Capitulu

3 6
2
4
5
Insigna capitlului
Diecezei de Cluj-Gherla
din clandestinitate
(martie 1989)
Sabin Sebastian Făgăraú, OSVM
Mircea Remus Birtz, OBSS,OHSG, OV
•
Capitlul diecezan de Cluj – Gherla
între septembrie 1987-martie 1990
1
Editura NAPOCA STAR PiaĠa Mihai Viteazul nr. 34-35, ap. 19
Tel.: 0264/432.547 Cluj-Napoca
mobil: 0740/167461
Director de editură: Dinu Virgil-Ureche

Redactor úef: Ileana-VoichiĠa Vereú
© Mircea Remus Birtz úi Sabin-Sebastian Făgăraú, 2007
ISBN 978-973-647-562-7
Corectura a fost efectuată de către autori.
2
SABIN SEBASTIAN FĂGĂRAù, OSVM
MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS, OHSG, OV
CAPITLUL DIECEZAN
DE CLUJ – GHERLA
ÎNTRE
SEPTEMBRIE 1987-MARTIE 1990
Napoca Star
2007
3
„Quoniam, quae in tenebris dixistis, in
lumine dicentur, et quod in aurem locuti estis
in cubiculis praedicabitur in tectis.”.
(secundum Lucam 12:3)
„Et inimici hominis domestici ejus.“
(secundum Mattheum 10:36)
„Et cognoscetis veritatem, et veritas

liberabit vos.“
(secundum Joannem 8:32)
„Subintroierunt enim quidam homines,

qui olim praescripti sunt in hoc judicium,
impii, Dei nostri gratiam transferentes in
luxuriam, et solum Dominatorem et Dominum
nostrum Jesum Christum negantes.“
(Epistola catholica Beati Judae

Thaddaei Apostoli)
4
PREFAğĂ
Orice istorie veridică trebuie scrisă după documente. De la acest

fapt nu poate face excepĠie istoria Bisericii, mai ales când sunt
investigate perioadele problematice din viaĠa Acesteia.
PersecuĠia Bisericii Române Unite (BRU) este o astfel de
perioadă. Există deja un bogat sortiment bibliografic de lucrări cu
caracter anamnestic (Iuliu Hossu, Ioan Ploscaru, S.A. Prunduú, Vasile
Andercău, Ioan ùerban, Simion Mesaroú, Anton Moisin, Alexandru
RaĠiu etc.) de neînlocuit pentru înĠelegerea dinamicii perioadei
respective.
Documentele provenite din instituĠiile Statului încep să fie
valorificate temeinic, Cristian Vasile, Ovidiu Bozgan, Gabriel Catalan,
Marcen ùtirban, Marius Bucur aducând contribuĠii de referinĠă în acest
sens.
Nu lipsesc sintezele, preoĠii S.A. Prunduú, Clemente Plăianu,
Anton Moisin, prof. Valentin BăinĠan, pr. Ioan M. Bota, sau prof. Marcel
ùtirban oferind cercetătorilor un punct de plecare fundamental în acest
domeniu.
Cu toate acestea, documentele intraeclesiatice, adică cele care
reflectă realitatea la un anumit moment, aúa cum a fost ea percepută de
factorii decizionali eclesiastici, sunt parcimonios editate. Opere de
pionierat în această direcĠie au făcut dr. iur. Vasile Marcu, sr. dr. Maria
Ionela Cristescu, CIN, Pr. S.A. Prunduú, prof. Valentin BăinĠan, Pr.
Simion Mesaroú. Motivele pentru care documentele intraeclesiastice
revelatoare de fapt pentru autentica viaĠă internă a Bisericii au fost
evitate sunt multiple: starea deplorabilă a arhivelor eclesiastice de după
persecuĠie; reticenĠele unora dintre protagoniútii evenimentelor de a
revela întregul adevăr asupra implicării lor în acele momente; un
sentiment de falsă pudoare (conform unei greúite mentalităĠi prin care
Adevărul ar dăuna Bisericii); distrugerea acestor documente prin
indolenĠa unor posesori oportuniúti.
5
În momentul de faĠă, presiunea financiară reprezintă un factor
coercitiv major în publicarea unei lucrări de specialitate.
Autorii au căutat să treacă peste aceste impedimente,
considerând că orice document ecleziastic are o valoare inestimabilă úi
că acesta trebuie adus la cunoútinĠa opiniei publice, cu atât mai mult cu
cât faptele desfăúurate în mod real sunt cunoscute dintru eternitate de
către ProvidenĠă. Iar Adevărul ne face întotdeauna liberi.
Documentele capitulare înfăĠiúate în acest volum reflectă o
perioadă tulbure din viaĠa Diecezei Greco-Catolice de Cluj – Gherla,
perioadă dominată în exterior de un regim comunist opresiv, cu accente
aberante, iar în interiorul diecezei de figurile unor protagoniúti cu
personalităĠi extrem de accentuate úi orientări diverse, adesea
incompatibile între ele în plan personal.
Oboseala prigoanei, nerăbdarea de a dobândi o recunoaútere
legală din partea unui regim „fără neam úi Dumnezeu“, progresia vârstei
biologice, nu în ultimul rând nevoia subzistenĠei materiale sau dorinĠa
subiectivă de realizare socială într-un mediu nonconformist i-a
determinat pe protagoniútii vieĠii diecezane la o atitudine de supunere
morală, dacă nu chiar instituĠională, faĠă de autorităĠile Statului.
DiplomaĠia Sf. Scaun, extrem de complezantă faĠă de regimurile
marxiste, mai ales după derutantul Conciliu Vatican II, a constituit un
factor stimulant în orientarea corifeilor diecezani spre această obedienĠă.
Nucleele de rezistenĠă, calificate de către angajaĠii fostei
SecurităĠi drept nuclee extremiste (M. Maria Ionela úi congregaĠiile ei,
episcopii Ioan Dragomir, Justin ùtefan Paven, Cristian Octavian, úi într-o
mai mică măsură Emil Riti, Dna. Doina Cornea), au fost dezavuate la
ordin de către factorii decizionali eclezistici agreaĠi de Stat. Prăbuúirea
bruscă a regimului politic din 21-22 Decembrie 1989 a surprins
conducerea BRU agreate de stat cu un aparat juridico-administrativ bine
pus la punct, cu o situaĠie economică tinzând spre normalizare úi cu
figurile unor conducători ecleziastici ce aveau deja redactată o bogată
literatură de sertar, constând în importante opere istorice, teologice,
pastorale. Dar schimbarea reperelor de obedienĠă de la adevărata
doctrină catolică, de la adevărata tradiĠie liturgică, spirituală, canonică,
precum úi de la adevăratul spirit de rezistenĠă, în favoarea concordiei cu
Statul, a generat o derută greu imaginabilă a acestor conducători. Dacă
6
M. Maria Ionela úi grupul ei au intrat úi au ieúit din prigoană pe „poarta
principală“, cedarea altor conducători ecleziastici i-a pus pe aceútia într-o
poziĠie vulnerabilă, de a cere noilor autorităĠi române úi Sf. Scaun ajutor
úi soluĠionarea problemelor specifice, în loc de a pretinde (cum s-ar fi
cuvenit în mod nornal) restituirea drepturilor spirituale. Mentalitatea
cripto-marxistă prin care baza tehnico-materială generează suprastruc-
tura spirituală a constituit motorul unor absurde pretenĠii de restitutio in
integrum materiale (biserici, case parohiale, terenuri), aspectul de
reevanghelizare hristocentrică úi de restitutio in integrum al propriilor
valori spirituale fiind ignorat1. Astfel, în mod necesar au apărut conflicte
cu anumiĠi exponenĠi mai mult sau mai puĠin compromiúi ai Bisericii
Ortodoxe Române, înfeudaĠi Statului, cu Statul însuúi sau cu ramurile
fraterne ale Bisericii Catolice (ritul latin). VirulenĠa ideilor consumiste
din Apus, a ideilor liberalioid-agnosticizante ce formează humusul dog-
matic al Occidentului contemporan sau agresivitatea unor pseudo-culte
de sorginte teosofică, disolutivă, n-a fost nici măcar intuită de condu-
cerea legalizată a BRU, numită de Sf. Scaun la începutul anului 1990.
SituaĠia de criză de atunci se permanentizează prin crizele prezente.
Aceste documente pe care le oferim spre studiu doresc să
prezinte atât latura pozitivă, cât úi pe cea negativă a situaĠiei din
perioada de clandestinitate. Pentru istorici documentele sunt un apendice
de neînlocuit pentru rescrierea în spriritul adevărului a istoriei, iar pentru
teologi ele reprezintă o aducere-aminte a faptului că, chiar úi în
catacombe, oamenilor Bisericii le-a fost la îndemână alegerea.
Dr. Mircea Remus Birtz a iniĠiat deja publicarea unor documente
eleziastice fundamentale pentru istoria recentă a Diecezei de Cluj –
Gherla úi anularea embargoului informaĠional ce-l înconjura pe
episcopul Emil Riti (în lucrarea sa Episcopul Emil Riti (1926-2006).
Tentativa unei recuperări istoriografice, Cluj-Napoca, Napoca Star,
2006). Prin o a doua lucrare, „Cronologia ordinarilor diecezani
greco-catolici între 1948-1989“, acelaúi autor oferă o cheie pentru
1
Vezi o listă de 16 realităĠi pierdute, abandonate sau furate in integrum, de
restituit Bisericii Greco-Catolice. În Sabin-Sebastian Făgăraú, „Restaurarea
monahismului în Biserica Română Unită cu Roma“, în „BRU Greco-Catolică:
istorie úi spiritualitate“, Blaj, Ed. Buna-Vestire, 2003, pp.115-128 (117-120).
7
descifrarea corectă a cronologiei conducătorilor reali (unii ignoraĠi úi
astăzi) ai Bisericii Greco-Catolice din România.
Pr. dr. Sabin Sebastian Făgăraú a publicat numeroase studii úi
articole, privind restaurarea tradiĠiei autentice bizantine a spiritualităĠii
monahale, liturgice sau duhovniceúti a aceleiaúi Biserici. La acest volum
contribuĠia sa a fost decisivă, în calitatea sa de notar capitular diecezan
fiind introdus în miezul unor delicate probleme ecleziastice, fiind el
însuúi creator de documente úi salvând de la pierdere arhiva capitulară a
acelui timp.
La realizarea acestui volum, studiul „Activitatea Colegiului
capitular...“ a fost realizat de Pr. Făgăraú, studiul „Note úi observaĠii pe
marginea activităĠii Capitlului...“ împreună cu analiza, colaĠionarea úi
transcrierea documentelor fiind făcute de dr. Birtz. Pr. Sabin a oferit
finanĠarea prezentului tiraj, coordonarea întregului material fiind făcută
de celălalt autor. Din documentele publicate, Pr. Făgăraú este autorul
Documentelor nr. 3, 4, 7, 9, 10, 12-17, 19-27, 33, 35, 37-41, Pr. T.
Langa, autor al Documentelor nr. 5, 8, (18), Pr. Prunduú al
Documentului nr. 6, Pr. M. Boilă al Documentului nr. 11, Dúoara. E.
Boilă a Documentului nr. 22a, iar Pr. Vasile Andercău – Vasile Mare al
Documentului nr. 22b.
Autorii aúteaptă un schimb argumentat (útiinĠific, documentat) de
păreri, orice compeltări, clarificări sau corecĠii fiind binevenite. Ei
realizează faptul că au început un drum, nu l-au închis.
Pr.dr. Sabin Sebastian Făgăras, OSVM,

preot din clandestinitate (1977),
între 1987-1990 notar diecezan
capitular de Cluj – Gherla,
ieromonah econom la Mănăstirea
„Sf. Cruce“ din Feleac – Cluj
Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS, OHSG, OV

subdiacon al Bisericii Catolice,
CS III la Institutul de Istorie
„George BariĠ“ din Cluj-Napoca
8
ACTIVITATEA COLEGIULUI CAPITULAR
AL EPARHIEI DE CLUJ-GHERLA
ÎN PERIOADA 1987-1990
Preafericitul părinte Patriarh al Romei Pius IX prin Bula

„Ecclesiam Christi” din 26 noiembrie 1853, restaura mitropolia de
Alba-Iulia, de data aceasta ca provincie mitropolitană formată din
arhidieceza de Alba-Iulia úi Făgăraú cu sediul la Blaj, dieceza Orăzii
Mari úi două dieceze noi: a Lugojului în Banatul Timiúan úi a
Gherlei în Transilvania2. Pentru a ajuta pe episcop în guvernarea úi
administrarea diecezei, bula pontificală „Ad Apostolicam Sedem” din
aceeaúi dată (26 noiembrie 1853), prin care se înfiinĠa în
Transilvania dieceza greco-catolică cu sediul la Gherla, Armenopolis
sau Szamos-Ujvár, prevedea úi înfiinĠarea Capitului sau a Presbite-
riului Bisericii Catedrale (Cathedralis Ecclesiae Presbyterium vel
Capitulum) compus din úase canonici capitulari: Arhipresbiter
(Archipresbytero) sau Prepozit capitular; Arhidiacon (Archidia-
cono); Ecleziarh (Ecclesiarcha) sau Canonic lector; Scholiarh (Scho-
liarcha); Cartofilax (Chartophilace) sau Canonic cancelar úi Pre-
bendat (Praebendato)3.
Perioada pe care noi o analizăm (1987-1990) se încadrează
între două evenimente. Primul eveniment este retragerea părintelui
ieromonah Silvestru Augustin Prunduú din funcĠia de ordinariu
diecezan úi preluarea conducerii Eparhiei de Cluj – Gherla (la 31
iulie 1987) de către P.S. Alexandru Todea, având ca vicar general pe
părintele Tertulian Langa4. Al doilea eveniment este numirea din
2
V. Bojor, Episcopii Diecezei greco-catolice de Gherla, acum Cluj – Gherla
(1856-1939), ed. II, Cluj-Napoca 2000, pp. 40-48.
3
Cf. Idem., pp. 53-54; A.V. Sima, O episcopie úi un ierarh, Cluj-Napoca 2003, pp.
77-78. Identificarea canonicului Lector cu canonicul Ecleziarh úi nu cu canonicul
Arhidiacon făcută de A.V. Sima (p. 78) nu pare a fi corectă.
4
Cf. Comunicat al conducerii diecezei greco-catolice de Cluj – Gherla din 31 iulie
1987 (Documentul nr. 2). P.S. Alexandru Todea a fost ales „mitropolit” la
Cluj-Napoca în 14 martie 1986, de către conducătorii de atunci ai diecezelor
greco-catolice (membri ConferinĠei episcopale greco-catolice), cf. Scrisoarea
9
partea Sfântului Scaun apostolic al Romei Vechi a noului episcop al
eparhiei de Cluj – Gherla în persoana părintelui George GuĠiu din
arhidieceza de Alba-Iulia úi Făgăraú, în martie 19905.
În perioada 1987-1990 din Colegiul Capitular al eparhiei de
Cluj – Gherla au făcut parte următorii preoĠi: Tertulian Langa;
Silvestru Augustin Prunduú; Gheorghe NeamĠu; Nicolae Plăianu;
Romulus Gorcea; Sabin Dăncuú; Matei Boilă; Vasile Botiza úi Sabin
Făgăraú. La începutul anului 1990 Colegiul Capitular a fost
remaniat. ComponenĠa Colegiului úi funcĠiile atribuite membrilor săi
au fost următoarele: Tertulian Langa, vicar general úi canonic
prepozit; Gheorghe NeamĠu, provicar úi canonic rector; Vasile
Botiza, canonic scolastic; Sabin Făgăraú, notar consistorial; Nicolae
Plăianu, director administraĠie centrală; Romulus Gorcea, canonic cu
probleme pastorale; Matei Boilă, canonic cu probleme juridice6.
Activitatea Colegiului Capitular al eparhiei de Cluj – Gherla în
perioada 1987-1990 este prezentată nu pe baza unor amintiri ci pe
baza unor documente inedite úi anume pe baza celor 24 de procese
verbale ale úedinĠelor Colegiului Capitular Ġinute din 11 septembrie
1987 până în 22 martie 1990 (18 úedinĠe în clandestinitate úi 6 în
libertate, din care 3 cu public), precum úi pe baza documentelor
ecleziastice elaborate în această perioadă de Colegiul Capitular sau
de ConferinĠa episcopală greco-catolică cu colaborarea Colegiului
Capitular7. Interpretarea, comentarea úi completarea documentelor
circulară a ConferinĠei episcopale greco-catolice către întreaga Biserică Română

Unită, Cluj-Napoca 16 iunie 1988, p. 4 (Documentul nr. 18). Alegerea nu a fost
confirmată de Sfântul Scaun, care în schimb îl va numi (úi nu confirma)
mitropolit numai în 12 martie 1990. Instalarea Mitropolitului va avea loc în
toamna anului 1990.
5
Cf. Procesul-verbal din 22 martie 1990 (Documentul nr. 41).
6
Cf. Procesul-verbal din 26 februarie1990 (Documentul nr. 40). În această úedinĠă au
fost aleúi contabilul úef Domnul Prodan, consilierul juridic Domnul Olteanu, úi
casiera Doamna Marcu.
7
O bună parte a istoriei Bisericii Române Unite din perioada 1948-1989 se scrie pe
bază de amintiri (mărturii). Vasile Cristian prezintă o istorie bazată pe mărturii úi
pe documentele elaborate de Securitate, istorie care poartă amprenta mentalităĠii
SecurităĠii, cf. Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989.
Documente úi mărturii, Polirom, Iaúi 2003.
10
(ale căror originale manuscrise sunt conservate de subsemnatul) cu
informaĠii complementare beneficiază de prezenĠa personală a
subsemnatului la rezistenĠa greco-catolică activă ca preot clandestin
din 17 aprilie 1977 úi la activitatea Capitului ca secretar consistorial
din toamna anului 1987.
În continuare vom prezenta probleme care au făcut obiectul
discuĠiilor, activităĠii úi vieĠii Colegiului Capitular al eparhiei de Cluj
– Gherla în perioada 1987-1990. Activitatea acestui Colegiu
Capitular se înscrie în centrul activităĠii clandestine a întregii
Biserici Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), pentru că oraúul
Cluj-Napoca era de fapt (nu de drept) în acea perioadă centrul
„mitropolitan” al rezistenĠei greco-catolice datorită numărului mare
de preoĠi clandestini úi datorită unei intense activităĠi religioase
organizată de Colegiul Capitular, de Ordinele bazilitane, de Congre-
gaĠia Maicii Domnului sau susĠinută de multiple úi discrete iniĠiative
private8.
I. Elaborarea Documentulelor ecleziastice9

1. Statutul Colegiului Capitular al diocezei de Cluj –
Gherla
Arhidieceza de Blaj prin Conciliul Provincial II, dieceza de
Lugoj prin sinodul diecezan din 12-18 noiembrie 1882 úi dieceza de
Oradea Mare prin sinodul diecezan din 7-12 noiembrie 1882 úi-au
elaborat statutele pentru funcĠionarea Colegiului Capitular. În actele
sinodului diecezei de Gherla din 12-14 noiembrie 1882, tipărite în
8
În ultimul deceniu al persecuĠiei comuniste pe teritoriu eparhiei de Cluj – Gherla
domiciliau aproximativ 110 preoĠi diecezani úi ieromonahi clandestini, dintre
care: 60 în Cluj-Napoca (din care 10 ieromonahi); 10 în Gherla úi împrejurimi; 10
în Dej úi împrejurimi; 14 în Turda úi împrejurimi; 16 în BistriĠa úi împrejurimi. În
plus dintre cei peste 50 de părinĠi úi peste 48 de maici membri ai celor două
Ordine ale Sfântului Vasile cel Mare, cea mai mare parte domicilia pe teritoriul
eparhiei de Cluj – Gherla, cf. Tabele nominale cu preoĠi, călugări úi călugăriĠe
(Documentele nr. 28-32).
9
Partea întroductivă a acestui articol úi acest capitol au fost publicate de Sabin
Făgăraú, Activitatea legislativă a Colegiului Capitular al Eparhiei de Cluj –
Gherla în perioada 1987-1990, în Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Theologia
Catholica, 49/1(2004), pp. 323-330.
11
1883, sau în sinoadele următoare nu se menĠionează existenĠa unui
statut capitular10.
Părintele Alexandru Nicula, care înainte de 1848 a lucrat la
AdministraĠia Capitulară condusă de canonicul Grigore Strâmbu, ad-
ministraĠie înfiinĠată de episcopul Ioan Szabo în 1893 sub denumirea
de „Preceptoratul capitular’’, úi părintele Silvestru Augustin Prun-
duú, notar al Consistorului diecesan între anii 1943-1947, nu-úi
amintesc de existenĠa unui statut capitular. Cercetările făcute de
profesorul Ioan Bota în Arhivele Statului nu au dus la descoperirea
unui statut al Capitului diecezan de Cluj – Gherla11.
În noile condiĠii de clandestinitate, pentru a avea norme care să
ghideze activitatea Colegiului Capitular, s-a hotărât redactarea din
partea părintelui Tertulian Langa úi profesorului Ioan Bota, a unui
proiect de statut al Colegiului Capitular al diecezei de Cluj – Gherla,
proiect care a fost distribuit membrilor Capitului pentru studiu,
observaĠii úi completări12.
Cum proiectul de statut prevedea posibilitatea numirii de către
Ordinariul diecezei a unor canonici onorifici în număr de o treime
din numărul canonicilor în serviciu, în úedinĠa capitulară din 13
noiembrie 1987 s-a propus să fie numiĠi canonici onorifici úi preoĠii
Liviu Pandrea úi Natanail Munteanu13. Aúa că proiectul de statut al
Capitului diecezan a fost dat spre studiu úi canonicilor onorifici
părinĠii Liviu Pandrea, Eugen Popa úi Natanail Munteanu, care în
general nu s-au arătat de acord cu necesitatea unui statut úi prin
urmare n-au adus contribuĠii, observaĠii sau completări14.
Părintele Silvestru Augustin Prunduú a pregătit úi distribuit
spre studiu membrilor Capitului nouă pagini dactilografiate
conĠinând istoricul Colegiului Capitular precum úi observaĠii cu
10
Cf. I. Bălan, Fontes Iuris Canonici Ecclesiae Rumenae, Polyglota Vaticana, Roma
1932, pp. 90-97.
11
Cf. S. A. Prunduú, ObservaĠii la proiectul de statut al Colegiului Capitular al
diecezei greco-catolice de Cluj – Gherla, Cluj-Napoca 1987, pp. 1-2
(Documentul nr. 6).
12
Cf. Procesul-verbal din 11 septembrie 1987 (Documentul nr. 3).
13
Cf. Procesul-verbal din 13 noiembrie 1987 (Documentul nr. 9).
14
Cf. Proceselor-verbale din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12) úi 19 ianuarie
1988 (Documentul nr. 13).
12
privire la proiectul de statut al Colegiului Capitular15. În ce priveúte
partea istorică, contribuĠia părintelui Prunduú este importantă pentru
că completează, cu informaĠii istorice inedite privind perioada
1948-1987, cartea canonicului Dr. Victor Bojor, „Canonicii diecezei
de Gherla acum Cluj – Gherla“, Cluj 1937, carte care cuprinde
bibliografiile canonicilor de la întemeiere până la 14 februarie 1935.
La 9 noiembrie 1978 úi-a reluat activitatea Colegiul Capitular
format din părinĠii: Nicolae Pura ordinariu diecezan, Silvestru
Augustin Prunduú provicar general, Tertulian Langa, Gheorghe
NeamĠu, Nicolae Plăian úi Romulus Gorcea. La 31 iulie 1987
părintele Silvestru Augustin Prunduú s-a retras din funcĠia de
ordinariu úi P.S. Alexandru Todea a preluat úi conducerea diecezei
de Cluj – Gherla16.
În ceea ce priveúte corespondenĠa dintre denumirile noi úi
vechi ale canonicilor Colegiului Capitular, părintele Prunduú a pro-
pus următoarea soluĠie: canonicul Păstor = Prepozit sau Arhi-
presbiter; canonicul Catehet = Scolastic sau Scholiarh; canonicul
Ecleziarh = Custode; canonicul Teolog = Arhidiacon sau Lector;
canonicul Econom = Prebendat; Canonicul Cancelar = Cartofilax17.
Luând în considerare sugestiile, observaĠiile úi completările
primite de la membrii Capitului părintele Tertulian Langa a făcut o
nouă redactare a proiectului de Statut pe care l-a distribuit pentru noi
15
Cf. Procesul-verbal din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12).
16
Cf. S. A. Prunduú, op. cit., pp. 4-6 (Documentul nr. 6). Varianta părintelui Prunduú
cu privire la transmiterea jurisdicĠiei, trece sub tăcere faptul că P.S. Iuliu Hossu
cînd era la Căldăruúani i-a transmis jurisdicĠia pentru dieceza de Cluj – Gherla
părintelui Emil Riti (cel mai tînăr preot din dieceză), fapt care a fost făcut
cunoscut de părintele Emil Riti numai vicarului general de atunci părintele
Nicolae Pura. Mai tîrziu, în 1985, părintele Emil Riti va fi consacrat episcop de
episcopul de pie memorie P.S. Ioan Dragomir. Scrisoarea circulară către întreaga
Biserică Română Unită din 16 iunie 1988, p.3 (Documentul nr. 18), aminteúte
faptul transmiterii jurisdicĠiei părintelui Emil Riti (fapt confirmat de cuvintele P.S.
Iuliu Hossu înregistrate pe o casetă), dar consideră faptul necanonic.
17
Cf. S. A. Prunduú, op. cit., p. 8 (Documentul nr. 6). Proiectul de statut propune un
canonic în plus faĠă de literile fundaĠionale, canonicul PenitenĠiar, cf. Proiect de
statut al Colegiului Capitular al diecezei greco-catolice de Cluj – Gherla, p. 13
(Documentul nr. 8).
13
sugestii membrilor Capitului úi episcopului Alexandru Todea.18
2. Regulamentul de funcĠionare al tribunalului
matrimonial
Datorită greutăĠilor întâmpinate în funcĠionarea Tribunalului
matrimonial s-a considerat folositor redactarea din partea părintelui
Matei Boilă a unui proiect de regulament de funcĠionare a tribu-
nalului matrimonial, proiect care să fie discutat în plenul Capitului úi
supus apoi episcopului Alexandru Todea spre aprobare19.
În úedinĠa capitulară din 09 octombrie1987, părintele Matei
Boilă a dat citire proiectului redactat, proiect care a fost analizat de
membrii Capitului făcându-se observaĠiile necesare. În aceeaúi
úedinĠă capitulară s-a propus de asemenea ca proiectul să fie înaintat
úi altor persoane competente (părinĠilor Gheorghe NeamĠu úi Eugen
Popa) pentru observaĠii úi completări20. Luând în considerare ob-
servaĠiile primite de la membrii Capitului úi alte persoane com-
petente consultate, părintele Matei Boilă a făcut o nouă redactare a
proiectului cu trimiteri bibliografice. Proiectul astfel refăcut a fost
aprobat de membrii Capitului21.
Episcopul Alexandru Todea, ordinariul diecezei de Cluj –
Gherla, la data de 05 decembrie 1987, văzând avizul favorabil al
membrilor Capitului diecezan, aviz consemnat în procesul verbal al
úedinĠei capitulare din 13 noiembrie 1987, a aprobat úi a conferit
putere canonică „Prevederilor procedurale în cauzele matrimoniale úi
regulamentului de funcĠionare a tribunalului matrimonial diecezan
de pe lângă dieceza de Cluj – Gherla a Bisericii Române Unite” 22.
18
Cf. Procesul-verbal din 19 ianuarie 1988 (Documentul nr. 13).
19
20
Cf. Procesul-verbal din 09 octombrie 1987 (Documentul nr. 4). În aceeaúi úedinĠă
capitulară s-a propus ca pe lîngă asesori substituĠi părinĠii Alexandru Nicula,
Natanail Munteanu úi Ioan Oprea, propuúi la úedinĠa din 11 septembrie 1987
(Documentul nr. 3), să fie cooptaĠi úi părintele David úi părintele Horică
Munteanu.
21
22
Cf. Procesul-verbal din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12) úi Statutul
tribunalului matrimonial (Documentul nr. 11). O convocare a tribunalului
matrimonial pentru discutarea dosarelor depuse a fost propusă în úedinĠa
capitulară din 27 septembrie 1988 (Documentul nr. 17). Cum părintele Gheorghe
14
ùedinĠa capitulară din 01 decembrie 1987 a fost destinată
analizei situaĠiei sacramentului căsătoriei, constatându-se ignoranĠa
generală úi concepĠia eronat cu privire la indisolubilitatea căsătoriei,
ignoranĠă care ar putea face multe căsătorii invalide. Părintele Matei
Boilă a propus trei soluĠii pentru disciplina sacramentului căsătoriei
în Biserica Română Unită: reformulări úi interpretări la „Motu
Proprio” în funcĠie de noul Cod canonic roman (soluĠie susĠinută de
părintele Eugen Popa); un nou text canonic promulgat de un
Conciliu Provincial al Bisericii noastre (soluĠie susĠinută de membrii
Colegiului Capitular); dispoziĠiile noului Cod canonic roman
adaptate la situaĠia Bisericii noastre úi avizate de ConferinĠa
episcopală23.
În úedinĠa capitulară din 29 decembrie 1987 s-a reluat analiza
părerilor despre sacramentul căsătoriei úi s-a discutat despre
consensul matrimonial úi despre observaĠia făcută de episcopul
Alexandru Todea cu privire la vicierea concepĠiei despre căsătorie24.
Despre căsătorie s-a mai discutat úi în úedinĠa capitulară din 19
ianuarie 1988 când părintele Matei Boilă a dat citire unor „Norme
unitare de aplicare a unor canoane privind disciplina sacramentului
căsătoriei pentru Biserica Română Unită”.25
3. Scrisoarea circulară către întreaga Biserică Română
Unită
Datorită faptului că ConferinĠa episcopală greco-catolică pre-
gătea o scrisoare circulară către întreaga Biserică Română Unită, úe-
dinĠa capitulară din 09 iunie 1988 a fost în întregime consacrată citi-
rii úi discutării proiectului de scrisoare circulară. Dintre contribuĠiile
úi observaĠiile care au fost făcute de membri Colegiului Capitular
amintim:
NeamĠu úi-a cerut în mod repetat demisia din Colegiul Capitular úi din funcĠia de
defensor matrimonial (cf. Procesul-verbal din 25 octombrie 1988, Documentul nr.
20), s-a propus completarea tribunalului matrimonial cu părinĠii David, Horică
Munteanu úi Romulus Gorcea, cf. Procesul-verbal din 09 decembrie 1988
(Documentul nr. 21).
23
24
25
15
– la partea istorică a scrisorii să se precizeze mai clar
contribuĠia Bisericii Ortodoxe Române (a Patriarhului Iustinian) la
desfiinĠarea Bisericii Române Unite;
– lista episcopilor din 1948 să se completeze úi cu P.S. Liviu
Chinezu;
– să se ia atitudine faĠă de cei trei episcopi (P.S. Octavian
Cristian, Justin Paven úi Emil Riti) consacraĠi de P.S. Ioan Dragomir;
– să se precizeze că P.S. Alexandru Todea e „mitropolit”, ales
de ConferinĠa episcopală, confirmat (?) de Sfântul Scaun úi acceptat
de popor;
– să se dea instrucĠiuni pastorale úi liturgice pentru situaĠia
nouă în care autorităĠile manifestă toleranĠă faĠă de activitatea
clandestină a Bisericii Române Unite26.
Textul proiectului de scrisoare circulară a fost analizat în
ConferinĠa episcopală Ġinută la Cluj-Napoca în 16 iunie 1988,
urmând să fie redactat în forma definitivă de P.S. Alexandru Todea
úi P.S. Ioan Ploscaru úi apoi difuzat în Ġară úi străinătate preoĠilor
greco-catolici, episcopilor romano-catolici úi credincioúilor
greco-catolici adunaĠi pe grupe27.
În úedinĠa capitulară din 27 septembrie 1988 (doc. nr. 17) s-a
citit din nou scrisoarea circulară în forma definitivată de ConferinĠa
episcopală úi s-au făcut observaĠii cu privire la două probleme
insuficient clarificate: situaĠia actuală a celor trei episcopi consacraĠi
de P.S. Dragomir28 úi problema preoĠilor greco-catolici trecuĠi la
ortodoxie care cer revenirea la Biserica Greco-Catolică.
O primă grupă specială formată din preoĠi cu probleme mai
delicate (preoĠi proveniĠi de la Biserica Ortodoxă sau preoĠi
26
Cf. Procesul-verbal din 09 iunie 1988 (Documentul nr. 15).
27
28
De fapt scopul principal al scrisorii circulare pare a fi anihilarea influenĠei úi
izolarea grupului „extremist” al rezistenĠei greco-catolice condus de episcopi
nerecunoscuĠi Justin Paven úi Emil Riti de către curentului „moderat”
(colaboraĠionist) condus de Coriolan Tămâian úi sprijinit de organele de
securitate, cf. Raport cuprinzînd situaĠia operativă existentă în rîndul elementelor
ce au aparĠinut fostului cult greco-catolic, în Cristian Vasile, Istoria Bisericii
Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente úi mărturii,
Polirom, Iaúi 2003, p. 131.
16
greco-catolici care celebrează numai în ritul latin) a fost constituită
spre a se întâlni cu P.S. Alexandru Todea pe strada Gh. Lazăr nr. 20,
miercuri 19 octombrie 1988, în vederea difuzării scrisorii circulare a
ConferinĠei episcopale29. Din motive de spaĠiu la această întâlnire nu
au putut fi invitaĠi toĠi preoĠi interesaĠi, aúa că s-a fixat o nouă
întâlnire pentru difuzarea Scrisorii circulare pe data de 28 octombrie
1988, cu prezenĠa membrilor Colegiului Capitular30.
II. Coordonarea activităĠilor ecleziastice interne

1. Colaborarea cu episcopul Alexandru Todea
Legătura cu Alexandru Todea, ordinariu al eparhiei de Cluj –
Gherla din 31 iulie 1987, era Ġinută de vicarul său general părintele
Tertulian Langa care prezenta apoi Colegiului Capitular problemele
discutate cu episcopul Todea31. Astfel în úedinĠa capitulară din 09
octombrie 1987 părintele Langa a făcut rezumatul discuĠiilor purtate
cu Alexandru Todea. Acesta a acceptat ideea redactării unui
regulament de funcĠionare a tribunalului matrimonial úi a unui statut
de activitate a Colegiului Capitular precum úi ideea creării unui fond
de rulment fără însă a se pronunĠa asupra modalităĠilor de alimentare
a fondului. De asemenea episcopul Alexandru Todea a fost de acord
să vină la Cluj-Napoca pentru ca, în calitate de ordinariu al eparhiei
de Cluj – Gherla, să se întâlnească cu clerul úi credincioúii
greco-catolici. Prima vizită a fost fixată pentru data de 18 octombrie
1987 úi motivată de parastasul fratelui basilian Timotei Ġinut pe
strada Gh. Lazăr nr. 20 la părintele Prunduú. În funcĠie úi de
atmosfera ce se va crea cu acea ocazie se vor aborda probleme
potrivite pentru participanĠii la întâlnire32.
Alte vizite la Cluj-Napoca a episcopului Todea au fost
29
Cf. Procesul-verbal din 11 octombrie 1988 (Documentul nr. 19).
30
31
Cf. Procesele verbale din 09 octombrie 1987 (Documentul nr. 4); 16 februarie 1988
(Documentul nr. 14) úi 11 octombrie 1988 (Documentul nr. 19).
32
Cf. Procesul-verbal din 09 octombrie 1987 (Documentul nr. 4). P.S. Todea a
mulĠumit printr-o scrisoare pentru felul cum a fost primit la Cluj-Napoca de cler úi
popor cu ocazia părăstasului pentru fratele Timotei, cf. Procesul-verbal din 13
noiembrie 1987 (Documentul nr. 9).
17
ocazionate de diverse înmormântări: a sorei Angela Peteanu din
CongregaĠia Maicii Domnului, înmormântare care a avut loc joi 18
februarie 1988 la Cimitirul Central din Cluj-Napoca; a părintelui
Ioan Tătaru tot în 1988 la cimitirul din Mănăútur sau a mamei
părintelui Prunduú (mama CheĠa) pe strada Gh. Lazăr nr. 2033.
Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de preoĠie în 25 martie 1989,
P.S. Alexandru Todea a primit un album omagial din partea Eparhiei
de Cluj – Gherla34. Cu aceeaúi ocazie a primit úi o felicitare de la
Roma din partea Papei Ioan Pavel al II-lea35.
Colegiul Capitular de Cluj – Gherla a considerat că ar fi în
folosul Bisericii Greco-Catolice ca episcopul Alexandru Todea să
facă o vizită la Roma, eventual însoĠit de alte persoane competente,
spre a primi învestitura de „mitropolit” (paliu) úi a rezolva problema
succesiunii episcopale în diocezele vacante36.
2. Reforma liturgică
Sub influenĠa reformei liturgice realizată pentru ritul roman
după Conciliu Vatican II s-a pus problema unei reforme úi în ritul
bizantin, deúi nu era „rău-format’’.
Pentru că fiecare preot slujea altfel, în vederea uniformizării
slujirii liturgice s-a hotărât ca în conformitate cu facultăĠile úi in-
strucĠiunile pentru Biserica din România date de Regentul Apostolic
Gerard-Patrik O’Hara în 1948, în prima etapă să se propună P.S.
33
După cum a precizat sursa (informatorul) preotul greco-catolic „Popescu Nicolae”
preasfinĠitul Todea Alexandru din Reghin a fost la Cluj-Napoca úi în 06 ianuarie
1985 úi a celebrat o slujbă liturgică în casa părintelui Matei Boilă în prezenĠa
preoĠilor Prunduú Augustin, NeamĠu Gheorghe, Langa Tertulian úi Făgăraú Sabin,
cf. DUI nr. 6482 privind pe „Sorin” (Făgăraú Sabin), documentul nr. 16030/0086
din 23.01.1985. Todea a vrut să celebreze sfânta úi dumnezeiasca liturghie singur
úi numai la insistenĠele părintelui Prunduú a acceptat să concelebreze un preot
bătrîn (Prunduú Augustin) úi unul tînăr (Făgăraú Sabin).
34
Cf. Procesul-verbal din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23). Albumul omagial este
publicat în Anexă.
35
Cf. Procesul-verbal din 12 mai 1989 (Documentul nr. 24).
36
Cf. Procesul-verbal 12 mai1989 (Documentul nr. 24). P.S. Alexandru Todea, de
teamă că Securitatea îl va opri să se reîntoarcă în România, nu a acceptat să plece
la Roma.
18
Alexandru un text prescurtat al liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur37, în
etapa următoare urmând să se realizeze o reformă lingvistică a
textului liturgic38. Problema prescurtării textului sfintei liturghii, a
modernizării limbii liturgice úi a adaptării poruncilor bisericeúti
(reducerea posturilor úi a sărbătorilor) fără hibridizarea riturilor
liturgice, a făcut parte din problemele propuse spre a fi discutate în
ConferinĠa episcopală din 11 mai 198939.
Cu ocazia ultimei úedinĠe capitulare Ġinută în clandestinitate la
data de 02 septembrie 1989 în prezenĠa episcopului Alexandru
Todea, Episcopul a precizat că în privinĠa ritului nostru liturgic nu
este permis nici un compromis de moment pentru că lasă urme úi
rămâne în istoria Bisericii Române Unite ca semn al infidelităĠii faĠă
de Unirea de la 1700 úi misiunea specifică a Bisericii noastre.
Totodată Episcopul a amintit că prescurtarea liturghiei după
indicaĠiile úi aprobările din 1948 sunt un favor úi nu o obligaĠie40.
37
Subsemnatul a experimentat în clandestinitate o variantă prescurtată a liturghiei
sfântului Ioan Gură de Aur realizată de părintele S. A. Prunduú cu colaborarea
unei comisi liturgice formate din părinĠii: Tertulian Langa, Cosma Avram,
Nicolae Pura, Ioan Botiza, etc. Ideea fundamentală a prescurtării a fost să se facă
liturghia bizantină cât mai asemănătoare cu cea latină útergând în măsura
posibilităĠilor toate diferenĠele. Părintele Matei Boilă úi-a realizat propria varianta
prescurtată pe care o foloseúte úi în zilele noastre.
Episcopul Alexandru Todea a fost intrebat, cu ocazia unei întâlniri cu preoĠii
clujeni pe strada Gh. Lazăr nr. 20, dacă se poate prescurta liturghia eliminând
epicleza euharistică. Todea a răspuns că se poate omite tot ce există în liturghia
bizantină úi nu există în liturghia latină, neútiind că deja teologii romano-catolici
au descoperit în liturghia latină două epiclese, una înainte de consacrare
(memorial) úi alta după consacrare.
38
Cf. Procesul-verbal din 25 octombrie 1988 (Documentul nr. 20). Un scurt istoric al
prescurtării liturghiei sfântului Ioan Gură de Aur împreună cu textul integral al
liturghiei „aggiornamentat” lingvistic a fost publicat de părintele Anton GoĠia,
Reforma liturgică în perioada clandestinităĠii, în Studia Universitatis
Babeú-Bolyai, Theologia Catholica, 47/2(2002), pp. 71-121.
39
Cf. Procesul-verbal din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23). Pentru eparhia de
Cluj – Gherla s-a făcut o reducere a sărbătorilor de poruncă úi o îndulcire a
disciplinei postului (dezlegare la produsele lactate).
40
Cf. Procesul-verbal din 02 septembrie 1989 (Documentul nr. 27). În această sedinĠă
capitulară părintele Matei Boilă a precizat că în privinĠa ritului liturgic al Bisericii
noastre ar trebui să prevaleze nu preferinĠele personale ci păstrarea identităĠi
19
3. ViaĠa liturgică
În vederea intensificării vieĠii liturgice, adică a pastoraĠiei,
catechizării úi instrucĠiei religioase s-a propus arondarea teritoriului
diecezei pe centrele orăúeneúti mai importante, Dej, Gherla, BistriĠa
úi pe cartierele oraúului Cluj-Napoca, urmând ca fiecare centru să
aibă reprezentanĠi în Capitlul41. Totodată fiecare preot era rugat să
comunice Capitului datele necesare pentru Ġinerea unor evidenĠe a
născuĠilor, botezaĠilor, căsătoriĠilor úi decedaĠilor42. Încurajarea
preoĠilor fricoúi (datorită rigorilor persecuĠiei care a devenit mai
îngăduitoare), pentru a activa úi în afara cercului propriei familii sau
a preoĠilor bătrâni pentru a susĠine spiritual pastoraĠia cu rugăciunea,
liturghia laudelor úi liturghia euharistică, a făcut obiectul
preocupărilor Colegiului Capitular43.
Pentru a stimula activitatea pastorală s-a propus ca în
repartizarea intenĠiilor liturgice preoĠilor diecezei să se Ġină cont de
următoarele priorităĠi: membrii Capitulului (pentru că nu beneficiază
de renumeraĠie pentru activitatea lor); cei activi în pastoraĠie; cei ce
se disting prin lucrări de teologie úi cei în lipsuri materiale44.
Pentru a avea posibilitatea să slujească în treapta în care au
fost consacraĠi s-a propus repartizarea lectorilor úi diaconilor la
preoĠii care celebrează cu public în case private, iar pentru
stimularea credincioúilor să participe la liturghia din case private să
se acorde indulgenĠe speciale45.
bizantine a Bisericii Române Unite.

