
4
  modificări paroxistice ale conştiinţei (starea de vis “dreamy state”): crize cu
durată de secunde, asociindu-se uneori cu halucinaţii, în timpul cărora bolnavul
prezintă tulburări ale percepţiei prezentului (senzaţie de “straniu”, crize
dismnezice:“jamais vu, jamais vécu, jamais entendu” sau de familiaritate “déjà vu,
déjà vécu, déjà entendu”)
- conştiinţa este obnubilată fiind dominantă de o reacţie afectivă puternică
- conştiinţa poate fi pierdută, fără convulsii, fără căderi
crize vegetative:
- crize viscero-senzitive (dureri epigastrice, precordiale, etc.)
- modificări ale ritmului respirator, vasomotorii etc.
 tulburări paroxistice ale vorbirii/crize disfazice, fenomenul de “arrest of speech” .
3.2.6. Tulburări psihice complexe
 conduite alimentare anormale
 conduite sexuale anormale
 tulburări de memorie
3.2.7. Tulburări ale funcţiei veghe-somn

4. SINDROMUL OCCIPITAL
4.1. Date anatomo-funcţionale. Scoarţa occipitală conţine:
 area striata (senzorio-vizuală, 17B) în care impulsurile vizuale se transformă în
senzaţii de văz, binoculare şi tridimensionale
 area parastriata (câmpul 18) - arii vizuognozice
 area peristriată (câmpul 19) - arii vizuopsihice
4.2. Simptomatologia clinică
4.2.1. Tulburări de câmp vizual:
 hemianopsii ce se datoresc fie leziunii scoarţei scizurii calcarine, fie a fibrelor
geniculo-calcarine în tractul lor occipital.
4.2.2. Cecitatea corticală:
5
  apare în distrucţii bilaterale ale scoarţei occipitale, însoţită de anosognozie
vizuală (bolnavul nu are conştiinţa infirmităţii sale şi o neagă).
4.2.3. Agnoziile vizuale:
 pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor cu ajutorul vederii, deşi
bolnavul nu are tulburări senzitivo-senzoriale.
- agnozia pentru cuvântul scris = alexia
- agnozia pentru obiecte (cecitate psihică)
- agnozie spaţială: dificultatea sau imposibilitatea localizării obiectelor în spaţiu
în raport cu corpul bolnavului
4.2.4. Halucinaţii vizuale
 pot fi bi sau tridimensionale, imobile sau animate, colorate sau necolorate.
4.2.5. Melamorfopsii:
 tulburări ale percepţiei spaţiale (vedere micropsihică sau macropsihică).
4.2.6. Discromatopsii:
 tulburări ale vederii colorate.
4.2.7. Epilepsia occipitală:
 apariţia de fosfene, viziuni colorate, scotoame sau halucinaţii complexe, ce
pot constitui adesea aura unei crize epileptice mai complexe
4.2.8. Apraxia constructivă Kleist sau apraxia optică geometrică:
 orice realizare constructivă care implică o aranjare spaţială este imposibilă
sau alterată.
4.2.9. Tulburări oculomotorii:
 paralizii ale mişcării oculare conjugate şi devieri conjugate ale capului şi ale
globilor oculari.
 tulburări de fixare reflexă a privirii.
 paralizia psihică a privirii (aderarea privirii la un punct fix).
4.2.10. Tulburări în percepţia duratei şi a vitezei mişcărilor
4.2.11. Tulburări psihice
6
  dezorientare temporo-spaţială
 amnezie cu predilecţie asupra simţului orientării şi asupra memoriei topografice

Bibliografie
Neurologie Practică Ştefania Kory-Calomfirescu – Lăcrămioara Perju-Dumbravă “NEUROLOGIE
PRACTICĂ” Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca 2000
Neurologie vol I -curs pentru studenţi- Lăcrămioara Perju-Dumbravă Ştefania Kory-Calomfirescu, Ioan
Ştefan Florian Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca 2002