41
Cf. Procesul-verbal din 15 iulie 1988 (Documentul nr. 16), s-a propus úi lărgire
Colegiului Capitular cu părinĠii Zăgreanu, Oprea úi Nicula. În úedinĠa capitulară
din 25 octombrie 1988 (Documentul nr. 20) se propune cooptarea în Colegiu
capitular a părinĠilor Ioan Botiza, Horică Munteanu úi a unui reprezentant ales de
preoĠii din Dej.
42
43
44
45
Cf. Procesul-verbal din 27 septembrie 1988 (Documentul nr. 17). P.S. Alexandru
Todea era de părere că acei credincioúi care nu pot participa la o liturghie catolică,
mai bine să asculte liturghia de la Radio Vatican, decât să participe la liturghiile
ortodoxe, cf. Procesul-verbal din 11 octombrie 1988 (Documentul nr. 19).
20
Problema catechizării copiilor úi a instruirii tineretului a fost o
preocupare constantă a Colegiului Capitular în ultimii ani ai
regimului comunist. ExperienĠa sorei Antonina Gherghel în
catechizarea copiilor úi pregătirile pentru prima împărtăúanie
solemnă în case úi la Biserica piariútilor, va fi susĠinută úi de alte
persoane care au format grupe de catecheză, cu întâlniri periodice
prin casele credincioúilor46.
Pentru instruirea tineretului familia Boilă, pe lângă liturghia
duminicală de dimineaĠă, a oferit posibilitatea ca în fiecare duminică
după masă să se facă întâlniri cu conferinĠe, lecĠii úi discuĠii47. Marile
sărbători erau pregătite cu exerciĠii spirituale úi celebrate tot fastul
posibil, în casa familiei Fărcaú úi Matei Boilă din strada Calea Turzii
nr. 45, aúa numita „catedrală” a Bisericii Române Unite48, sau în
casele altor familii greco-catolice.
În iulie 1989, cu ocazia primei împărtăúanii solemne a copiilor
greco-catolici, pregătită de sora Antonina úi realizată la Biserica
Piariútilor, părintele Tertulian Langa a luat cuvântul la sfârúitul
liturghiei mulĠumind episcopului Jakab Antal, părinĠilor Cziriak úi
Blazs úi sorei Antonina pentru ceea ce au făcut pentru copiii
greco-catolici49.
46
O astfel de grupă a organizat úi subsemnatul, adăugind la întâlnirile catechetice de
peste săptămînă pe cele liturgice din duminici úi sărbători, în apartamentul său din
cartierul Gheorgheni, Aleea Meseú nr. 2, apartamentul 10. Până în 1976, mulĠi
preoĠi greco-catolici celebrau fără credincioúi în ascuns, uneori úi fără útirea
părinĠilor lor, ca de exemplu preoĠii Alexandru Mesaroú úi Pantelimon Aútelean.
Din 1976 părinĠii Camil Peteu úi Sabin Făgăraú au început să celebreze cu public,
în special tineret, în casele familiilor Flueraú, Băltaru, Silaghi, Boilă, Lupu etc. din
Cluj-Napoca.
47
La aceste întâlniri au Ġinut conferinĠe părinĠii: Tertulian Langa, Matei Boilă, Sabin
Făgăraú, Ioan Bota, Popa Eugen, Ioan Deliman úi domniúoara Elena Boilă, etc.
48
Cf. Camil Peteu, Biserica din casa lui Matei Boilă, în Studia Universitatis
Babeú-Bolyai, Theologia Catholica, 47/2(2002), pp. 141-143.
49
Cf. Procesul-verbal din 14 iulie 1989 (Documentul nr. 26). După prima
împărtăúanie solemnă de la Biserica Piariútilor din duminică 10 iulie 1988 am
făcut în sîmbăta úi duminica următoare (16 úi 17 iulie), cu sora Antonina úi vreo
20 de copii, un pelerinaj la mănăstirea Nicula, celebrând sfânta úi dumnezeiasca
Liturghie în locul unde am dormit sâmbătă noaptea. DescoperiĠi de stareĠul
mănăstirii Cleopa am fost poftiĠi să întrerupem liturgia úi să părăsim dormitorul.
21
Cu ocazia úedinĠei capitulare din 02 septembrie 1989 la care a
participat P.S. Alexandru Todea, părintele vicar general Tertulian
Langa a făcut o bună apreciere a activităĠii pastorale úi a părintelui
Ioan Bota, sfinĠit în 1988, care Ġinea conferinĠe cu tematică istorică
în Cluj-Napoca úi alte localităĠi, conferinĠe în care scoate în evidenĠă
meritele Biserici Române Unite pe tărâm naĠional.
4. Studii teologice în străinătate50
În noile condiĠii politice create de dialogul Sfântului Scaun cu
regimurile comuniste din Estul Europei úi autorităĠile statale române
au fost de acord să se trimită tineri greco-catolici pentru a studia
teologia la Roma. La început plecările la Roma pentru a studia
teologia erau posibile numai prin intermediul Ordinului basilitan,
datorită bunelor relaĠii ale părinĠilor Ungureanu úi Prunduú cu
Securitatea. Primul student basilitan trimis la Roma a fost Pius
Miclăuú, fost student al Institutului Teologic romano-catolic din Iaúi
úi al doilea Iosif-Ioan Furtună din Cluj-Napoca. Cum úi grupul
diocezan „moderat” din Oradea avea relaĠii bune cu Securitatea, au
început să trimită úi ei tineri pentru a studia la Roma. În această
perspectivă s-au făcut cercetări pentru a găsi un Colegiu serios
pentru a caza studenĠii români51.
Din Cluj-Napoca părintele Tertulian Langa a trimis o scrisoare
cardinalului Lourdousami, prefectul CongregaĠiei pentru Bisericile
Orientale úi părintelui Cosma din Paris, pentru a cere burse de studiu
pentru tinerii care vor fi trimiúi să studieze la Roma sau la Paris52. În
úedinĠa capitulară din 25 octombrie 1988 (Documentul nr. 20)
Vezi Nota explicativă a stareĠului Cleopa Nanu înmânată arhiepiscopului Teofil

Herineanu în 3 august 1988 úi Nota informativă transmisă de sursa „Irina Dan”
SecurităĠii, cf. Dosarul de Urmărire Informativă (DUI) nr. 6482 privind pe
„Sorin” (Făgăraú Sabin), doc. nr. 00197/0096 din 09.08.1988.
50
Acest paragraf úi următorul au fost publicate cu mici modificări în cadrul articolului
Sabin Făgăraú, L’insegnamento teologico clandestino a Cluj-Napoca tra gli anni
1969-1990, în Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Theologia Catholica,
51/1(2006), pp. 59-60.
51
Cf. Procesul-verbal din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12). Primul student
diocezan din Oradea trimis la Roma pentru a studia teologia a fost Ovidiu-Horică
Pop.
52
Cf. Procesul-verbal din 15 iulie 1988 (Documentul nr. 16).
22
părintele Gorcea a propus să se ia contact cu monseniorul Robu,
episcop romano-catolic de Bucureúti, pentru a colabora în problema
studiilor teologice în străinătate.
După 1989, în condiĠii de libertate, primi studenĠi plecaĠi la
Roma pentru a studia teologia au fost părinĠii basilitani
Teodor-Teofil Costin úi Ovidiu-Orest Coúbuc împreună cu diaconul
Alexandru-Augustin Bolfă-Otic, în vara lui 1990; părintele
Sabin-Sebastian Făgăraú53 úi tinerii Dumitru Simionca, Marius Popa
úi Marius Furtună, în octombrie 1990. În noiembrie 1990 au sosit la
Roma din Cluj-Napoca úi primi studenĠi diocezani: părinĠii Florentin
Crihălmeanu úi Felician Biriú54 împreună cu tinerii Vasile Pop,
Cristian Sabău úi Mircea Remus Birtz (trimis de părintele Liviu
Pandrea).
5. Studii teologice clandestine în România
După 1948, singurii care au mai putut face studii teologice
într-un seminar a fost grupul format din Lucian Mureúan, Pantelimon
Aútilean, Florian Virgil, Vasile Abrudan úi Nicolae Sălăjan, care au
fost primiĠi de episcopul Marton Aron în seminarul romano-catolic
de la Alba-Iulia în 1955. Aflând autorităĠile de prezenĠa în seminar a
acestui grup greco-catolic au ameninĠat pe episcop că-i vor închide
seminarul dacă nu-i va exmatricula. Marton Aron, care i-a primit ca
pe fiii săi, spre a-i restitui episcopilor lor la sfârúitul studiilor
teologice, le-a făcut cunoscută situaĠia, spunând că nu-i poate alunga
orice s-ar întâmpla. StudenĠii greco-catolici au hotărât însă să plece
de bunăvoie, spre a da posibilitatea colegilor lor romano-catolici
53
Trimis de P.S. George GuĠiu am sosit la Roma în 15 octombrie 1990 úi am fost
primit de Mitropolitul Alexandru Todea în fostul Colegiu Pio Romeno,
transformat în timpul persecuĠiei comuniste în Colegiul Ioan Damaschin al
indienilor.
54
Părintele Felician Biriú a fost hirotonit preot în clandestinitate de episcopul
Alexandru Todea úi Ġinut ascuns la propunerea părintelui Pantelimon Aútilean,
pentru o eventuală înlocuire a unor preoĠi clandestini activi cunoscuĠi de
Securitate în situaĠia că aceútia ar fi arestaĠi. Părintele Florentin Crihălmeanu,
proaspăt sosit în Biserica Română Unită, a fost hirotonit preot în septembrie 1990
de către P.S. Georege GuĠiu după numai un semestru de studii teologice.
23
să-úi continue studiile teologice în seminar55.
Studiile teologice în Ġară, în condiĠii de clandestinitate, se
făceau sub îndrumarea unor foúti profesori de teologie sau preoĠi
bine pregătiĠi, prin întâlniri private úi studiu individual. Terminată
studierea unei materii teologice se da examen privat cu profesorul
ghid sau în faĠa unei comisii teologice. Când profesorii considerau
suficientă pregătirea teologică úi spirituală, se comunica verbal unui
episcop sau unui vicar general úi se fixa hirotonirea preoĠească într-o
biserică de casă sau familie56.
Problema studiilor teologice în Ġară a fost pusă pe ordinea de zi
a úedinĠelor Colegiului Capitular din 12 mai 1989 úi 16 mai 1989,
dar din lipsă de timp nu a fost luată în discuĠie. Numai la sfârúitul
úedinĠei din 02 septembrie 1989 s-a făcut propunerea ca cei aleúi a fi
hirotoniĠi preoĠi să fie prezentaĠi episcopului locului sau vicarului
său general pentru a fi cunoscuĠi úi pentru a le verifica pregătirea
teologică úi spirituală57.
55
Cf. Silvestru A. Prunduú, Clemente Plăianu, Catolicism úi ortodoxie românească.
Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Cluj-Napoca 1994, pp. 180-181.
Lucian Mureúan, Pantelimon Aútilean úi Florian Virgil au făcut în 09 februarie
1959 un memoriu, adresat Secretarului General al Departamentului Cultelor de pe
lângă Consiliul de Miniútri, prin care au cerut aprobarea să-úi continue studiile
teologice la secĠia română din Iaúi, ca teologi ai Arhiepiscopiei romano-catolice
de Bucureúti. Dorind să ajungă cu orice preĠ preoĠi de rit latin, semnatarii
memoriului precizează că chiar dacă au fost botezaĠi în rit oriental respectă actul
din 1948 de desfinĠare a Bisericii Române Unite úi toate legile democraĠiei
populare în vigoare. DorinĠa de a ajunge preoĠi latini nu s-a împlinit pentru că
aprobare nu au primit. După 1964 vor primi toĠi trei preoĠie calandestină
greco-catolică „suspendată” de regimul dictatorial comunist, unii rămânînd foarte
ataúaĠi de ritul latin, cf. Memoriu către Departamentul Cultelor (anexa 1).
56
La Cluj-Napoca aproape toate hirotonirile preoĠeúti clandestine au fost organizate
de părintele Prunduú úi făcute de úeful corului episcopal clandestin,
administratorul apostolic de Maramureú, Ioan Dragomir. Subsemnatul a studiat în
perioada 1970-1977 cu părinĠii: Prunduú Augustin, Popa Eugen, Ioan Botiza,
IoniĠă Pele, Camil Peteu úi Pantelimon Aútilean, făcând exerciĠii spirituale de o
săptămână cu părintele iezuit Lazăr din ùomcuta Mare în vederea hirotonirii
preoĠeúti realizată în duminica Tomei din 17 aprilie 1977 prin punerea mâinilor
episcopului dr. Ioan Dragomir în biserica de casă a sorei Estera,CMD, din
Cluj-Napoca, aleea Meseú nr. 6, ap. 29.
57
24
După evenimentele din decembrie 1989 úi recunoaúterea
Bisericii Române Unite (Greco-Catolică), membri Colegiului Capi-
tular au început să se gândească cum ar trebui organizat învăĠă-
mântul teologic. S-a ajuns la concluzia că cursurile fundamentale úi
profesorii corespunzători ar trebui să fie: studii biblice, cu părintele
Ioan Botiza; filozofie, cu părintele Gheorghe NeamĠu; teologia
morală, cu părintele Eugen Popa; teologie dogmatică, cu părintele
Liviu Pandrea úi liturgică cu părinĠii Silvestru-Augustin Prunduú úi
Sabin-Sebastian Făgăraú58.
Bazele viitorului Institut teologic greco-catolic úi începutul
primului semestru de studii teologice serale, care trebuiau să se
finalizeze în patru semestre, au fost puse la úedinĠa capitulară din 26
februarie 1990, când s-a stabilit următoarea structură:
– rector, părintele Eugen Popa;
– prorector, părintele Nicolae Plăianu;
– părinte spiritual, Liviu Pandrea;
– administrator, părintele Pantelimon Aútelean;
– profesori:
– útiinĠe biblice, părinĠii Botiza úi Criúan;
– teologie dogmatică fundamentală, părintele Natanail
Munteanu;
– teologie dogmatică specială, părintele Romulus Gorcea;
– teologie morală, părintele Eugen Popa;
– teologie liturgică, părinĠii Prunduú úi Botiza;
– tipic bisericesc, părintele Sabin Făgăraú;
– teologie pastorală, părintele GoĠea Anton;
– drept canonic, părinĠii Matei Boilă úi Nicolae Bălan din
Braúov;
– istoria bisericii, părintele Bota Ioan;
– patrologie, părintele Camil Peteu;
– filozofie, părintele Liviu Pandrea;
– cânt liturgic, părintele Aurel Pârjol59.
58
Cf. Procesul-verbal din 29 ianuarie 1990 (Documentul nr. 36). Sora Antonina,
CMD trebuia să continue pregătirea catehetică a copiilor úi a tinerilor.
59
Cf. Procesul-verbal din 26 februarie 1990 (Documentul nr. 40).
25
6. Hirotoniri de episcopi
După declanúarea prigoanei în 1948, toĠi episcopi au fost
arestaĠi úi întemniĠaĠi, murind în închisori: Vasile Aftenie la
Văcăreúti 10 mai 1950; Valeriu Traian FrenĠiu la Sighet 11 iulie
1952; Ioan Suciu la Sighet 27 iunie 1953; Tit-Liviu Chinezu la
Sighet în 15 ianuarie 1955; Ioan Bălan la mănăstirea Ciorogârla 4
august 1959; Alexandru Rusu la Gherla în 9 mai 1963. Au
supravieĠuit regimului de exterminare din închisorile comuniste
episcopii: Iuliu Hossu; Ioan Ploscaru; Ioan Dragomir; Ioan Chertes;
Iuliu HirĠea, Alexandru Todea60.
În vederea hirotonirii de noi episcopi Corul episcopal a propus
Romei următorii preoĠi candidaĠi: George GuĠiu pentru Blaj; Emil
Riti pentru Cluj – Gherla; Vasile Hossu pentru Oradea Mare;
Sălăgean pentru Lugoj; Octavian Cristian pentru Baia-Mare úi Iustin
Paven pentru vicariatul din Bucureúti61. Roma a transmis verbal prin
mai multe canale demne de încredere avizul său62 pentru ca
episcopul Ioan Dragomir să consacre pe Octavian Cristian, Iustin
Paven úi Emil Riti, ceea ce a úi făcut, iar episcopul Alexandru Todea
să consacre pe George GuĠiu, Vasile Hossu úi Sălăgean, ceea ce nu a
făcut. Supărat pe sora Ionela63 din grupul căreia făceau parte
60
Cf. Scrisoarea circulară către întreaga Biserrică Română Unită, 16 iunie 1988
(Documentul nr. 18).
61
Marcu, Vasile – „Drama Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică)“,
Bucureúti, Ed. Crater, 1997, pp. 201-204.
62
Părintele Silvestru Augustin Prunduú după vizita făcută la Roma în 1983, a
recunoscut în faĠa subsemnatului că la Roma i s-a arătat documentul cu lista de
episcopabili aprobaĠi de Sfântul Scaun, spunîndu-i să citească úi să transmită
verbal informaĠia în România, ceea ce părintele a refuzat invocînd teama de
Securitate, dar de fapt nu era de acord cu lista episcopabilor úi probabil úi din
cauză că lipsea numele său din listă.
63
Din admirator úi susĠinător al sorei Ionela, Alexandru Todea a ajuns în extrema
opusă, după cum explica verbal P.S. Emil Riti, datorită faptului că sora Ionela s-a
opus cererii Vaticanului de a legaliza mai întîi Biserica Romano-Catolică fără
Biserica Greco-Catolică, cerere cu care iniĠial Todea a fost de acord deúi
înĠelegerea iniĠială între ierarhi catolici din România a fost ca problema catolică să
se rezolve împreună. Dar Ionela profitînd de hîrtiile în alb cu semnătura lui Todea
prin care îúi comunica revelaĠiile Sfântului Scaun, scrie Vaticanului în numele lui
Todea că nu mai este de acord cu separarea problemei romano-catolice de
26
episcopii Ioan Dragomir, Octavian Cristian úi Justin Paven, atras
parĠial de partea grupului „moderat” (colaboraĠionist) care-l
avansează la „gradul de mitropolit”64 úi, „îndrumat“ de Securitate,
Alexandru Todea va contesta cu ezitări hirotonirile de episcopi
făcute de Ioan Dragomir, hirotoniri de care a aflat numai în 30
aprilie 1985 la Ariniú cu ocazia înmormântării episcopului Ioan
Dragomir.
Problema succesiunii episcopale, situaĠia existentă de fapt,
nominalizarea propunerilor úi consacrarea de episcopi pentru
eparhiile vacante, face parte din propunerile de probleme ale
Colegiului Capitular de Cluj – Gherla, ce ar trebui să fie discutate úi
soluĠionate de ConferinĠa episcopală sau de P.S. Alexandru Todea
printr-o vizită la Roma65. Rezolvarea succesiunii episcopale, a fost
de părere părintele Matei Boilă în úedinĠa capitulară din 02
septembrie 1989, ar fi o soluĠie pentru clarificarea situaĠiei celor trei
episcopi hirotoniĠi de P.S. Dragomir úi pentru a stopa pe sprijinitorii
liniei (schismei) romano-catolice din Biserica Română Unită66.
7. Hirotoniri de preoĠi
La începutul persecuĠiei comuniste s-au făcut hirotoniri de
preoĠi dintre studenĠii care studiase teologie dar nu apucaseră să fie
hirotoniĠi înainte de 194867. Datorită arestării úi întemniĠării tuturor
problema greco-catolică. Acest fapt care îl pune în mare încurcătură pe Todea la

Alba-Iulia unde este chemat úi întrebat de trimisul sfântului Scaun de ce úi-a
schimbat părerea, cf. Mircea Remus Birtz, Episcopul Emil Riti (1926-2006).
Tentativa unei recuperării isttoriografice (cu documente inedite), Cluj-Napoca
2006, p. 23.
64
Mons. Octavia Bârlea, la radio Europa Liberă, a diagnosticat „lupta pentru grade“
ca úi cauză principală a neînĠelegerilor dintre ierarhii greco-catolici.
65
Cf. Proceselor-verbale din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23) úi din 12 mai 1989
(Documentul nr. 24). Ultimii candidaĠi la episcopat propuúi de Colegiul Capitular
în 1989 pentru eparhia de Cluj – Gherla au fost părinĠii: Liviu Pandrea; Gavril
Dăncuú úi Sabin Făgăraú. Linia latinizantă în colaborare cu Securitatea, susĠinuse,
în 1985, candidatura părintelui Camil Sever Peteu ca episcop romano-catolic
vicar la Alba-Iulia pentru greco-catolicii trecuĠi la romano-catolici, ceea ce
părintele Camil nu a acceptat.
66
67
Atunci au fost hirotoniĠi preoĠi viitorii episcopi George GuĠiu úi Emil Riti.
27
episcopilor catolici din România úi expulzării Regentului Apostolic
din Bucureúti, hirotonirile de preoĠi au fost reluate în principal după
graĠierea generală úi eliberarea episcopilor supravieĠuitori în 1964.
Prima grijă a unor episcopi úi preoĠi care au supravieĠuit
închisorilor comuniste a fost să se ia contact cu tinerii care au
început sau chiar terminat studii teologice înainte de 1948 sau la
seminarul româno-catolic din Alba-Iulia în perioada 1955-1958
pentru a-úi completa studiile teologice în clandestinitate úi să fie
hirotoniĠi cu jurământ pentru păstrarea secretului cei care ar accepta
preoĠia clandestină în rezistenĠa greco-catolică68.
În etapa următoare au început studiile teologice clandestine, cu
foúti profesori de teologie, tineri care n-au cunoscut viaĠa de seminar
înainte de 194869, fiind apoi hirotoniĠi preoĠi muncitori fără a face în
faĠa episcopului consacrator jurământ pentru păstrarea secretului.
La propunerea părintelui Silvestru Augustin Prunduú, jură-
mântul pentru menĠinerea secretului s-a transformat în jurământ de
fidelitate faĠă de adevărurile de credinĠă, faĠă de ierarhia legitimă a
Bisericii Catolice úi faĠă de tradiĠia bizantină spre a fi practicată în
puritatea ei iniĠială, fără inovări primejdioase sau conservatorism
rigid úi păgubitor70.
În úedinĠa capitulară din 09 decembrie 1988 s-a hotărât ca pro-
movările în treptele ierarhice să se facă numai cu avizul Colegiului
Capitular diecezan, fără a promova în funcĠia de canonici preoĠi
greco-catolici trecuĠi la Biserica Ortodoxă úi apoi reveniĠi la Biserica
Română Unită71.
68
Dintre cei hirotoniĠi în primii ani după 1964 amintim pe Lucian Mureúan, Aútilean
Pantelimon, Virgil Florian, Tertulian Langa, Alexandru Mesaroú, Ioan Botiza,
Gheorge Cristescu, Cristian Octavian, Agenor Danciu etc.
69
Dintre aceútia amintim pe: Camil Peteu hirotonit în 1973; Sabin Făgăraú úi Matei
Boilă hirotoniĠi în 1977; Felician Biriú; Virgil Bercea; Ioan Mitrofan; Iustin
Sabău; Sabin Dăncuú; Ilie Petean; fraĠii Arieúan etc.
70
Cf Formular pentru jurământul de fidelitate de la hirotonirea preoĠească a
călugărilor (anexa 2).
71
28
8. Primirea preoĠilor care cer reintegrarea în Biserica
Greco-Catolică.
După suprimarea juridică în 1948 din partea regimului comu-
nist instalat în România cu puterea tancurilor sovietice, Biserica
Greco-Catolică a supravieĠuit, o parte în rezistenĠa greco-catolică
clandestină, altă parte reintegrată prin constrângerea în Biserica
Ortodoxă Română, iar altă parte „refugiată” în Biserica Ro-
mano-Catolică.
Dintre preoĠii greco-catolici care au cedat presiunilor úi din di-
verse motive au acceptat integrarea formală în Biserica Ortodoxă
Română o parte au rămas încă ataúaĠi sufleteúte de Biserica Gre-
co-Catolică72. Având posibilitatea să ia legătura cu rezistenĠa gre-
co-catolică, au dorit ca să fie reintegraĠi în Biserica Română Unită.
Totodată au existat preoĠi tineri crescuĠi úi educaĠi în úcolile
teologice ortodoxe care doreau comuniunea catolică rămânând în
parohii ortodoxe73. Conform instrucĠiunilor P.S. Alexandru Todea,
preoĠilor care au cerut reintegrarea sau integrarea în Biserica noastră
trebuia să li se ceară următoarele acte:74
– cerere de reintegrare sau integrare;
– raport sumar de activitate în Biserica Ortodoxă;
– declaraĠie de ataúament necondiĠionat faĠă de Biserica
Greco-Catolică;
– promisiune să fie înmormântat de greco-catolici sau de
romano-catolici;
– mărturisire generală;
– ridicarea eventualei excomunicări;
72
Unde parohia a fost unită úi hotărâtă rezistenĠa greco-catolică în cadrul Bisericii
Ortodoxe s-a menĠinut prin recitarea Crezului cu „una sfîntă catolică úi apostolică
biserică”, prin răspunsuri la liturrghie cu „Doamne, îndură-te” úi prin refuzarea
căsătoriilor între divorĠaĠi, cum a fost, de exemplu, cazul parohiei din Horoatul
Crasnei a părintelui Aurel Pop.
73
Vezi de exemplu cazul părinĠilor: Pop Gavril din Iclod, I. Groúan di Călineúti úi
Fărcaú din Blaj.
74
Cf. Procesul-verbal din 11 septembrie 1987 (Documentul nr. 3) úi 11 octombrie
1988 (Documentul nr. 19). Cf. Procesul-verbal din 29 martie 1989 (Documentul
nr. 23), problema lor s-a propus să fie discutată úi în ConferinĠa episcopală din 17
mai 1989.
29
– penitenĠă dacă este cazul75.
9. PreoĠi greco-catolici cu probleme
Colegiul Capitular s-a preocupat úi de clarificarea situaĠiei
preoĠilor cu probleme sau a preoĠilor altor dioceze domiciliaĠi pe
teritoriul Eparhiei de Cluj – Gherla.
Deoarece părintele căsătorit Virgil Florian după ce a intrat în
Ordinul călugărilor basilieni s-a retras, s-a propus să se stea de vorbă
cu dânsul úi cu conducerea Ordinului pentru a clarifica situaĠia sa76.
Din discuĠiile cu dânsul a rezultat că aparĠine arhidiocezei din Blaj,
rămânând de clarificat condiĠiile în care ar putea activa pe teritoriul
Eparhiei de Cluj – Gherla77.
Un alt preot căsătorit care s-a făcut basilian pentru a putea
locui în Curia Generală a Ordinului Basilitan al sfântului Iosafat din
Roma úi a milita în colaborare cu Securitatea pentru introducerea
limbii române în bisericile romano-catolice din Ardeal, ca prim pas
pentru integrarea Bisericii Greco-Catolice în Biserica Roma-
no-Catolică78, a fost părintele Vasile Maria Ungureanu roma-
no-catolic din Moldova stabilit la Cluj-Napoca úi hirotonit în ritul
bizantin. Trimis în repetate rânduri la Roma, a militat úi pentru
drepturile bisericilor catolice din România. Interviul acordat unui
corespondent al postului de radio „Vocea Americii” la sfârúitul
anului 1987 pe tema situaĠiei Bisericii Catolice din România, a
stârnit comentarii úi nemulĠumiri. Părintele Silvestru Augustin
75
Reintegrarea părintelui Aurel Pârjol a fost discutată în úedinĠa capitulară din 19
ianuarie 1988 (Documentul nr. 13).
76
77
78
După cum intuia în acele timpuri părintele Camil Peteu úi confirmă acum docu-
mentele arhivelor SecurităĠii, de fapt prin integrarea Bisericii Greco-Catolice în
Biserica Romano-Catolică maghiară Securitatea urmărea cu o singură miúcare
rezolvarea a trei probleme. Prima, rezolvarea problemei Bisericii Greco-Catolice
care a rămas o structură organizată de rezistenĠă anticomunistă. A doua, diluarea
cu greco-catolici români a comunităĠilor parohiale maghiare care au rămas
bastioane de afirmare naĠională a maghiarilor, după ce încetul cu încetul
Ceauúescu le-a anulat toate privilegiile cîútigate prin colaborarea alături de evrei la
instalarea comunismului în România. A treia, slăbirea catolicismului din România
prin disensiunile ce se vor crea între catolicii români úi cei maghiari.
30
Prunduú a citit interviul în úedinĠa capitulară din 19 ianuarie 1988 úi
a propus ca părintele Vasile Ungureanu să fie temperat, motivându-i
atitudinea în faĠa celor care îl contestă79.
AlĠi preoĠi cu probleme au fost acei preoĠi greco-catolici care
au abandonat ritul bizantin úi celebrau în ritul latin80. De aceea în
úedinĠa capitulară din 27 septembrie 1988 s-a propus să se stea de
vorbă individual cu următorii preoĠi „latinizanĠi”: Vasile Ungureanu,
Virgil Florian, Pantelimon Aútilean, Felician Biriú, Ovidiu Coúbuc,
Iustin Sabău, ùuúman úi Frâncu81.
Faptul că ieromonarhul Ovidiu-Orest Coúbuc celebrează în
ritul roman la BistriĠa se va cerceta pe linie basiliană úi se vor lua
măsuri pentru intrarea în rânduiala Bisericii Greco-Catolice82.
În úedinĠa capitulară din 26 mai 1989 au fost amintite
problema părintelui Cutcan văduv, care s-a căsătorit civil cu o fostă
călugăriĠă, iar acum doreúte să divorĠeze de ea úi să fie reintegrat în
Biserica Greco-Catolică úi problema domnului Arboreanu asupra
căruia sunt obiecĠii în ce priveúte promovarea lui în clerul Biserici
Greco-Catolice83.
10. Ordinele úi congregaĠiile religioase
Pe teritoriul Eparhiei de Cluj – Gherla au activat în condiĠii de
clandestinitate în primul rând Ordinul Sfântului Vasile cel Mare cu
cele două ramuri bărbătească84 úi feminină úi CongregaĠia Maicii
79
Cf. Procesul-verbal din19 ianuarie 1988 (Documentul nr. 13).
80
P.S. Alexandru Todea, răspunzând la întrebarea dacă preoĠii greco-catolici pot
celebra în ritul latin, a precizat că pot dar numai pentru credincioúii
romano-catolici cu aprobarea parohilor lor, cf. Procesul-verbal din 11 octombrie
1988 (Documentul nr. 19).
81
Cf. Procesul-verbal din 27 septembrie 1988 (Documentul nr. 17). Problema lor s-a
propus a fi discutată úi în ConferinĠa episcopală din 17 mai 1989, cf.
Procesul-verbal din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23).
82
83
84
După restaurarea în 1853 a statutului de mitropolie al Bisericii Române Unite,
primul Sinod provincial din Blaj (1872) a dorit să organizeze úi monahismul
într-o structură „mitropolitană” prin unirea tuturor mănăstirilor într-o federaĠie
mitropolitană numită „Ordulu santului Basiliu marele”, Cf. Conciliulu
Provinciale Primu alu Provinciei basericesci greco-catolice Alba-Julia úi
31
Domnului fondată de Mitropolitul Vasile Suciu. În colaborare cu pă-
rinĠii baziliani, s-a făcut simĠită úi prezenĠa úi activitatea călugărilor
iezuiĠi úi asumpĠioniúti. Ca exemplu am putea aminti participarea pă-
rintelui iezuit Lazăr de la ùomcuta Mare85 úi a părintelui asump-
Ġionist ùtef Bernard la exerciĠii spirituale la Cluj-Napoca, exerciĠii
organizate de părinĠii basiliani.
În perioada persecuĠiei comuniste, călugării úi călugăriĠele au
susĠinut rezistenĠa greco-catolică participând activ la viaĠa de cata-
combe a Bisericii Greco-Catolice. Nu poată fi trecută cu vederea
strădania părintelui Silvestru Augustin Prunduú pentru organizarea
pregătirii teologice clandestine úi pentru hirotonirea multor preoĠi
diocezani úi basiliani prin punerea mâinile P.S. Ioan Dragomir86.
Părintelui Prunduú i s-a datorat în mare parte primirea de vo-
caĠii noi la călugărie în condiĠiile de clandestinitate úi lipsă de viaĠă
comunitară (exclaustrare), acceptând úi preoĠi căsătoriĠi ca membrii
ai Ordinului87. P.S. Alexandru Todea a recomandat în úedinĠa capitu-
Făgărasiu tienutu la anulu 1872, (Tit. VIII, Cap. II), Blasiu 1882, pp. 149-153.
Cel de al doilea Sinod Provincial din Blaj (1882) în Tit. III, Cap. I-II, pentru
multiplele foloase ce pot fi aduse Bisericii noastre, a confirmat deciziile Primului
Sinod Provincial, dorind fierbinte restaurarea „Ordului religiosu alu Basilitiloru”,
cf. Conciliulu Provincialu alu Doile alu Provinciei basericesci greco-catolice
Alba-Julia úi Făgărasiu, Blasiu 1885, p. 100.
Despre faptul cum s-a realizat pînă acum „restaurarea” Ordinului Sfîntului Vasile
cel Mare vezi: Sabin Făgăraú, Restaurarea monahismului în Biserica Română
Unită cu Roma, în: „Biserica Română Unită, Greco-Catolică: istorie úi
spiritualitate. 150 de ani de la înfiinĠarea Mitropoliei Române Unite cu Roma“,
Blaj 2003, pp. 115-128 (120-128).
85
În Procesul-verbal din 02 septembrie 1989 (Documentul nr. 27) se aminteúte că
superiorul general al iezuiĠilor a trimis o scrisoare episcopului Alexandru Todea
pentru a-i mulĠumi pentru participarea la înmormântarea părintelui iezuit Lazăr de
la ùomcuta Mare.
86
Liste incomplete cu preoĠi hirotoniĠi de Ioan Dragomir se găsesc în Simion Me-
saroú, Episcopul Dr. Ioan Dragomir. In Memoriam, Baia-Mare 2005, pp. 48-49 úi
în Grigore Arieúan, Prigoana Partidului Comunist Român ateu, împotriva
Bisericii Catolice în general úi împotriva Bisericii Greco-Catolice úi a Ordinului
Sfântului Vasile cel Mare în special, in Studia Universitatis Babeú-Bolyai,
Theologia Catholica, 47/2(2002), pp. 7-14 (10-11).
87
Vezi de exemplu cazul părinĠilor Virgil Florian, Vasile Ungureanu, Pojun, etc. În
ultimul deceniu al persecuĠiei comuniste Ordinul avea 51 membrii, cf. Tabel
32
lară din 02 septembrie 1989, să nu mai fie primiĠi în călugărie preoĠi
căsătoriĠi.
La Cicârlău pe proprietatea părintelui ieromonarh Ilie
Bondrea, se organizau exerciĠii spirituale cu tineretul, cu călugări úi
călugăriĠe. Părintele Prunduú a propus ca Cicârlăul să devină un loc
de pelerinaj în prima duminică dinainte de ziua Crucii88.
Datorită traiului dispersat, subsemnatul ca „superior” local la
Cluj-Napoca în perioada 1987-1992, am propus întâlniri lunare ale
călugărilor care durau de sâmbăta după-amiază până duminică la
amiază úi exerciĠii spirituale anuale pentru un minim de rugăciune úi
viaĠă comunitară úi pentru a ne cunoaúte.
Fiindcă CongregaĠia Maicii Domnului nu primea novice în
prima perioadă de clandestinitate, pentru primirea noilor vocaĠii
feminine la călugărie, părintele Prunduú cu colaborarea părintelui
ieromonarh Sabin Dăncuú úi a maicii Ioana, a reactivat ramura
feminină a Ordinului sfântului Vasile cel Mare, ramură care a
crescut rapid ajungând în ultimi ani ai clandestinităĠii la peste 48 de
membre89.
Cu ocazia unei vizite făcute la Reghin episcopului Alexandru
Todea de către părintele Silvestru Augustin Prunduú însoĠit de
părintele vicar Tertulian Langa, s-a pus problema terĠianilor basilieni
precum úi formarea unui lanĠ de adoraĠie perpetuă în întreaga
Biserică Română Unită, lanĠ sugerat de „revelaĠile” sorei Estera,
CMD90.
11. Activitatea bisericească a mirenilor
Participarea mirenilor la viaĠa bisericii, propusă de Conciliul
Vatican II, s-a manifestat în Biserica Greco-Catolică în perioada
clandestinităĠii prin curajul de a oferi propriile case pentru întâlniri
liturgice sau catehetice sau prin a participa personal la întâlnirile din
prin casele credincioúilor.
O formă de organizare a mirenilor, în lipsa organizaĠiilor
interbelice ASTRU úi AGRU, a fost ordinul terĠiarilor baziliani
nominal cu călugării basiliani (Documentul nr. 30).

88
89
Cf. Tabel nominal cu surorile basilitane (Documentul nr. 31).
90
33
activat la iniĠiativa părintelui Prunduú úi făcut cunoscut úi
episcopului Alexandru Todea cu ocazia unei vizite la Reghin91.
Doamna Silvia MăriuĠiu, prin intermediul părintelui NeamĠu, a
propus Colegiului Capitular formarea unei asociaĠii spirituale
numită“ Familia trinitară” formată din grupe de trei persoane după
modelul Preasfintei Treimi. IniĠiativa a fost înaintată P.S. Alexandru
Todea spre aprobare92.
Mirenii intelectuali au fost activi úi în sprijinirea úi participarea
la liturghia romano-catolică în limba română de la Biserica
Piariútilor, liturghie sprijinită de Securitate, ca prim pas spre
integrarea Bisericii Greco-Catolice în Biserica Romano-Catolică.
Deúi părintele Tertulian Langa prin liturghia de la ora nouă de la
Catedrala Schimbarea la FaĠă spera să-i atragă la ritul bizantin, mulĠi
dintre intelectuali continuă úi azi să participe la liturghia
romano-catolică în limba română de la Biserica Piariútilor.
Credincioúii din arhidioceza de Blaj au dorit úi au cerut ca
Alexandru Todea să se mute de la Reghin la Blaj, dar greutăĠile
schimbării domiciliului la bătrâneĠe úi faptul că în jurul Reghinului
sunt mai mulĠi credincioúi greco-catolici clandestini decât la Blaj au
făcut ca această propunere pe moment să nu fie acceptată.93
O interesantă úi inteligentă implicare mireană în discutata
problemă a oportuniĠăĠii reformei liturgice a fost scrisoarea domni-
úoarei Elena (Nena) Boilă către fratele său părintele Matei Boilă, din
4 ianuarie 198994.
12. Ajutoare alimentare din străinătate
În situaĠia de criză alimentară care a caracterizat ultima parte a
dictaturii ceauúiste, s-a reuúit să se obĠină ajutoare alimentare din
străinătate, în special de la organizaĠia internaĠională „Kirche in Not”
(Ajutor pentru biserica în suferinĠă) cu sediu general în Germania la
Königstein 1 (Taunus). Prima intervenĠie úi prezenĠa a organizaĠiei în
91
92
93
94
Doc. nr. 22. Mirenii au fost activi în viaĠa bisericii noastre úi prin intervenĠiile de la
cele trei úedinĠe capitulare cu public din 14 ianuarie 1990 (Documentul nr. 34), 28
ianuarie 1990 (Documentul nr. 35) úi 04 februarie 1990 (Documentul nr. 37).
34
România a avut loc cu ocazia inundaĠiilor din 1970. În continuare
ajutoarele s-au îndreptat în primul rând spre Biserica Romano-Ca-
tolică din România, tolerată de regimul comunist. Apoi ajutoarele au
fost îndreptate la început numai spre preotesele úi călugăriĠele
greco-catolice, ca apoi ajutoarele să se extindă úi la călugări, preoĠi úi
alĠi săraci greco-catolici95.
Deoarece la începutul anului 1988 listele pentru ajutoare
alimentare s-au dublat, organizaĠia de ajutor pentru biserica în
suferinĠă din Germania úi-a exprimat nedumerirea printr-o scrisoare
adresată P.S. Alexandru Todea, care a cerut liste noi aprobate de
dânsul, liste care să conĠină numai preoĠi, văduve de preoĠi, călugări
úi călugăriĠe. Pentru săraci, orfani sau părăsiĠi să se întocmească úi să
se anexeze liste separate96.
13. Fondul de rulment
Pentru ajutorarea săracilor úi bolnavilor úi pentru acoperirea
unor cheltuieli legate de activitatea Colegiului Capitular s-a pus pro-
blema creării unui fond de rulment97. ModalităĠile care au fost
propuse pentru crearea úi alimentarea acestui fond au fost condo-
narea de intenĠii liturgice cu aprobarea Ordinarului úi contribuĠia be-
nevolă a preoĠilor cu un procent (zeciuială) din daniile primite de la
credincioúi. Distribuirea ajutoarelor din acest fond, făcută pe baza
solicitărilor úi aprobărilor Colegiului Capitular, s-a propus să fie
încredinĠată unui călugăr sau călugăriĠe98.
În úedinĠa capitulară din 25 octombrie 1988 (doc. nr. 20) s-a
propus problema colectării de fonduri, prin contribuĠia preoĠilor din
Ġară úi străinătate, pentru achiziĠionarea unei case în folosul Bisericii
Greco-Catolice. La Dej s-a úi demarat acĠiunea de a cumpăra o casă
95
Cf. Procesul-verbal din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12). După 1989
organizaĠia de ajutorare din Germania îúi îndreaptă sprijinul în mod special spre
Biserica Greco-Catolică. În 1990 „Kirche in Not” a invitat pe Mitropolitul Todea
la Viena pentru o conferinĠă, ocazie cu care i se propune ajutor nelimitat (cec în
alb) pentru construcĠia de noi biserici, ajutor refuzat pe motivul că „noi avem
biserici confiscate úi aúteptăm de la guvernul României restituĠia integrală a lor“.
96
97
Cf. Procesul-verbal din din 11 septembrie 1987 (Documentul nr. 3).
98
35
de la un cetăĠean care urma să emigreze, casă care să fie folosită ca
úi capelă greco-catolică99.
III. Coordonarea activităĠilor ecleziastice externe

1. Sora Ionela úi congregaĠia ei
La ConferinĠa episcopală Ġinută la Cluj-Napoca în 16 iunie
1988, P.S. Ploscaru a adus în discuĠie problema sorei Ionela,
problemă la care episcopul Alexandru Todea a dat explicaĠii
amănunĠite100, ca bun cunoscător al situaĠiei după mulĠi ani de
prietenie cu grupul sorei Ionela. Totodată, răspunzând la întrebările
puse de preoĠii Tertulian Langa úi Silvestru Augustin Prunduú, cu
ocazia unei vizite făcute la Reghin, Alexandru Todea a precizat că
CongregaĠia sorei Ionela e aprobată úi stă sub ascultarea episcopului
locului101.
SancĠionarea sorei Ionela úi a congregaĠiei sale, bănuită de a fi
implicată în aúa numita „schismă” creată de hirotonirea a trei epis-
copi clandestini de către P.S. Ioan Dragomir102, a făcut parte din pro-
punerile Colegiului Capitular de Cluj – Gherla, de a fi soluĠionate de
ConferinĠa episcopală din 17 mai 1989103. ConferinĠa episcopală a
discutat mult problema sorei Ionela, , fără a lua nici o hotărâre. P.S.
Alexandru Todea a povestit multe amănunte cunoscute în mulĠi ani
de colaborare úi prietenie cu CongregaĠia sorei Ionela. P.S. Todea a
fost însărcinat să prezinte un raport amănunĠit cu cazul sorei Ionela,
99
100
101
Cf. Procesul-verbal din 11 octombrie 1988 (Documentul nr. 19). P.S. Todea re-
cunoaúte că există dovezi că sora Ionela insistat ca P.S. Dragomir să sfinĠească noi
episcopi.
102
Octavian Cristian pentru Maramureú, Iustin Paven pentru Vicariatul de Bucureúti
úi Emil Riti pentru eparhia de Cluj – Gherla.
103
Cf. Procesul-verbal din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23) úi 12 mai 1989
(Documentul nr. 24). Interesant este faptul că sora Ionela úi P.S. Dragomir, fideli
Bisericii Române Unite, au refuzat colaborarea cu Securitatea la realizarea
„schismei latinizante” (trecerea greco-catolicilor la romano-catolici) úi totuúi ei au
fost acuzaĠi de „schismă”.
36
raport care să fie trimis la Roma104.
În luna iunie 1989, P.S. Alexandru Todea a trimis la Bucureúti
o delegaĠie formată din părinĠii Tertulian Langa úi George GuĠiu spre
a discuta cu sora Ionela, care însă a refuzat să se întâlnească cu ei.
Ca urmare părintele Tertulian Langa a întocmit úi a dat citire în
Capitul unui proiect de moniĠiune adresat sorei Ionela úi celor din
CongregaĠia ei prin care li se dă un ultim avertisment. Părintele
Matei Boilă e de părere ca moniĠiunea să precizeze lucrurile de care
grupul Ionela se face vinovat, precum úi pedeapsa care ar urma să o
primească în caz de nesupunere105.
2. ConferinĠa episcopală greco-catolică
La întâlnirile periodice ale conducătorilor eparhiilor greco-ca-
tolice într-un fel de ConferinĠă episcopală (Corul episcopesc) în
frunte cu „Mitropolitul” (proiedrul) Alexandru Todea ales la
Cluj-Napoca în 14 martie 1986, participa úi vicarul general al
eparhiei de Cluj – Gherla părintele Tertulian Langa, care informa
Colegiul Capitular al eparhiei de Cluj – Gherla despre problemele
discutate în ConferinĠă sau ridica probleme din partea Capitului spre
a fi lămurite úi soluĠionate de ConferinĠa episcopală106.
În vederea unei alte ConferinĠe episcopale care după puĠină
amânare s-a Ġinut la Cluj-Napoca în 17 mai 1989, Colegiul Capitular
în două úedinĠe capitulare107 a discutat úi întocmit o listă de probleme
care ar urma a fi discutate în cadrul ConferinĠei episcopale, dintre
care amintim: reforma liturgică; adaptarea poruncilor bisericeúti
104
105
106
ComponenĠa ConferinĠei episcopale era: din partea arhidiecezei Blajului P.S.
Alexandru Todea úi părintele Augustin Ciungan vicar la Bucureúti; din partea
eparhiei de Cluj – Gherla ordinariu P.S. Alexandru Todea úi vicarul general
părintele Tertulian Langa; din partea Lugojului P.S. Ioan Ploscariu; din partea
Oradiei părintele ordinariu Coriolan Tămâian úi din partea Băii-Mari părintele
ordinariu Lucian Mureúan, cf. Scrisoarea circulară către întreaga Biserică
Română Unită din 16 iunie 1988, p.4 (Documentul nr. 18).
107
Cf. Procesele verbal din 29 martie 1989 (Documentul nr. 23) úi 12 mai 1989
(Documentul nr. 24). P.S. Alexandru Todea dorea ca la conferinĠă să participe
numai un reprezentant din partea fiecărei eparhii úi durata conferinĠei să nu fie
mai mare de trei ore.
37
(posturi úi sărbători); problema Ionelei úi a episcopilor consacraĠi de
P.S. Ioan Dragomir; propuneri pentru succesiunea episcopală; preoĠi
care celebrează în ritul roman; clarificarea situaĠiei „Mitropolitului”
prin plecarea la Roma; înnoirea cererii pentru autorizarea cultului
greco-catolic; deschiderea de capele publice; primirea preoĠilor
ortodocúi în comuniunea catolică; privilegii pentru credincioúii care
participă la liturghii clandestine în „biserici de casă” 108.
3. Colaborarea cu romano-catolicii
Biserica Romano-Catolică din România, după o perioadă de
persecuĠie mai dură úi încercarea de divizare prin constituirea unei
Biserici catolice „patriotice” (fără raporturi administrative cu Sfântul
Scaun)109, s-a bucurat de toleranĠă sau libertate îngrădită între
zidurile bisericilor, „libertate” plătită cu preĠul unei minime cola-
borări cu Securitatea110. Unul dintre preoĠii romano-catolici sus-
pectaĠi de colaborare cu Securitatea a fost preotul Ioan Robu, care,
cu aprobarea autorităĠilor comuniste a fost sfinĠit la Roma episcop de
Bucureúti. Întors dintr-o vizită la Roma episcopul Ioan Robu trans-
mite Bisericii Române Unite unele observaĠii din partea autorităĠilor
ecleziastice romane cu privire la hirotonirile de preoĠi pentru
străinătate sau hirotonirea unor persoane nedemne sau nepregătite.
Totodată recomandă ca membrii ConferinĠei episcopale
108
Aceste probleme nu se vor mai discuta în ConferinĠa episcopală din 17 mai 1989
din lipsă de timp, pentru că timpul a fost ocupat cu: problema sorei Ionela
(îndelung discutată); cu problema unei scrisori către Biserica Ortodoxă Română;
cu o scrisoare din partea P.S. Justin Paven care contestă autoritatea canonică
constituită în dieceza de Baia-Mare úi cu pregătirea înmormîntării părintelui vicar
Tămâianu de la Oradea Mare, cf. Procesul-verbal din 26 mai 1989 (Documentul
nr. 25).
109
La biserica „patriotică” aderă o parte din preoĠii romano-catolici colaboraĠioniúti,
dar nu poporul care atunci când urca la altar un astfel de preot ieúea din biserică.
Episcopul Marton Aron ieúit din închisoare, singurul tolerat de guvernul
comunist, va reconcilia biserica romano-catolică maghiară, mutându-i în altă
parte pe preoĠii „patrioĠi” după acceptarea unei penitenĠe canonice.
110
ToleranĠa de care s-a bucurat Biserica Romano-Catolică în Ġările comuniste,
inclusiv în Polonia úi în Ungaria, nu a fost acordată fără un minim de colaborare
cu regimul comunist.
38
greco-catolice să se facă cunoscuĠi confraĠilor lor romano-catolici111.
ReĠinerea Monseniorului Ioan Robu de a colabora cu Biserica
Română Unită, motivată úi de unele atitudini ambigue ale ierarhiei
greco-catolice, s-a manifestat úi atunci când în iunie 1989 refuză
primirea în audienĠă a părintelui vicar general Tertulian Langa112.
Colaborarea cu romano-catolicii s-a realizat úi prin ajutorul
pastoral acordat de unii preoĠi greco-catolici din Ardeal preoĠilor din
Moldova. PreoĠii greco-catolici erau folosiĠi la pelerinajul de Sfânta
Maria-Mare de la Cacica sau în parohii în primul rând pentru
corvoada spovezilor113.
Biserica Romano-Catolică română a sprijinit úi financiar
preoĠii greco-catolici nereveniĠi prin colectarea de intenĠii liturgice
care erau apoi distribuite prin intermediul ierarhilor greco-catolici.
Securitatea, deúi cunoútea problema, din motive tactice nu a inter-
venit pentru a limita sau sista ajutorul financiar acordat de
romano-catolicii români greco-catolicilor114.
4. ConferinĠa episcopală catolică din România
După 41 de ani, prima întâlnire a tuturor conducătorilor dio-
cezelor catolice de rit bizantin úi latin din România, a avut loc la
sediul episcopiei romano-catolice din Alba-Iulia în 03 ianuarie 1990.
La această ConferinĠă episcopală catolică au participat din partea
Vaticanului NunĠiul Apostolic Francesco Colasuonno115. Din partea
111
112
113
Subsemnatul a spovedit la pelerinajele de la Cacica (15 august) úi în parohia
romano-catolică din Vatra Dornei cu ocazia hramului (6 august). Sursa „Bucur”
(preotul romano-catolic Iosif Sabău din Vatra Dornei) a fost cel care a informat
organele de securitate că sunt călugăr basilian úi preot greco-catolic clandestin, cf.
DUI nr. 6482 prinind pe „Sorin” (Făgăraú Sabin), documentul nr. 9780/00122 din
14.02.1978.
114
Cf. Raport cuprinzînd situaĠia operativă existentă în rîndul elementelor ce au
aparĠinut fostului cult greco-catolic, în Cristian Vasile, op. cit., p. 132.
115
NunĠiul Apostolic Colasuonno, s-a întâlnit úi separat numai cu greco-catolicii,
prilej pentru părintele vicar Tertulian Langa de a ridica problema „Mitropolitului”
Alexandru Todea contestat de unii úi problema celor doi episcopi, Paven úi Riti,
în viaĠă din cei trei consacraĠi de P.S. Ioan Dragomir, cf. Procesul-verbal din 05
ianuarie 1990 (Documentul nr. 33).
39
greco-catolicilor: P.S. Alexandru Todea pentru arhidioceza de Blaj;
P.S. Ioan Ploscaru pentru eparhia de Lugoj; părintele Lucian
Mureúan pentru eparhia de Baia-Mare; părintele Vasile Hossu pentru
eparhia de Oradea Mare úi părintele Tertulian Langa pentru eparhia
de Cluj – Gherla. Din partea romano-catolicilor: P.S. Iakab Antal cu
2 canonici pentru episcopia de Alba-Iulia; P.S. Boroú pentru
Timiúoara; părintele ùipoú pentru episcopia de Satu-Mare; părintele
Daszkal pentru episcopia de Oradea Mare; P.S. Robu pentru
arhidioceza de Bucureúti úi părintele Petru Gherghel pentru episcopia
de Iaúi. Din partea Caritasului italian a participat Monseniorul
Pasini116.
DiscuĠiile s-au purtat pe baza unui material pregătit de ro-
mano-catolici intitulat ‘’ExigenĠele úi cerinĠele Bisericii Ro-
mano-Catolice către Consiliul Frontului Salvării NaĠionale în noile
condiĠii create de revoluĠia populară din 22 decembrie 1989’’. La
sfârúitul discuĠiilor s-a prezentat textul unei telegrame către sfântul
Scaun din partea ConferinĠei episcopale catolice din România117.
5. RelaĠiile cu Sfântul Scaun
După denunĠarea Concordatului dintre România úi Vatican
prin decretul 151/1948 úi expulzarea Regentului Apostolic din
Bucureúti Gerald-P. O’Hara, relaĠiile oficiale cu Sfântul Scaun au
încetat, comunicarea între Biserica catolică din România úi Vatican
făcându-se în secret prin persoane private úi în general pe cale orală.
După graĠierea generală din 1964 unor preoĠi romano-catolici
úi greco-catolici li s-a îngăduit de Securitate (au primit paúapoarte)
ca să călătorească în străinătate, fie cu misiune secretă, fie ca să dea
impresia Occidentului că în România este libertate religioasă.
Pe baza relaĠiilor de prietenie cu autorităĠile timpului, pe
motivul că procură cărĠi úi documente din Roma necesare studiilor
istorice din Ġară, a călătorit în repetate rânduri în Occident părintele
116
Cf. Procesul-verbal din 05 ianuarie 1990 (Documentul nr. 33). Monseniorul Pasini
se va întâlni în ziua următoare cu părintele Tertulian Langa pentru un interviu. Cu
această ocazie Monseniorul subliniază atenĠia deosebită, din punct de vedere
material, a Caritasului italian pentru Biserica Română Unită.
117
40
Ioan Deliman de la Arad118.
Prima ieúire din Ġară a unui grup mai mare format din preoĠi úi
mireni a avut loc cu ocazia canonizării din partea Sfântului Scaun a
fericitului Ieremia Valahul (în 1983).
În ultimul deceniu al persecuĠiei comuniste au făcut vizite
repetate la Roma părinĠii Vasile Ungureanu, Silviu Augustin
Prunduú úi Sabin Dăncuú119, iar o singură dată părinĠii Tertulian
Langa úi Camil Peteu120.
După schimbările din 22 decembrie 1989 relaĠiile oficiale cu
Sfântul Scaun se reiau prin NunĠiul Apostolic Francesco Colasuonno
care a fost prezent la ConferinĠa episcopală catolică de la Alba-Iulia
din 03 ianuarie 1990 úi prin Monseniorul Guido del Mestri, fost
secretar al NunĠiaturii apostolice din Bucureúti până în 1950 când a
fost expulzat din România, în 1990 însărcinat special al Sfântului
Scaun pentru problemele Bisericii Române Unite121.
6. RelaĠiile cu Biserica Ortodoxă Română
Datorită colaborării Bisericii Ortodoxe Române la desfiinĠarea
juridică a Bisericii Române Unite úi datorită tratamentului privilegiat
de care s-a bucurat Biserica Ortodoxă Română din partea regimului
comunist, relaĠiile Bisericii Române Unite cu această biserică au fost
minime. P.S. Alexandru Todea, cu ocazia unei vizite făcute la
118
Venea periodic la Cluj-Napoca pentru a se întâlni cu prietenul său părintele Liviu
Pandrea úi a sărbători împreună ziua hirotoniri lor în preoĠie (19 martie, Sf. Iosif
în ritul latin). La Cluj-Napoca locuia în apartamentul sorei Estera de pe aleea
Meseú numărul 6, unde stăteam úi eu în gazdă, ocazie cu care discutam pînă seara
tîrziu despre prezentul úi viitorul Bisericii Greco-Catolice. Mi-a procurat din
Occident multe cărĠi de teologie pe care le strecura la frontieră printre cele de
istorie.
119
De exemplu plecarea la Roma a părintelui Sabin Dăncuú este consemnată în Pro-
cesul-verbal din 29 decembrie 1987 (Documentul nr. 12); a lui V. Ungureanu úi
N. Plăianu în Procesul-verbal din 16 februarie 1988 (Documentul nr. 14).
120
Părintele Camil Peteu a fost expediat la Roma la Curia generală a Ordinului
Basilian al sfântului Iosafat cu recomandarea să fie trimis la noviciat cât mai
departe de Ġară, în Brazilia, ca să nu încurce demararea trecerii greco-catolicilor la
romano-catolici.
121
Cf. Procesul-verbal din 05 ianuarie 1990 (Documentul nr. 33) úi úedinĠă publică
10 februarie 1990 (Documentul nr. 39).
41
Reghin în compania părintelui Pantelimon Aútelean, afirma
deschiderea sa ecumenică arătându-mi scrisorile de felicitare trimise
Patriarhului úi unor episcopi ortodocúi, nu însă úi răspunsurile lor,
pentru că nu primea nici un răspuns.
Părintele Silvestru Augustin Prunduú, lucrând ca úi contabil la
Protopopiatul ortodox din Cluj-Napoca úi apoi ca bibliotecar la
biblioteca Episcopiei Ortodoxe a Clujului, Vadului úi Feleacului, a
încercat ca ecumenismul practicat cu ortodocúii în închisorile
comuniste să-l continue úi după eliberarea din închisoare, scriind sau
vizitând pe preoĠi, episcopi úi chiar pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române122.
În ConferinĠa episcopală a Bisericii Greco-Catolice, P.S. Plos-
caru propune să se trimită o scrisoare Bisericii Ortodoxe Române
cerându-i să-úi decline responsabilitatea în ce priveúte colaborarea la
evenimentele din 1948 care au dus la desfiinĠarea juridică a Bisericii
Române Unite123.
7. Colaborarea cu Oastea Domnului
Miúcarea spirituală Oastea Domnului născută în Biserica
Ortodoxă Română prin acĠiunea părintelui Iosif Toifa de la Sibiu,
acceptată greu de ierarhia ortodoxă dar binecuvântată de P.S. Iuliu
Hossu úi succesorul său, ca úi Biserica Română Unită va fi interzisă
în 1949 úi fruntaúii ei întemniĠaĠi. Având acelaúi destin social
relaĠiile cu Oastea Domnului au fost bune úi în ultimii ani ai
perioadei clandestinităĠii. Părintele Tertulian Langa úi subsemnatul
am fost invitaĠi la adunările clandestine ale Oastei Domnului din
Cluj-Napoca, oferindu-ne posibilitatea să predicăm. Am avut
totodată posibilitatea să-l ascultăm úi cunoaúte personal pe fratele de
pie memorie Traian Dorz cu care ne-am întâlnit în familia medicului
Lupu Eugen, directorul Spitalului Clujana, sau la ruda sa din
cartierul Gheorgheni unde găzduia când venea la Cluj-Napoca124.
122
Iuliu Hossu dezaprobă vizitele părintelui Prunduú la Patriarhie, cf. Ovidiu Bozgan,
Iuliu Hossu. Final de biografie, în Studia Universitatis Babeú-Bolyai, Theologia
Catholica, 49/1(2004), pp. 269-292 (282-283).
123
Procesul-verbal din 26 mai 1989 (Documentul nr. 25).
124
Părintele Tertulian Langa a oferit membrilor Oastei Domnului posibilitatea de a se
mărturisi úi cumineca.
42
Împreună cu părintele Tertulian Langa am participat la înmor-
mântarea fratelui Traian Dorz, înmormântare care a avut loc la
Livada Beiuúului la sfârúitul lunii iunie 1989. Cu această ocazie
părintele Langa a Ġinut o cuvântare în care printre altele a amintit că
l-a cunoscut pe fratele Traian Dorz în închisoarea de la Jilava.
Despre această cuvântare a relatat apoi în úedinĠa capitulară din 14
iulie 1989125.
Prin mijlocirea fratelui Costel, de la fraĠii din Oastea Dom-
nului am primit un film cu viaĠa lui Iisus după evanghelia lui Luca úi
un aparat de proiecĠie, film pe care l-am proiectat în casele unor
credincioúi din Cluj-Napoca, BistriĠa, Năsăud, Sighetul MarmaĠiei úi
în Biserica Ortodoxă din Călineúti judeĠul Maramureú.
8. RelaĠiile cu autorităĠile comuniste
Principalul mod de comunicare a ierarhiei greco-catolice cu
autorităĠile comuniste naĠionaliste au fost memoriile prin care se
cerea legalizarea cultului greco-catolic datorită meritelor istorice
naĠionale ale Bisericii Greco-Catolice, memorii la care nu se primea
nici un răspuns126.
La propunerea P.S. Ploscaru de a face un memoriu pentru
autorizarea cultului public al Bisericii Greco-Catolice, părinĠii Ter-
tulian Langa úi Matei Boilă propun ConferinĠei episcopale un proiect
de cerere adresată direct „preúedintelui Republicii Socialiste Române
tovarăúul Nicolae Ceauúescu úi nu Departamentului cultelor“, cerere
care dacă este acceptată să fie semnată de toată conducerea bisericii
noastre127.
În noul context al dialogului dintre diplomaĠia vaticană úi re-
125
126
Cf. Alexandru Todea, Luptele mele. Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de
veac, Cluj-Napoca 2003. Argumentul meritelor naĠionale ale Bisericii
Greco-Catolice era de fapt un contraargument în faĠa unui partid naĠional- co-
munist totalitar care considera că numai el a avut merite naĠionale.
127
Cf. Procesele-verbale din 15 iulie 1988 (Documentul nr. 16) úi 27 septembrie
1988 (Documentul nr. 17). AutorităĠile civile (Securitatea) au precizat într-o
convorbire cu părintele Matei Boilă că Biserica Română Unită nu era oficial nici
interzisă, nici recunoscută, adică era tolerată, cf. Procesul-verbal din 27
septembrie 1988 (Documentul nr. 17).
43
gimurile comuniste din Estul Europei („Ostpolitik“), pentru a da
puĠin oxigen Bisericilor Catolice persecutate, au început úi în Ro-
mânia discuĠii cu autorităĠile comuniste pentru legalizarea Bisericii
Catolice de rit latin úi pentru a integra Biserica Greco-Catolică în Bi-
serica Latină de limbă maghiară, integrare susĠinută úi de Securitate.
La proiectul de adoptare a ritului latin de către greco-catolici
au aderat úi colaborat curentul „moderat” de greco-catolici din Ġară în
frunte cu părintele Coriolan Tămâian din Oradea. Membri influenĠi
ai acestui curent sprijinit de organele de securitate prin contactări
periodice „au fost încurajaĠi să solitice efectuarea serviciului religios
în limba română, în bisericile maghiare128, să respingă provocările
emigraĠiei reacĠionare129, să izoleze elementele fanatice130 úi să
diminueze influenĠa lui Todea Alexandru asupra credincioúilor din
zonă” 131.
La „trecerea” greco-catolicilor la romano-catolici a fost coop-
tat úi părintele greco-catolic Mircea Todericiu din Statele Unite ale
Americii care soseúte în România cu un proiect de „modus vivendi”
între preoĠii fostei Biserici Unite úi Stat132. De asemenea au fost
128
Lansarea publică a necesităĠii folosirii limbii române în bisericile maghiare din
Ardeal a făcut-o părintele Vasile Ungureanu la Sfânta Maria-Mare cu ocazia
pelerinajului anual de la Cacica (1980-1981). Interogat úi tracasat de Securitate
ajunge internat la psihiatrie úi sfârúeúte prin a colabora cu Securitatea care între
timp, chipurile, îúi schimbă atitudinea, consideră ideile părintelui Vasile
Ungureanu pozitive úi îúi cere scuze pentru neplăcerile pe care i le-a cauzat.
129
Cum face de exemplu părintele Prunduú cu Mons. Octavian Bârlea într-un
comunicat ocazionat de transmiterea de către radio Europa Liberă la 31 august
1986 a unei scrisori trimise de un grup anonim de credincioúi români uniĠi din
Cluj-Napoca. Vezi comunicatul părintelui Prunduú în Mircea Remus Birtz,
Episcopul Emil Riti (1926-2006). Cluj-Napoca 2006, pp. 142-151.
130
Ca „elemente fanatice úi reacĠionare“ erau catalogaĠi de Securutate cei din grupul
„extremist” format în jurul episcopilor nerecunoscuĠi Justin Paven, Emil Riti úi
Octavian Cristian.
131
Cf. Raport cuprinzînd situaĠia operativă existentă în rîndul elementelor ce au
aparĠinut fostului cult greco-catolic, în Cristian Vasile, op. cit., p. 131. La curentul
moderat „a aderat într-o oarecare măsură úi preotul Prunduú Augustin din Cluj”,
cf. Ibidem.
132
Proiectul de „modus vivendi” este publicat de Mircea Remus Birtz, op. cit., pp.
61-62.
44
cooptaĠi úi preoĠi romano-catolici din Moldova133, dintre care unii
erau informatorii SecurităĠii.
9. RelaĠiile cu autorităĠile civile noi
La ConferinĠa episcopală catolică din 03 ianuarie 1990 Ġinută
la Alba-Iulia, P.S. Ioan Robu a primit sarcina să pregătească au-
dienĠa conducătorilor diocezelor catolice din România la Consiliul
Frontului Salvării NaĠionale, audienĠă fixată pentru data de 11
ianuarie 1990134.
În úedinĠa capitulară din 08 ianuarie 1990 s-au făcut propu-
nerilor de probleme care ar fi bine să se discute la audienĠa de la
Bucureúti cu Dumitru Mazilu din Consiliul Frontului Salvării NaĠio-
nale. Principala propunere a fost abrogarea decretului 151/1948,
decret care a abrogat concordatul încheiat între România úi
Vatican135.
În partea a doua a lunii ianuarie 1990 P.S. Alexandru Todea a
avut o întâlnire cu ministrul de atunci al cultelor, domnul N.
Stoicescu, întâlnire la care au participat úi vice-prim-ministrului
Voican Voiculescu úi mitropoliĠii ortodocúi Plămădeală úi Corneanu.
Cu această ocazie episcopul Alexandru Todea cere restituĠie inte-
grală progresivă a bunurilor materiale confiscate în 1948 úi aflate
acum în proprietatea Statului român sau a Bisericii Ortodoxe Ro-
mâne, neacceptând propunerea interlocutorilor de a face un refe-
rendum sau un recensământ al credincioúilor greco-catolici úi
ortodocúi136.
Pe plan local la Cluj-Napoca s-a luat legătura cu domnul
133
Cunoaútem cazul părintelui Ioan Ciurariu din Buzău, care între 13 úi 18 martie
1985 a făcut un turneu prin Ardeal: Cluj-Napoca, Reghin, Alba-Iulia úi
Baia-Mare, făcânt propagandă pentru trecerea la ritul latin úi folosirea limbii
române în bisericile romano-catolice maghiare din Ardeal. Cf. Mircea Remus
Birtz, Episcopul Emil Riti...., p. 177.
134
135
Cf. Procesul-verbal din 05 ianuarie 1990 (Documentul nr. 33). Decretul 358/1948
care scotea în afara legii Biserica Română Unită a fost deja abrogat în 31
decembrie 1989.
136
Cf. Procesul-verbal din 29 ianuarie 1990 (Documentul nr. 36) úi úedinĠă publică
din 10 februarie 1990 (Documentul nr. 39).
45
Buracu, preúedintele Consiliului judeĠean al Frontului Salvării
NaĠionale, care promite că se va documenta úi va oferi sprijin pentru
rezolvarea problemelor ridicate de Biserica Română Unită137.
10. Primirea noului episcop George GuĠiu
Ultima úedinĠă a Colegiului Capitular al eparhiei de Cluj –
Gherla138 a fost consacrată primirii úi acceptării părintelui George
GuĠiu, din arhidioceza de Alba-Iulia úi Făgăraú, numit cu o săptă-
mână înainte de Sfântul Scaun episcop eparhial de Cluj – Gherla139.
Părintele Popa Eugen a Ġinut cuvântul de întâmpinare a noului
eparh încurajându-l în purtarea crucii nu numai pe piept140 úi
promiĠându-i în numele clerului eparhiei de Cluj – Gherla ascultare,
urmarea sfaturilor părinteúti úi sprijin prin acĠiune úi rugăciune141.
Părintele George GuĠiu după ce a mulĠumit tuturor membrilor
Colegiului Capitular pentru ceea ce au făcut pentru supravieĠuirea
Bisericii Române Unite (Greco-Catolice) a prezentat o scurtă bio-
grafie spre a se face cunoscut părinĠilor capitulari142.
Meditând la cărĠile biblice 1 Ezdra, Neemia, III Ezdra, Hagai
úi Zaharia, putem face o analogie cu faptul că persecuĠia comunistă a
Bisericii Române Unite a încetat, dar nu s-a sfârúit persecuĠia, mai
137
Cf. Procesul-verbal din 24 ianuarie 1990 (Documentul nr. 36) úi úedinĠa publică
din 28 ianuarie 1990 (Documentul nr. 35).
138
Ultima úedinĠă a vechiului Colegiu Capitular pentru că noul episcop, care în toate
se consultaîn primul rînd cu Î.S. Alexandru Todea, îúi va alege un nou Colegiu
Capitular.
139
Episcopul substituit al eparhiei de Cluj – Gherla Ioan Cherteú, ieúit bolnav din
temniĠele comuniste úi retras încă din 1964, a fost numit de Roma arhiepiscop
onorific. Episcopul Emil Riti, hirotonit de P.S. Ioan Dragomir pentru eparhia de
Cluj – Gherla úi calificat „extremist” (necolaboraĠionist) de Securitate, nu a fost
recunoscut din cauza puĠinei carităĠi a celorlalĠi episcopi greco-catolici aleúi de
Sfântul Scaun dintre „moderaĠi” după cum mărturisea NunĠiul Apostolic Perisset
din Bucureúti într-o audienĠă acordată subsemnatului în 2003, cînd l-am întrebat
de ce nu au fost recunoscuĠi cei trei episcopi consacraĠi de episcopul Ioan
Dragomir.
140
Mai târziu IP.S. George GuĠiu va mărturisi că într-adevăr pentru dânsul crucea de
episcop e mai grea decât cea de temniĠă comunistă.
141
Cf. Procesul verbal din 22 martie 1990 (Documentul nr. 41).
142
Cf. Procesul-verbal din 22 martie 1990 (Documentul nr. 41).
46
insinuoasă a Marelui Babilon. Iersualimul greco-catolic este invadat
de „samaritenii“ greco-catolici, din robia mai veche (sincretiúti úi
hibrizi), iar „sioniútii“ greco-catolici continuă încă să fie persecutaĠi.
Dar „de-ar fi ca să te uit vreodat’, Ierusalime, uscată fie dreapta
mea,/ de cerul gurii limba să mi se lipească,/ de nu-mi voi aminti de
tine,/ de nu-mi vei fi, Ierusalime, suprema bucurie“ (Ps. 136, 5-6).
Ierom. Dr. Sabin-Sebastian Făgăraú, OSVM
Anexa 1
Memoriu către Departamentul Cultelor (9 februarie 1959),
transcris după o copie obĠinută
de la părintele Pantelimon Aútelean
Domnule Secretar General,
SubsemnaĠii teologi: Aútelean Pantilimon, Florian Virgil úi Mureúan
Lucian, avem onoarea a Vă supune următorul memoriu.
Am intrat în Institutul Romano-Catolic din Alba-Iulia în anul úcolar
1955/56. În cursul semestrului II al anului II, ni s-a comunicat din partea
Rectoratului că nu mai putem urma cursurile în cadrul Institutului, aceasta fiind
dorinĠa Ministerului Cultelor. În urma acestui comunicat ne-am prezentat
personal la Minister, pentru clarificarea situaĠiei, unde am fost primiĠi în
audienĠă de către ExcelenĠa Voastră. În urma acestei audienĠe ni s-a comunicat
că ExcelenĠa Voastră nu cunoaúte cazul nostru úi deci îl veĠi prezenta Domnului
Ministru. În ziua următoare ExcelenĠa Sa Episcopul Marton Aaron, fiind în
audienĠă la Domnul Ministru ni s-a transmis hotărârea Domniei Sale de a ne
reîntoarce definitiv la Alba –Iulia pentru continuarea pregătirii spre preoĠie.
Această hotărâre a fost comunicată úi Rectoratului.
Reîntorúi la Alba-Iulia am continuat studiile până în anul úcolar curent,
când aflându-ne în preajma încheierii semestrului I, al anului V ni s-a adus la
cunoútinĠă din partea Rectoratului că în conformitate cu Decizia
Departamentului Cultelor, trebuie să părăsim Institutul din Alba-Iulia (secĠia
maghiară), rămânând să ne îndreptăm spre Iaúi (secĠia română). Pentru
clarificarea situaĠiei ne-am prezentat personal la Departamentul Cultelor, unde
am cerut o audienĠă specială la ExcelenĠa Voastră întrucât cunoúteaĠi cel mai
bine situaĠia noastră, însă conducerea cabinetului ne-a trimis la Domnul
Director OnĠanu. Nu mai putem rămâne conform Deciziei Conducerii Depar-
tamentului, La întrebarea noastră, însă, cum am putea să ne rezolvăm situaĠia,
ni s-a răspuns să încercăm la Iaúi, secĠia română, ca teologi ai Arhiepiscopiei
Romano-Catolice de Bucureúti, dar a menĠionat că în prezent nu sunt locuri,
urmând să apelăm la începutul noului an úcolar.
Reîntorúi acasă, în dorinĠa de a nu pierde anul úcolar frecventat deja pe
47
jumătate, am apelat îndată la Mons. Pleúca Petru, Provicarul Arhiepiscopiei de
Bucureúti, rugându-l să găsească modalitatea continuării studiilor noastre. Ni
s-a spus că aceasta necesită aprobarea ExcelenĠei Voastre.
Cu respect venim a Vă ruga să binevoiĠi a ne acorda aprobarea necesară
continuării studiilor la secĠia română din Iaúi ca teologi ai Arhiepiscopiei de
Bucureúti, pentru a putea ajunge preoĠi, acesta fiind idealul vieĠii noastre.
Faptul că am fost botezaĠi în ritul oriental nu poate fi o piedică pentru a
deveni – conform dorinĠelor noastre – preoĠi de rit latin care să deservească
credincioúii acestui rit. (s.n.) Totodată menĠionăm că în cadrul Bisericii
Orientale n-am depus nici o activitate publică, fiind încă minori pe timpul cât
am aparĠinut acestui rit, de pe urma căruia am putea fi cunoscuĠi, iar în
Arhiepiscopia de Bucureúti nu ne este cunoscut ritul de botez, deci prezenĠa
noastră în această Arhidieceză n-ar fi prilej de discuĠie sau provocare împotriva
Actului din 1948 pe care úi noi personal îl respectăm conform tuturor legilor în
vigoare. Trecerea noastră oficială la Biserica Romano-Catolică nu este altceva
decât urmarea convingerilor noastre religioase, căci în mod practic noi fiind
crescuĠi într-un mediu Romano-Catolic, am frecventat úi înainte de 1948
Biserica de rit latin. Dorim să ajungem preoĠi de rit latin pentru ca alături de
credincioúii Romano-Catolici pe care îi vom păstori, să ne dăm toată silinĠa
pentru propăúirea úi înflorirea scumpei noastre Patrii.
Întrucât n-am violat cu nimic legile statului nostru democrat popular,
dorim să ne bucurăm úi de drepturile de care democraĠia populară ne asigură,
între care úi dreptul de a putea profesa orice convingere religioasă ce nu atinge
legile statului úi de a deveni preoĠi în ritul ales de noi úi care rit se bucură de
dreptul de funcĠionare. Suntem deplin conútienĠi úi Vă asigurăm că nu vom
înúela voinĠa ExcelenĠei Voastre úi vom rămâne pe mai departe cetăĠeni loiali ai
Patriei úi mai apoi preoĠi Romano-Catolici conútienĠi de îndatoririle noastre faĠă
de popor úi Patrie.
PrimiĠi Vă rugăm domnule Secretar General asigurarea deosebitei
noastre consideraĠiuni.
Bucureúti, 9 februarie 1959
1. Pantelimon Aútelean, 2. Florian Virgil, 3. Mureúan Lucian
Domniei Sale Domnului Secretar General al Departamentului Cultelor
de pe lângă Consiliul de Miniútri. Bucureúti.
Anexa 2
Formular pentru jurământul de fidelitate de la hirotonirea preoĠească
a călugărilor, pregătit de părintele S.A. Prunduú, folosit úi conservat de
ieromonah Sabin-Sebastian Făgăraú, OSVM
Eu, ---------------------------------------------------------------------------------,
fiind ales úi chemat de Domnul pentru hirotonirea de preot în Biserica Română
48
Unită úi în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, (s.n.) jur pe Atotputernicul
Dumnezeu: Tatăl, Fiul úi Sfântul Spirit, pe Sfântul nostru Părinte Vasile cel
Mare, pe Sfântul (N), patronul meu ceresc úi pe toĠi SfinĠii úi înaintea celor de
faĠă declar úi mărturisesc că primesc úi cred toate adevărurile de credinĠă úi
unul câte unul pe care le crede, le mărturiseúte úi le propovăduieúte Maica
Biserică: Una, Sfântă, Catolică úi Apostolică.
Promit să trăiesc, în toate zilele vieĠii mele, în deplină supunere,
dragoste úi ascultare ierarhică úi canonică faĠă de Prea Fericitul nostru Părinte
(N), papa Romei, faĠă de Înalt Prea SfinĠitul nostru arhiepiscop (N) úi întregul
Colegiu Episcopal, sub îndrumarea úi supravegherea imediată a Prea SfinĠitului
nostru episcop eparhiot (N), precum úi a Mai-marilor Ordinului nostru: Prea
Cuviosul Părinte (N), superiorul general, Prea Cuviosul Părinte (N), superiorul
provincial úi Prea Cuviosul Părinte (N), superiorul local.
De asemenea mă oblig úi faĠă de toĠi Mai-marii mei atât din eparhie, cât
úi din ordin, conform dreptului canonic, hotărârilor bisericeúti úi nâduielilor,
regulilor úi constituĠiilor ordinului nostru.
Mai departe exprim alipire neclintită úi dragoste adevărată faĠă de
canoanele, tradiĠiile úi ritul Bisericii noastre Române Unite cu Roma, pe care le
voi practica în puritatea lor originală, ferindu-le de orice inovare primejdioasă,
la fel úi de orice fel de conservatorism rigid, exagerat úi păgubitor mântuirii
sufletelor, Ġinând seamă de evoluĠia sănătoasă necesară într-o epocă în plin
progres, transformare úi evoluĠie, orientându-mă după practica Bisericii
Primare, hotărârile conciliare, mai ales ale Conciliului Vatican II, privitor la
Bisericile Orientale, după dispoziĠiile úi îndrumările mai noi ale Sfântului
Scaun Apostolic al Romei úi ale CongregaĠiei pentru Biserica Orientală,
precum úi ale Ierarhiei noastre bisericeúti legitim constituite.
Promit apoi, în conformitate cu prescrierile liturgice, că, până la
sfârúitul vieĠii mele, voi pomeni la fiecare Sfântă Liturghie pe (Înalt) Prea
SfinĠitul (N), Părintele (arhi)episcop prin a căruia punere a mâinilor, Bunul
Dumnezeu m-a ridicat la marea vrednicie preoĠească.
Mai promit apoi că îmi voi da toată silinĠa să fiu, mereu celor din jurul
meu lumină în sfeúnic, după cuvântul Domnului, ca prin pilda vieĠii mele
lumina lui Hristos să lumineze tuturor. În cele din urmă mă leg úi mă oblig să
mă feresc de tot ce ar putea fi altora motiv de sminteală úi cu bună grijă voi
căuta ca toate greúelile, doctrinele false úi contrare bunelor moravuri, spiritului
evanghelic, ritului legitim, integrităĠii doctrinei úi credinĠei adevărate úi curate
să le îndepărtez úi să le resping úi, cât îmi va sta în putinĠă úi pe cei din jurul
meu să-i feresc de o astfel de alunecare sau să-i ajut să se ridice.
Aúa să-mi ajute Dumnezeu, Sfânta Cruce úi Sfânta Evanghelie de pe
care jur. Amin.
Duminica Tomei, 17 aprilie 1977,
ziua hirotonirii întru preoĠie a P. Sabin-Sebastian Făgăraú OSBM
49
OBSERVAğII ASUPRA ACTIVITĂğII
CAPITLULUI DIECEZEI DIN CLUJ-GHERLA
ÎNTRE TOAMNA ANULUI 1987
ùI ÎNCEPUTUL ANULUI 1990
Venerabila instituĠie a canonicilor diecezani din Biserica

Latină ce cuprinde principalul sfat al episcopului este atestată în
timpul episcopului Chordegang din Metz (†765), inspirată din
regulile de conduită sacerdotală extrase din opera Sf. Augustin (De
divin. Sermo 49), generalizându-se în Biserica Apuseană între sec.
XI-XII. În timpul absenĠei episcopale, arhipresbiterul devenea decan,
vicar în pontificalibus al episcopului, iar arhidiaconul devenea
prepozit, răspunzând de problemele administrative. Ulterior capitlul
a ajuns să fie constituit în mod obiúnuit dintr-un canonic scolastic
(iniĠia clericii din treptele inferioare), un canonic econom, un
canonic cantor (răspunzând de buna desfăúurare tipiconală a
serviciilor divine), un canonic custode (paznicul catedralei), un
canonic teolog (teologul diecezei) úi un canonic penitenĠiar
(confesorul diecezan). Capitlul a căpătat atribuĠii administrative
extinse (în timpul absenĠei episcopale deĠinând suprema jurisdicĠie
administrativă), fiind totodată consiliul care îl ajuta pe episcop prin
sfat, prin propuneri canonice locale sau prin delimitarea unor măsuri
episcopale. A devenit deci nu doar un organ consultativ, ci o
corporaĠie eclesiastică cu drepturi úi privilegii riguros stabilite (1).
În Orient sfatul episcopului era format din demnitari
eclesiastici grupaĠi în două străni (coruri): cea dreaptă úi cea stângă,
cu ranguri úi trepte bine precizate, toate supuse unor etichete
riguroase. Economul (strana dreaptă, pentada I, locul I), chartofilaxul
(strana dreaptă, pentada I, poziĠia IV, responsabil cu arhiva
diecezană úi custode al catedralei), protonotarul (strana dreaptă,
pentada III, locul I, responsabil cu actele úi corespondenĠa oficială a
episcopului) úi protopresbiterul (strana stângă, poziĠia I, vicarul în
sacris al episcopului) pot fi echivalaĠi aproximativ cu canonicii
apuseni. De menĠionat că în Orient toate demnităĠile diecezane erau
oricând revocabile de către episcop, strănile neconstituind corporaĠii
50
(sau samathe) ca în Apus. (2).
Înainte de primirea unirii, mitropoliĠii ortodocúi úi Bălgradului,
prin instituĠia juraĠilor (asesorilor) scaunului (iniĠial 3, apoi 12), aleúi
de către Soborul Mare, aveau o structură oarecum similară cu cea a
canonicilor.
În timpul Unirii vlădicii de Alba-Iulia úi Făgăraú, până la Ioan
Bob, au avut 12 asesori proveniĠi din rândul protopopilor cu
prestigiu. (3).
Modelul capitular existent în dieceza greco-catolică a
Muncaciului úi în cea a Orăzii Mari (unde funcĠiona din 1777 un
capitlu cu 5 membrii) a constituit un stimulent pentru episcopul Ioan
Bob în introducerea acestei instituĠii occidentale în episcopia de
Alba-Iulia úi Făgăraú (cererea lui Bob în 11.05.1803; rezoluĠia aulică
este eliberată în 3.03.1806; actul fundaĠional este emis în 1.02.1807,
iar sancĠiunea pontificală, prin bulla Apostolatus Officium, emisă în
1.12.1807). Consiliul episcopal în care rolul precumpănitor l-ar fi
avut monahii bazilitani autohtoni (conform Bullei din 18.05.1721 úi
a Actului de DonaĠie din 21.08.1738), funcĠiona anterior similar
capitlului, incluzând un vicar general, teologul iezuit (auditor
causarum a lataere), prepozitul Mănăstirii Sf. Treimi din Blaj, 3
asesori (mai apoi 7 – 5 proveniĠi din clerul secular, 2 ieromonahi), un
trezorier, un secretar consistorial úi un notar al clerului. Capitlul
bobian era compus din clerici seculari celibi, având un canonic pre-
pozit, un canonic lector, un canonic cantor, un canonic custode, un
canonic scolastic, un canonic cancelar, un notar capitular, un arhivar,
introducându-se ulterior úi canonici onorifici (4). Restaurarea mitro-
poliei de Alba-Iulia úi Făgăraú a generalizat instituĠia capitulară în
toate diecezele sufragane acesteia. Prin bulla Ecclesiam Christi ex
omni lingua (26.11.1853) se dădea sancĠiunea apostolică nu doar
diecezei de Cluj – Gherla, ci úi capitlului acesteia, format din 6 cano-
nici (5 numiĠi de împărat, prepozitul fiind numit de Papa): prepozitul
capitular (arhipresbiterul), canonicul custode, canonicul lector
(eclesiarh), canonicul scolastic, canonicul cartofilax (cancelar),
canonicul prebendat (econom) (5).
Primele două sinoade (concilii) provinciale ale mitropoliei
române unite au legiferat úi în problema capitulară. Astfel, Conciliul
Prim (1872), în II, V, 1,2 prevedea:
51
– capitlul canonicilor substituie vechile prezbiterii
– capitlul sfătuieúte pe episcop sau îi dă consensul
– în timpul vacanĠei episcopale au putere de jurisdicĠie ordinară; în 8
zile de la constatarea vacantei canonicii aleg un vicar capitular general, care
devine ordinariu diecezan. Acesta va transmite jurisdicĠia noului episcop.
– au rol în alegerea episcopului, acolo unde este obiceiul administrează
fundaĠiile diecezane;
– au drept de a se întruni, de a avea sigiliu úi insignă capitulară;
– aleg un deputat / capitlu pentru sinoadele provinciale, úi 2 deputaĠi,
capitlu pentru cele mitropolitane.
– participă toĠi canonicii la sinoadele diecezane
– dreptul de proeminentă, de a fi apelaĠi „illustrissimi” ;
– obligaĠii: de a cultiva útiinĠa, a propaga influenĠa bisericii, a propaga
Unirea; de a recita zilnic orele canonice (cele 7 Laude), de a predica, de a
celebra zilnic Sf. Liturghie, de a spovedi, de a nu absenta fără útirea
episcopului.
În II, VI sunt detaliate sarcinile vicarului general úi a vicarului capitular.
Conciliul II Provincial (1882), în II, I, 2 precizează tipul úi
atributele funcĠiilor canonicale:
Arhipresbiterul (prepozitul), arhidiaconul (lector), primicerul (cantor),
eclesiarhul (custode), scolasticul (magistrul ritual), cartofilaxul (cancelarul),
teologul, penitenĠiarul, referendarul úi prebendatul (teologul, referendarul úi
prebendatul fiind specifici arhidiecezei).
În II, II, 6 sunt precizate normele de vot (2/3 úi sancĠiunea mitropolitului
pentru promulgarea statutelor, majoritate simplă pentru alte decizii, dreptul de
vot conces úi notarului capitular), necesitatea úedinĠelor lunare úi a întocmirii
proceselor verbale. (6)
După 1918 activitatea capitulară a fost influenĠată de CIC
1917 (Codex Iuris Canonici, Senior) al Bisericii Latine, de
dispoziĠiile Concordatului (1929) úi a ConvenĠiei concordatare
Sollemni Conventione (5.06.1930). Normele CIC 1917 care îndrumă
activitatea capitulară sunt 391-422 (7), norme modificate de noul
Cod de drept canonic latin, promulgat în 1983 (CIC 1983, 503-510).
„ùematismul Eparhiei de Cluj – Gherla pe anul mântuirii
1947“, Cluj, Tip. Diecezană, 1947, oferă nomenclatorul canonicilor
diecezani din acel an, nomenclator nemodificat în 1948 (p. 81-84).
Practic, capitlul din 1947 a fost cel care a înfruntat persecuĠiile
ulterioare. Episcopul rezidenĠial (diecezan, eparhiot) Iuliu Hossu era
înconjurat de următorii canonici:
Dr. George Vidican (1886-1971): canonic prebendat în 2.05.1924,
52
canonic cancelar 28.01.1931, canonic eclesiarh 19.01.1938, canonic arhidiacon
19.01.1939, arhiprezbiter (prepozit) din 26.03.1940.
Acesta mai era úi vicar general episcopal (diecezan) din 24.04.1947. úi
prelat papal din 29.04.1947.
Dr. Emil de Iuga (1904-1976): canonic prebendat din 19.01.1938,
canonic cancelar din 19.01.1939, canonic scolastic din 26.03.1940, canonic
arhidiacon 14.03.1947. Acesta a mai fost prelat papal din 9.09.1932, fost
consilier la LegaĠia Română către Sf. Scaun (1931-1937), defectat de la
credinĠă în 1948 (8).
Dr. Grigore Strâmbu (1891-1966): can. prebendat din 19.01.1939,
canonic cancelar din 26.03.1940, canonic eclesiarh 14.03.1947.
Dr. Cosma Avram (1906-1976): can. prebendat 26.03.1940, canonic
scolastic 14.03.1947 (9).
Dr. Ioan Chertes (1911-1992). can. cancelar din 14.03.1947; din
24.04.1947 úi pro-vicar episcopal (10), ulterior episcop clandestin, coadjutor al
episcopului Hossu, titular de Cantano.
Pr. Nicolae Pura (1913-1981): can.prebendat din 14.03.1947. (11).
Din lista canonicilor se poate reconstitui cursus honorum canonical:
canonicul prebendat (econom) – treapta inferioară
canonicul cancelar (cartofilax)
canonicul scolastic (scoliarh)
canonicul eclesiarh (custode)
canonicul arhidiacon (lector)
canonicul arhiprezbiter (prepozit) – treapta superioară.
Promovări în canonicat s-au făcut în 2.05.1924, 28.01.1931, 19.01.1938,
19.01.1939, 26.03.1940 úi în 14.03.1947. În dieceză mai trăiau canonicii:
Ion Agârbiceanu (1882-1963) – prebendat 28.01.1931, scolastic
19.01.1938, eclesiarh 19.01.1939, arhidiacon 26.03.1940, pensionat în
1.051946, membru corespondent al Academiei Române din 1919) (12).
Dr. Octavian Domide (1869-1949) – prebendat din 1902, are un cursus
honorum progresiv până în 18.02.1924 când devine prepozit úi vicar general
din 8.03.1924 până în 1947, pensionat din 1940) (13).
Dionisie Vaida (1870-?) – prebendat din 1924, se pensionează în 1938
ca úi canonic scolastic) (14).
Dr. Titus Mălai (1893-1978) – can. cancelar 19.01.1938, canonic
scolastic 19.01.1939, canonic eclesiarh 26.03.1940, pensionat în 1.11.1946
(15).
Prin pensionarea canonicilor Agârbiceanu úi Mălai s-au eliberat două
poziĠii în capitlu, ocupate de Dr. Ioan Chertes úi de Nicolae Pura.
Vechea insignă capitulară era reprezentată de o cruce treflată,
încoronată cu coroana imperială austriacă, prevăzut cu patru fascicule de raze,
centrată cu un medalion ce prezenta pe avers icoana Sf. Iosif cu Pruncul Divin,
53
iar pe revers portretul împăratului Francisc Iosif I. Se purta pe o cravată
galbenă cu dungă roúie.
Constantin Stere, analizând activitatea politică, destul de

contorsionată, a lui Iuliu Maniu, evoca în 1930 atmosfera canonicilor
de la Blaj, în primele decenii ale sec. XX astfel:
„Cu toată această ingrată úi deziluzionantă intimitate, – cultura,
educaĠia, rangul, prestigiul vocaĠiunii clericale, impun societăĠii de canonici o
riguroasă etichetă.
Plecând de sus, de la canonicul nr. 1 până în josul scării, la canonicul –
mi se pare – nr. 20, fiecare treaptă este strict delimitată úi exteriorizată, pentru
ori úi cine, de titlul respectiv.
ùi în raporturile dintre cuvioúii părinĠi, nu numai că lipseúte simplitatea
úi naturaleĠea mediului rustic, în care e aúezat Blajul, dar domină un ceremonial
riguros úi pompos, care stăpâneúte orice manifestare, orice cuvânt, orice gest,
fiecare pas al vieĠii.
Formele de obsequiositate onctuoasă nuanĠează imediat, pentru un
cunoscător, rangul ierarhic al fiecăruia.
Când părinĠii canonici îúi adresează unul altuia cuvântul, unghiul încli-
nării reverenĠioase úi titulatura îi aúază pe fiecare la locul cuvenit: „Serenitatea
Voastră”, „Ilustritatea voastră”, „EminenĠa Voastră” – sau „Serenisime”,
„Ilustrisime”, „Eminentisime”...
Nu útiam măcar dacă „serenitatea” úi „serenisimul”, de pildă, desem-
nează aceeaúi măsură de înălĠare eclesiastică; ùi ce mă fac, nenorocitul de
mine, dacă cumva voi da într-un „serenisim” cu „ilustrisim” – úi prin aceasta,
fără să vreau, îl voiu jigni de moarte în simĠul lui de onorifică demnitate? (...).
Dar sub această formă de pompoasă politeĠă úi de tămăioasă smerenie
trăiau niúte bieĠi oameni cu nevoi úi necazuri, cu ambiĠiuni nesatisfăcute, úi care
trebuiau să ducă lupta grea, pentru a-úi satisface trebuinĠele sau a-úi ameliora
viaĠa, în acea atmosferă a claustrelor mănăstireúti, pe care numai disciplina de
fier a vestitei Propaganda Fide din Roma, poate să le încătuúeze úi să le dea
această sacramentală exteriorizare.
ùi aici d. Iuliu Maniu a găsit cea dintâi arenă, pentru a-úi desfăúura
acĠiunea úi a-úi afirma talentul de conducător.
Pentru ca un canonic nr. 12, să spunem, sărind peste cel cu nr. 11, să
poată ajunge la nr. 10, câte stratageme, câte combinaĠiuni, conciliabule, mine úi
contramine, exploziuni de bucurie úi de otrăvită deznădejde, – toate însă dosite
sub masca serenităĠii úi a resemnării apostolice (...).
ùi până úi alegerea unui regent nu e pentru el (Maniu– n.n.) decât o
numire a unui fel de supra-canonic nr. 1 (Înaltisimul”) – care se efectuează
după aceleaúi metode úi cu aceeaúi artă...
Din supravieĠuirile pontificatului din Blaj provine úi incapacitatea de a
54
merge pe o cărare dreaptă úi luminoasă, preferinĠa pentru căi subterane úi
întortocheate úi evoluĠiuni tenebroase, spiritul de tagmă călugărească úi o
necruĠătoare netoleranĠă faĠă de orice individualitate care se afirmă, faĠă de
orice bănuială de superioritate sau măcar de independenĠă intelectuală” (16).
Nu credem că în dieceza de Cluj – Gherla situaĠia să fi diferit
prea mult.
Debutul brutal al persecuĠiei din 1948 a spulberat structura
diecezană úi colegiul capitular: după riguroasele detenĠii, după
domiciliile obligatorii strict supravegheate, vârsta biologică îúi
spunea cuvântul. După trecerea la cele veúnice a can. George
Vidican (1971), a can. Cosma Avram (1976), a can. Titus Mălai
(1978), singurii canonici supravieĠuitori ai vechii gărzi erau Nicolae
Pura úi episcopul Dr. Ioan Chertes; Vidican, Avram úi Pura s-au
implicat adânc în reorganizarea clandestină a diecezei. Ioan Chertes
s-a îmbolnăvit în timpul ultimei detenĠii (1956-1964) úi era retras la
Năsăud, la familia pr. ğărmure, unde era în mod tenace izolat de
confraĠii săi, chiar úi când boala i s-a estompat (17).
După moartea can. Cosma Avram (în 1976), pr. canonic
Nicolae Pura a decis în 9.11.1978 reconstituirea capitlului diecezan
cu următoarea structură:
1. canonic Nicolae Pura, ordinarius substitut
2. canonic Dr. Silvestru Augustin Prunduú, OSBM (2.05.1915, Căúei,
Cluj –25.09.2004, Cluj) provicar general I (18)
3. canonic Tertulian Langa (n. 26.10.1922, Târgu Mureú, MS) (19)
provicar general II
4. canonic Gheorghe NeamĠiu (n. 27.12.1919, Toltiur – Someú) (20)
5. canonic Nicolae Plăianu (n? – după 1992?) (21)
6. canonic Romulus Gorcea (20.01.1919, Gârbău, Cluj – 14.01.2005,
Cluj) (22)
După decesul lui Nicolae Pura (Mărgineni, Bacău 10.08.1981)
Pr. dr. S.A. Prunduú a preluat conducerea diecezană, iar capitlul a
fost completat cu persoana pr. canonic Matei Boilă (n. 17.04.1926,
Blaj) úi cu pr. Sabin Gavril Dăncuú (n. 22.11.1930 Ieud,
MM-13.07.200 Cluj-Napoca) (23).
Noul capitlu diecezan trebuia să-úi desfăúoare activitatea în
condiĠii de clandestinitate úi în stare de necesitate canonică.
Pentru cetăĠeanul de rând al Republicii Socialiste România
anii ’80 au însemnat anii unor drastice raĠionalizări alimentare, anii
55
cenzurii corespondenĠei úi a interceptărilor telefonice, anii în care
obĠinerea unui paúaport era un privilegiu (ca úi posibilitatea unor
călătorii în Ġările occidentale; din 1987 s-au înăsprit úi condiĠiile de
călătorie în Ġările socialiste cu program reformist), anii în care
maúinile de scris trebuiau declarate anual la MiliĠie úi reînnoită
autorizaĠia de posesiune a lor, anii în care reducerea datoriei externe
s-a făcut pe baza unui regim draconic impus populaĠiei. (24).
În acelaúi timp Securitatea îúi stabilea ca obiectiv prioritar
supravegherea, controlul, utilizarea mijloacelor specifice pentru a
paraliza activitatea cultelor religioase, un accent deosebit fiind
acordat celor ce „întreĠineau legături cu Vaticanul” (a se vedea
„Program de măsuri pentru prevenirea úi contracararea activităĠii
duúmănoase desfăúurate împotriva Ġării noastre sub acoperire
religioasă” din 16.05.1981 (25).
LegislaĠia socialistă modificată prin noul Cod Penal din 1968
avea un caracter represiv: infracĠiunile contra securităĠii statului erau
considerate: trădarea (a. 155), spionajul (a. 159), atentatul (a. 160),
subminarea puterii de stat (a.162), diversiunea (a.163), subminarea
economiei naĠionale (a.165), propaganda împotriva orânduirii
socialiste (a.166), trecerea frauduloasă a frontierei (a.245). Asocierea
în grup era considerată o circumstanĠă agravantă (26).
Dacă în 1967 pentru celebrarea unui serviciu religios la
domiciliu se risca o pedeapsă de 3 ani închisoare (cazul pr. Vasile
Chindriú úi Ieronim ùuúman), în 1978 hirotonirea clandestină a unui
preot era motivul mobilizării unor forĠe semnificative ale SecurităĠii
(cazul „flagrantului” de la Coplean) (27).
DiplomaĠia Sf. Scaun fiind tributară concordiei cu statele
comuniste („Ostpolitik”), condiĠionată úi de dialogul ecumenic cu
celelalte confesiuni (Biserica Ortodoxă Română fiind un partener ex-
trem de curtat úi de apreciat), a urmărit prioritar rezolvarea pro-
blemei romano-catolice din România, úi nu a celei greco-catolice.
Odată cu numirea unor administratori apostolici „ad nutum S. Sedis”
pentru diecezele latine din România, cu placetul guvernului de la
Bucureúti, situaĠia romano-catolicilor din România a căpătat, în
opinia diplomaĠiei Sf. Scaun, un plus de stabilitate. (28).
TentaĠia celebrării în rit latin a fost majoră pentru unii ex-
ponenĠi ai ierarhiei greco-catolice, ideea fiind îmbrăĠiúată în 1956 de
56
episcopul Ioan Ploscaru, discutată între greco-catolicii din Exil, úi
preluată de Departamentul SecurităĠii Statului. (29).
Dacă Ioan Dragomir, administrator apostolic clandestin al
diecezei unite de Maramureú, episcop titular de Palaeopoli, úi
proiedru episcopal, era împotriva acestei soluĠii, fiind secondat de
Alexandru Todea úi ulterior de episcopii Octavian Cristian, Justin
ùtefan Paven, úi de Emil Riti, sprijiniĠi din Exil de Msgr. Octavian
Bârlea. Pr. Nicolae Pura, Msgr. Coriolan Tămâian (ordinarius al
diecezei unite de Oradea-Mare) úi Pr. Silvestru Augustin Prunduú au
fost favorabili fie latinizării, fie frecventării bisericilor latine a
greco-catolicilor rezistenĠi. (30) Activitatea pr. Ioan Vasile Maria
Ungureanu (n.4.04.1926, Sagna NT-31.10.1996, Cluj-Napoca),
principalul corifeu al creării unei biserici latine românofone în
Transilvania, a fost încurajată de Pr. S.A. Prunduú. Beatificarea lui
Ieremia Costist Valahul (m. 1625, Napoli) din 30.10.1983, la Roma,
a fost un eveniment extrem de stimulant pentru pr. Ungureanu úi
Prunduú, fapt ce l-a consternat pe episcopul Alexandru Todea, acesta
expediindu-i Pr. Prunduú o telegramă de dezavuare în 7.10.1983
(31). Problemele legate de clarificarea puterii ordinariale din dieceza
de Cluj – Gherla (jurisdicĠia fiind disputată de pr. Emil Riti, con-
sacrat episcop în 18.04.1985 de către Ioan Dragomir, úi de Pr. Prun-
duú, care se legitima din ereditatea lăsată de can. Nicolae Pura)
precum úi statutul jurisdicĠional incert al episcopului Ioan Chertes,
îngreunau bunul mers al diecezei de Cluj – Gherla din
clandestinitate. (32).
Odată ce poziĠia Pr. Prunduú devenise nesigură în ochii episco-
pului Todea (devenit din 30.04.1985 proiedru episcopal, úi prin
întrunirea ordinarilor din 14.03.1986 asumându-úi titlul mitropolitan,
contestat atât de Msgr. Tămâian, cât úi de episcopii succesori ai lui
Dragomir) acesta a făcut demersurile necesare pentru a prelua
jurisdicĠia asupra Clujului, în calitate de administrator apostolic,
fiind sprijinit activ de pr. canonic Tertulian Langa. (33).
Pr. Tertulian Langa, iniĠial într-o legătură strânsă de prietenie
cu episcopul Riti (34), în urma unor necesităĠi materiale imperative
(inclusiv în folosul diecezan), a abandonat cauza acestuia, preferând
susĠinerea Pr. Prunduú (februarie 1986) úi ulterior preluarea
administraĠiei din partea lui Todea, care l-a confirmat ca vicar
57
general diecezan (35). Astfel în vara anului 1987 situaĠia diecezei s-a
stabilizat, capitlul fiind dinamizat de puterea de muncă úi de
iniĠiativele pr. vicar general, canonic Tertulian Langa.
Sarcinile capitlului erau numeroase:
1. luarea în evidenĠă a preoĠilor diecezei de Cluj – Gherla, clarificarea
situaĠiei preoĠilor uniĠi aparĠinând altor dieceze dar stabiliĠi la Cluj, sau
aparĠinând unor ordine monahale, fiind astfel extempĠi de ordinariatul
diecezan.
2. Perpetuarea sacerdoĠiului greco-catolic în condiĠii de clandestinitate.
3. InstrucĠia teologică necesară acestui scop.
4. Întărirea autorităĠii noii conduceri diecezane.
5. Clarificarea listelor „Charitas” úi a celor consideraĠi potriviĠi să
beneficieze de ajutoarele acestea. Aici intervenea un conflict major de interese
cu episcopul Emil Riti, acesta fiind delegat în precedenĠă să se ocupe de
această problemă, chiar de către episcopul Todea.
6. Căutarea unor noi raportări cu autorităĠile statului.
7. Posibilitatea trimiterii unor tineri la studii în străinătate (!)
8. Rezolvarea unor probleme pastorale cu impact major în viaĠa
credincioúilor (mai ales cele referitoare la matrimoniu).
9. Nu în ultimul rând, stabilirea, unui cadru ordonat, codificat juridic,
pentru funcĠionarea bună a autorităĠii diecezane.
10. RelaĠiile cu B.O.R., cu preoĠii ortodocúi reîntorúi la B.R.U., cu
eventualii preoĠi ortodocúi doritori să se convertească la catolicism, cu Biserica
Latină etc.
Documentele úedinĠelor capitulare din perioada septembrie
1987 – septembrie 1989 dovedesc tocmai implicarea canonicilor în
aceste eforturi. Cu ce randament însă?
Documentele capitulare evidenĠiază propuneri pentru un statut
capitular, ce va fi redactat într-o formă definitivă ameliorată după
CIC 1983, precum úi crearea statutelor unui tribunal matrimonial.
Demersurile pentru trimiterea la studii a unor tineri teologi,
preoĠi sau călugări (Pius Miclăuú, Ioan Iosif Furtună, Ovidiu Horea
Pop, Roman Tarcisiu – trimiúi la studii între 1987 – 89) au fost
încununate de succes, chiar dacă au presupus colaborări úi înĠelegeri
extrem de serioase úi de precise cu Ministerul Afacerilor Interne úi
Departamentul SecurităĠii Statului. (A nu se uita condiĠiile anilor
1987-88, de extremă izolare a României: o figură precum Nadia
Comăneci a putut ajunge în Occident doar fugind peste graniĠă în
noiembrie 1989).
58
Clarificarea listelor cu ajutoare provenite de la „Charitas” -ul
eclesiastic a fost de asemeni un obiectiv atins, în ciuda riscului la
care erau expuúi unii preoĠi neobedienĠi directivelor superioare (36).
Un succes notabil l-au avut pregătirile clandestine pentru
studiul sistematic al teologiei, precum úi formarea spirituală
corespunzătoare. Casa Pr. canonic Matei Boilă (Calea Turzii, nr. 45)
a devenit loc de întâlniri, de celebrări liturgice, de conferinĠe cu
subiect teologic úi istoric, la fel mănăstirea bazilitană din casa Pr.
Prunduú (str. Gheorghe Lazăr, nr. 20). De altfel, părintele Prunduú a
reuúit finalizarea construcĠiei unui cavou-capelă în Cimitirul
Cluj-Mănăútur, în care au fost înhumaĠi monahii bazilitani, înainte de
anul 1988. Locul este adecvat úi celebrărilor liturgice.
Centralizarea datelor preoĠilor diecezani úi a celor aparĠinând
Ordinului Sf. Vasile cel Mare [(OSBM – de fapt ordinul bazilitan al
Sf. Iosafat, ucrainean, provincia română Sf. Petru úi Pavel al acestuia
fiind exponenta monahală a acestui ordin în România, sub sigla
OSBM, începând cu 1937 (37)] a fost finalizată, deúi operaĠia a pre-
supus riscuri însemnate. O listă de 110 preoĠi diecezani clandestini
putea constitui oricând un corp delict, folosit ca o eventuală probă a
existenĠei unui „grup organizat cu activitate antisocialistă”. Analog
úi pentru membrii OSBM, fie ei ai ramurii masculine sau ai celei
feminine. Realizarea dezinvoltă a acestor centralizări demonstrează
indirect o concordie între autorităĠile statului úi conducerea
superioară diecezană. (38).
RelaĠiile cu ordinariul diecezan (Alexandru Todea, admi-
nistrator apostolic clandestin al arhidiecezei Blajului úi a diecezei de
Cluj – Gherla, proiedru episcopal din 30.04.1985) au fost îmbu-
nătăĠite. Alexandru Todea a fost de repetate ori la Cluj, începând cu
1985, fiind primit cu dragoste úi speranĠă. Din 1987 cu ocazia
sărbătorilor de poruncă Alexandru Todea trimitea în mod regulat
pastorale, multiplicate prin dactilografiere úi răspândite preoĠilor, cu
un bogat conĠinut teologic: acest lucru intra în atribuĠiile sale ordi-
nariale. Clujul a fost centrul în care s-a insistat pentru ca Alexandru
Todea să-úi asume titlul de mitropolit (improvizându-se úi alegerea
lui din 14.03.1986), deúi datorită stării de necesitate canonică acest
fapt nu a fost recunoscut de Sf. Scaun, iar el însuúi dorea să renunĠe
la acest titlu (39).
59
RelaĠiile cu Sf. Scaun s-au îmbunătăĠit, mulĠi preoĠi primind
aprobări pentru a vizita Roma úi a contacta oficialităĠi pontificale: Pr.
S.A. Prunduú (1981, 1983), Pr. V.M. Ungureanu (1983, 1985-86,
1987, 1989), episcopul Emil Riti (1985), Msgr. Coriolan Tămâian
(1986) canonic Tertulian Langa (1986), pr. Iosif Sabău (1986, 1989),
Pr. Ioan Iosif Furtună, OSBM (1987), canonic Sabin Gavril Dâncuú
(1988-89), pr. Camil Pavel Peteu, OSBM (1985) etc. (40).
În pofida acestor vizite frecvente, unitatea intra úi
interdiecezană nu s-a putut realiza. Care sunt cauzele?
1. OficialităĠile Sf. Scaun nu doreau iritarea guvernanĠilor de la
Bucureúti, dorind menĠinerea status-quo-ului, de altfel perfectibil, pentru
Biserica Latină.
2. Vizitatorii din România (care nu cereau azil politic în Apus) erau
priviĠi în cel mai bun caz ca agenĠi ai Departamentului Cultelor, dacă nu chiar
agenĠi sub acoperire; acestora li se comunica ceea ce doreau ei să audă (41).
3. Solicitarea de ajutoare (stipendii liturgice, burse de studiu, ajutoare
Charitas, sprijin pentru lucrări propagandistice – Cazul Ungureanu úi lucrarea
îngrijită de el despre ceangăii moldoveni) îi situau pe vizitatorii români în
postura solicitanĠilor, care nu puteau pretinde.
4. Vizitatorii români erau clasificabili în două categorii: cei de rit latin úi
rezistenĠi greco-catolici. Fiecare categorie îúi urmărea propriile obiective;
îndrumările erau date deci corespunzător.
5. Cei ce se întorceau de la Roma erau tributari propriului subiectivism,
reĠinând sau transmiĠând acasă mesaje dorite de autorităĠile (eclesiastice sau
statale) superioare.
6. Canoniútii Sf. Scaun erau nedumeriĠi de modul în care eclesiasticii
din România interpretau starea de necesitate canonică úi consecinĠele ei.
Deúi se făceau presiuni asupra lui Alexandru Todea să se
deplaseze la Roma (pentru confirmarea titlului mitropolitan, pentru
dobândirea paliului – semn liturgic al comuniunii mitropolitane cu
Sf. Scaun), acesta, adoptând o soluĠie perspicace, prudentă, a refuzat
să o facă.
RealităĠile cu confraĠii romano-catolici nu au fost optime, mai
ales după introducerea diversiunii ritului latin român în Transilvania.
Dacă preoĠii greco-catolici găseau în Moldova posibilitatea
ocazională a unor stagii pastorale, în arhidieceza latină a Bucureú-
tilor acest fapt nu a fost posibil, nu doar dintr-o elementară prudenĠă
a ierarhiei latine, ci úi datorită acĠiunii contradictorii a ierarhiei
greco-catolice. În arhidieceza latină de Bucureúti consacrările epis-
60
copale efectuate de Î.P.S. Ioan Dragomir erau considerate perfect
canonice (P.S. Ioan Robu fiind transparent informat asupra
canonicităĠii acestui demers), iar dispoziĠiile contrare de peste
CarpaĠi stârneau interogaĠii legitime (42).
Capitlul diecezan de Cluj – Gherla nu a fost capabil să solu-
Ġioneze într-un mod constructiv problema celor 3 episcopi sfinĠiĠi de
Ioan Dragomir. Documentele capitulare fac apel la o interpretare
suspectă a stării de necesitate, úi la un argument istoric (cel al
ternarelor) lipsit de consistenĠă. Aceleaúi documente propun doar
soluĠii punitive, nicidecum soluĠia unei apropieri, a unei „sanatio în
radice”, a unei recuperări a celor trei episcopi. Este consternantă
această poziĠie, dovedind cu totul alte priorităĠi (părerea autorităĠilor,
conservarea aritmeticii factorilor de decizie eclesiastică, controlul
asupra ajutoarelor, úi deci asupra beneficiarilor acestora) decât cele
eclesiastice. AcuzaĠia de „ionelism” adusă episcopilor Octavian
Cristian úi Justin ùtefan Paven a fost deplasată, de „ionelism” su-
ferind úi P.S. Ioan Suciu, P.S.. Ioan Dragomir, P.S. Alexandru
Todea, P.S. Tit Liviu Chinezu, P.S. Iuliu HirĠe sau, după ce s-a
convins, chiar úi Cardinalul Hossu. Independent de autenticitatea
fenomenelor spirituale ce o însoĠeau pe M. Maria Ionela Cotoi,
meditaĠiile dictate de aceasta au un conĠinut anticomunist clar, fapt
ce o onorează, grupul ei fiind un grup opozant împotriva totalitaris-
mului marxist ateu. (43).
Adoptarea unei linii canonice punitive, lipsită de orice
tentativă spirituală, constructivă, de reconciliere, a reprezentat o
regretabilă eroare, ba mai mult, o gafă, asemeni repudierii activităĠii
protestare, în favoarea relegalizării B.R.U. conduse de Dna. Doina
Cornea (44).
Un alt obiectiv cu finalitate neclară a fost cel al reformei
liturgice bizantine. În condiĠiile stării de necesitate s-au acordat
anumite facilităĠi pentru celebrarea prescurtată a Sf. Liturghii. Aceste
facilităĠi au devenit obiúnuinĠă. Exemplul greúit înĠeles al reformării
ritului latin, impus de Conciliul Vatican al II-lea úi de Paul al VI-lea
(1969) a constituit un stimulent pentru încercarea unor soluĠii
similare în ritul bizantin, deúi Conciliul proclamă ferm reforma doar
pentru ritul latin (45). S-a ajuns în situaĠia în care fiecare preot să
improvizeze, practicile de pietate latine introduse în perioada
61
interbelică generalizându-se úi implantându-se în ritul bizantin úi aúa
„subĠiat” al greco-catolicilor români, rezultând o hibridizare a ritului.
Dacă limba liturgică poate fi periodice îmbunătăĠită (un exemplu
constructiv este cel al Psaltirii can. Tertulian Langa, acesta având un
talent literar indiscutabil), altceva este intervenĠia asupra tipicului
sau suprimarea (adesea arbitrară, subiectivă) a unor rugăciuni, rituri
sau sacramentale. Ritul bizantin fiind de o bogăĠie teologică imensă,
definit prin sinteza lex orandi – lex credendi, orice alterare în acest
sens poate păgubi úi mesajul dogmatic multisecular al acestuia. În
plus s-a creat un efect propagandistic extrem de favorabil Ortodoxiei
(renumită prin rigoarea conservării liturgice) úi acuzei aduse de
Aceasta în defavoarea Bisericii Unite prin care se urmăreúte
„schimbarea legii” sau latinizarea progresivă a credincioúilor.
Un argument puternic l-au găsit úi cultele neo-protestante,
unde cultul divin este în permanentă improvizabil, adaptabil oricărei
modernităĠi, iar teologia soteriologică extrem de comodă.
Practic prin măsurile de alterare liturgică unul din rosturile
Bisericii Române Unite, rost fundamental în cei mai bine de trei
secole de existentă, acela de a reface unitatea credincioúilor bizantini
cu Scaunul Apostolic Roman, a fost anulat.
O neîndemânare similară a avut capitlul diecezan (la
indicaĠiile unor episcopi) când a tratat problema clericilor ortodocúi,
foúti uniĠi, sau vechi ortodocúi, care ar fi dorit să se întoarcă la Unire.
Dacă preoĠii întorúi la unire erau puúi să-úi dispună testamentar o
înmormântare cu un preot catolic, fapt perfect explicabil, refuzarea
comunicării in sacris cu confraĠii lor ortodocúi era o măsură bizară
pentru anii 1987 (după mega – întâlnirile ecumenice lansate de Papa
Ioan Paul II, ex. Assisi). Intercomuniunea se aplicase în lagăre úi în
închisori (mărturiile foútilor deĠinuĠi politici fiind unanime în acest
sens), ba chiar úi unor notorii cazuri interbelice: arhimandriĠilor
Theodosie Bonteanu úi Daniil Ciubotariu. La fel impunerea
penitenĠelor úi ridicarea excomunicării, odată ce documentele
Conciliului Vatican II au lansat conceput de „biserici surori” (46)
Atmosfera de rigoare canonică degajată din dispoziĠiile codificate în
documentele capitulare sunt străine unei mentalităĠi a „întoarcerii
fiului risipitor” (Luc. 15: 11-32), „a lucrătorilor plătiĠi ai viei“ (Mat.
20: 1-16) etc. Este perfect adevărat că cei care au defectat de la
62
preoĠia catolică în timpul persecuĠiei, refuzând prigoana, temniĠa sau
lagărul, nu pot fi egalaĠi cu cei care au acceptat Golgota Bisericii,
totuúi a fi preot, chiar úi ortodox, este mult mai respectabil decât a
abandona definitiv starea clericală, inclusiv în viaĠa privată (deci nu
este cazul preoĠilor clandestini, obligaĠi la un serviciu civil).
Resentimentele faĠă de B.O.R. din ğară, privită doar prin faptele
triste din 1948-49 sunt de asemenea perfect comprehensibile; se
ignoră însă că în Exil Biserica Ortodoxă Română prin exponenĠii ei
s-au solidarizat cu B.R.U. în semn de comuniune frăĠească,
exprimând sentimente formale de compasiune úi repudiind
samavolniciile din ğară înaintea autorităĠii Papei Pius XII (47).
Din nefericire, strategia misionară de a recupera preoĠii neuniĠi
a fost astfel viciată.
Astfel dieceza de Cluj – Gherla la finele anului 1989 avea un
aparat tehnic bine pus la punct, un cadru juridico-canonic coerent
articulat úi un control relativ asupra surselor de finanĠare; mai mult,
canonicii aveau o impresionantă „literatură de sertar”, care la
momentul oportun ar fi putut fi publicată. Cu toate acestea, disiparea
forĠelor (prin atitudinea refractară faĠă de episcopii consacraĠi de
Ioan Dragomir), atitudinea ambiguă faĠă de propria tradiĠie liturgică,
tensionarea relaĠiilor cu clerul romano-catolic, rezervele excesive cu
care era privit clerul ortodox, adică tocmai idealurile spirituale care
justificau o strategie úi o tactică eclesiastică specifică Bisericii
Române Unite erau alterate. În consecinĠă prăbuúirea regimului
comunist ceauúist în Decembrie 1989 a luat prin surprindere nu
numai structurile diecezane din Cluj – Gherla, ci întreaga conducere
a B.R.U., cu excepĠia congregaĠiilor M. Ionela úi a episcopului Justin
ùtefan Paven (48).
Această nepregătire a fost cauza comportamentului contradic-
toriu pe care B.R.U. l-a afiúat după 1989, comportament în mare
măsură responsabil de tribulaĠiile pe care această Biserică le suferă úi
astăzi.
Dacă atitudinea intransigentă a Ortodoxiei era cunoscută, dacă
misionarismul agresiv úi eficient al cultelor neoprotestante era bă-
nuit, invazia cultelor pseudo-orientale, de sorginte teosofică precum
úi a hedonismului consumist din Apus, de o virulentă ieúită din
comun, nu au fost nici măcar intuite de conducerea B.R.U.
63
RevoluĠia din Decembrie 1989 a însemnat pentru B.R.U.
sfârúitul clandestinităĠii. Câteva persoane au útiut să valorifice acest
moment în folosul Bisericii: episcopul Justin ùtefan Paven, can.
Matei Boilă, Dna. Doina Cornea úi revoluĠionarul Alin BărbănĠan.
Primul a reuúit ca în seara de 24.12.1989 să se adreseze prin
intermediul TVR, făcând cunoscută ğării supravieĠuirea acestei
Biserici; can. Boilă, în dimineaĠa zilei de 22.12. a fost ales preúedinte
executiv al Comitetului de Renaútere NaĠională din Cluj (preúedinte
de onoare fiind Doina Cornea) (49), Dl. Alin BărbănĠan fiind unul
din primii revoluĠionari care au pătruns în sediul JudeĠenei de Partid
Cluj, fiind cooptat în Consiliul FSN. Acesta din urmă, beneficiind de
susĠinerea morală a episcopului Ioan Chertes a redactat o cerere de
relegalizare a B.R.U. (50). Meritul fundamental în suprimarea
decretului 358/1.12.1948 i-a revenit Dnei. Cornea, care prin discuĠii
purtate cu Dumitru Mazilu l-a determinat pe acesta ca prin Decretul
Lege nr. 9/31.12.1989 să abroge pe cel din 1948 (51).
RevoluĠia a permis emisarilor Sf. Scaun să sosească în
România úi să ia contact cu realităĠile catolice locale, fără a mai fi
necesari intermediari din partea Departamentului Cultelor sau preoĠi
controlaĠi de alte instituĠii ale Statului. În 3.01.1990, la Alba-Iulia, în
sediul episcopiei romano-catolice, Msgr. Colasuonno a fost încon-
jurat de toĠi ordinarii diecezani catolici (de ambele rituri), tentativele
episcopiilor Paven úi Riti de a fi acceptaĠi la acest dialog eúuând.
Acelaúi emisar al Sf. Scaun a avut o întâlnire numai cu ordinarii
greco-catolici, care au dorit consolidarea propriei poziĠii. Momentul
a reprezentat úi o separare a celor două probleme catolice (cea latină
úi cea greco-catolică), cele două mari străni catolice urmându-úi din
acest moment obiective separate, unitatea catolică manifestându-se
mai mult ca o solidarizare morală. Contactarea de către T. Langa a
lui Dumitru Mazilu în 11.01.1990 pentru a-l familiariza cu
revendicările greco-catolice a fost un act tardiv, din 12.01.1990
poziĠia politică a lui Dumitru Mazilu fiind într-un declin evident,
noii guvernanĠi fiind ocupaĠi cu preluarea, consolidarea úi gestio-
narea Puterii, problema greco-catolică fiind în ochii acestora un
bruiaj suplimentar.
Demersurile fruntaúilor greco-catolici către ierarhii ortodocúi
au fost infructuoase, cu excepĠia Mitropoliei Banatului, Biserica
64
Ortodoxă Română deúi aflată într-o criză profundă repliindu-se rapid
(53).
La Cluj ratarea primirii în B.R.U. a episcopului Emilian
Birdaú, în 11.01.1990, úi ulterior a unui grup de preoĠi ortodocúi din
teritoriu, care au fost respinúi in corpore de factorii de decizie clujeni
(pe motivul ridicol că aceútia urmează a fi recatehizaĠi (!) (54), deúi
solicitanĠii veneau úi cu asentimentul propriilor parohieni, a
constituit o eroare nu numai tactică, ci úi strategică majoră.
AudienĠa concesă episcopului Alexandru Todea de către noul
ministru al Cultelor, Prof. Nicolae Stoicescu, a fost de asemenea ne-
concludentă. Fiind respinse poziĠiile moderate ale Pr. dr. S.A. Prun-
duú úi ale pr. Vasile Hossu (cei doi cereau cumpărarea unor aparta-
mente în cartierele noi, lipsite de biserici, úi amenajarea de capele,
stimulându-se astfel recuperarea credincioúilor), ale P.S. Ioan
Ploscaru (adept al negocierilor, al unei retrocedări progresive), sau a
capitlului clujean (poziĠie moderată, vizând trecerea progresivă în
proprietate a bisericilor úi folosirea alternativă a acestora, acolo unde
există o biserică fostă greco-catolică úi două comunităĠi), Î.P.S.
Alexandru Todea secondat de can. T. Langa a cerut „restitutio in
integrum” a proprietăĠilor B.R.U. Din partea Guvernului s-a propus o
restituire pe baza unui recensământ confesional, urmând ca o
comisie mixtă să decidă, cu aportul organelor locale de stat,
repartizarea bisericilor. PoziĠia lui „restitutio in integrum” nu a mai
fost abandonată, fiind impusă úi celorlalĠi ordinari greci-catolici, în
timp ce Guvernul a rămas la poziĠia anterioară, cerând în plus
„relegalizarea Bisericii unite”. (55) Pe baza acestui conflict de
interese úi a replierii fulgerătoare a ierarhiei B.O.R., problema
greco-catolică nu a putut fi soluĠionată, fiind permeabilizată
diversiunilor úi a unei perpetue stări conflictuale (56).
Între timp în 14.03.1990 prin anunĠul oficial al Sf. Scaun al
numirilor noilor episcopi diecezani pentru ambele rituri ale Bisericii
Catolice din România, starea de necesitate canonică a B.R.U. a luat
sfârúit. A început o nouă epocă în istoria B.R.U., pentru care
realităĠile eclesiastice interbelice au ajuns o duioasă amintire....
Ezitările în alegerea tacticii úi strategiei eclesiastice, erorile inerente
începutului, oscilaĠiile rituale, lipsa coeziunii interne, au împiedicat
revenirea credincioúilor sau a preoĠilor din B.O.R. în B.R.U. în
65
numărul estimat, observându-se o hemoragie a propriilor credincioúi
spre alte confesiuni (57), ceea ce a accentuat impresia provizoratului
în diversele manifestări ale B.R.U.
Documentele pe care le publicăm reprezintă o radiografie a
vieĠii diecezane din Cluj, între 1987 úi primăvara lui 1990.
Necesitatea publicării lor este evidentă, cu cât există fericitul caz în
care autorul majorităĠii acestor documente trăieúte, fiind martor la
anumite momente fundamentale din istoria diecezei.
Procesele verbale capitulare au fost redactate într-un registru
de contabilitate, format A4, scrise cu pix, între 11.09.1987 úi
10.02.1990. Documentele sunt redactate unul în continuarea
celuilalt.
Procesele verbale ale adunărilor cu publicul au fost redactate
pe filele unei agende, iar cele între 10.02.1990 úi 22.03.1990 pe coli
albe, tip A4. Limba documentelor este uneori greoaie, sintaxa fiind
expresia stării de emotivitate în momentul consemnării ideilor; nu se
exclude úi particularitatea graiului ardelean a unora din protagoniúti.
După 1990 sesizăm úi o timidă încercare de folosire a vechii
ortografii, cea dinainte de 1952. Există multe prescurtări, sau
eliminări a i-ului final, datorită grabei redactării. Documentele
capitulare sunt însoĠite úi de câteva documente anexe, care întregesc
în chip fericit ideile consemnate în procesele verbale. ObservaĠii vor
fi făcute úi pe parcursul prezentării documentelor.
Documentele au mai fost citate úi analizate în următoarele
lucrări: Făgăraú, Sabin – „Activitatea legislativă a Colegiului
Capitular al Eparhiei de Cluj – Gherla în perioada 1987-1990” (în
Studia, t.cat. 2004. nr. 1, p. 323-330), Idem – „L’insegnamento
teologico clandestino a Cluj-Napoca tra gli anni 1969-1990” (in
Studia, t.cat. 2006, nr. 1,p. 51-60) úi în Birtz, Remus Mircea –
„Episcopul Emil Riti (1926-2006) Tentativa unei recuperări
istoriografice“, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2006, p. 56-58.
Acum ele se publică integral, pentru prima dată.
Note úi observaĠii
1) Bojor, Victor – „Canonicii diecezei greco-catolice de Gherla, acum de Cluj
– Gherla 1857-1937”, Cluj, Fondul CărĠilor Fundare, 1937, p. 18-22.
2) Grama, Alexandru – „InstituĠiile calvinesci în biserica românească din
66
Ardelu, fasele loru în trecutu úi valoarea loru în presente. Studiu
istoricu-canonicu”, Blasiu, Tip. Seminariului, 1895, p. 147-158.
3) Ibidem p. 128-137.
4) Dumitran, Daniel – „Un timp al reformelor. Biserica Greco-Catolică din
Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob (1782-1830)”,
Bucureúti, Ed. Scriptorium, 2005, p. 259-283, p. 234-258.
5) Sima, Ana Victoria – „Vizitele nunĠilor apostolici vienezi în Transilvania
(1855-1868)”, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2003, 2 vol.,
I, p. 221.
Eadem – „O episcopie úi un ierarh”, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară
Clujeană, 2003, p. 76-97.
Ultimul volum este dedicat episcopiei unite de Gherla úi fondării acesteia.
6) „Conciliul Provincialu primu alu Provinciei Bisericesti Greco-Catolice
Alba-Iulia úi Făgăraúiu tienutu la anul 1872”, Blasiu, 1886, ed. a II-a, p.
37-39, 41.
„Conciliul Provincialu alu doilé alu Provinciei Bisericesci Greco-Catolice
Alba-Iulia úi Fagarasiu tienutu la anulu 1882”, Blasiu, ed. a II-a, 1886, p.
81-101.
7) CIC 1917 Senior este accesibil (ca úi CIC 1983) în spaĠiul cibernetic, în
site-ul http: www.catho.org.
8) Despre activitatea diversionistă a canonic Emil de Luga a se vedea: S.R.I.
„Cartea Albă a SecurităĠii. Vol. I. 23 august 1944-30 august 1948”
Bucureúti, Ed. Romcartexim, 1997, p. 437 (doc. 353). Din 21.03.1948 de
Iuga s-a angajat cu scop diversionist în slujba SiguranĠei, dorind
compromiterea lui I. Hossu úi integrarea greco-catolicilor în ortodoxie,
pretinzând pentru sine un post de mitropolit la Cluj.
Hossu, Iuliu – „CredinĠa noastră este viaĠa noastră. Memoriile Cardina-
lului Iuliu Hossu”, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină, 2003, p.c. 92-94,
calomniile lui de Iuga l-au impresionat úi pe sibariticul Dr. Petru Groza.
Vasile, Cristian – „Episcopia de Cluj – Gherla în anul 1948”, în Studia t.
cat., 2004, nr. 1, p. 211-216.
Nicula, Alexandru – „Cristos răstignit a doua oară?”, Cluj-Napoca, Ed.
ViaĠa Creútină, 2003, p. 17-21.
Idem – „Arhivele încep să vorbească”, în D.Cr. 2003, 7 (160), p. 1-3, 8
(161) p. 1-3
Idem – „Adio cazul «Monsenior dr. Emil Iuga»”, în D.Cr. 2003, 10 (163),
p. 4-6.
Idem – „Noi lămuriri utile din perioada comunistă”, în D.Cr. 2007, nr. 3-4,
p. 13-16.
Idem – „Ultimele ecouri ale perioadei de grea persecuĠie”, în D.Cr. 2007,
nr. 7-8, p. 8-12.
9) Plăianu, Clemente – „Canonicul dr. Cosma Avram 90 de la naútere úi 20 ani
67
de la deces”, în V.Cr. 1996, 17 (159), p. 3.
BăinĠan, Valentin – „Martiri úi mărturisitori ai Bisericii Române Unite cu
Roma, greco-catolică, din Eparhia Maramureúului”, Baia-Mare, Ed.
Gutinul, 1999, p. 72-73.
În articolul Pr. Plăianu se impune rezerva de rigoare asupra „ternarelor”.
10) Prunduú, Silvestru Aug., Plăianu, Clemente – „Cei 12 Episcopi martiri ai
Bisericii Române Unite cu Roma”, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină, 1998,
p. 141-158.
Aspectele canonice din volum trebuiesc redimensionate.
11) Idem – „Canonicul Nicolae Pura”, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină, 1996,
aceeaúi observaĠie ca mai sus.
12) Bojor – op.cit., p. 271-273
Zaciu, Mircea – „Ion Agârbiceanu”, Bucureúti, Ed. Minerva, 1972. Fiind
canonic pensionar úi beneficiind úi de o pensie din partea Uniunii
Scriitorilor (din 21.08.1948), pr. Ion Agârbiceanu nu a fost arestat, ci doar
marginalizat până în 14.09.1953, când în urma unei scrisori de la Petru
Groza îúi reia activitatea publicistică. Din 1955 membru onorar al
Academiei RPR, decorat cu Steaua RPR cl. I. La toate festivităĠile I.
Agârbiceanu va participa în sutană, afirmându-úi răspicat calitatea
sacerdotală. Nu va defecĠiona de la credinĠă (p. 192-211, 300-308).
13) Bojor – op.cit. p. 253-255
Breharu, Gh. „Canonicul dr. Octavian Domide (1869-1949)”, în D.Cr.
1995, 7 (64), p. 12-13.
14) Bojor – op.cit., p. 265-267.
15) Antonescu, Nae – „Dr. Titus Mălai 1893-1978”, în „ViaĠa Creútină“ 1999,
nr. 23-24 (237-238), p. 14.
MarĠian, Ironim – „Canonicul dr. Titus Mălai (1893-1978)”, în „Virtus
Romana Rediviva”, 2004, nr. 8, p. 33-51, Cluj-Napoca. După 1948, dr.
Titus Mălai, a fost închis la Canal 1950-54, úi a avut D.O. la Rubla –
ÎnsurăĠei (BR) între 1954-56. S-a stabilit apoi la Bucureúti, unde a decedat.
16) Stere, C. – „Documentari úi lămuriri politice. Preludii: Partidul NaĠional
ğărănesc úi «Cazul Stere»”, Bucureúti, Ed. Adevărul, 1930, p. 92-95.
17) Botiza, Ioan Vasile – „Patruzeci de ani... (1948-1988). ContribuĠii
memorialistice la o istorie a Bisericii Catolice de rit bizantin – român”,
Cluj-Napoca, 1989, 167 p. dactilo., p. 127.
18) Prunduú, S.A., Plăianu, C. – „Canonicul Nicolae Pura”, op.cit., p. 56.
Plăianu, Clemente – „Biografie Pr. Dr. Silvestru Augustin Prunduú,
OSBM”, în Birtz, Mircea (coord.). „Caietele OBSS III”, Cluj, Ed. Napoca,
Star, 2002, p. 151-218.
Botiza, Ioan Vasile – „Ieromonah dr. Silvestru Augustin Prunduú, OSBM.
Amintiri”, în „ViaĠa Creútină“ 2004, 9 (307), p. 8-9.
Crihălmean, Florentin – „Ieromonah dr. S.A. Prunduú (1915-2004), o viaĠă
68
în slujba lui Dumnezeu úi a Bisericii Române Unite”, în Idem p. 3-5.
Un florilegiu dedicat Pr. Prunduú în „Almanah – Calendar ViaĠa Creútină
Deúteptarea CredinĠei 2005”, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină, 2004, p.
34-63, mai ales contribuĠia pr. Alexandru Nicula, în op.cit., p. 53-57.
19) Langa, Tertulian – „Maraton 1948”, în „Memoria, revista gândirii
arestate”, Bucureúti, nr. 21, p. 118-125.
Idem – „Trăind úi supravieĠuind sub regimul comunist”, în „Memoria...”,
nr. 50, p. 70-76.
Idem – „Aspecte puĠin cunoscute din viaĠa de catacombă a Bisericii
Române Unite (greco-catolică)“, în Studia, t. cat., 2002, nr. 2, p. 131-134.
Idem – „Dulci bucurii trăite în închisoare”, în V Cr. 2000, 6 (244), p. 6; 7
(245), p. 8; 11 (249), p. 8.
LicenĠiat în litere, filosofie úi pedagogie, a participat la manifestaĠiile
politice în favoarea Ardealului de Nord din 1943, fiind cel care a prezentat
memoriul studenĠimii ardelene Mareúalului Antonescu. Exponent al liniei
politice a lui HoraĠiu Comaniciu, asistent la catedra de psihologie de la
Bucureúti, arestat úi Ġinut în detenĠie între 1948-1964, elev spiritual al Msgr.
Vladimir Ghika; după eliberare a lucrat în servicii necorespunzătoare
studiilor sale, ulterior reuúind să fie angajat ca psiholog industrial.
Căsătorit, are trei copii. Autor a numeroase studii care îúi aúteaptă editarea,
a editat un volum de predici „Bune-Vestiri”, Târgu Lăpuú, Ed. Galaxia
Gutenberg, 2003, o traducere a Psaltirii (varianta TOB), Cluj-Napoca, Ed.
ALC Media Group, 2000 etc.
Este surprinzător însă că în articolele sale cu caracter autobiografic nu
precizează data hirotonirii sale úi nici episcopul ce l-a consacrat.
20) Bota, Ioan, IoniĠoiu, Cicerone – „Martiri úi mărturisitori ai Bisericii din
România (1945-1989)“: „Biserica Română Unită cu Roma“, în Ed. ViaĠa
Creútină, ed. a III-a, 2001, p. 96-97.
Preot cu 8 ani de detenĠie, s-a ocupat úi cu traducerea unor texte de
spiritualitate din limba franceză, având o laborioasă activitate de samizdat.
Pseudonimul său de traducător a fost Geo Gherman.
21) În acest moment nu cunoaútem date suficiente despre Pr. Nicolae Plăianu.
Din amintirile Pr. Botiza, Ioan Vasile – „Patruzeci de ani...”, cit., p.
146-147, atât pr. N. Plăianu, cât úi Pr. Gorcea au absolvit Academia
Teologică úi au avut 3-4 ani de pastoraĠie sacerdotală înainte de fatidicul
1948.
Pr. Langa i-a devansat însă în canonicat.
22) Crihălmeanu, Florentin – „Rămas bun, Părinte Gorcea”, în „ViaĠa
Creútină“ 2005, 2 (312), p. 6-7, Pr. Gorcea a fost absolvent úi al
Seminarului Pedagogic. Din 1944 paroh la Ruginoasa, apoi la Gârbău, între
1948-1989 a trebuit să schimbe 17 locuri de muncă. Căsătorit a avut 4
copii. Articolul necrolog uită să menĠioneze că a fost canonic diecezan între
69
1978-1990.
23) Activitatea pr. canonic Matei Boilă este oarecum umbrită de activitatea sa
ca om politic (astfel fiind mai cunoscut în societate), mai ales după 1990.
Un excelent studiu monografic dedicat activităĠii lui îl constituie teza de
licenĠă a teologului Paúca, Ioan – „Din viaĠa úi activitatea Preotului Matei
Boilă“, UBB, Fac. Teol. Gr./Cat., 2006, 389, p. A se vedea úi Peteu, Camil
– „Biserica din casa lui Matei Boilă”, în Studia, t.cat. 2002, nr. 2, p.
141-143.
Pr. Boilă are úi o activitate publicistică impresionantă, în special legată de
formaĠiunile politice democrat – creútine. Un valoros volum autobiografic:
„Gratii luminând“, Târgu Lăpuú, Ed. Galaxia Gutenberg, 2004.
Absolvent al FacultăĠii de Drept (1946-1951, licenĠiat în 1964), activ în
miúcarea de tineret PNğ, dar úi în miúcarea petiĠionară greco-catolică din
1956, deĠinut între 1952-54 úi 1957-64, hirotonit preot de episcopul
Alexandru Todea în 1977, se va implica adânc în viaĠa bisericească din
clandestinitate. Senator PNğCD între 1992-2000.
Pr. Sabin Gavrilă Dăncuú (n. 22.11.1930, Ieud MM – 13.07.2000
Cluj-Napoca) intrat ca novice în Mănăstirea Bixad, a depus voturile simple
în 1948. După evacuarea mănăstirii „manu militari” fratele Dăncuú s-a
alăturat grupului de partizani anticomuniúti ai fraĠilor Popúa: în 10.01.1950
a fost nevoit să se predea MiliĠiei, adăpostul unde se afla fiind încercuit. A
fost în detenĠie până în 1956, după ieúirea din închisoare úi-a reluat studiile
de liceu, a absolvit ùcoala tehnică sanitară úi teologia în clandestinitate.
A fost hirotonit preot de Iuliu Hossu în 2.01.1967, în 20.03.1970 a depus
voturile monahale solemne.
Cf. Bota, IoniĠoiu, op.cit. p. 65-68.
Ivan Duică, Camelia – „RezistenĠa anticomunistă din Maramureú,
Gruparea Popúa (1948-1949)”, Bucureúti, Inst. NaĠ. Pentru Studiul
Totalitarismului, 2005, p. 20, 44-48, 62, 92, 116, 164, 411.
Pr. Dăncuú
24) Deletant, Denis – „Ceauúescu úi Securitatea. Constrângere úi dizidenĠă în
România anilor 1965-1989”, Bucureúti, Ed. Humanitas, 1995, p. 297-314.
25) Oprea, Marius – „Banalitatea râului. O istorie a SecurităĠii în documente
1949-1989”, Iaúi, Ed. Polirom, 2002, p. 459-540, mai ales p. 459-467.
De altfel, Securitatea nu făcea decât să traducă în fapt indicaĠiile oferite de
Nicolae Ceauúescu: „Va fi lărgită úi intensificată propaganda ateistă, orga-
nizarea acĠiunilor de masă pentru combaterea misticismului, a concepĠiilor
retrograde, pentru educarea întregului tineret în spiritul filozofiei noastre
materialist-dialectice“. Sau „Este necesar să fie combătute cu mai multă
fermitate concepĠiile mistice, înapoiate. Problema combaterii misticismului
trebuie să facă parte din întreaga activitate politico-educativă a Partidului, a
U.T.C.-ului... Problema educaĠiei ateiste este o problemă de lungă durată,
70
care cere o activitate continuă, permanentă....“
Cf. Ceauúescu, Nicolae – „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăĠirea
activităĠii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de
partid, a tuturor oamenilor muncii – 6 iulie 1971. Expunere la
Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei úi al
activităĠii politice úi cultural-educative – 9 iulie 1971“, Bucureúti, Ed.
Politică, 1971, pag. 13, pag. 72-73.
Idem – „Cuvântare la Adunarea solemnă organizată cu prilejul aniversării
a 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. 9 mai 1986“, in
„Analele de Istorie“, Bucureúti, 1986, 32, nr. 3, p. 3-19, p. 11: „În
activitatea politico-educativă trebuie să se demaúte úi combată cu toată
fermitatea... orice formă de manifestare a misticismului úi concepĠiilor
burgheze retrograde.“.
26) Roman, Cristina – „Bazele legislative ale represiunii comuniste în Ro-
mânia“, în „De ce trebuie condamnat comunismul? Anuarul Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului în România“, 2006, 1, p. 65-82, mai
ales p. 76-79.
LegislaĠia comunistă oferea un excelent motiv de úantaj pentru racolarea
informatorilor, aceútia având de ales între a fi condamnaĠi pentru diferite
delicte (uneori încadrate la dreptul comun – ex. traficul de valută, deĠinerea
ilegală de valută, speculă etc.), sau în a colabora cu organele de resort úi
evitarea unor neplăceri legale.
Edificantă este mărturia unui profesionist, col (rez.) Ioan Rusan: „... Se luau
măsuri, altele decât trimiterea în justiĠie, cum era scoaterea de la serviciu,
găsirea unor infracĠiuni de drept comun. AMS. Se fabricau...
IR. Nu se fabricau, pentru că în situaĠia blocajului economic de atunci úi a
traiului greu, oamenii încălcau frecvent legile Ġării, legile de atunci, iar
agenĠii, românii care acceptau să facă spionaj pentru o Ġară străină, se
implicau invariabil, repet: invariabil, în traficul de Ġigări, cafea, valută... Or,
activităĠile astea erau ilegale, după legile de atunci. Aúa că... acele condam-
nări pe infracĠiuni de drept comun nu erau fabricate, inventate de noi.
Problema este că obiceiul era larg răspândit.
AMS: îl practicau úi ofiĠerii de securitate.
IR. Erau úi d-aútia...”
Stoenescu, Alex Mihai – „Interviuri despre RevoluĠie”, Bucureúti, Ed. Rao,
2004, p. 120.
În afara mentalităĠii caracteristice (orice contact cu un străin fiind pe atunci
pasibil de bănuiala de racolare pentru spionaj), se explică un mod de lucru
al SecurităĠii. La o reînteĠire eventuală a persecuĠiei religioase, după
modelul anilor 1950-1951 (procesul NunĠiaturii, lotul rezistenĠei catolice),
Securitatea ar fi beneficiat din plin de „probe” care să permite regizarea
unor noi procese de spionaj în favoarea... Vaticanului.
71
27) Despre cazul pr. Vasile Chindriú, cf. Bota, IoniĠoiu – „Martiri úi mărtu-
risitori...”, op.cit. p. 56-59. despre „flagrantul” de la Coplean, cf. Mesaroú,
Simion – „ReflecĠii úi dezvăluiri”, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2004, p.
48-60.
28) Pentru analiza „Ostopolitik”-ului versus România, a se vedea Bozgan,
Ovidiu – „Cronica unui eúec previzibil. România úi Sf. Scaun în epoca
pontificatului lui Paul al VI-lea (1963-1978)”, Bucureúti, Ed. Curtea
Veche, 2004.
Pentru o evaluare internă, a se vedea:
Vasile, Cristian – „Între Vatican úi Kremlin. Biserica Greco-Catolică în
timpul regimului comunist”, Bucureúti, Ed. Curtea Veche, 2003.
Idem – „Istoria Bisericii greco-catolice sub regimul comunist 1945-1989.
Documente úi mărturii”, Iaúi, Ed. Polirom, 2003.
29) Ploscaru, Ioan – „LanĠuri úi teroare”, Timiúoara, Ed. Signata, 1993, p.
293-299
Tăutu, Al. L – „Trei soluĠii”, în „Buna-Vestire”, Roma, 1965, 4, nr. 2-3, p.
10-15.
Birtz, Mircea Remus – „Episcopul Emil Riti (1926-2006). Tentativa unei
recuperări istoriografie (cu documente inedite)“, Cluj-Napoca, Ed. Napoca
Star, 2006, p. 41-42, p. 61-62 (poziĠia preotului Mircea Todericiu – Modus
Vivendi, 1978).
Mesaroú, Simion – „ReflecĠii úi dezvăluiri”, cit. p. 105-124.
Patrichi, Viorel – „Ochii úi urechile poporului. Convorbiri cu generalul
Nicoale PleúiĠă”, s.1. (Bucureúti), Ed. Ianus Inf SRL, 2001, p. 148
Ministrul ùtefan Andrei úi Generalul N. PlesiĠă au îmbrăĠiúat cu multă
căldură ideea respectivă.
30) Bârlea, Octavian – „False dialoguri”, în „Perspective”, München, 1980, 3
nr. 2 (10), p. 8-16. continuă nota 30)
Idem – „Proclamarea de Fericit a lui Ieremia Valahul”, în „Perspective”,
1983, 6 nr. 2 (22), p. 2-4.
Idem – „Urare de Anul Nou” în Eadem, 1984, 6, nr. 3 (23), p. 1.
Idem – „La deschiderea anului 1986”, în Eadem, 1986, 9, nr. 33, p. 1-5
Birtz – op.cit. p. 63-75, 83-93, sunt ilustrate poziĠiile lui Pura, Prunduú,
Tămaian.
31) Despre activitatea Pr. Ioan Maria Vasile Ungureanu:
Bota, IoniĠoiu – op.cit., p. 165.
Sârbu Daniel – „În memoriam Pr. Vasile Ungureanu”, în „ViaĠa Creútină“
1996, 22 (164), p. 4.
Coja, Ioan – „Papa Ioan Paul al II-lea úi România“, Bucureúti, Ed. Z 2000,
1999, p. 84-104. Persoana influentă care îl sprijinea pe V. Ungureanu era
călugărul polonez Blazei Kruszylowicz, OFMCap. Pr. Ungureanu a urmat
cursurile la Seminarul Sf. Iosif din Iaúi între 1939-1942, apoi ùcoala
72
Normală de la CernăuĠi 1943-45, dându-úi capacitatea didactică la
Bucureúti în 1945. A fost în detenĠie între 1949-1956, unde a avut un
comportament eroic, cf. Ivan, Sabin – „Anchetat, anchetator“, Bucureúti,
Ed. Topaz 1993, p. 40.
A studiat teologie în clandestinitate între 1956-59, fiind sfinĠit preot de
episcopul Dragomir în 17.12.1964. A lucrat la Cluj ca funcĠionar poútal.
Publicist („Sacra Via”, Cluj, Ed. Dacia, 1973; Mărtinaú, Dumitru –
„Originea ceangăilor din Moldova”, Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică úi
Enciclopedică, 1985, Ed. Italiană „L’origine dei cattolici della Moldavia”,
Padova, Ed. Messaggero di S. Antonio, 1987), a editat ziarul „Renaúterea
Creútină”, Roma – Cluj, în 1990.
Despre ecourile beatificării Fericitului Ieremia úi tentativele de manipulare
din partea SecurităĠii, vezi Bârlea, Octavian – „Proclamarea de fericit...”,
nota 30 .
Bozgan, Ovidiu op.cit. p. 3780-371.
Textul telegramei din 7.10.1983 este următorul:
Prunduú Augustin útampila de control 1077 str. Gheorghe Lazăr, 20,
Cluj-Napoca, ref. 34 din reghin ms 72 57 7 1550.
Te rog frumos încetează cu soluĠiile date. Nu vreau să te jignesc dar la aúa
ceva nu m-am aúteptat. În speranĠa că încă nu este prea târziu nu-Ġi
caracterizez acĠiunea, dar vreau să útiu cu cine am de lucru. Iată
recompensa pentru încrederea acordată. Alexandru Todea. Col. 20 h 1600
3111 cj rd 65107 t rgr după o fotocopie pusă la dispoziĠie cu amabilitate de
Pr. Prunduú.
32) Despre cazul Riti, vezi Birtz, Remus Mircea – „Episcopul...”, cit. p. 18-19,
99 etc. Despre Chertes, Ibidem, p. 201-202, 205.
33) Ibidem – p. 27, 162 (comunicatul din 31.07.1987Y).
34) Ibidem p. 27
35) Vezi ultimele note 33) úi 34) precum úi reproducerea documentelor din
1-4.02.1986.
Botiza, Ioan Vasile – „Patruzeci de ani...”, p. 157.
AcĠiunea de subminare a autorităĠii Pr. Prunduú, úi aúa contestată de
episcopul Riti, era întreĠinută chiar din sânul capitlului diecezan. Astfel că
acesta a trebuit să se retragă strategic, invocând motive de sănătate úi
preocupări pentru ordinul bazilitan. Nu în ultimul rând, dezavuarea lui
Todea úi-a spus cuvântul.
Pr Prunduú a fost nevoit să transmită jurisdicĠia unui ternar format din pr.
Tertulian Langa, canonic Gheorghe NeamĠu úi pr. Sabin Gavril Dăncuú în
24.04.1987, actul respectiv fiind contrasemnat de toĠi canonicii. Actul mai
prevedea propunerea a trei episcopabili (pr. dr. Prunduú, pr. dr. Liviu
Pandrea úi pr. Sabin Dăncuú) din care să fie ales un episcop pentru dieceză.
Cf. Birtz – op.cit. p. 159-161) Abia prin acest act putem vorbi de instituirea
73
unui ternar în fruntea diecezei. Demisia lui Prunduú nu s-a desfăúurat în
mod canonic, astfel încât ea a fost repetată în 31.07.1987, nu doar înaintea
capitlului, ci úi printr-o scrisoare personală către Alexandru Todea, la care
acesta va răspunde în 25.08.1987. Cf. Ibidem p. 162-163.
Pr. Ioan Vasile Botiza a fost solicitat „pro forma” în vara lui 1987 să facă
parte din capitlu (loc ce i se cuvenea de drept, can. Pura încredinĠându-i
insigna sa de canonic úi desemnându-i drept canonic scolastic, succesor al
său în canonicat, nu în ordinariat). Constatând calitatea pur formală a
propunerii, pr. Botiza a refuzat. Cf. Botiza – „Patruzeci de ani...” p.
153-154, 161-162.
36) În 1985 erau anchetaĠi, acuzaĠi fiind de speculă sau utilizarea de valută, pr.
Ioan Arva (greco-catolic) din Piteúti, Pr. Pantelimon Jiman din Gherla, pr.
Mocanu Theodor din Gherla úi pr. Ioan Bunea tot din Gherla, ultimii doi
fiind trimiúi în judecată. Sunt indicii că cei trei preoĠi gherleni erau
susĠinători ai episcopului Riti, acesta agitându-se pentru apărarea lor.
Cf. Birtz – op.cit. p. 114, 116
Vasile, Cristian – „Istoria Bisericii greco-catolice...“, p. 128.
37) Prin moartea lui Elie Domúa, la Blaj, în 1932, Ordinul Sf. Vasile cel Mare
tradiĠional, ne reformat, la care aparĠinuseră episcopii Ioan Giurgiu Pataki,
InocenĠiu Micu, Athanasie Rednic, Petru Pavel Aron, Grigorie Maior sau
corifeii ùcolii Ardelene, s-a stins. Ordinul reformat (bazilitan al Sf. Iosafat)
implementat din mănăstirea Bixad, ulterior la Prislop (HD), Nicula (CJ),
Moisei (MM), Obreja (AB) a fost recunoscut ca Provincie autonomă în
16.10.1937, Superiorul General al Ordinului a rămas însă cel al ordinului
ucrainean.
Of. Pekar, A. OSBM – „The Historical Essay of the Romanian Province of.
Sts. Peter and Paul”, în Analecta OSBM, Rome, ser. II, sect. I, 1993, nr.
48, p. 461-472.
38) Vasile, Cristian – „Istoria Bisericii Greco-Catolice...”, cit.. p. 128-133.
Este reprodus documentul nr. 001590/30.08.1989 al DSS, Dir. I, o
excelentă radiografie a situaĠiei Bisericii Române Unite din acel timp.
ObservaĠiile Dlui Vasile de la p. 129 se doresc atenuante la o realitate mult
mai dură. Episcopul Justin ùtefan Paven a fost úicanat de Securitate úi
MiliĠie, inclusiv expulzat „manu militari” din Baia Mare, în 19.11.1989.
cf. Birtz – op.cit. p. 187, pentru contactele unor ierarhi uniĠi cu diferiĠi
ofiĠeri ai SecurităĠii, Ibidem p. 24, 42, 44.
39) În sinodul din primăvara lui 1946 a fost ales mitropolit al B.R.U. Î.P.S.
Alexandru Rusu (1884-1963), martir; alegerea a fost canonică, mitropolitul
a fost confirmat de Sf. Scaun, el însuúi s-a considerat ca atare, dar i s-a
refuzat agrementul din partea guvernului Groza. Ca urmare la Blaj a
funcĠionat ca administrator apostolic P.S. Ioan Suciu, Sf. Scaun aúteptând
vremuri mai favorabile. Ori în 1946 B.R.U. era încă liberă, în România
74
activa un nunĠiu apostolic, iar curia lui Pius al XII-lea avea o altă atitudine
faĠă de comunism decât curia lui Ioan Paul al II-lea.
În Exil Msgr. Bârlea úi Pamfil CarnaĠiu au fost opozanĠi hotărâĠi ai acestei
iniĠiative (alegerea lui Todea). La fel, Msgr. Tămâian. Rezultatul a fost că
doar în martie 1990 Sf. Scaun îl numeúte (nu îl confirmă) pe Alexandru
Todea ca arhiepiscop de Alba-Iulia úi Făgăraú úi mitropolit al B.R.U.,
dezlegându-l de titlul de Cesaropolis, care l-a purtat până atunci. Cf.
Andercău, Vasile – „Adevăruri trăite”, Roman, Ed. Serafica, 2005, p.
138-140.
Birtz – op.cit. op. 27, p. 132-136, 196-205, Sunt publicate facsimilat úi
actele alegerii, úi comunicatul (bulla) Sf. Scaun.
40) Despre activitatea Pr. Iosif Sabău (†2001), preot din 1949, paroh la
Vatra-Dornei (de rit latin), propus ca episcopabil pentru dieceza Orăzii
Mari în 1987, după 1990 vicar general al diecezei unite orădene, a se vedea
úi Prunduú, Silvestru Augustin – „În memoriam: Pr. Iosif Sabău, vicar
general”, în „Vestitorul”, Oradea, 10, nr. 2-3, 2001, p. 14-15 Pr. Dr. Sabin
Sebastian Făgăraú studiindu-úi propriul dosar de urmărit informativ a găsit
o notă informativă în ceea ce-l privea, oferită SecurităĠii de Iosif Sabău, cu
pseudonimul Bucur, devenit informator de nădejde al acelei instituĠii.
41) Bârlea, Octavian – „Biserica Română Unită: SituaĠia ei de azi úi
perspectivele ei de mâine“, în „Perspective”, München, 1979, I, nr. 4, p.
3-21.
Idem „False dialoguri”, în Eadem, 1980, 3 nr. 2 (10), p. 8-16
Birtz – op.cit., p. 121-129, 179-181.
42) Birtz – op.cit. p. 142-151, 191, 193.
Virt, Laszlo – „Katolikus kisebbseg Erdelyben“, Budapest – Luzern,
Egyhazforum, 1991, p. 77-82, 109-125.
Prin stimularea ritului latin în limbile vernaculare, profitându-se de naĠiona-
lismul bisericilor catolice din fostul Imperiu Austro-Ungar, naĠionalism de
sorginte febroniană, se crea un conflict intracatolic, în spaĠii eclesiastice
devenite úi conservatoare ale culturilor naĠionale. Prin introducerea forĠată a
unei limbi vernaculare într-o biserică unde se folosea în mod abitual alta
(caz specific: limba română în biserici romano-catolice maghiare) se crea o
stare de tensiune úi de suspiciune reciprocă; consecinĠele erau benefice
pentru DSS:
– integrarea greco-catolicilor rezistenĠi în Biserica Latină.
– subminarea rezistenĠei culturale úi spirituale a minorităĠii maghiare.
– îndatorarea suplimentară a Bisericii Ortodoxe, scăpată de un concurent
clandestin;
– îndatorarea ierarhiei greco-catolice (sau „catolice de rit român”), prin
dobândirea de către aceasta a unui statut legal;
– exacerbarea tensiunilor naĠionaliste româno-maghiare, excelent prilej
75
pentru diversiuni ulterioare;
– tensiuni intracatolice, de exploatat úi ele ulterior
– un bun motiv propagandistic, prin care statul comunist demonstra Sf.
Scaun că a rezolvat problema catolică din România.
Dacă acest fapt s-ar fi finalizat printr-un agrement diplomatic (eventual un
nou Concordat cu Sf. Scaun), Vaticanul úi-ar fi dat binecuvântarea unei
situaĠii catolice explozive în Ardeal.
43) Despre activitatea M. Maria Ionela referinĠe ad abundantiam, în Marcu,
Vasile – „Drama Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică)“,
Bucureúti Ed. Crater, 1997.
Idem – „Biserica Română Unită (Greco-Catolică) încă în suferinĠă”,
Iaúi, Ed. Multiprint, 2002.
ùerbulescu, Andrei (Zilber, Bellu) – „Monarhia de drept dialectic”,
Bucureúti, Ed. Humanitas, ed. I, 1991, p. 115-117
Mesaje anticomuniste se găsesc úi într-o lucrare samizdat, finisată în 1980,
dar editată ulterior, „Teologia Patimilor. Calea Crucii”, Bucureúti, Ed.
Adoremus, 1999,.
44) Despre activitatea Doinei Cornea:
Cornea, Doina – „Scrisori deschise úi alte texte”, Bucureúti, Ed.
Humanitas, 1991, p. 86-88.
Eadem – „FaĠa nevăzută a lucrurilor (1990-1994). Dialoguri cu Rodica
Palade”, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999, p. 274-76, unde prin numele Ioan
Prundaú trebuie citit numele Pr. Prunduú.
Vasile, Cristian – „Istoria Bisericii greco-catolice...”, p. 129.
Documentul publicat de Dl. Cristian Vasile demonstrează că atitudinea Pr.
Prunduú a fost imperativ cerută de Alexandru Todea úi de Corul Episcopal
afiliat lui.
45) ConstituĠia Conciliară „Sacrosanctum Concilium” (4.2.1963), §3. Sf. Scaun
a cerut bisericilor orientale purificarea rituui acestora de latinismele intro-
duse de-a lungul timpului (Decretul Conciliar: Orientalium Ecclesiarum,
21.11.1964, §2,3,4,5,6) astfel că orientalii uniĠi cu Roma, inclusiv
greco-catolicii (excepĠie cei români) au ajuns să posede rituri egale cu ale
fraĠilor lor separaĠi, fiind consideraĠi ca modele úi autorităĠi tipiconale úi
pentru aceútia. Mult cântata reformă liturghică din 1969 a adus o prăbuúire
spirituală în Biserică, fapt ce l-a obligat pe actualul Pontifice, Papa
Benedict al XVI-lea, să liberalizeze ritul tridentin, al adevăratei spiritualităĠi
occidentale, prin Motu Proprio „Summorum Pontificum” din 7.07.2007.
spaĠiul cibernetic oferă celor interesaĠi informaĠii importante legate de
validitatea úi regularitatea/iregularitatea lui Novus Ordo Missae:
http:/www. tradiĠionalmass.org.
www. virgo-maria, org.
www. crc-resurrection.org.
76
www.novusordowatch.org.
www. fatimacrusader. org., etc,
Despre reforma liturgică – poziĠia veche, echilibrată, a se vedea úi:
Prunduú, S.A. – „Rânduiala pentru uniformizarea tipicului Sfintei
Liturghii. Răspuns la Veneratul Ordin 3324/11.10.1947 – Mitropolia Blaj,
Episcopia din Cluj 1947“ Cluj-Napoca, 1995, ed. I, 24 pag..
GoĠia, Anton – „Reforma liturgică în perioada clandestinităĠii“, Studia,
t.c., 2002, nr. 2, p. 71-121.
46) Decretul Conciliar Unitatis Redintegratio (21.11.1964), §3-9, 11, 12,
14-18.
Documentele conciliare au fost urmărite din. „I Documenti del Concilio
Vaticano II”, Milano, Ed. Paoline, 1987.
Documentele conciliare au constituit o ruptură faĠă de sistemul teologic în
care au fost educaĠi corifeii B.R.U. din clandestinitate, astfel încât deruta
acestora a fost perfect explicabilă.
47) În 29.09.1948 arhim. ùtefan Lucaciu úi B.O.R. din Paris au trimis un
pergament devotional Papei Pius XII, exprimându-úi protestul faĠă de
persecuĠia B.R.U. din ğară. În 15.12.1948 Consiliul NaĠional al Partidelor
Politice din Exil consideră nule úi neavenite măsurile luate de guvernul
RPR priind B.R.U. Între anii 1948-52, mitropolitul Visarion Puiu, a făcut
dese călătorii la Roma, militând pentru intercomuniune între ortodocúi úi
catolici.
A.S.R. PrinĠul Nicolae a făcut o vizită Papei Pius XII în 12.04.1949.
O declaraĠie solemnă în favoarea Bisericii Catolice din România a dat-o úi
gen. Nicolae Rădescu, în acelaúi timp. Ziarul „La Nation Roumaine” (Paris,
1.02.1950) aduce útirea, citat fiind „Osservatoare Romano” (28-30.
01.1949) că 700 de preoĠi ortodocúi au fost arestaĠi de autorităĠile comuniste
româneúti, pentru că au refuzat ocuparea bisericilor greco-catolice, cf.
Gherman, Pierre – „L’ame roumaine écartelée. Faits et documents”, Paris,
Editeurs du Cedre, 1955, p. 147-155. InformaĠia ajunsă la „Osservatore
Romano“ este veridică, întrucât provenea de la nunĠiatura apostolică din
Bucureúti, prin intermediul regentului O’Hara, încă neexpulzat de
autorităĠile comuniste.
„Suflet Românesc, Revistă de cultură creútină”, Roma, 1949, nr. 5, p.
15-16.
„Îndreptar. Foaie pentru gând úi faptă creútinească”, München, 1952, 2 nr.
4, p. 4.
Dancă, Wilhelm –„DorinĠa de unire a bisericilor la Mitropolitul ortodox
Visarion Puiu“, în „Dialog Teologic“, Iaúi, 2000, 3, nr. 5, pag. 205-219.
Teologul român ortodox Sergiu Grossu în exil a constituit o tribună a
bisericilor persecutate de dincolo de Cortina de Fier, inclusiv în cazul
B.R.U. (vezi revista „Catacombes“). La fel, teologul Gheorghe Racoveanu,
77
exilat úi el, discipol predilect al profesorului Nae Ionescu.
O altă figură care s-a ridicat în apărarea B.R.U. a fost Pr. Gheorghe
Calciu-Dumitreasa. Cf. Calciu-Dumitreasa, Gheorghe – „Mărturisitorul
prigonit“, Piatra NeamĠ, Ed. Crigarux, 2007, p. 189-196.
ToĠi aceútia au fost exponenĠii adevăratei Ortodoxii româneúti.
48) Pr. Prunduú, în diferite conversaĠii cu autorul acestor rânduri, a sintetizat
admirabil cele două puncte de vedere din cadrul B.R.U.: grupul ionelist
afirma că regimul comunist se va prăbuúi brusc, Biserica neavând de ce să
se compromită cu autorităĠile comuniste, în timp ce el úi ceilalĠi conducători
eclesiastici considerau că regimul se va modifica lent, fiind nevoie deci de
vârfuri clericale rodate în experienĠa cu autorităĠile comuniste.
Dacă regimul s-a prăbuúit brusc, istoria dând dreptate episcopului Justin
ùtefan Paven úi grupului rezistent, este adevărat úi faptul că mentalitatea
comunistă a persistat úi mai persistă úi azi...
Aúa se explică de ce preoĠi úi ierarhii cu un trecut eroic prin puúcările
comuniste, după 1975 au ajuns să colaboreze cu Departamentul SecurităĠii
Statului.
Nu se poate uita că unii ofiĠeri superiori din DSS înĠelegeau pe plan uman
drama clericilor uniĠi (soluĠiile propuse fiind însă dictate de factorul
politic), acest fapt însă putea fi oricând modificat, un ofiĠer DSS acĠionând
la ordin úi nu după sentimente.
Despre activitatea revoluĠionară a lui Justin ùtefan Paven – cf. M. Birtz,
op.cit., p. 55-56.
Date referitoare la contactele úi colaborarea unor ordinari diecezani uniĠi cu
Securitatea, în Ibidem, p. 42-43, 44-45.
Pr. Dr. Silvestru Augustin Prunduú a avut însă nu numai tăria de caracter să
recunoască colaborările sale cu DSS, dar să úi realizeze eroarea comisă, úi
să încerce reparaĠia consecutivă oricărei penitenĠe autentice, demers început
úi prin dorinĠa de împăcare cu episcopul Riti, úi prin dorinĠa de rescriere a
unor moment din trecutul imediat al B.R.U. Prin aceasta a dovedit o măreĠie
de caracter pe care alĠi confraĠi de-ai lui nu au arătat-o, preferând aceútia
din urmă să demonstreze temeinicia dictonului: Qui s’excuse s’accuse.
49) Justin ùtefan Paven ieúind „în stradă” în ziua de 21.12.1989 la Bucureúti, a
reuúit să intre în clădirea TVR în 22.12.1989, rămânând în studiourile ei
până când a putut vorbi pe post. PrezenĠa lui este atestată fotografic în
22.12.1989 în lucrarea lui Tatulici, Mihai – „RevoluĠia Română în direct”
I, Bucureúti, ed. TVR, 1990, planúele p. 358 jos, 359 jos.
Despre activitatea can. Matei Boilă în dimineaĠa zilei de 22.12.1989 úi a
Comitetului pentru Renaútere NaĠională (care a beneficiat de spaĠiul oferit
de arhiepiscopia ortodoxă a Clujului prin bunăvoinĠa Î.P.S. Teofil Heri-
neanu, pr. Boilă fiind secondat úi de preoĠii ortodocúi Matei Popovici, Ioan
Chirilă, Ioan Bizău, D. Nanu úi ùt. Lisoiu) a se vedea:
78
Zărnescu, Constantin – „RevoluĠia Română din 17-22 decembrie 1989 (la
Cluj-Napoca)“, Cluj-Napoca, ed. I, Ed. Eurograph, 2005, p. 8-11, 186.
50) Documentul publicat facsimilat în Birtz, M.R. – op.cit., p. 183. Printr-o
scrisoare din 11.06.2006 trimisă autorului acestor rânduri, Dna. Doina
Cornea preciza că ea nu a semnat nici o cerere scrisă, iniĠiativa ei fiind
făcută verbal, începând cu data de 26.12.1989, la Bucureúti, direct lui D.
Mazilu, úi ulterior repetată telefonic.
51) Arachelian, Vartan – „În faĠa Dumneavoastră, RevoluĠia úi personajele
sale”, Bucureúti, Ed. Nemira, 1998, p. 189, 193.
Mazilu, Dumitru – „RevoluĠia furată. Memoriu pentru ğara mea”, I, Ed.
Cozia Ed-Co, München, 1991, p. 125-126.
D-na. Cornea fiind om de litere, neavând o formaĠie juridică, nu úi-a dat
seama pe moment că Decretul 9/31.01.1989 prin abrogarea celui din
1.12.1948 era incomplet. Abrogarea semnifică faptul că un decret nu se mai
aplică, anularea că acesta devine nul, situaĠia revenind la status-quo ante.
Problema B.R.U. a fost „soluĠionată” în 1948 úi prin Decretul
1719/27.12.1948 prin care proprietăĠile fostului cult greco-catolic, cele
având destinaĠie religioasă” au fost trecute în patrimoniul Bisericii
Ortodoxe. Un alt decret nociv prin care se desfiinĠau congregaĠiile catolice
a fost decretul 810/1.08.1949.
Dacă ierarhia B.R.U., profitând de miúcarea petiĠionară iniĠiată de Doina
Cornea în favoarea Bisericii Unite, în loc să o repudieze, ar fi călăuzit-o,
informând-o corect asupra celor trei decrete, atunci desigur că poziĠia ei ar
fi fost mult mai susĠinută înaintea lui D. Mazilu (pe atunci al doilea om în
stat), iar interminabilele conflicte asupra proprietăĠilor eclesiastice,
relegalizările repetate ale unor ordine călugăreúti, enormele eforturi juridice
de o parte úi de alta privind interpretarea úi punerea în aplicare a decretului
9/31.12.1989 ar fi fost limpezite de la bun început în favoarea B.R.U. N-a
fost să fie....
Pentru discuĠii asupra decretelor din 1948-1949, a se vedea: Vasile, Cristian
– „Istoria Bisericii greco-catolice...”, cit., p. 11-15. Textele decretelor
358/1948, a deciziei 1719/1948 úi a Decretului 9/31.12.1989 în Salcă, Horia
– „În slujba adevărului. Opinii úi documente privitoare la Biserica
Romană. Unită, Greco-Catolică“, Braúov, Ed. Transilvania Expres, 2001,
p. 191-196.
52) Oficialii Sf. Scaun care au dat atenĠie problemei catolice din România în
acei ani au fost:
John Bukovsky, SVD – n. 18.01.1924, Cerova, Slovacia, preot verbit din
3.12.1950, din 18.08.1990 numit NunĠiu Apostolic pentru România,
hirotonit arhiepiscop titular de Tabalta în 13.10.1990, numit apoi nunĠiu
pentru FederaĠia Rusă (20.12.1994), retras din 29.01.2000.
Agostino card. Casaroli – n. 29.11.1914, Castel S. Giovanni, Piacenza,
79
Italia, preot din 27.05.1937, din 29.06.1967 numit în Secretariatul Curiei,
hirotonit episcop titular de Cartagina în 16.07.1967, prosecretar al
Secretariatului de Stat (28.04.1979), preúedinte al AdministraĠiei
Patrimoniale a Sf. Scaun din aceeaúi dată, cardinal preot tit. al Basilicii XII
Apostoli (30.06.1979), Secretar de Stat (1.07.1979), retras la 1.12.1990, din
25.05.1985 cardinal episcop de Porto úi St. Rufina, decedat la Roma în
9.06.1998.
Francesco card. Colasuonno – n. 2.01.1925 Grumo Appula, Bari, Italia,
preot din 28.09.947, arhiepiscop titular de Truentum hirotonit în 9.02.1975,
pro-nunĠiu în Mozambic, Zimbabwe, Iugoslavia, (8.01.1985), Polonia
(9.04.1986), delegat apostolic către FederaĠia Rusă (15.03.1990-
12.11.1994), nunĠiu către Italia (12.11.1994-21.02.1998), apoi retras. Car-
dinal diacon de Sf. Eugeniu (21.02.1998), decedat la Roma (31.05.2003).
Guido card. Del Mestri – n. 13.01.1913, Banja Luka, CroaĠia, preot din
11.04.1936, hirotonit arhiepiscop titular de Tuscamia, în 231.12.1961,
pronunĠiu pentru Kenia, Mexic, Canada, Germania (12.08.1975-3.08.1984),
cardinal diacon de St. Eustachio (28.07.1991), decedat în 2.08.1993, între
1947-1950 a fost secretar al NunĠiaturii la Bucureúti.
Achille card. Silvestrini – n. 25.10.1923 Brisighella, Italia, preot din
13.07.1946, hirotonit episcop titular de Novaliciana în 27.05.1979, secretar
(relaĠii cu state) al Secretariatului de Stat (4.05.1979-1.07.1988), prefect al
Signaturei Apostolice (1.07.1988-24.05.1991), prefect al CongregaĠiei
Orientale (24.05.1991-7.09.2000), retras, cardinal preot cu acelaúi titlu din
9.01.1999.
Simon Duraisamy card. Lourdousamy – n. 5.02.1924, Kalleri, Pondicherry,
India, preot din 21.12.1951, episcop auxiliar de Bangalore, titular de Sozusa
i. Lybia (2.071962), arhiepiscop titular de Philippi (9.11.1964) coadjutor de
Bangalore, arhiepiscop de Bangalore (1968-26.02.1973), secretar al
CongregaĠiei pentru evanghelizări (26.02.1973-30.05.1985), prefect al
CongregaĠiei Orientale (30.05.1985-24.05.1991), apoi retras, cardinal
diacon din 25.05.1985, cu titlul S. Maria delle Grazie all Fornaci, cardinal
preot cu acelaúi titlu din 29.01.1996.
Marian Blazej Kruszylowicz, OFMConv – n, 6.05.1936 Glinciskes,
Lituania, preot franciscan din 7.02.1960, din 6.01.1990 hirotonit episcop
titular de Hadrumentum, auxiliar al diecezei de Szczecin-Kamien, Polonia.
Cf. http://www.catholic-hierarchy.org.
53) În 15.01.1990 P.FL. Teoctist Arăpaúu, patriarh al B.O.R. făcea parethesis
(se retrăgea din scaun), fiind contestat în urma comportamentului său
precedent. În 18.01.1990, sub preúedinĠia ministrului cultelor, prof. Nicolae
Stoicescu, Sf. Sinod a numit o LocotenenĠă Patriarhală, formată din
mitropoliĠii Antonie Plămădeală (Transilvania), Nestor Vornicescu
(Oltenia), Nicolae Corneanu (Banat), úi episcopii Timotei Seviciu (Arad) úi
80
Roman Stanciu IalomiĠeanul (vicar patriarhal).
Anania, Bartoloneu – „O retragere demnă”, în „Vestitorul Ortodoxiei
Româneúti“, Bucureúti, 1990, I, nr. 3, p. 1. Comunicat Oficial al Sf. Sinod –
în Idem, p.1.
Acest număr era însoĠit de un Supliment, asumat de LocotenenĠa
Patriarhală: „Orientări úi precizări privind relaĠiile B.O.R. cu cultele
religioase din România úi îndeosebi cu Biserica greco-catolică aflată în
curs de organizare úi recunoaútere legală, ca persoană juridică úi cult
religios autonom în România” (2 pag.). Materialul redactat de Pr. I.S.
Floca, C-tin Pârvu úi avocat Mircea Pârvu, conĠinea un atac la unirea din
1700, la adresa Concordatului din 1929, elogia „revenirea” din 1948,
propunând B.R.U. un cadru legal în conformitate cu legea cultelor din
1948.
AfirmaĠia că prin legea cultelor din 1948, B.R.U. ar fi putut fiinĠa mai
departe dacă ar fi dorit, după „revenirea” din toamna acelui an, este
grotescă.
Aceste „Orientări...” au constituit însă linia directoare după care B.O.R.
s-a ghidat în dialogul cu B.R.U.
VacanĠa patriarhală a luat sfârúit în 4.04.1990, când Sf. Sinod a decis
rechemarea P.F. Teoctist în scaun.
„Comunicate ale Sf. Sinod”, în „Vestitorul Ortodoxiei Româneúti“, 1990,
2, nr. 7-8, p. 8,16.
ReapariĠia revistei diecezane ortodoxe la Cluj, „Renaúterea”, în ianuarie
1990 a avut un rol important în solidarizarea anti-unită a preoĠimii din
arhidieceza ortodoxă a Clujului.
În nr. 1 („Renaúterea”, Cluj, 1990, I, nr. 1, p. 2-6) este publicat studiul Pr.
dr. Mircea Păcurariu „Pagini din istoria bisericească a românilor
transilvăneni” (p. 2-6), un material istoric cu multe inexactităĠi, dar care va
constitui varianta oficială istoriografică a B.O.R. în ceea ce priveúte
fenomenul greco-catolic.
Acelaúi periodic („Renaúterea”, 1990, I, nr. 2 p. 8) menĠionează ca útire
organizarea unei úedinĠe în 5.02.1990, la arhiepiscopia ortodoxă, cu
participarea ministrului cultelor, a mitropolitului Antonie Plămădeală, a
arhiepiscopului Teofil Herineanu, a episcopului vicar Justinian Chira (viitor
al Maramureúului) úi a unui număr impresionant de protopopi úi preoĠi, de
cadre didactice ale învăĠământului teologic.
În acel moment s-a stabilit tactica úi strategia de respingere a propagandei
greco-catolice.
Din nefericire B.R.U. nu a reuúit tipărirea unui compendiu istoric similar
(deúi literatură de sertar de resort aveau atât episcopul Ploscaru, cât úi Pr.
Prunduú, aceste studii văzând lumina tiparului doar în 1994), neputând
contracara eficient propaganda B.O.R.
81
Singurul care a publicat în primăvara lui 1990 o lucrare despre persecuĠie
B.R.U. începând cu 1948, a fost cercetătorul dr. Ioan Chindriú, úi anume
lucrarea pr. RaĠiu, Alexandru – „Biserica furată. Martiriu în România
comunistă”, Cluj-Napoca, Ed. Argus, 1990.
Acelaúi cercetător a publicat prima carte de rugăciuni pentru credincioúii
greco-catolici în România, după 1989, având binecuvântarea Pr.dr. S.A.
Prunduú, „Calea Mântuirii“, Cluj-Napoca, Ed. Argus, 1990. Datorită unor
erori mandornale de tactică úi strategie ecleziastă (cauzate de diverúi
„infiltraĠi“), iniĠiativa dr. Ioan Chindiú în loc de a fi susĠinută, a fost
dezavuată.
54) Episcopul Emilian Ioan Birdaú (n. 23.11.1921 Rohia, MM-d. 5.04. 1996
Caransebeú) a intrat în monahism la Rohia în 1936. Ieromonah din 1941,
licenĠiat în teologie în 1952, arhimandrit din 1958, între 1963-1973 este
parohul Caredralei Încoronării din Alba Iulia. Din 11.06.1973 episcop vicar
cu titlul Răúinăreanul al arhidiecezei ortodoxe a Sibiului, iar din 14.12.1975
episcop al reînfiinĠatei episcopii ortodoxe de Alba-Iulia. Contestat de o
facĠiune sacerdotală din propria dieceză, se retrage de la conducerea
acesteia la începutul lunii ianuarie 1990. Demisia formală úi-o va da în
18.01.1990, trecând la dispoziĠia Sf. Sinod. Din 4.04.1990 este numit
episcop auxiliar al diecezei Aradului, Halmagiului úi Ienopolei, cu titlul
Arădanul, iar din 12.07.1994 episcop al reînfiinĠatei episcopii de
Caransebeú. Din 1992 membru de onoare al Academiei Române. Cf. http: //
ro.wikipedia.org.
Deúi nu a colaborat mai mult decât alĠi ierarhi cu autorităĠile comuniste, nu
a fost iubit datorită rigorii sale administrative, cât úi datorită unei
manifestări temperamentale, cauzate de un diabet nu întotdeauna tratat
corespunzător.
A fost un organizator de excepĠie, în dieceza de Alba-Iulia construind 72
noi biserici, 80 de case parohiale, 150 de biserici pictate. S-a îngrijit de
editarea anuală a unui Îndrumător Pastoral bogat în conĠinut, patronând úi
reeditarea unor cărĠi fundamentale pentru cultura română: Noul Testament
de la Bălgrad (1648) úi Bucoavna (1699.) cf. Episcopia Caransebeúului –
„P.S. Emilian, O viaĠă între Dumnezeu úi neam”, p. 5, 8-10.
La fel în dieceza de Caransebeú a înnoit Seminarul, a stimulat construcĠia
de noi biserici, a patronat reapariĠia „Foii Diecezane” úi a „Calendarului
Românului”. La moartea lui, a predat dieceza „la cheie“. În 11.01.1990 cu
ocazia înmormântării folcloristului Ovidiu Bârlea (1917-1990, fratele msgr.
Octavian Bârlea), P.S. Emilian Birdaú a concelebrat cu un grup de preoĠi
greco-catolici, printre care canonic Pr. dr. S.A. Prunduú, canonic Gh.
NeamĠu úi canonic Nicolae Plăianu. La fel, au concelebrat un parastas
pentru eroii căzuĠi la Cluj în 21.12.1989, în Cimitirul Hazsongard. Există
documente foto în acest sens.
82
IniĠial favorabil integrării în B.R.U., a fost respins „pe motiv că n-avem ce
face cu un episcop ortodox”, după îndrumările date de vicarul general de
atunci. A fost însă recuperat imediat de I.P.S., Nicolae Corneanu, care a
útiut să-i pună în lumină calităĠile organizatorice de excepĠie.
Analog, un grup de câteva zeci de preoĠi ortodocúi, parohi, au dorit o
integrare în B.R.U. în primele zile ale lunii ianuarie 1990. Au fost úi ei
respinúi pe motivul... recatehizării (informaĠie dată nouă de pr. Prunduú).
Cei mai mulĠi dintre ei au devenit anti-unioniúti convinúi.
Dacă B.R.U: ar fi reuúit recuperarea P.S. Emilian Birdaú úi a unui grup
consistent de preoĠi ortodocúi, efectul propagandistic misionar ar fi fost
năucitor. A fost o altă úansă ratată de conducerea Diecezei de Cluj – Gherla.
55) PoziĠia Pr. Prunduú a fost explicată de către acesta autorului, dar a fost úi
făcută publică în 1990. Din păcate a fost ignorată. PoziĠia P.S. Ioan
Ploscaru a fost împărtăúită úi de Pr. Vasile Hossu, ordinariu al diecezei
Orazii Mari, episcop de Oradea între 1990-1997.
Cf. „În Memoriam. Arhiepiscopul Ioan Ploscaru. Evocări úi amintiri”,
Timiúoara, Ed. Signata, 2001, p. 28-29,41,54-55. Sunt prezentate amintirile
referitoare la poziĠia celor doi ordinari din partea Î.P.S. Mitropolit Nicoale
Corneanu, a P.S. Florentin Crihălmean úi a Pr. dr. Silvestru A. Prunduú.
Episcopul Ioan Ploscaru, pr. Hossu úi Prunduú au considerat prioritare
recuperarea credincioúilor úi construcĠia de noi biserici, la început chiar de
dimensiuni mai mici, úi nu calea proceselor interminabile de retrocedare.
56) S-a declanúat astfel un interminabil război al comunicatelor de presă, ca
unic rezultat fiind o radicalizare a ambelor tabere, úi o hemoragie a
credincioúilor spre alte confesiuni.
Comunicatul din partea Ministerului Cultelor, datat în 24.01.1990, afirma:
– B.R.U. va cere legalizarea înaintea organelor de drept.
– până la obĠinerea legalităĠii, preoĠii úi credincioúii să se lămurească „în
liniúte úi în duh creútin” la care din cele două biserici aparĠin;
– etapa ultimă ar consta în repartizarea lăcaúelor de cult úi a caselor
parohiale, proporĠional cu numărul credincioúilor ortodocúi sau uniĠi,
repartizare făcute de o comisie mixtă, în prezenĠa autorităĠilor locale,
Cf. „Telegraful Român”, Sibiu, 1990, 138, nr. 5-6, p.1.
B.R.U. va răspunde prin organul diecezei de Cluj – Gherla, „ViaĠa Creútină”
printr-un „Demers către Onor. Minister al Cultelor”, semnat de toĠi ordinarii
diecezani, data 29.01.1990 se cerea „restitutio in integrum”. Cf. „V. Cr.”,
Cluj, 1990, I, nr. p. 3.
În acelaúi număr, Pr. canonic Tertulian Langa intervenea cu un articol
explicativ: „PoziĠia noastră I”, „ViaĠa Creútină“ 1990, I, nr. 1, p. 1-2, în care
era salutată abrogarea decretului 358/1948, care însă nu prevedea confiscarea
bunurilor eclesiastice; ca urmare dreptul B.R.U. era neatins asupra propri-
etăĠilor sale. Se cerea ca ortodocúii să restituie aceste proprietăĠi în termen de
83
trei luni.
În pag. 2 al aceluiaúi număr un „AnunĠ important” preciza că în teritoriu pre-
oĠii úi credincioúii se reîntorc în B.R.U.; se respinge violenĠa, iar credincioúii
să garanteze pentru preoĠii reveniĠi la B.R.U.
Replica ortodoxă nu întârzie.
Un „Apel la profesorilor úi studenĠilor Institutului Teologic Universitar din
Sibiu”, însoĠit de o anexă, are un ton vehement anti-greco-catolic (apel datat
în 22.02.1990):
– se impută tonul nediplomatic al episcopului Todea
– hirotonirile episcopilor clandestini úi a multor preoĠi s-au făcut în rit latin,
– îndepărtarea actualului cler al B.R.U. de ritul bizantin
– exercitarea prozelitismului prin ajutoare materiale;
– nocivitatea B.R.U. prin spargerea unităĠii de neam, a unităĠii confesionale.
Cf. „Telegraful Român”, 1990, 138, nr. 9-10, p. 3-4.
Dacă hirotonirea în ritul latin sau în cel bizantin puteau fi egalizate în cadrul
aceleiaúi Biserici, observaĠiile referitoare la alterarea ritului bizantin erau
corecte. Unitatea de neam nu este condiĠionată de cea confesională, exemplul
vecinilor maghiari fiind concludent (un neam, patru confesiuni istorice).
Comunicatele ortodoxe se înmulĠesc:
Pe 8.03.1990 ierarhii uniĠi refuză întâlnirea cu delegaĠia ierarhilor ortodocúi,
în 29.03.1990 patru ierarhi uniĠi refuză dialogul, al cincilea fiind absent. Se
constată că doar 6 preoĠi ortodocúi au trecut în B.R.U., se respinge principiul
restitutio in integrum, pe motiv că Statul nu se poate amesteca în regimul
patrimonial al Bisericii (în 1948 s-a putut – n n.).
În 9.04.1990 a avut loc o nouă rundă de întâlniri, la care au participat P.F.
Teoctist, mitropoliĠi Antonie Plămădeală úi Nicolae Corneanu, episcopii
Nifon MihăiĠă, Daniel Ciobotea, Justinian Chira, Andrei AndreicuĠ, Ioan
MihălĠan, pr. prof. I.S. Floca (Sibiu) úi un grup de protopopi din partea
B.O.R., Î.P.S. Mitropolit Alexandru Todea, episcopii G. GuĠiu, Vasile
Hossu, Lucian Mureúan úi preoĠii T. Langa, Simion Mesaroú (dieceza de
Maramureú) úi Virgil Bercea (arhidieceză), din partea B.R.U., iar din partea
Statului preúedintele Ion Iliescu úi ministrul N. Stoicescu.
– S-a convenit ca ambele Biserici să recurgă la dialog
– asupra necesităĠii unui decret care să completeze decretul nr. 9/31.12.1989;
– restituirea proprietăĠilor B.R.U. care aparĠin Statului
– Statul să contribuie la construcĠia de noi biserici
– stabilirea unor comisii mixte de dialog
– renunĠarea la polemică.
Cf. „Comunicate ale Sf. Sinod”, în „Vestitorul Ortodoxiei Româneúti”,
1990, 2, nr. 7-8, p. 8,16.
La aceste comunicate pr. canonic Tertulian Langa va răspunde în „PoziĠia
noastră II”, în „ViaĠa Creútină“, 1990, nr. 11, p. 1, 3. etc.
84
Geneza stărilor conflictuale între cele două Biserici este elocvent ilustrată în
Moisin, Anton – „Mărturiile prigoanei contra Bisericii Române Unite cu
Roma, greco-catolice, între anii 1990-1995. I”, Sibiu, Tip. Polsib, 1995.
Idem – „Persecutarea Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolice, sub
regimul democratic instaurat în noiembrie 1996. volumul I (noiembrie 1996
– octombrie 1998)“, Sibiu, Tip. Polisib, 1998
Goje, Vasile – „Întoarcerea acasă. Aduceri aminte”, Târgu-Lăpuú, Ed.
Galaxia Gutenberg, 2006.
57) Formula „restitutio in integrum” are la bază ideea că prin retrocedarea
bunurilor materiale úi eclesiastice ale B.R.U. credincioúii obiúnuiĠi să le
frecventeze „din inerĠie”, câtă vreme ele au fost în posesia B.O.R. le vor
frecventa mai departe, afiliindu-se B.R.U.
Formula nu Ġine seama de liberul arbitru al credincioúilor (care a funcĠionat úi
în 1948), úi denotă o gândire subconútientă de tip materialist, prin care „baza
tehnico-materială determină suprastructura de tip spiritual”.
ExperienĠele din sec. IV úi sec. XVII-XVIII ale Bisericii Catolice nu au fost
asimilate.
În sec. IV, după edictele de toleranĠă ale lui Galeriu úi a Sf. Constantin cel
Mare asociat cu Liciniu, Biserica úi-a recuperat mărturisitorii úi mormintele
martirilor, dând o prioritate ortodoxiei dogmatice Sanctuarele úi noile bazilici
au urmat după aceste priorităĠi, ca o consecinĠă logică a credinĠei trăite. În
Transilvania Biserica Latină a recuperat de la protestanĠi doar edificiile prin-
cipale de cult, dovedind o remarcabilă pliere faĠă de comunităĠile pe care le
considera nu doar schismatice, ci úi eretice.
În 1990 mai trăiau încă destui martori ale tristelor evenimente din 1948.
Aceútia nu au manifestat dorinĠa de a reveni în sânul B.R.U. A se vedea
cazul pr. dr. Carol Pop din Baia-Mare (d. 1990), descris în lucrarea pr. Pop
Romul – „Între Cruce úi Stea”, Baia-Mare, ed. I, Ed. Cybela, 1995, p.
105-109.
Sau cazul pr. Onisie Morar (1914-1995), preot exemplar greco-catolic, trecut
în B.O.R. în 1958, unde de asemeni a avut o conduită exemplară, ajungând
vicar diecezan în arhidieceza ortodoxă a Clujului.
Acesta i-a mărturisit în 1990 Pr. Prunduú, de care-l lega o veche prietenie, că
noua conducere a B.R.U. nu-i inspira nici o încredere. Cf. „Preot Vicar
Onisie Morar: o credinĠă, un drum, o viaĠă”, Cluj-Napoca, Ed. Renaúterea,
2000, p. 57-62, mai ales p. 61-62. Opinia Pr. Morar reflecta de altfel opinia
foútilor preoĠi greco-catolici bine integraĠi în B.O.R.
85
Note pe marginea Documentelor
Preambul Documentelor
1. Reproducerea unor scurte comunicări a mano, între Pr. dr. S.A.

Prunduú úi can. Tertulian Langa, vizând obĠinerea unui autoturism úi pentru
nevoile diecezane. Fotocopii oferite autorilor de Pr. Prunduú.
Telegrama a fost adresată P.S. Vasile Cristea (1906-2000), episcop
titular de Lebedo pentru credincioúii români uniĠi din Europa Occidentală úi
mons. Coriolan Tămâian, aflat în acel timp la Roma. Pr. ing. Mihai Pop
(1923-1995) a introdus Miúcarea Focolarină (fondată de Chiara Lubich) în
Cluj.
2. Un grupaj de documente, ultimele ale ordinariatului Pr. Dr. S.A.
Prunduú.
a) Scrisoarea către Al. Todea úi ordinarii diecezani din 5.09.1986
demonstrează neacceptarea de către succesorii episcopului Dragomir a alegerii
mitropolitane din 14.03.1986 a lui Al. Todea, capitlul băimărean refuzând
iniĠial amestecul episcopului blăjean în dieceza de Maramureú.
b) „Darea de seamă după convorbirile purtate la Sf. Scaun”, redactată
de can. Tertulian Langa, 7 pag. dactilo., fără dată, prezintă raportul acestuia
asupra vizitei pe care a făcut-o în Occident, în toamna anului 1986. Se
evidenĠiază atitudinea ambiguă a funcĠionarilor curiali în problema B.R.U.,
atitudine analizată în comentariul precedent.
Despre principalii curiali – a se vedea nota 52)
O notă a Departamentului Cultelor din 31.10.1988/CI/CA (în Băcanu,
Petru Mihai – „Cum erau turnaĠi nereveniĠii“, „România Liberă“, 13.07.2001,
p.9), oferă o radiografie relativ precisă a situaĠiei ordinariatelor clandestine úi a
orientărilor ordinarilor diecezani. Pr. canonic Tertulian Langa a comentat acest
document în:
Langa, Tertulian – „Domnului Petre Mihai Băcanu”, în D.Cr. 2001, nr.
8 (137), p.4-5: a respins acuzaĠia că ar fi fost adept al latinizării ritului bizantin,
vizita la Roma fiind făcută cu binecuvântarea lui Todea úi a lui Prunduú. O
frază stârneúte întrebări legitime: „Securitatea ar fi mai largă în a permite
plecările în străinătate” (în 1986?). Despre poziĠia lui Szöke János (uúor
diferită de cea redată de T. Langa), a se vedea Szöke János – „Györöngyös
Úton“, Budapest – Kolosvár, Ed. Gloria – Keresztény-Szo, Don Bosco, 1993,
p. 235-243.
c) Scrisoarea Pr. Prunduú din 14.01.1987 către Alexandru Todea., 3 pag.
dactilo, reflectă nu doar poziĠia Pr. Prunduú, ci úi ezitările P.S. Alexandru
Todea de a-úi asuma titlul mitropolitan. Este propus un chestionar pentru
preoĠi, care să se exprime asupra alegerii acestuia.
d) Scrisoarea aceluiaúi către Alexandru Todea din 21.01.1987, 3. pag.
dactilo. Ilustrează conflictele dintre linia fidelă tradiĠiei B.R.U. úi linia
86
latinizantă, rezervele episcopiei romano-catolice în a mai trata cu greco-cato-
licii clujeni, este criticat Mons. Octavian Bârlea pentru poziĠia sa afirmată úi la
Radio „Europa Liberă”, poziĠie care demasca diversiunile Departamentului
Cultelor úi sprijinea succesiunea Dragomir.
Actele la care se face referire au fost publicate face facsimilat în Birtz –
„Episcopul Riti...“, p. 96-97, 132-136.
e) Comunicarea din 2.04.1987 de impunere a Pr. Lucian Mureúan ca
ordinariu de Maramureú, publicată úi analizată în Mesaroú, Simion – „ReflecĠii
úi dezvăluiri”, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2004, p. 100-101, comentariu p.
95-99; opiniile trebuiesc însă nuanĠate. A se observa că în dreptul semnăturii
Pr. Marian, autorul documentului a scris „De acord“. Pr. Marian a preferat să
semneze cu formula „Am luat la cunoútinĠă“, ceea ce nu constituie un acord.
f) Comunicare din 2.04.1987, 3 pag. dactilo., de exprimare a poziĠiei
oficiale a ordinarilor grupaĠi în jurul lui Alexandru Todea. ReferinĠele la CIC
1983 úi ignorarea stării de necesitate canonică, ignorarea opoziĠiei capitulare
din 1986, ridică serioase dubii asupra rigorii canonice úi a bunei credinĠe a
acestui document.
Subdiaconul Gh. Marian era nepotul Pr. Gh. Marian (1903-1990), fost
ordinariu diecezan substitut clandestin, prepozit, mărturisitor al credinĠei.
Despre preotul can. Alexandru Chindriú (d. 1997). Cf. BăinĠan, Valentin –
op.cit. (vezi nota 9), p. 95-96, 252; Bota, I. V.; IoniĠoiu, C. – op.cit. (vezi nota
20), p. 55-56; Ivan Duică, Camelia – op.cit. (vezi nota 23) – referinĠe ad
abundantiam.
Despre pr. canonic Gheorghe Marian cf. BăinĠan – op.cit., p. 129-144,
252; Bota, IoniĠoiu – op.cit, p. 88.
g) Scrisoare a Pr. Prunduú către Pr. Lucian Mureúan, nou numitul
ordinariu al diecezei de Maramureú, din 3.04.1987, 2 pag. dactilo, de încurajare
a preluării oficiului diecezan.
h) Scrisoare a Pr. Prunduú către pr. canonic Alexandru Chindriú, din
6.04.1987, 2 pag. dactilo, în care acesta se justifică úi acuză linia de rezistenĠă
apărată de Ioan Dragomir úi succesorii săi.
i) Scrisori din 27 úi 28.04.1987 ale mons. Coriolan Tămâian către Pr.
Prunduú, câte 1 pag. dactilo, ce reflectă problemele ivite cu listele de ajutoare.
j) Răspunsul Pr. Prunduú către precedentul, 29.04.1987, 3 pag. dactilo,
de auto-justificare.
k) Scrisoare a Pr. Prunduú către Pr. Lucian Mureúan, din 6.05.1987, 2
pag. mss, prin care explică adevăratele motive ale retragerii sale.
Decizia Capitulară din 24.04.1987 prin care Pr. Prunduú renunĠă în
favoarea unui ternar la jurisdicĠie, ca úi confirmarea epistolară din partea lui
Alexandru Todea, din 25.08.1987, precum úi Comunicatul noii conduceri
diecezane de Cluj – Gherla din 31.07.1987 sunt reproduse facsimilat în Birtz –
op.cit., p. 159-163.
87
l) Notă informativă din 20.08.1987, redactată de pr. Prunduú, adresată
lui Alexandru Todea, de explicare a deciziei sale. (1 pag. dactilo.).
Documentul 1
„Numirea înlocuitorilor (substituĠilor)”, document emis de NunĠiatura
Apostolică din România în 1948, copiat la 12.09.1948 la Oradea, cu
explicaĠiile pr. dr. Eugen Popa.
Documentul, inspirat din CIC 1917 úi Decretul „De nominatione
substitutorum”, a reprezentat Charta ordinarilor clandestini în starea de
necesitate canonică.
Intensificarea prigoanei a cauzat caducitatea multor prevederi canonice,
reluate în perioada de îndulcire a persecuĠiei B.R.U. 7 pag. dactilo.
Primele 6 pag. (documentul propriu-zis), publicat în Birtz, Remus
Mircea – „Cronologia ordinarilor diecezani greco-catolici (uniĠi) 1948-1989”,
Cluj-Napoca, 2007, Ed. Napoca Star, pp. 88-95.
Despre Pr. dr. Eugen Popa (1913 Hăúdate, Gherla – 30.03.2005
Cluj-Napoca), cf. Sr. CruciĠa, CMD – „DespărĠirea temporară de Părintele
Eugen Popa”, în „ViaĠa Creútină“ 2005, nr. 5 (315), p. 20.
Documentul nr. 2
A se vedea observaĠiile precedente (p. 73-74)
Documentul nr. 3
Proces-verbal capitular din 11.09.1987. Sunt evidenĠiate condiĠiile
reintegrării preoĠilor ortodocúi, necesităĠile unor noi regulamente de
funcĠionare capitulare, necesitatea unui fond de rulment.
Pr. Alexandru Nicula (n. 14. 02.1913) licenĠiat în drept canonic la
Strasbourg, colaborator apropiat al episcopului Iuliu Hossu în 1948, arestat pe
scurte perioade de timp în 1948, deĠinut între 1952-1953, fost protopop al
Clujului, în clandestinitate a lucrat ca úi contabil, ulterior ca economist.
Protopop clandestin úi ulterior oficial (după 1990) al Dejului. Autor a
numeroase articole, „spiritus rector” al revistei „Deúteptarea CredinĠei” din
Dej. Cf. Bota, IoniĠoiu – op.cit., p. 101. Toma, Victor – „Părintele Al. Nicula
la 86 de ani de viaĠă” în „ViaĠa Creútină“, 1999, nr. 2 (107), p. 6-7.
Pr. ing. Nicolae Horia Muntean (8.06.1920-15.02.1992), date
anagrafice, după lespedea sa funerară din Cimitirul Cluj – Mănăútur nou, lângă
Cavoul bazilitan.
Pr. Oprea (Ioan,?, Emil?, Liviu?), nu a putut fi deocamdată identificat.
Documentul nr. 4
Proces-verbal capitular din 9.10.1987, în care se decid anumite măsuri
88
disciplinare úi se pregăteúte vizita lui Alexandru Todea la Cluj.
Fr. Timotei Macavei (10.12.1895-11.06.1987, Cluj, înhumat în Cavoul
bazilitan), nume laic Traian, admis în OSBM în 5.05.1932;
Pr. Vasile VincenĠiu Pop (n. 6.10.1915), voturi monahale simple în
4.04.1948, definitive 11.03.1970, hirotonit în 22.10.1972 de P.S. Iuliu HirĠea.
Date oferite de pr. Gavril Arieúan, OSBM căruia i se aduc respectuoase
mulĠumiri.
Pr. David – mai probabil este vorba de pr. Ioan David din Cluj-Napoca
(vezi Documentele nr. 28-32).
Anexa Documentul 4
Scrisoare a Pr. Prunduú din 28.10.1987 către Î.P.S. Alexandru Todea,
reflectă ecourile vizitei acestuia la Cluj (3 pag. dactilo).
Documentul nr. 5
Proiect al Statutului Colegiului Capitular, 13 pag. dactilo, redactat de
can. Tertulian Langa. Proiectul este tributar CIC 1917, ieúit din uz în 1987.
Data realizării: probabil după 13.11. 1987. Se observă dorinĠa de a cumula
funcĠia de prepozit cu cea de vicar general diecezan, provicarul I cu cea de
canonic lector (decan) iar provicarul II cu cea de canonic primicer (cantor).
Prevederea prin care Capitlul prezidat de vicarul capitular alege un
ordinariu diecezan, ratificat de Conducătorul Provinciei Mitropolitane úi
definitivat de ConferinĠa Episcopală, urmând înútiinĠarea Sf. Scaun (prevedere
ce va rămâne úi în documentul final) se doreúte a fi o întărire a autorităĠii locale
(mai ales a conducătorului mitropolitan, care poate obiecta la alegere) înaintea
Sf. Scaun.
Documentul nr. 6
„ObservaĠii la proiectul de Statut...”, redactate de Pr. Prunduú, 9 pag.
dactilo, data 29.12.1987, este extrem de bogat în informaĠii istorice úi canonice.
Digresiunile asupra „ternarului” sunt corectabile, fiind extrem de utilă
trimiterea la CIC 1983.
Demnă de interes este informaĠia prin care Alexandru Todea dorea
preluarea ordinariatului de Cluj – Gherla din 1981.
În opinia Pr. Prunduú Consiliul Presbiteral este echivalat cu Capitlul,
lucru nu tocmai exact, consiliul fiind de regulă omologat consistoriului.
Documentul nr. 7
„ObservaĠii asupra Proiectului de Statut”, redactate de Pr. Sabin
Făgăraú, Notar Capitular, mss. 1 pag.
ObservaĠiile de bun simĠ, vizând deschiderea spre TradiĠia bizantină úi
un dialog constructiv cu Ortodoxia au fost ignorate.
89
Documentul nr. 8
„Proiectul final al Statutului”, redactat de can. Tertulian Langa, 19 pag.
dactilo, agreat de Alexandru Todea. Nu se cunoaúte data promulgării. Se
remarcă instituirea funcĠiei canonicale pe 5 ani. La cap. IV §6, a – conferirea
Mirungerii în Bisericile Orientale este iun atribut al parohului, nu al
episcopului, lucru uitat de redactorul documentului.
Documentul nr. 9
Proces-verbal din 13.11.1987.
Cererea unei biografii úi a unei fotografii standardizate desigur că ar fi
facilitat demersul ulterior al unui istoric capitular; totodată putea furniza
elemente utile altor instituĠii ale Statului, într-o eventuală relansare a prigoanei
canonicii putând fi uúor încadraĠi în categoria unui „grup duúmănos cu
activitate antirevoluĠionară”.
Pr. Nathanael Munteanu (d. 1992), fost paroh unit în Bucureúti II, a fost
în detenĠie pentru credinĠă, fiind eliberat în 1964. cf. Bota, IoniĠoiu – op.cit., p.
95.
Pr. dr. Liviu Pandrea (n. 2.08.1915, Aruncuta, CJ-d. 25.02.1999,
Cluj-Napoca), licenĠiat în teologie la Lille (1939), doctor în teologie la Roma,
în 1943, profesor la academia teologică din Blaj (coleg cu Pr. Eugen Popa)
între 1944-46, paroh la Cluj între 1946-48, deĠinut între 4.06.1953-25.09.1954,
2.04.1955-5.10.1955, a lucrat ca traducător úi bibliotecar la Institutul
Agronomic din Cluj. autor al unui dicĠionar poliglot de specialitate, úi a unei
impresionante „literaturi de sertar” cu conĠinut teologic. A tradus Psaltirea, cu
un comentariu în 25 dosare, a elaborat o „ViaĠă a lui Don Bosco” (2 vol.), un
adevărat tratat apologetic etc. cf. Plăianu, Clemente – „Încă un octogenar pe
răbojul vremii”, în „ViaĠa Creútină“ 1995, nr. 17 (135), p. 4. Idem, „A mai
căzut un stejar falnic al Bisericii Române Unite”, în „ViaĠa Creútină“, 1999,
nr. 5 (219-220), p. 6-7.
Popa, Eugen –„In memoriam Părintelui Liviu Pandrea”, în „ViaĠa
Creútină“, 1999, 5 (219-220), p. 6-7, Bota, IoniĠoiu – op.cit. p. 119-122.
Pr. Virgil Florian (n. 1931?) exponent al curentului latinizant, împreună
cu Pr. Lucian Mureúan, Pr. Pantelimon Aútilean, Vasile Abrudan úi Nicolae
Sălăjan, au fost acceptaĠi să studieze teologia în rit latin, la Alba-Iulia, în 1955,
la invitaĠia lui Marton Aron, până în 1958, când au trebuit să se retragă, ca
urmare a presiunilor Departamentului Cultelor. Hirotonit ulterior anului 1964.
Intrat „pro forma” în Ordinul Bazilitan în 1987, pentru a putea celebra úi în
ritul latin. Cf. Florian, Virgil – „Trăirea apostolică a iezuiĠilor cu domiciliul
obligatoriu la Gherla”, în „ViaĠa Creútină“, 2006, (I), nr. 6 (328), p. 20 úi (II)
în eadem, nr. 7 (329), p. 21, articol cu accente autobiografice.
90
Documentul nr. 10
Proces-verbal capitular din 1.12.1987.
A fost discutată problema delicată a valabilităĠii matrimoniului religios
în regimul ateu, comunist.
În dreptul tradiĠional al B.R.U., problema căsătoriei este tratată de
Conciliul I Provincial (1872), Titlul V, cap. VIII úi IX, iar de către Conciliul II
(1882) Titlul IV, cap. I-VI, cap. II, fiind dedicat tribunalelor matrimoniale (1
preúedinte, 4 asesori, 1 defensor matrimonial, magistraĠi numiĠi de episcop).
CIC 1917 trata problema în can. 1012-1143, iar CIC 1983 în can.
1055-1165.
Motu proprio la care se face referire este cel al Papei Pius XII, Crebrae
Allatae, care codifica principiile de drept matrimonial pentru orientali.
Problema privilegiului paulin este greúit pusă de pr. canonic Gorcea.
Privilegiul paulin (I Cor. 7: 12) prevedea că în cazul în care unul dintre 2
căsătoriĠi nebotezaĠi trece la catolicism, iar partenerul rămas nebotezat nu mai
doreúte continuarea căsătoriei, aceasta se poate desface, partea botezată putând
contacta un nou matrimoniu cu un botezat. Cf. CIC, 1983, can. 1143-47, 1149.
În România privilegiul se poate aplica doar celor proveniĠi din cultul mozaic,
cultul musulman, sau celor nebotezaĠi (descendenĠi ai ilegaliútilor etc.).
Pentru validitatea unei căsătorii se cer, pe lângă consimĠământul liber al
celor doi, intenĠia curată (de a îndeplini scopurile unei căsătorii), lipsa fraudei
morale, lipsa unor impedimente invalidante (ex. voturi monahale, hirotoniri ce
pretind celibatul) etc.
Documentul nr. 11
„Unele prevederi procedurale în cauzele matrimoniale”, redactat de
can. Matei Boilă, 5 p. dactilo, datat 13.11.1987, ratificat de Alexandru Todea la
5.12.1987, semnat de pr. vicar general Tertulian Langa úi de pr. Matei Boilă.
Pr. Boilă, conútient de pericolul întocmirii unor acte diecezane care ar fi
putut încăpea în mâinile indiscrete ale autorităĠilor, a propus rezolvarea
cauzelor matrimoniale prin proces contencios oral (par. 28), CIC 1983, can.
1656-1670.
Documentul nr. 12
Proces-verbal capitular din 29.12.1987
Atmosfera ironică de la Oradea viza în primul rând ordinariatul lui
Alexandru Todea asupra diecezei de Cluj – Gherla, precum úi dorinĠa acestuia
de a fi considerat mitropolit.
Este discutată problema plecării la studii în străinătate, precum úi
problema ajutoarelor.
91
Nu am putut identifica deocamdată figura pr. Valeriu Sima. Problema
căsătoriei la protestanĠi este greúit tratată. Este adevărat că protestanĠii nu o
consideră taină (sacrament) asemeni catolicilor úi ortodocúilor. Dar în
celebrarea căsătoriei protestante există toate elementele care o definesc ca un
sacrament. Biserica nu repetă taina căsătoriei protestanĠilor care se convertesc
la Ea.
Anexa Documentulului Nr. 12

Scrisoare a Pr. Prunduú către Alexandru Todea din 30.12.1987, 4 pag.
dactilografiate. Ilustrează opinia pr. Prunduú asupra problemei ajutoarelor,
studiilor în străinătate. RelaĠia de prietenie a Pr. Prunduú cu pr. Vasile Maria
Ungureanu îl irita profund pe Todea. (vezi nota 31).
Documentul nr. 13
Proces-verbal din 19.01.1988
Se reiau temele tratate în úedinĠa anterioară. Activitatea Pr. Ungureanu
la Radio Vocea Americii convenea Departamentului Cultelor úi propagandei
oficiale.
Documentul nr. 14
Se discută problema ajutoarelor „Caritas”. Stârneúte nedumeriri
propunerea lui Alexandru Todea ca Regulamentul tribunalului matrimonial,
acceptat de acesta la 5.12.1987 să fie folosit „fără a fi promulgat úi dat
publicităĠii”.
Pr. Aurel Pârjol (d. 15.05.1994), absolvent al Academiei teologice din
Blaj, a fost închis pentru credinĠă 8 ani, fiind eliberat în 1964. Având o familie
numeroasă, a trecut la Ortodoxie, funcĠionând ca paroh în com. Poiana Horii,
lângă Huedin. Pensionându-se în 1987, a cerut să fie integrat în B.R.U Din
1990 profesor de muzică la Institutul Teologic greco-catolic din Cluj. cf. Bota,
IoniĠoiu – op.cit., p. 124.
Documentul nr. 15
S-a pus în discuĠie redactarea „Scrisorii către întreaga Biserică Unită”,
cu rol de a întări autoritatea ordinarilor grupaĠi în jurul lui Alexandru Todea,
dezavuându-se linia rigoristă a urmaúilor lui Ioan Dragomir.
„Scrisoarea” a fost publicată în Birtz, Remus Mircea – „Cronologia
ordinarilor diecezani...“, Cluj-Napoca, însoĠit úi de un comentariu în care se
arăta inconsistenĠa canonică a documentului. A se vedea úi Documentele nr. 18
úi 22b.
92
Documentul nr. 16
Proces-verbal din 15.07.1988, prin care se face o scurtă dare de seamă
asupra conferinĠei episcopale greco-catolice Ġinută la Cluj, în 16.06.1988.
PoziĠia P.S. Ioan Chertes este o poziĠie de bun simĠ. Cazul Ionela nu a
putut fi soluĠionat, ea beneficiind anterior de întreaga protecĠie din partea lui
Alexandru Todea.
Pr. Andercău – este pr. Vasile Andercău (1919-2004), fost ordinariu
substitut clandestin al diecezei Orăzii-Mari, renunĠând în favoarea lui Coriolan
Tămâian (vezi úi nota 39), cf. úi Bota, IoniĠoiu – op.cit., p. 37-38.
Pr. Cosma – este Msgr. Gheorghe Cosma (21.07.1911 Sudurău SM-
27.10.1992, Paris), preot din 1937, doctor în teologie la Roma 1939, rector al
Misiunii Române Unite de la Paris. Capelan al SMOM. Cf. CarnaĠiu, Pamfil –
„Monseniorul G. Cosma”, în „ViaĠa Creútină“, 1993, nr. 9 (79), p. 3.
Lurdusamy – este vorba de Simon card. Lourdousamy (nota 52). P.
Oprea – deocamdată neidentificat. Din amintirile Pr. Făgăraú, Pr. Ioan Ză-
greanu, preot dinainte de 1948, având 9 copii, după suprimarea B.R.U., úi-a
exercitat preoĠia clandestină, fiind angajat ca ceferist. A fost un erou al
reistenĠei. După 1990 a devenit protopop unit al BistriĠei. A decedat recent
(2006).
Documentul nr. 17
„AutorităĠile civile” erau lucrători ai DSS. Din relatarea rezultă poziĠia
pe care ofiĠerii de Securitate din Cluj o afiúau în ceea ce priveúte B.R.U. grupul
Todea.
Se explică regimul „Scrisorii către întreaga Biserică...”. InsuficienĠa
clarificării celor trei episcopi sfinĠiĠi de Ioan Dragomir la 3 ani după decesul
acestuia demonstrează printre altele úi consistenĠa unor argumente canonice ale
acestora.
Cererea de legalizare a B.R.U. adresată lui Nicolae Ceauúescu a fost
publicată în Todea, Alexandru card. – „Luptele mele. Un strigăt în pustiu
vreme de un pătrar de veac”, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, p. 205-206.
Pr. Aútelean, Pantelimon (1931, Râciu MS – 9.12.2001, Cluj-Napoca) –
preot din 1964, adept al curentului latinizant. După 1964 a funcĠionat ca
laborant la Clinica Medicală I Cluj, reuúind să penetreze diferite medii
ecleziastice, unde útia să se facă util. Unii preoĠi ai diecezei de Cluj – Gherla au
găsit note informative date de acesta împotriva lor. A se vedea úi: Crihălmeanu,
Florentin „O nouă lumină mijlocitoare de sus pentru noi”, în „ViaĠa Creútină“,
2002, nr. 1 (275), p. 5.
NuĠiu Dan – „În memoria Părintelui Pantilimon Aútelean. Mărturia
93
unui fiu spiritual”, în „ViaĠa Creútină“, 2002, nr. 12 (286), p. 11.
Prunduú, S.A. – „Evocarea figurii luminoase 5 de ani de la moartea a
celui ce a fost Cardinalul Iuliu Hossu“, în Almanah-Calendar ViaĠa Creútină –
Deúteptarea CredinĠei, 2004, p. 40-49, mai ales p. 46-47 unde este dezvăluit cu
fineĠe rolul provocator avut de P. Aútelean în 1956.
Coúbuc, Ovidiu (n. 27.08.1972), călugăr bazilitan cu voturi definitive
din 31.07.1988, preot din 23.12.1988, a activat la Civitavecchia, unde în 1992 a
defectat de la credinĠă, devenind predicator New Age. Pr. Sabău, Ioan Justin –
(21.03.1927 – 8.12.1998 Cluj-Napoca), călugăr bazilitan, voturi simple depuse
în 19.04.1948, voturi definitive în 19.03.1970, hirotonit preot din 11.08.1968.
A fost úi în detenĠie, cf. Bota, IoniĠoiu – op.cit., p. 147; Pr. Sabău nu a murit în
închisoare. BăinĠan, V. – op.cit. p., 170-171.
Pr. ùuúman, Ieronim (1925 –?), absolvent al Academiei Teologice din
Blaj în 1948, hirotonit preot în 23.10.1948, deĠinut între 1948-1955 pentru
credinĠă, rearestat în 1956, eliberat în 1964. Va fi închis pentru credinĠă úi între
1967-69. După eliberare va fi angajat ca muncitor la fabrica „Spicul” Cluj úi
mai apoi la Spitalul de boli infecĠioase, de unde se va pensiona în 1974. Din
1978 va fi activ ca preot de rit latin, în Moldova (Mărgineni, Oituz); după 1990
preot la Aiud, inclusiv capelan al închisorii (unde fusese úi deĠinut). Cf. Bota,
IoniĠoiu – op.cit., p. 156-158.
Despre Pr. Ioan Biriú úi Frâncu deocamdată nu am aflat date. Mai
degrabă este vorba de Pr. Felician Biriú. Acesta din urmă a fost iniĠial mecanic
de locomotivă. A reuúit să termine Facultatea de Stomatologie, depăúindu-úi
condiĠia. A optat pentru preoĠia clandestină celibatară, funcĠionând ca medic
stomatolog la Vatra Dornei. Între 1990-1993 a studiat la Roma, obĠinând un
B.A. în Teologie. La Roma a tratat în mod impecabil cu un instrumentar mai
mult decât improvizat, benevol, dantura colegilor de studii. Întors în Ġară a
primit funcĠii de răspudnere în cadrul curiei diecezane, dar nedorind să facă
compromisuri úi nici să accepte dezorganizarea serviciului Caritas, a fost mutat
ca paroh la Târliúua. Preot cu verticalitate úi aleasă conduită morală.
Documentul nr. 18
A fost publicat împreună cu comentarii în Birtz, Remus Mircea,
„Cronologia ordinarilor diecezani...“, pp. 77-88.
O analiză obiectivă se găseúte úi în Documentul nr. 22b.
Documentul nr. 19
Rezultatul vizitei pr. vicar Langa la Reghin a fost în anumite privinĠe
neconcludent. CongregaĠia sr. Ionela avea aprobarea episcopului local (P.S.
Todea, din 25.12.1950), cei trei episcopi nu au putut fi anihilaĠi.
94
Propunerea pr. Langa de a sluji la Biserica Piaristă din Cluj, abil
refuzată, era o „captatio“ pentru formula latinizantă.
Ascultarea Sf. Liturghii la Radio Vatican era neîndoios un semn de
rezistenĠă. Cum ar fi putut însă credincioúii să fie obiúnuiĠi cu tipicul bizantin
dacă nu ar fi asistat la slujbele ortodoxe (cei care doreau)?
LanĠul de adoraĠie perpetuă a fost o practică sugerată de maica
Estera-Maria Vlas CMD (2.06.1926 Lita CJ-4.01.2005 CJ). Sora Estera-Maria
a intrat în mănăstire în 20.07.1938 la Institutul Sf. Tereza din Cluj, s-a refugiat
apoi la Sibiu úi la Blaj, a depus profesiunea temporară în 2.02.1946, lucrând ca
soră medicală. În 18.03.1950, în urma îmbolnăvirii, trebuie să îúi abandoneze
postul de infirmieră de la Clinicile din Cluj. Deteriorarea progresivă a stării de
sănătate a culminat cu un TBC agresiv generalizat, astfel încât la finele anului
1950 este internată la Sanatoriul TBC din Săvădisla. Aici, în 21.11.1958
depune clandestin profesia solemnă. În ziua de 24.03.1960, în urma unei
novene în onoarea lui Pius al XII-lea, s-a vindecat miraculos, instantaneu de
TBC-ul generalizat, spre stupoarea medicilor, fiind ulterior externată. Având o
intensă viaĠă spirituală, a beneficiat úi de darul locuĠiunilor mistice interioare.
A avut ca duhovnici pe Pr. Otto Kanisius Pfahrenekopf S.I., Pr. Lájos Eröss,
episcop clandestin, úi din 1966 pe Pr. dr. S.A. Prunduú. A fost o persoană
extrem de umilă, suferinĠa ei fiind sporită de atitudinea dură úi intransingentă a
superiorilor úi superioarelor ei. Teologia ei mistică, asociată fenomenelor
extatice, este inspirată din meditarea intensivă a liturghiei úi a comuniunii
harice, a suferinĠei, fiind o teologie pătimitoare. Autorii au cunoscut-o
personal, iar în ultimul an de viaĠă sora Estera le-a istorisit crâmpeie din viaĠa
ei. A se vedea úi Sr. LetiĠia CMD – „Sora Estera-Maria“, în V.Cr., 2005, 16,
nr. 2 (312), p. 7-8.
Documentul nr. 20
Propunerea (aparĠinând Pr. Prunduú) cumpărării de case sau
apartamente ar fi constituit o formulă ideală de penetrare în cartierele moderne,
lipsite pe atunci de biserici. Planul nu s-a realizat.
Pr. ing. Ioan Vasile Botiza (n. 1926, Căúei) extrem de activ în
clandestinitate, deĠinut pentru credinĠă între 1951-53 úi 1953-55, absolvent al
Politehnicii Cluj, hirotonit preot în 1971, este unul din cei mai erudiĠi preoĠi
clandestini ai Diecezei de Cluj – Gherla. Autor al unor manuale úi comentarii
liturgice (adept al curentului reformist), a unui manual de studiu biblic, a unei
traduceri a Psaltirii din ebraică, a numeroase articole, a fost profesor la
Institutul Teologic Greco-Catolic după 1990.
Dna. MăriuĠu este de fapt Dna. Silvia MăriuĠiu (n. Vlad, 1924).
Călugărită în ordinul contemplativ „Buna-Vestire“, depunând voturile simple
în 19.05.1949. DeĠinută între 18.11.1949-25.12.1949, retrasă în familie,
95
arestată în 13.10.1953 la Cluj, este condamnată la un an de închisoare (sentinĠa
923/1953) în lotul Nicolae Pura. Eliberată în 13.10.1954. Ulterior se
căsătoreúte, întemeindu-úi o familie. Elevă spirituală a Pr. can. Nicolae Pura, va
îngriji redactarea finală a manuscriselor acestuia. Publică cu pseudonimul
literar Annunzio, G.M. – „MeditaĠii simple“, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină,
2007. Cf. Bota – IoniĠoiu – „Martiri úi mărturisitori...“, p. 175-176.
Documentul nr. 21
Pr. Horea Munteanu a fost acceptat ca úi canonic diecezan (vezi úi
observaĠiile de la documentul Nr. 20).
IntervenĠia P.S. Robu (cu excepĠia primului punct – cine se stabilea în
România în 1988 din străinătate?), se dorea o optimizare a activităĠii B.R.U.
Pr. Pop Grigore (d. 1990), preot din 1939, deĠinut pentru credinĠă din
1948, a fost ulterior numit protopop clandestin al Dejului, cf. Bota, IoniĠoiu –
op.cit., p. 126-127.
Pr. Breharu, Gheorghe (n. 28.04.1918, Mintiul Gherlii, Cluj), după 1948
funcĠionează ca profesor la Liceul din Gherla, iar după pensionare îúi reia
preoĠia clandestină. Autor a numeroase articole cu caracter monografic. Cf.
Bota, IoniĠoiu op.cit. p. 52. Breharu, Gheorghe – „Biserica Română Unită,
Greco-Catolică, din Gherla”, Cluj-Napoca, Ed. ViaĠa Creútină, 2003.
Documentul nr. 22a

Scrisoare din 4.01.1989, 6 pag. dacilo, adresată pr. canonic Matei Boilă,
semnată Nena. Este una din cele mai lucide poziĠii cu privire la tentativele de
reformă liturgică. Este vorba de Dúoara. Elena Boilă (1924-1989), sora pr. can.
Matei Boilă. Dúoara Elena Boilă a făcut úi ea închisoare pentru credinĠă.
Documentul nr. 22b

„Note úi observaĠii“ la „Scrisoarea către întreaga Biserică”, 8 pag.
dactilo, datată ianuarie 1989, redactată de Pr. Vasile Andercău úi Vasile Mare,
prezentată capitlului de pr. V.M. Ungureanu.
Unele observaĠii, legate de biografiile celor trei episcopi rezistenĠi, sunt
de bun simĠ. Raportarea la CIC 1983 ignoră starea de necesitate canonică.
ObservaĠia legată de atribuĠiile lui Alexandru Todea în calitatea sa de
proiedru sunt corecte.
Problema ritului latin este tratată in extenso, autorii documentului fiind
adepĠii curentului latinizant, aducându-se argumente în favoarea lui (inclusiv
starea de necesitate), dar ignorându-se pericolul potenĠial al diversiunilor legate
de practicarea acestui rit (învrăjbirea între diferitele comunităĠi catolice pe tema
limbii vernaculare).
96
Pr. Mare Vasile (d. 2004, Bucureúti), preot din 1947, activ la Bucureúti,
deĠinut pentru credinĠă, eliberat din 1955, activ la Baia-Mare, salariat la
I.M.M.U.M. din 1990 protopop unit al Bucureútiului. Necrolog în
„Actualitatea Creútină”, Bucureúti, 2004, 15, nr. 2, p. 9.
Vasile, Cristian – „Istoria Bisericii Române Unite...”, op.cit. (vezi nota
28), p. 137-167.
Mesaroú, Simion – „ReflecĠii úi dezvăluiri”, op.cit., p. 31-60, prin notele
informative care îl vizau, permite identificarea informatorului patentat „Vasile
Puiu” de la I.M.M.U.M. cu pr. Vasile Mare.
Despre Pr. Vasile Andercău (1919-2004) vezi úi Nota 39.
Documentul nr. 23
Se insistă pe ideea prescurtării úi reformei liturgice (vezi úi nota 45) deúi
Conciliul Vatican II o postulează doar pentru ritul latin, consecinĠa fiind o
îndepărtare de tradiĠia comună cu B.O.R.
SituaĠia lui Alexandru Todea ca mitropolit rămâne confuză (fiind
ignorat sistematic principiul stării de necesitate), deci „schisma” nu era
constituită.
Acceptarea concelebrării cu preoĠii ortodocúi în anumite condiĠii a
reprezentat un progres (în închisorile comuniste faptul s-a petrecut frecvent).
Modalitatea acestei concelebrări, în cazuri determinate, sub controlul ordina-
riului local, mult mai permisivă în cazul ortodocúilor decât în cazul protestan-
Ġilor (care nu au euharistie) a fost definită de „Instructio de peculiaribus ca-
sibus admittendi alios Christianos ad Comunionem Eucharisticam în Ecclesia
Catholica”, emisă de Secretariatul Pontifical pentru Unitatea Creútinilor,
semnată de cardinalul Johannes Willebrends, în 1.06.1972 (aprobată de Papa în
25.05.1972; în „Acta Sanctae Sedis“, 63, 1972, p. 518-525). Este îndoielnic că
acest document era cunoscut în România.
Invitarea episcopului Chertes era un fapt obligatoriu, semn că boala
acestuia era deja sensibil atenuată.
Anexe la Documentul Nr. 23

a) Scrisoarea Pr. dr. S.A. Prunduú către Episcopatul B.R.U. din
31.03.1989, 5 pag. dactilo, în care pledează fervent pentru întărirea autorităĠii
lui Alexandru Todea în calitate de mitropolit.
Se remarcă rezervele preoĠilor din Exil de a recunoaúte această calitate,
ei fiind conútienĠi de starea de necesitate canonică. Problema paliului
mitropolitan a fost soluĠionată de Sf. Scaun doar în 29.06.1990, după ce
Alexandru Todea fusese numit mitropolit de Alba-Iulia úi Făgăraú (12.03.1990
data bullei, 14.03.1990 publicată) úi acesta s-a putut deplasa liber la Roma.
97
Se ignoră faptul că Biserica Latină din România (cu excepĠia diecezei
de Alba-Iulia) a primit ordinari diecezani „ad nutum Sanctae Sedis” în 1983,
numiĠi de Sf. Scaun în acord cu Guvernul Român, starea ei de necesitate
canonică încetând parĠial. Faptul nu era valabil pentru B.R.U. A se vedea úi
nota 39.
b) Scrisoare a aceluiaúi către Î.P.S. Ioan Ploscaru, datată 5.03.1989 )de
fapt, 25.03.1989, n.n.), dactilografiată, 3 pag. Aniversarea a 50 de ani de
preoĠie a episcopului proiedru Alexandru Todea a fost celebrată de Dieceza de
Cluj – Gherla, printr-un frumos album omagial de 68 p.
Pr. Gavril Sălăgean (Sălăjan) fost Fogaú (1905, Hotoan SJ-1989,
Baia-Mare), preot bazilitan, sufletul duhovnicesc al mănăstirii Bixad, arestat úi
deĠinut între 1950-55 úi 1956-64, autor de poezii religioase úi pricesne extrem
de populare, inclusiv în mediile ortodoxe, extrem de activ în pastoraĠia
clandestină, cf. BăinĠan, V. – op.cit., p. 190-191.
Pr. Vasile Nemeú (1916, Călineúti MM-19.03.1989, Călineúti), a fost
activ nu doar în rezistenĠa greco-catolică, ci úi în cea anticomunistă, ajutând
grupurile de partizani.
Ibidem, p. 152-153.
Bota, IoniĠoiu – op.cit, p. 98-101, Pr. Nemeú cu puĠin timp înainte de
deces fusese făcut canonic de Maramureú.
Documentul nr. 24
Se reiau în discuĠie problemele care nu aveau cum să fie soluĠionate în
starea de necesitate canonică.
Nu s-a observat faptul că prin CIC 1983 art. 22 legea civilă are
precedentă asupra celei canonice (o răsturnare cu 180’ a situaĠiei din CIC
1917), cu excepĠia comandamentelor de drept divin. Ostpolitik-ul úi diplomaĠia
curială nu doreau iritarea Guvernului comunist de la Bucureúti.
Alexandru Todea a evitat o plecare la Roma, act de precauĠie
elementară, întoarcerea putându-i fi refuzată. Deschiderea de capele publice
fără acordul Departamentului Cultelor reprezenta o simplă iluzie.
Documentul nr. 25
Se reiau în discuĠie problemele nesoluĠionate.
P.S. Justin ùtefan Paven, coadjutor al episcopului Octavian Cristian
(1920, Lăscud, MS-13.02.1989, Baia-Mare), fost coadjutor al Î.P.S. Ioan Dra-
gomir, úi-a preluat canonic, conform decretului „De nominatione substitu-
torun” din 29.06.1948 dieceza. Era contestat de ordinariul Lucian Mureúan,
numit de Alexandru Todea. Au urmat úicanări ale MiliĠiei úi SecurităĠii având
ca scop descurajarea lui Paven., cf. Birtz, Remus Mircea – „Episcopul Emil
98
Riti...“, p. 184-189.
Episcopul proiedru Alexandru Todea a dorit să renunĠe la titlul
mitropolitan, conútientizând defectul canonic al alegerii din 14.03.1986.
Prevederea invocată de Î.P.S. Ioan Ploscaru, de a nu se da distincĠii
preoĠilor reveniĠi din ortodoxie nu s-a aplicat, mai ales după 1990.
Pr. Cutcan, Eusebiu (?-?), preot activ în rezistenĠa greco-catolică úi în
luptele partizanilor anticomuniúti din Maramureú. După 1990 a fost în primii
ani sufletul filialei clujene a AFDPR. Cf. Bota, IoniĠoiu – op.cit., p. 65.
Mons. Coriolan Tămâian nu a decedat în 1989, ci a suferit un accident
vasculo-cerebral, apropiaĠii considerându-i sfârúitul iminent. A decedat în
2.05.1990.
Documentul nr. 26
Vizita Pr. Tertulian Langa úi a Pr. GuĠu (de fapt George GuĠiu) la sora
Ionela nu putea decât să aibă un final negativ, sora Ionela fiind consecventă
propriei sale linii spirituale, ratificată de ierarhi exemplari úi rezistenĠei
greco-catolice. Orice tratativă de apropiere la linia oficială, încurajată de
autorităĠi, nu putea decât să fie sortită eúecului.
P.S. Ioan Robu nu a dorit să se amestece în facĠiunile interne ale B.R.U.
din bun simĠ canonic, P.S. înĠelegând perfect situaĠia stării de necesitate
canonică. Cf. Vasile, Cristian – „Istoria Bisericii Greco-Catolice...”, p.
128-133.
Episcopul Iacob este de fapt episcopul latin de Alba-Iulia, dr. Jakab
Antal (episcop între 1980-1990 – †1993), iar P. ğiriac este pr. canonic Dr.
Cziriak Arpad, protopop al Clujului úi vicar episcopal, (protopop între
1984-2007, când a fost pensionat).
Traian Dorz (25.12.1914 Livada Beiuúului, BH – 20.06.1989, Livada
Beiuúului), conducător al miúcării duhovniceúti „Oastea Domnului” din 1939,
colaborator al pr. Vasile Chindriú între 1939-1940 la Cluj, erou al credinĠei,
autor a zeci de volume de meditaĠii, poezii religioase úi a două tratate de istorie
a Oastei Domnului. În detenĠie pentru credinĠa de repetate ori, inclusiv între
1986-88.
Dorz. Traian – „Hristos, mărturia mea”, Sibiu, Ed. Oastea Domnului,
I/1994, II/1995, III/1995, (despre relaĠiile cu greco-catolicii în III, p. 220-222,
235-236)
Idem – „Hristos, mărturia mea”, ediĠie cenzurată, Simeria, Ed. Traian
Dorz, 1993, p. 143-145, 152.
Beg, Ioan – „Traian Dorz la capăt de călătorie”, Simeria, Ed. Traian
Dorz, f.a. (1997), p. 190-191.
Traian Dorz trimisese prin Pr. Prunduú la Roma volumul „Minune úi
Taină”, cu poeme dedicate Maicii Domnului, pentru a fi publicat în străinătate,
99
asemeni altor două volume de poezii „Cântări nemuritoare”, úi „Osana,
Osana”. NeoprotestanĠii nu au dorit publicarea acelui volum. Pr. Prunduú a
trimis volumul la Roma prin pr. Ungureanu, care era interesat însă de
promovarea propriei cărĠi despre ceangăii moldoveni, volumul sfârúind în
sertarele curiale ale Sf. Scaun. (informaĠie dată autorului de pr. Prunduú).
Recunoaúterea venită din partea Pr. Langa, cum că acesta a fost
examinat de P.S. Ioan Chertes, este edificatoare pentru starea de sănătate
ameliorată a episcopului, care ar fi putut să se implice pregnant în treburile
diecezane, fiind ignorat din cauze subiective.
Documentul nr. 27
Este ultima întâlnire capitulară înainte de 22.12.1989.
Este remarcabilă intervenĠia Î.P.S. Alexandru Todea úi a can. Matei
Boilă pentru conservarea ritului, chiar dacă este tardivă. Eliberarea Bisericii
unite va demonstra existenĠa unui polimorfism liturgic, sesizat imediat de către
clericii ortodocúi.
Pr. Ioan Lazăr SI (14.07.1905 Fericea CJ-25.05.1989 ùomcuta Mare,
MM), doctor în teologie la Roma în 1939, DO la Gherla între 1950-61, stabilit
din 1971 la ùomcuta Mare, s-a impus ca un preot cu viaĠă exemplară. Cf.
BăinĠan, V – op.cit., p. 122-127.
În toamna anului 1989 ordinarii diecezani grupaĠi în jurul lui Alexandru
Todea au mai înaintat un memoriu către N. Ceauúescu, cerând recunoaúterea
legală a B.R.U. Răspunsul l-a dat ProvidenĠa în 22.12.1989 (cf. Todea,
Alexandru – „Luptele mele...”, cit., p. 207-208).
Documentele nr. 28-32

Reprezintă un veritabil ùematism Diecezan din anul 1987-88 pentru
Dieceza de Cluj – Gherla.
Sunt indicaĠi preoĠii diecezani (doc. 28, 3 p. dactilo), lista călugărilor
bazilitani (doc. 29, 3 p. dactilo.), un tabel nominal cu aceiaúi, incluzând datele
anagrafice (doc. 30, 2 p. dactilo), lista surorilor bazilitane (doc. 31, 1 p.
dactilo), úi o listă mai amplă a aceloraúi (doc. 32, 2 p. dactilo).
Dacă instituirea unor asemenea liste favorizează astăzi cercetătorul, în
acel timp (1987-1988) fapta respectivă comportă riscuri deosebite pentru cei
înscriúi, oricând posibil de a fi suspectaĠi de „asociere duúmănoasă”.
Din cei 110 preoĠi diecezani nu putem deocamdată afirma câĠi au fost
hirotoniĠi înainte de 1948 úi câĠi în clandestinitate. Din 51 fraĠi călugări
bazilieni (sau bazilitani) sunt menĠionaĠi 22 ieromonahi, 4 sfinĠiĠi înainte de
1948 úi 18 după 1964. A se vedea úi Arieúan, Grigore – „Prigoana Partidului
Comunist Român ateu împotriva Bisericii Catolice în general úi împotriva
100
bisericii greco-catolice úi a Ordinului Sf. Vasile cel Mare în special”, în
Studia, t.c., 2002, nr. 2, p. 7-14. În lista călugărilor alcătuită între 1964-1987,
hirotonirile de după 1964 sunt repartizate astfel: din 20 de călugări hirotoniĠi,
16 au fost hirotoniĠi de Î.P.S. Ioan Dragomir (de fapt 15; l de Iuliu Hossu), 2 de
P.S. Iuliu HirĠea úi 2 de Î.P.S. Alexandru Todea.
Documentul nr. 33
Proces-verbal din 5.01.1990, prima úedinĠă capitulară după 22.12.1989.
Este prezentat sumarul convorbirilor de la Alba-Iulia, din 3.01.1990, dintre
ordinarii ambelor rituri úi trimiúii speciali ai Sf. Scaun, Francesco Colasuonno
úi mons. Pasini.
S-a solicitat trimiúilor Sf. Scaun recunoaúterea ordinarilor în funcĠie úi
obstacolarea episcopilor Riti úi Paven.
Ajutoarele Charitas puteau fi distribuite în mod liber, în noile condiĠii.
Documentul nr. 34
(similar cu documentul nr. 37)
Reprezintă stenograma adunării cu publicul, din 14.01.1990, în care
vicarul general diecezan Ġinea informări generale credincioúilor. Adunările s-au
Ġinut în Cluj-Napoca, pe str. MoĠilor nr. 26, în sediul vechi al Episcopiei Unite,
unde în ultimii ani ai regimului comunist funcĠiona ùcoala Ajutătoare, úi a cărei
direcĠiune a pus la dispoziĠie B.R.U. la început sala de festivităĠi, apoi úi alte
săli de clasă.
Documentul este important, fiind o radiografie a primelor reacĠii din
libertate a credincioúilor sau curioúilor cu privire la activitatea conducerii
diecezane.
Se observă toată gama de opinii. De la cele pertinente (necesitatea
propagandei în mass-media, valorificarea spaĠiilor posibile), la altele
incitatoare (luarea bisericilor cu forĠa) sau diversionist-provocatoare („Papa
nu-i iubeúte pe români”).
Documentul nr. 35
Stenogramă din 28.01.1990. (ùedinĠă cu public)
Este relatată din perspectiva pr. vicar Langa vizita la conducerea
Arhiepiscopiei Ortodoxe. (E trecută sub tăcere însă respingerea unor preoĠi
ortodocúi úi a ierarhului Emilian Birdaú). Vizita a fost infructuoasă, conducerea
ortodoxă repliindu-se imediat după primele momente de derută.
Buracu – este vorba de Dr. ing. Octavian C. Buracu (1932-1995), în acel
moment preúedinte al Consiliului JudeĠean FSN, ulterior unul din fondatorii
AlianĠei Civice, a Grupului pentru Dialog Interetnic, democrat convins.
101
Documentul nr. 36
Sunt două procese-verbale capitulare, unul din 24.01.1990, altul din
29.01.1990.
PoziĠiei moderate a capitlului, de împărĠire a bisericilor acolo unde erau
două, sau de slujire alternativă, i se opunea ideea unui referendum, venită din
partea Ministerului Cultelor (după ce 42 de ani B.R.U. fusese proscrisă, fără a
avea libertatea de a se manifesta public) úi ideea lui „restitutio ad integrum”
(Todea/Langa), nerealizabilă fără un apostolat de mase. Este un moment
dramatic în istoria B.R.U. împingând-o într-o soluĠie de provizorat care
continuă úi astăzi (2007).
Surprinde etichetarea scriitorului Mircea Vaida-Voievod, fiu de deĠinut
politic úi nepot direct al politicianului Alexandru Vaida-Voievod drept o figură
„compromisă“. Artificiul a avut ca scop respingerea acestuia în favoarea
scriitorului proletcultist Dumitru Mircea.
Documentul nr. 37
Stenograma a unei adunări cu publicul din 4.02.1990
Trimiterea unui inspector ministerial de la Culte nu a fost un act gratuit,
ci o dorinĠă din partea ministerului de a evalua situaĠia locală.
Documentul nr. 38
Stenograma unei úedinĠe cu preoĠii, la care au participat Guido del
Mestri, Alexandru Todea úi Ioan Chertes.
Se observă antagonismul poziĠiei dure úi a celei conciliante, reprezentate
de Guido del Mestri. PrezenĠa episcopului Chertes era necesară pentru
legitimarea liniei reprezentate de Alexandru Todea.
(Boala lui Ioan Chertes era demult de domeniul trecutului).
Pr. Ioan Tanco (26.07.1921, Monor BN-2.08.2003, Braúov), preot din
1945, arestat în 1948, eliberat în 1951, muncitor CFR, absolvă ASE la seral, va
lucra la Regionala CFR Braúov, unde se va pensiona. Activ în clandestinitate.
Protopop clandestin, apoi oficial al Braúovului. Necrolog în „ViaĠa Creútină“
2003, nr. 9 (295), p. 7.
Pr. Vasile Fernea (3.02.1913, Valea Vinului, SM-9.10.2005
Cluj-Napoca), preot din 1943, absolvent al academiei teologice din Blaj úi a
FacultăĠii de Litere – Filosofie din Bucureúti, activ în perioada de sfârúit a
clandestinităĠii. Necrolog în „ViaĠa Creútină“ 2005, nr. 10 (320), p. 5.
Documentul nr. 39
ùedinĠă cu preoĠii din 10.02.1990, prezidată de Î.P.S. Ioan Ploscaru,
fiind prezent úi Guido del Mestri.
Sunt redate întâlnirile guvernamentale; se remarcă atitudinea temporiza-
102
toare a diplomaĠilor Sf. Scaun, inclusiv în cazul celor doi episcopi rezistenĠi.
Pr. Teodor RacoviĠan (1.03.1913 Grindeni CJ-29.09.2006 Târnăveni
MS), preot din 1936 la Târnăveni, a absolvit úi Facultatea de Filozofie de la
Bucureúti. În detenĠie între 1948-1953. După închisoare, a fost încadrat în
servicii umile, până când a ajuns funcĠionar la ICL Târnăveni. Preot exemplar
din rezistenĠă, cu o bogată literatură de sertar (20 de titluri, din care 7
publicate). Protopop greco-catolic la Târnăveni din 1989. Cf. Bota – IoniĠoiu –
op.cit., p. 137; Hâncu, Aurel ––„Preotul canonic T. RacoviĠan la vârsta de 91
de ani“, V.Cr. 2004, 6 (304), p. 15. catholica.ro – „Preot Teodor RacoviĠan“,
V.Cr. 2006, 9-10 (331-332), p. 29.
Documentul nr. 40
Proces-verbal din 26.02.1990, cu noua organigramă a diecezei de Cluj –
Gherla.
Dumitru Mircea (1924-1998), scriitor, debutul la Blaj, în 1943. Ulterior,
scriitor proletcultist (Premiul de Stat 1952) redactor la „Scânteia Tineretului“
1953-1954, la „Gazeta Literară“ (1954-1957), apoi la „Tribuna“. Între
1970-1972, úeful Inspectoratului Culturii úi EducaĠiei Socialiste din judeĠul
Cluj, ulterior director al Filarmonicii. Este prototipul activistului Mircea din
romanul „Cel mai iubit dintre pământeni“ de Marin Preda. Frate cu preotul
Alexandru Mircea din Spania (1917-1996). Cf. Sasu Aurel – „DicĠionarul
biografic al literaturii române (M-Z)“, Bucureúti, Editura Paralela 45, 2006, p.
119-120; vezi Sârbu, Daniel – „Rămas bun, domnu’ Mircea“, V.Cr. 1998, 22
(211), p. 1, 8.
Documentul nr. 41
Odată cu numirea noilor episcopi, inclusiv a mitropolitului B.R.U., în
12.03.1990, publicată în 14.03.1990, starea de necesitate canonică a B.R.U. ia
sfârúit. Pentru Cluj a fost numit Pr. George GuĠiu, care s-a prezentat Capitlului
Diecezan în 22.03.1990. În momentul numirii ca episcop de Cluj al lui George
GuĠiu, episcopul Emil Riti (de altfel prieten cu acesta) i-a cedat imediat
jurisdicĠia, astfel încât nu a avut loc nici o schismă. Cf. Birtz – op.cit., p. 28,
201-205.
Albumul
Albumul dedicat Mitropolitului Dr. Alexandru Todea la 50 de ani de
preoĠie, în numele Diecezei de Cluj – Gherla, este un omagiu delicat oferit
Proiedrului episcopal cu ocazia aniversării din 25.03.1989. De 68 pag., lucrat
manual, este prevăzut cu ilustraĠii realizate în principal de Prof. Maria GoĠia.
Textele sunt fie citate din operele episcopilor (ex. „Eroism” al P.S. Ioan
Suciu), a Pr. canonic Nicolae Pura („Odă Bisericii Române Unite”) sau a Pr.
103
can. Tertulian Langa („Marea Ectenie a Bisericii Române Unite”).
Este un gest deosebit, dat fiind condiĠiile de multiplicare a anului 1989.
Cf. Pura, Nicolae – „Odă Bisericii Române Unite”, Baia Mare, Episcopia Bis.
R. Unite, f.a. (1990), 10 p.;
„Acatistier, Texte tradiĠionale úi contemporane. EdiĠie îngrijită úi
adăugită de Pr. Tertulian Langa”, Cluj-Napoca, Ed. Miracolul Cuvântului,
1995, p. 179-190. „Marea Ectenie...“ a avut ca sursă de inspiraĠie intelectuală
„Litania Euharistică a Bisericii Tăcerii, a M. Maria Ionela“; cf. Birtz, Remus
Mircea – „Din arhiva unui preot greco-catolic nervenit“, în „Caietele OBSS
III”, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2002, p. 361-367.
Documente. Preambul documentar
Documente
1.
104
105
2. a) Cluj-Napoca, 5 septembrie 1986
PRIMA VINERE – Prima Sâmbătă
Către Înalt Prea SfinĠitul Mitropolit Alexandru Todea,
Prea SfinĠii Episcopi úi Prea Cucernici
Credincioúi ai Bisericii Române Unite
BinevoiĠi a lua la cunoútinĠă următoarele:
În după amiaza zilei de 22 august Păr. Canonic Tertulian Langa,
aflându-se în toiul pregătirilor de plecare în Germania, FranĠa úi Italia, tocmai
când era pe punctul de a ieúi în oraú primeúte un telefon de la Sora MIA –
CongregaĠie Ionela – cu insistenĠă úi stăruinĠă multă să-úi amâne ieúirea pentru
15 minute. În 10 minute, spune, sunt acolo úi în 5 minute isprăvesc. S-a úi
prezentat cu un plic care conĠinea procesul-verbal al Capitlului din Baia Mare,
prin care se anulează angajamentul făcut de Mitropolit úi se cere Sfântului
Scaun aprobarea úi confirmarea celor rânduite de regretatul Ep. I. Dragomir,
fără corul episcopilor.
Părintele pus în situaĠie dificilă s-a frământat toată noaptea ce să facă úi
a doua zi dimineaĠa a ars plicul iar cenuúa a pus-o într-o cutie. Într-o vreme s-a
prezentat la el Păr. Emil Riti care a fost mediatorul întâlnirii să vadă efectul.
Spre uimirea úi consternarea lui i-a arătat cenuúa.
BinevoiĠi a chibzui úi a decide în privinĠa respectării angajamentelor
date Mitropolitului că vor respecta decizia din 14 martie a.c.
Luând la cunoútinĠă de la Radio Europa Liberă, emisiunea din 31 august
de scrisoarea semnată „Cercul credincioúilor români uniĠi din Cluj-Napoca”
ne-am simĠit datori să ne consultăm úi să dăm un comunicat cu decizie de
admoniere autorilor scrisorii, cu aplicarea pedepselor canonice cerute de situ-
aĠia creată. Comunicatul va fi însoĠit de o scurtă expunere a evenimentelor ge-
neratoare úi totuúi lungă prim mulĠimea lor, cât úi prin implicaĠiile úi com-
plicaĠiile interne úi externe.
În timp ce vă dau acestea la cunoútinĠă pentru deliberarea úi eu continuu
lucrarea lămuritoare pe care o socot absolut indispensabilă pentru pacificarea úi
liniútirea spiritelor, aútept să fie fixată data, locul úi persoanele invitate la o
dezbatere a cazurilor în cadrul unei conferinĠe episcopale, care trebuie să aibă
loc cu posibilă urgenĠă.
Sub ocrotirea úi paza Inimii Prea-sfinte a Lui Isus úi a Inimii Nepri-
hănite a Maicii Sfinte, unite în Preasfântul Spirit, să facem tot posibilul ca
neliniútea úi tulburarea să înceteze, iar pacea, dragostea úi unitatea, atât de
necesară în situaĠia în care ne află, să triumfeze.
Cu devotament úi aleasă dragoste în Domnul,
Silvestru Augustin „Ordinarius“ diecezan, Vicar general episcopal
106
b) Dare de seamă rezumativă
asupra convorbirilor purtate la Sf. Scaun.
Rezultate indicaĠii
Primul contact l-am avut cu Mons. Baltheiser – prietenul, omul de
legătură úi sprijinitorul Pr. Riti în relaĠiile acestuia cu Mons. Bârlea, prelatul
Szöké János de la Königstein úi cu Mons, Kada de la Roma.Cum e úi firesc, B.
susĠine interesele lui Riti, dar mi-a spus să-i comunic că, dacă este vreun
neadevăr în cele pe care i, le-a relatat, el îl părăseúte.
Al doilea contact l-am avut cu Mons. C. Bârlea. L-am întrebat. „Cum se
face că Dvs. îi pomeniĠi pe episcopii consacraĠi de P.S. Dragomir, iar în Ġară, la
Roma úi la Paris nu sunt pomeniĠi?” Răspuns. „Ei fac ce útiu, iar eu fac ce
útiu...” Apoi: „Episcopii din Ġară să fie mai rezervaĠi cu calificativele úi cu
sentinĠele, căci úi situaĠia lor este tot atât de discutabilă?...” – „Ce înĠelegeĠi
prin asta?” – „Nu eu ce înĠeleg, ci ei cum de nu înĠeleg de ce nu sunt trecuĠi în
anuarul pontifical?” – „Poate că Sf. Scaun din prudenĠă nu îi menĠionează.” –
„Oare nu pentru că nu îi recunoaúte?” – „Mi se pare deconcertantă úi greu de
înĠeles această interpretare”. „Deconcertantă este neînĠelegerea”.
Tot în Germania l-a întâlnit pe Prel. Szöke. Acesta mi-a spus: „Sf.
Scaun detestă úi consideră ruúinoasă situaĠia din Biserica Dvs. Nu înĠelege cum
de s-a putut ajunge până la acest punct de tensiune. Episcopul Todea este
recunoscut drept cap al Bisericii de la Dvs. Asta am aflat-o în două rânduri, atât
înainte de moartea lui Dragomir, cât úi după aceasta. de la el se aúteaptă să
rezolve radical problemele.
În continuare m-am oprit la Paris. Mons. Cosma e bătrân, jovial úi
amfitrion talentat úi generos. Nimic altceva nu se poate aútepta de la el. Este
solidar cu episcopatul legitim din Ġară úi cu poziĠia acestuia faĠă de noii
episcopi. Pr. P. Gherman este un intelectual distins. Are 65 de ani. A fost
solicitat ca profesor la Institut catholique, a refuzat, vrând să rămână liber úi la
dispoziĠia Bisericii noastre. Posedă o documentaĠie excepĠională asupra vieĠii
Bisericii noastre din 1948 încoace. Este dăruit, prudent, modest úi activ.
Anticipez; Ġinând seamă de vârsta úi sănătatea precară a P.S. Cristea úi P.S.
Criúan, precum úi de absenĠa altui succesor – succesiunea fiind cazul a se
asigura în interesul úi al Bisericii din Ġară – apreciez că Pr. Gherman este nu
numai cel mai bun din occident, dar úi singurul succesor posibil úi că este bine
să primească úi agrementul Bisericii din Ġară.
Silvestrini. Bun tehnician al diplomaĠiei. Cunoscător al problemelor
noastre. Cap limpede. Circumspect dar nu distant. Bine intenĠionat.
P.S. Colasuonno. Foarte apropiat. Extrem de bine intenĠionat úi doritor
să facă ceva pentru noi. A Ġinut să-i relatez în amănunt situaĠia, pe care doreúte
să o cunoască cât mai bine. Dornic să vină cât mai curând în Ġară. Doreúte să-i
vadă în primul rând pe episcopii noútri. Prietenos, te face să te simĠi un intim al
107
lui.
Cardinal Lourdusamy. Indian. Era în America în timp ce eu eram în
Roma. Aflând de mine, a dat telefon de acolo să nu plec până nu stau de vorbă
úi cu el. Interesat de situaĠia de la noi. Dornic să cunoască totul úi să facă tot ce
se poate. Conútiincios. Dinamic. Exigent. Principial.
P. Stanislas. Alter ego al Papii, Îi citeúte gândurile. Operativ. Precis,
Sobru dar serviabil. Despre Papa, la sfârúit.
La Roma se cunoaúte destul de bine situaĠia de la noi. Cunosc úi poziĠia
pseudoepiscopilor, dar sunt foarte circumspecĠi în a da calificative, considerând
că este de competenĠa noastră.
Lourdusamy. „AveĠi o situaĠie foarte regretabilă. Pot înĠelege cum aĠi
ajuns aici. Trebuie rezolvată radical. Episcopul Todea este capul Bisericii. El
are capacitatea úi competenĠa canonică să rezolve toate problemele”. – „Am
dori instrucĠiuni scrise”. – „În condiĠiile de ilegalitatea a Bisericii voastre nu
putem face aúa ceva fără a nu risca un conflict diplomatic. Cu Codul canonic în
mână, episcopul Todea are soluĠii pentru toate problemele”. – „Nu chiar pentru
toate, căci sunt unele în care se cere avizul expres al Sf. Scaun”. – „În acele
probleme, să întrunească ConferinĠa episcopală, ceea ce hotărăúte ConferinĠa
episcopală în unanimitate úi în conformitate cu codul canonic Ġine loc
provizoriu de aviz al Sf. Scaun. Nu aúteptaĠi nici indicaĠii úi nici instrucĠiuni de
aplicare a Codului Canonic”. – „Dar Codul nostru canonic nu a apărut”. –
„Dacă încă nu a fost promulgat, rămâne în vigoare cel vechi. În problemele mai
speciale căutaĠi analogii în codul canonic roman. Procedând riguros conform
normelor canonice úi în consens cu toĠi conducătorii de dieceze, Todea nu va fi
dezavuat, căci Sf. Scaun nu poate să infirme codul canonic aprobat de el.. Te
rog să-mi prezinĠi un raport detaliat, în scris, până atunci spune-mi dacă aveĠi o
problemă specială. – „Toate sunt speciale, dar astăzi vă prezint una. Există
tendinĠe úi simpatii pentru ritul roman, aceasta prezentându-se ca o problemă
soluĠionabilă úi acceptată de către Stat. Ce părere aveĠi?” – „De ce îmi ceri mie
părerea? Nu aveĠi episcopii? ÎntrebaĠi-i pe ei úi faceĠi ce vă spun ei. Ei cum văd
problema?” – „Sunt fermi în păstrarea tradiĠiilor orientale”. – „Episcopii văd
bine lucrurile. La punctul lor de vedere îl adăugăm pe al nostru: Biserica
catolică trăieúte o puternică expansiune în răsărit, adică în Asia úi Africa. Acolo
sunt comunităĠi unite cu noi sau în curs de apropiere, care au tradiĠii puternice
de care se simt foarte legaĠi. Dacă ar afla că voi, ca orientali, aĠi ajuns să vă
abandonaĠi tradiĠiile úi să vă pierdeĠi identitatea în ritul major latin, ei s-ar
descuraja în tendinĠa lor spre Biserica catolică úi ar socoti că úi pe ei îi aúteaptă
acelaúi viitor. Ar fi bine să-i pierdem cu ajutorul vostru?”.
Bukovski. L-am întrebat: „SpuneĠi-mi, Părinte, s-a făcut vreo modifi-
care a arondării teritoriale a diecezelor de la noi, după 1948?” – „Nu s-a făcut”.
– „Totuúi, mi se pare că s-a făcut; altfel, P.S. Dragomir nu s-ar fi putut intitula
„primul ordinar al diecezei de Bucureúti. Ca să fii Ordinarius trebuie să ai o
108
jurisdicĠie úi un teritoriu, nu?” – „Vă rog să reĠineĠi: nu s-a făcut úi nici nu
putea să se facă vreo modificare; ar fi însemnat o ingerinĠă într-un domeniu
interzis de autoritatea de stat de la Dvs., iar dacă s-ar fi făcut nu se putea face
fără útirea Dvs. Deci nu s-a făcut”. – „Atunci care este situaĠia ordinariatului
P.S.. Dragomir la Bucureúti úi a celui consacrat ca succesor?” – „Bucureúti au
fost úi sunt un vicariat foraneu al Arhidiecezei de Blaj. După moartea lui
Afenie, NunĠiatura i-a încredinĠat lui Dragomir administrarea acestui vicariat al
Blajului, dar nu cu jurisdicĠie personală. Este o neînĠelegere la mijloc. Cel
consacrat ca succesor, întrucât Dragomir avea potestas ordinis, este episcop
valid, ar fi dificil să verificăm validitatea. Dar fiindcă dieceza de Bucureúti nu
există, deoarece vicariatul Ġine în continuare de Blaj, fiindcă Dragomir nu avea
jurisdicĠie personală în Bucureúti, fiindcă a dat o jurisdicĠie pe care nu o avea úi
pentru un teritoriu care nu îi aparĠinea úi fără permisiunea episcopului legitim,
Iustin Paven este episcop nelegitim, ilicit úi ca atare interzis”. – „Dar Octavian
Cristian?” – „Cristian a fost consacrat în mod valid, dar având un matrimoniu
civil nu poate exercita funcĠia episcopală ca fiind iregular úi ilicit, deci
interzis”. – „Care este situaĠia lui Riti Emil?” – „Riti este consacrat valid, pe
baza unei prezumtive jurisdicĠii transmise de Hossu. Dar Hossu nu putea să-i
transmită o jurisdicĠie la care renunĠase înainte de a fi arestat. După câte útiu
forul diecezan nu l-a propus, îl refuză ca având faimă rea úi ca fiind consacrat
fără útirea úi împotriva voinĠei forului diecezan. Deci úi el este interzis”.
Colasuonno. „IertaĠi-mă că vă reĠin úi eu am vrut neapărat să vă vorbesc.
Vreau să mă informaĠi în amănunt úi autentic despre situaĠia Bisericii Dvs.
Să-mi prezentaĠi un raport cuprinzător. Dar în afară de raport ce aĠi vrea să îmi
spuneĠi?” – „Tot din raport, dar cu anticipaĠie...” – „Vă ascult” „După cum
vedeĠi, reprezentanĠii noútri de aici sunt toĠi la punctul terminal al carierei lor”.
– „ùtiu”. – Episcopii din Ġară sunt toĠi bătrâni”. „ùtiu”. – PreoĠii cu studii
teologice superioare din Ġară sunt toĠi bătrâni”. – „ùtiu”. – „Avem vocaĠii, dar
noii preoĠi sunt cu o pregătire, fortuit, mai sumară”. – „Aúa este”. – „Postul de
radio Vatican are emisiuni în limba română necorespunzătoare”. – „Aúa mi se
pare, dar unde vreĠi să ajungeĠi? – „Să pune în mod imperios problema
schimbului de generaĠii peste tot, atât în Ġară cât úi în afară. Noile promoĠii de
preoĠi sunt zeloase, dar insuficient pregătiĠi pentru misiuni înalte. Le puteĠi
asigura condiĠii de studii aici?” – „Dacă vin, toĠi vor avea burse, dar să vină”.
(Acelaúi lucru mi l-a spus úi Card. Lourdusamy úi superiorul general al
bazilienilor). – „Am avea nevoie de un angajament scris în acest sens, pentru
Stat”. – „Nu putem intra în capcana de a emite documente pentru o Biserică în
afara legilor statului. Am deteriora relaĠiile diplomatice, iar noi Ġinem să avem
relaĠii care să favorizeze dialogul pentru rezolvarea problemei voastre.
Cu un alt prilej P.S. Colasuonno mi-a spus că doreúte să vină cât mai
curând la noi în Ġară să vorbească cu episcopii úi că atunci mă va căuta. I-am
răspuns că îmi va crea dificultăĠi cu autorităĠile, dar să vorbească neapărat cu
109
episcopii, altfel, va produce o consternare greu de remediat.
O altă problemă, abordată atât cu S.E. Colasuonno cât úi cu Card.
Lourdusamy, a fost cea a modalităĠii de soluĠionare a problemei Bisericii
noastre. Am cerut o orientare în acest sens. Mi s-a răspuns. „De ce nu îi
întrebaĠi pe episcopii voútri? Noi nu putem ignora părerea episcopilor voútri. Ei
ce părere au?” – Episcopii disting diferite aspecte. 1. ğinând seama de trecutul
istoric, este impracticabilă soluĠia preconizată de stat, în sensul integrării
noastre în ritul roman, acolo unde există biserici romano-catolice. 2. Este de
neconceput practicarea limbii române numai în bisericile administrate de
preoĠii maghiari, când cei mai mulĠi dintre românii catolici de rit oriental
locuiesc în localităĠi fără biserici romano-catolice úi astăzi se află încorporaĠi în
ortodoxism. O soluĠie ce ar aduce cu sine abandonarea credincioúilor noútri sub
ortodoxie nu poate fi acceptată nici de noi, nici de Sf. Scaun. 3. Nu ne putem
preta la rolul de învrăjbitori ai catolicismului de la noi pentru ca, învrăjbiĠi, să
putem fi mai uúor manevraĠi. SeparaĠia în jurisdicĠie úi, pe cât posibil, în clădiri
este necesară liniútii interne a statului úi a Bisericii. 4. O soluĠie care
demonstrează atât realismul nostru politic cât úi modestia cu care privim
lucrurile este: nu anularea Decretului de trecere în afara legii, din 1948, nici
restituirea integrală a tuturor bunurilor, ci, acordarea pură úi simplă a dreptului
de liberă funcĠionare a cultului gr. catolic din România – cult identic în dogme
cu cel romano-catolic (admis de Stat) úi identic cu cel ortodox (de asemenea
admis de Stat). Acordarea libertăĠii de funcĠionare nu poate fi socotită ca loială
úi satisfăcătoare decât cu acordarea implicită a dreptului de acces în fiecare
parohie avută în trecut, unde, dacă găsim credincioúi rămânem, iar dacă nu
plecăm. 5. Nu se respinge de plano soluĠia ventilată în anii trecuĠi, din surse
oficioase, soluĠie ce preconiza instituirea unei Biserici Catolice din România
centralizată la Bucureúti, fără precizarea ritului, dar în care să fie practicabil
orice rit, fiecare rit având o ierarhie proprie, dar subordonată conducerii unice
de la Bucureúti”.
La acestea mi s-a răspuns: „Episcopii voútri dau dovadă de princi-
pialitate úi de supleĠe, în acelaúi timp”. Numai Lourdusamy mi-a zis: „Dacă
Biserica Ortodoxă se simte jenată de existenĠa unei alte biserici cu acelaúi rit ca
al ei, voi v-aĠi putea păstra caracterul, tradiĠiile úi denominaĠia „orientală”, fără
a menĠine echivalenĠa rituală cu ortodocúii; aplicând reforma liturgică
preconizată de Vatican II, veĠi ajunge la o formă liturgică, în esenĠă identică cu
a lor úi cu ritul roman, dar în aparenĠă diferită úi fără a-úi pierde caracterul
oriental. ExaminaĠi úi această cale”. Am răspuns: „SoluĠia pare fertilă, episcopii
nu ar putea respinge Directivele Conciliului Vatican II, dar aú vrea să precizez
că nu ortodoxia este cea care trebuie să-úi dea asentimentul la o asemenea
soluĠie, ci autoritatea de Stat de care, depinde autorizaĠia de funcĠionare. Dacă
Statul îúi va manifesta acordul în acest sens, ortodoxia nu va ridica glasul sau,
dacă o va face, o va face numai ca efect retoric. Apoi nu omit faptul că, din
110
aceleaúi motive ca úi noi, nici ceilalĠi catolici orientali nu au procedat la
reforma liturgică. Această reformă ar trebui făcută în consens úi simultan, lucru
dificil în condiĠiile noastre. Problema este ca Statul nostru să aibă un interes
real de a rezolva problema confesională de la noi. Dacă nu-l are, discuĠiile sunt
doar de ochii lumii úi sterile. Dacă îl are, atunci acest interes nu este unul pe
care noi să-l putem mobiliza prin argumente teologice, istorice, culturale sau
juridice. Interesul Statului nostru nu poate fi decât politic úi economic. Vă rog
să aveĠi mereu în vedere aceasta. Colasuonno a răspuns: „Suntem gata să
abordăm situaĠia úi cu aceste implicaĠii”.
Alt capitol. Nu am socotit oportună o vizită la Papa, care era extrem de
ocupat, iar o întrevedere între mine úi Dânsul nu putea fi de natură să aducă
vreo rezolvare. El nu dă decizii într-o audienĠă particulară, iar ca să mă
întâlnesc cu Dânsul numai din vanitate personală nu era cazul. Dar fără a fi
făcut vreun demers, am fost anunĠat de la secretariatul particular al Papii că
sunt programat la o concelebrare cu Sf. Părinte. După concelebrare, toĠi
participanĠii au fost reĠinuĠi pentru a primi binecuvântarea apostolică.
După cum este de reĠinut că Lourdusamy a telefonat din America pentru
a mă reĠine, că E.S. Colasuonno s-a arătat foarte interesat de problemele
noastre, că Papa m-a chemat să concelebrez (toate acestea, desigur, nu pentru
un anonim ca mine, ci pentru Biserica noastră), este reĠinut úi faptul că la acea
audienĠă de binecuvântare Papa a vorbit numai cu (de –n.n.) mine. Iată părĠile
principale ale dialogului:
– De unde sunteĠi?
– Din România.
– Din România... Dar cum, v-aĠi părăsit Biserica, patria úi poporul?
– Nu, Sanctitate. Nu mi-am părăsit nici Biserica, nici patria úi nici
poporul. Am venit aici ca să prezint unele probleme ale Bisericii gr. catolice
din România úi mă voi întoarce peste câteva zile la turma mea, în Biserica din
Ġara mea.
– Bine, foarte bine.. Cu cine aĠi vorbit aici?
– Cu Card. Lourdusamy, cu E.S. Colasounno, E.S. Marusyn, E.S.
Criúan, E.S. Cristea, cu monseniorii Bukovski, Motola, cu rectorul universităĠii
de Propaganda Fide, cu canoniúti úi cu alĠi membri ai clerului român din Roma.
– E bine.. ùi ce gândeúte credinciosul popor român?
– Poporul român nu poate gândi o problemă ale cărei date nu le
cunoaúte. Singurii care cunoaúteĠi elementele esenĠiale ale problemei Bisericii
gr. Catolice din România sunteĠi Sanctitatea Voastră úi Conducerea Statului
nostru. Însă poporul nostru crede úi speră. Speră în Sf. ProvidenĠă, speră în
grija pe care o purtaĠi Bisericii gr. catolice din România, ca instrument al Sf.
ProvidenĠe, ca protector úi ca Părinte spiritual al Bisericii noastre, speră în
răsunetul ceresc al suferinĠei îndurate ca mărturisitori ai unităĠii noastre cu
Scaunul lui Petru. Poporul nostru crede în legitimitatea existenĠei Bisericii sale,
111
căci existenĠa Bisericii noastre este legitimată nu numai prin trecutul său
glorios, nici numai prin prezentul său fără pată ci úi prin numeroasele vocaĠii la
preoĠie úi călugărie úi prin fervoarea cu care tineretul îúi trăieúte credinĠa.
Papa, întorcându-se spre cardinali:
– Iată un adevărat răspuns. Aúa este precum zici.. Dragii mei, aĠi fost
totdeauna alături de noi. Noi vom fi mereu alături de voi. FiĠi tari în credinĠă.
Nu vă pierdeĠi speranĠa, dar rugaĠi-vă. RugaĠi-vă mult”.
Întrevederea a durat cam 12 minute.
c) Cluj-Napoca, 14 ianuarie 1987

Înalt Prea SfinĠite Părinte Mitropolit,
Sunt cu consecinĠele gripei, cu reumatismul în fază acută úi cu oboseala
accentuată.
Eram cu biletul de plecare din Cluj pe data de 7 ianuarie dar a intervenit
moartea Păr. Protopop Ion Radu úi am amânat-o.
Luni în 12 când am primit telefonul tocmai plecam la o úedinĠă de
comunicări la Arhivele Statului. I.M. Bota, Transilvania pământ românesc
partea I, despre Emil Precup, prof. úi director la liceul din Gherla, Iustin
Sohorcea din Sângeorz-Băi, Ioan Pavel, preúedintele DespărĠământului Astra,
din arsenalul ideologico-propagandist al horthysmului (I) úi I. Buzaúi, T.
Seiceanu – „Blajul – vatră de cultură úi istorie românească“, prezentată de
Criúan Mircioiu, ginerele lui O. Ghibu. Am socotit că trebuie să fiu prezent.
Ieri am fost la Gherla la înmormântarea sorei Emanuela, unde dimineaĠă
a avut loc Prohodul cu Sf. Liturghie concelebrată de 12 preoĠi, iar la 13
prohodul de la cimitir oficiat de parohul armeno-catolic úi de cel
romano-catolic, flancaĠi de V.M. Ungureanu úi I. Sabău. Totul s-a făcut în
limba română, afară de începutul în latineúte. Am Ġinut predică în cadrul căreia
am menĠionat úi subliniat îndrumările date úi poziĠia Înalt Prea SfinĠiei Voastre
în legătură cu cele două emisiuni la REL (Radio „Europa Liberă“ – n.n.) a
Mons. O Bârlea.
Sondând opinia preoĠilor úi credincioúilor nu se întâlneúte decât uimire,
revoltă, indignare úi dezaprobare, cu dorinĠa de a se lua cât mai urgente măsuri
împotriva lui úi a celor ce-l susĠin.
CâĠiva preocupaĠi de canonicitatea alegerii de Mitropolit spun că ar
trebui găsită modalitatea remedierii prin consultarea preoĠilor úi chiar a
credincioúilor, lucru greu de realizat în actualele împrejurări.
ObservaĠie: În probleme de disciplină ecleziastică úi administraĠie Corul
Episcopilor úi Ordinarilor nu a procedat uniform úi în prealabilă armonie úi
înĠelegere, ci fiecare separat úi unilateral.
Alegerea de Mitropolit din 14 martie 1986 trebuia imediat adusă la
cunoútinĠa întregului cler úi credincioúi. S-a procedat cu încetineală úi
tergiversare, lăsând loc la discuĠii periferice úi, fapt care e încurajat izvorul
112
opoziĠiei úi a lăsat timp prea suficient să furnizeze date false, pe care Mons.
Bârlea le-a preluat fără nici un discernământ.
Dacă comunicarea formulată în 11 ianuarie 1985 privitor la zvonurile
puse în circulaĠie cu privire la alegerea episcopilor úi atitudinea faĠă de
Liturghia în limba română în bisericile romano-catolice, pentru dieceza de Cluj
– Gherla era adusă la cunoútinĠa úi nu oprită, ba chiar însuúită de întreg Corul
Episcopal úi publicată în toată biserica, nu se lăsa drum liber acĠiunii Ionela –
Bârlea. Tocmai Î.P.S. Voastră aĠi fost de părere să-i lasă să vorbească úi să
discute. Acum culegem ce s-a semănat.
Prea târziu s-a adus la cunoútinĠa Episcopilor romano-catolici faptul
alegerii úi nu s-a luat nici o măsură de a clarifica refuzul Episcopiei de Alba
Iulia de a citi AnunĠul úi Decizia din 14 martie, restituindu-le expeditorului fără
nici o explicaĠie.
Reglementarea de la Baia Mare trebuia făcută în prezenĠa delegaĠilor din
fiecare dieceză ca să se vădească unitatea de acĠiune úi puterea de accentuare a
canonicităĠii alegerii.
După acĠiunile de a răsturna reglementarea făcută de Mitropolit la Baia
Mare cu privire la numirea Ordinariului Lucian Mureúan, pornite de Octavian
Cristian, trebuia luată măsură comună úi nu unilaterală din partea
Mitropolitului contestat de cei intruúi.
După emisiunea de la REL din 31 august de imaginarul „Cerc al
credincioúilor români uniĠi din Cluj-Napoca”, trebuie să urmeze îndată o
decizie comună a întregului Cor Episcopal.
Telegrama Mitropolitului úi scrisorile trimise s-au dovedit fără urmările
aúteptate úi iarăúi s-a lăsat loc de acĠiune adversarilor.
Scrisoarea Ordinariului de Cluj din 6 septembrie primită la centrele
diecezane abia în 12 afară de Baia Mare unde se acĠiona nu a fost luată în
seamă de nimeni úi nu a urmat conferinĠa Corului Episcopal aúa cum se
preconiza în scrisoare. Comunicările făcute în dieceză au fost inoperante.
După ce am terminat comunicatul, decizia úi motivarea, datată 6
septembrie 1986 s-a acĠionat pentru întâlnirea solicitată úi văsând că nu are loc,
obligat în conútiinĠă, obligat de sarcina primită úi de preoĠi úi credincioúi, am
încercat să ajungă la Roma úi la R E L ca acolo unde s-a difuzat falsul să se
facă rectificarea; în loc de a le auzi citite ne-a fost dat tuturor să auzim
„afirmaĠiile fanteziste úi aiurelile Mons. Bârlea“, desprins de realităĠile de la
noi, cum se exprima un prelat ortodox binevoitor faĠă de noi.
Acum la anexa / sub pentru binevoitoare luare la cunoútinĠă.
Întrucât se vede limpede că măsurile úi încercările de remediere
individuale luate până în prezent s-au dovedit ineficace, se impun măsuri
urgente, concrete úi în deplină solidaritate de monolit úi anume: Corul
Episcopilor úi Ordinarilor Diecezani în frunte cu Mitropolitul ales úi verbal
confirmat de Sfântul Scaun prin Secretarul Pontifical Mons. Silvestrini úi
113
primit cu bucurie unanimă de toĠi preoĠii úi credincioúii, exceptând pe ioneliúti.
Măsuri urgente de luat.
1. Aplicarea pedepsei în care au căzut toĠi ce care nu au respectat
Decizia din 14 martie 1986, „suspendarea preoĠilor ipso facto de la cele sacre”
úi a celor care îi susĠin úi recurg la ei în cele sacre, cu aducerea la cunoútinĠa
publică.
2. SancĠionarea canonică de către Ordinarul locului, Mitropolitul a
Cercului Ionela de unde porneúte toată zarva.
3. O telegramă către Sfântul Părinte în care să se aducă la cunoútinĠă ca
întregul Cor Episcopal, PreoĠimea, Călugărimea úi Credincioúii, dezaprobă úi
condamnă acĠiunea Mons. O. Bârlea úi a colaboratorilor săi úi roagă pe Sfântul
Scaun să-l oblige să înceteze campania úi eventual să repare scandalul produs,
obligându-l în conútiinĠă preoĠească.
Telegrama să fie semnată de reprezentanĠii diecezenelor úi de cei trei
preoĠi de pe scenă. În cazul că refuză o nouă dovadă că sunt cei trei preoĠi de pe
scenă. În cazul că refuză o nouă dovadă că sunt suspendaĠi a divinis ipso facto,
iar în primul caz scapă de suspendarea amintită în punctul 2.
Sfântul Scaun să ceară Mons. O. Bârlea să facă cuvenita reparare la
R.E.L.
4. Corul Episcopal să informeze preoĠii, clerul, poporul úi opinia publică
despre situaĠia creată úi măsurile luate pe calea cea mai eficientă úi mai
potrivită.
5. Cu prudenĠă úi tact să se purceadă la confirmarea faptică prin
semnături adunate de la preoĠi, eventual călugări, călugăriĠe úi de la
reprezentanĠii credincioúilor din toate cinci diecezele, a alegerii de Mitropolit
care s-a bucurat de adeziunea tuturor cu excepĠia ioneliútilor. Ca să fie pe linia
Mons. O Bârlea cu actul de la 1700 s-ar putea întocmi un fel de CARTE DE
MĂRTURIE cu o declaraĠie precisă úi concisă urmată de semnăturile culese pe
dieceze.
CARTE DE MĂRTURIE
În urma situaĠiei deosebite create în Biserica Română Unită din
România, pe urma decesului regretatului Ep. Ioan Dragomir 25 aprilie 1985, a
directivelor primite de la Sfântul Scaun, comunicate verbal prin Ordinariul
eparhiei de Oradea, Coriolan Tămâian úi a consultării, pe măsura posibilităĠilor,
a celor competenĠi, Corul Episcopilor úi Ordinarilor – cu excepĠie diecezei
Maramureúului unde situate s-a clarificat ulterior prin alegerea úi confirmarea
din partea Mitropolitului a Ordinarului Părintele Lucian Mureúan – întrunit în
ConferinĠă Episcopală la Cluj la 14 martie 1986, la propunerea Seniorului
Corului Episcopal Episcopul Ioan Ploscaru a Lugojului, ca Episcopul
arhidiecezei Blajului Alexandru Todea, ales în 31 aprilie 1985 de Episcopii
Ioan Ploscaru úi Ioan Chertes úi acceptat de Ordinarii diecezani Coriolan
Tămâianu al Oradiei úi Silvestru Augustin Prunduú al Clujului, să preia
114
conducerea Bisericii Române Unite, l-au ales Mitropolit ca să conducă după
toate drepturile prevăzute de Conciliile Provinciale úi de Dreptul Canonic în
vigoare. Alegerea a fost acceptată úi de Episcopul Ioan Chertes prin semnătură
cu mâna proprie, apoi de întreg clerul úi credincioúii, manifestând adevărată
bucurie. Adusă la cunoútinĠa Sfântului Părinte alegerea a fost declarată
canonică úi validă úi de Secretarul Pontifical Mons. Achile Silvestrini.
Monseniorul Octavian Bârlea, fiu al arhidecezei Blajului, autor a multor
lucrări de valoare, contrar prevederilor úi aúteptărilor, datorită unor informaĠii
false úi tendenĠioase, desprinse de realităĠile din patrie, atât în revista editată de
Dsa., cât úi la R E L, în ultimii ani a pornit o acĠiune destructivă, culminând în
emisiunile din 4 úi 11 ianuarie, în care alunecă în afirmaĠii fanteziste úi
calomnioase, cu îndrumări foarte eronate.
Pentru ca întreaga Biserică să ia cunoútinĠă de realitate úi toĠi care se
cuvine să útie, noi mai jos subsemnaĠii din prezentul tabel la nr. curent, dacă
suntem preoĠi declarăm în cunoútinĠă preoĠească, dacă suntem călugări sau
mireni declarăm sub jurământ pe Sfânta Cruce úi pe Sfânta Evanghelie, în faĠa
Preasfintei Treimi, că semnând DA suntem de acord úi semnând NU liber úi
nesiliĠi mărturisim că nu suntem de acord cu alegerea de Mitropolit a
Episcopului arhidiecezan Alexandru Todea.
Tabel
Nr Numele úi Vârsta Localitatea Calitatea Acordul Semnăt.
crt. prenumele DA-NU
1______________________________________________________________
2______________________________________________________________
Pentru cine doreúte într-un rând sau două s-ar putea face o menĠiune
specială, apoi să se treacă la numărul crt. următor.
Tabelul să înceapă imediat după text, adăugându-se pagini suplimentare
ca aúa să nu se poată spune că nu are legătură cu textul.
N.B. Textul dactilografiat fără ciornă, va trebui stilizat dacă va fi
acceptat.
6. Problemele multe semnalate în repetate rânduri verbal úi prin scrisori
ar fi bine să fie luate în dezbatere colectivă, fără prea multă zăbavă úi în
ordinea importanĠei úi urgenĠei.
7. Este necesară úi o expunere detaliată úi cronologică a evenimentelor
cu citarea canoanelor pertinente în alegerea Mitropolitului care să fie trimisă
Sfântului Scaun úi să fie pusă la dispoziĠia celor ce úi aici în Ġară doresc să fie
deplini lămuriĠi.
8. Prezenta scrisoare va fi expediată tuturor conducătorilor de dieceze.
Prin aceste cred că am răspuns dorinĠei Î.P.S. Voastre de a face úi de a
comunica úi celorlalĠi Ordinari úi P.S.I. Ploscaru să facă propuneri în merit pe
care trimiĠindu-vi-le să le puteĠi studia úi omologa, pentru măsuri adecvate
luate în deplină armonie úi conordanĠă.
115
După acestea plecat la sărutarea Dreptei, cerând iertare pentru cele mai
puĠin bine scrise, rămân în Isus Domnul úi Sf. F. Maria
Cu toată dragostea úi devotamentul,
Silvestru Augustin Prunduú OSBM
Ordinariu diecezan.
d) Cluj-Napoca, 21 ianuarie 1987

Înalt PreasfinĠite Părinte Mitropolit,
SituaĠia din lume, din Ġară úi din biserica universală în general, dar mai
ales din a noastră în particular, concomitent cu urmările unei gripe, cu puseul
reumatic care mă chinuie úi cu oboseala din care nu reuúesc să ies, îmi
cauzează o nespusă durere psiho-somatică pe care o ofer lui Dumnezeu úi
Maicii Sfinte ca ispăúire úi reparare pentru păcatele mele úi pentru îndreptarea
relelor. Emisiunile Mons. Octavian Bârlea din 4 úi 11 ianuarie, crt., m-au
umplut de revoltă pentru situaĠia creată. Ele sunt apogeul unei stări personale
pe care o cloceúte de multă vreme úi care s-a vădit în 1983 cu ocazia
beatificării Fer. Ieremia când au apărut primii pui golaúi dar acum sunt cu pene
úi creastă sfidătoare.
Sunt foarte îndurerat de faptul că s-a produs ce am încercat să previn úi
să opresc, fără să reuúesc, dar mai ales că s-a declanúat o criză úi s-a pornit un
val într-un mod cu totul neaúteptat úi greu de calificat. Opinia publică de toate
confesiunile este uimită úi indignată, iar credincioúii, călugării, călugăriĠele úi
preoĠii care l-au ascultat sunt foarte revoltaĠi, dezaprobându-l úi condamnându-l
cu vehemenĠă.
Reflectând asupra situaĠiei mi-a venit în minte reproúul pe care mi-l
făcea într-o scrisoare P.S.S I. Ploscaru: „Ai făcut rău că nu ai adus la cunoútinĠa
diecezei COMUNICAREA formulată în 11 ianuarie 1985. Dacă o făceai nu se
ajungea la hirotonirea lui Emil Riti úi scăpai de încurcătură”. BineînĠeles atunci
m-am liniútit în faptul că Episcopul meu m-a trimis la Dvoastră úi Dvoastră nu
aĠi fost de părere să se facă publicitate, spunând: „Să nu-i oprim. Sunt destule
restricĠii! Să-i lăsăm să vorbească!” Au vorbit în dragă voie úi acum culegem
ce au semănat.
Telefonul din 12 crt. l-am primit în clipa când ieúeam pe uúe să merg la
o úedinĠă de comunicări la Arhivele Statului, unde a vorbit I.M. Bota,
Transilvania pământ românesc, partea I-a, apoi alĠii despre Emil Precup, prof úi
director la liceul din Gherla; Iustin Sohorcea învăĠător în Sângeorz Băi, Ioan
Pavel, preúedintele DespărĠământului Astra, Din arsenalul ideologico-propa-
gandist al hortysmului I úi Criúan Mircioiu, ginerele lui O. Ghibu, despre T.
Seiceanu úi I. Buzaúi, „Blajul – vatră de istorie úi cultură românească“. Mă
simĠeam dator să nu lipsesc úi nu am regretat căci prin acesta Biserica noastră a
ieúit într-un fel oarecare, dar a ieúit la iveală.
Sora Emanuela din CMD m-a obligat să mă duc în 13 la Gherla la
116
înmormântare. În casă am făcut Prohod cu Liturghie concelebrată de 12 preoĠi,
iar la ora 13 la cimitir a fost prohodul oficial celebrat de parohul armea-
no-catolic úi romano catolic, flancaĠi de Păr. Iustin Sabău úi V.M. Ungureanu.
Începutul a fost în limba latină iar restul tot în limba română. Am rostit predica
funebră amintită de situaĠia creată de emisiunile lui Bârlea úi de poziĠia Î.P.S.V.
úi a întregului Cor Episcopal, subliniind că toată lumea este în jurul
Mitropolitului, a cărui alegere a fost primită cu mare bucurie de toată lumea,
iar cel ales a primit o grea sarcină pe umeri pentru aceea să-l sprijinim cu
rugăciuni úi cu fapte.
În 14 ian. am întocmit o adresă către Î.P.S.V. un fel de ciornă
dactilografiată pe care am trimis-o Păr. C. Tămâianu úi P.S. Ioan Ploscaru
printr-o ocazie potrivită, în care mi-am expus punctul de vedere aúa cum trăiam
úi simĠeam atunci. MenĠionez că la úedinĠa de comunicări din 12 crt. i-am
împărtăúit Pr. T. Langa dispoziĠia Î.P.S.V. úi l-am rugat să facă el un proiect de
răspuns, dat fiind că el, după vizita în străinătate cunoaúte cel mai bine
problema úi ar fi cel mai indicat să opineze.
După consultarea avută ieri, văzând proiectul său care a fost găsit de
Capitul foarte bine úi i s-au făcut doar câteva mici întregiri sau retuúeri, am
socotit să revizuiesc úi eu ciorna dactilografiată, să simplific úi să sistematizez
mai bine problemele. Le enumăr în ordinea lor cronologică.
AnunĠul úi Decizia din 14 martie 1986 trebuiau, după a mea părere,
aduse mai curând úi mai cu entuziasm úi încredere la cunoútinĠa celor în drept úi
mai ales confirmarea dată verbal de Mons. Achile Silvestrini, care ne bucură
foarte mult úi nici nu putea fi altfel.
Trebuia blocată din vreme acĠiunea negativă a Mons. O. Bârlea în
cercurile Vaticanului, mai ales când, după întoarcerea lui V.M. Ungureanu s-a
aflat de ea.
Episcopia de Alba Iulia, fără nici o motivare a restituit anunĠul úi decizia
úi nu am mers nici până azi să clarific eu personal sau mai bine să clarificăm
împreună măcar doi trei motivul refuzului.
Scrisoarea mea din 6 septembrie trimisă întregului Cor Episcopal, prin
care solicitam întrunire pentru a dezbate Comunicatul úi Decizia, însoĠită de
Motivare, privitor la emisiunea de la R E L din 31 august 1986 a pretinsului
Cerc de credincioúi greco-catolici din Cluj a rămas fără răspuns.
Sarcina care mă apasă ca ordinariu m-a obligat în conútiinĠă să trimit
acele hârtii la Roma úi la E L, pe mai multe căi ca să ajungă la destinaĠie úi
Mons. Bârlea să fie atenĠionat asupra greúelii pe care o face úi a obligaĠiei
morale de a repara daunele produse. Regret mult că n-am putut-o trimite după
consultarea comună úi regret úi mai mult faptul că în loc să fie auzite la postul
amintit ne-a fost dat să-l auzim din nou pe Mons. O. Bârlea cu deciziile sale de
aiatolah al întregului popor român. Un prelat ortodox spunea: „AfirmaĠiile
fanteziste úi aiurelile Mons. Bârlea, desprins de realităĠile de la noi”.
117
AcĠiunea lui Octavian Cristian de a răsturna ce a rânduit Mitropolitul la
Baia Mare pentru dieceza Maramureúului trebuia barată prin sancĠionarea celor
vinovaĠi de întregul Cor Episcopal, iar sancĠiunea în care ei înúiúi au căzut
„ipso facto”, trebuia adusă la cunoútinĠa publică.
Altă măsură urgentă trebuie luată când s-a aflat de telegrama trimisă de
cei trei episcopi nerecunoscuĠi Sfântului Părinte la Assisi úi semnată ca atare,
fapt care iarăúi îi pune în suspendare „ipso facto”.
Păr. T. Langa vă trimite OPINIA sa, iar eu adaug sub / alăturat
Comunicatul, Decizia úi Motivarea, din care veĠi putea folosi ce veĠi crede de
cuviinĠă.
Noi suntem de părere să fie trimisă scrisoarea Card Lurdusamy,
InternunĠiului Colasuonno úi Secretăriei de Stat Card. Casaroli, cu rugămintea
ca Mons. O. Bârlea să fie obligat să facă repararea cuvenită la R E L.
Să se comunice măsurile luate úi în Ġară pentru liniútire, dar în primul
rând să se taie răul de la rădăcină prin sancĠionarea celor ce l-au alimentat pe
Bârlea, Adagiul „fortiter in re suaviter in modo” trebuie avut în vedere, dar
sancĠiunea trebuie să urmeze úi să fie făcută cunoscută tuturor celor ce doresc.
Se pare că adunarea de semnături pe liste, cum am propus înainte, nu
este nici posibilă, nici operantă, nici adecvată. Ar fi bine să se demonstreze
celor ce au rezerve sau fac opoziĠie că majoritatea zdrobitoare este pentru
Mitropolit aúa că anunĠul din 14 martie 1986 n-a fost decât o enunĠare a unui
fapt deja împlinit de cler úi popor.
Cred că trebuie adoptată o măsură uniformă în urma unei opinii comune
în ce priveúte raporturile cu romano-catolicii úi cu liturghia în limba română.
Acum „quot capita tot sensus”, úi în consecinĠă tot atâtea indicaĠii
contradictorii. Se cuvine o măsură unitară.
Mons. I. Robu úi Petru Gherghel într-o conversaĠie s-au exprimat. „Dacă
Bârlea ar fi lovit în Biserica neastră romano-catolică ne-ar fi durut fără
îndoială, dar văzând că loveúte în propria lui Biserică ne doare úi mai mult”.
Drumul rugăciunii úi al pocăinĠei se impune tuturor. Să oferim în
ispăúire úi reparare pentru păcatele noastre personale úi pentru cele comunitare.
Înnoirea interioară, în timp ce trupul albeúte, se impune úi mai stringent. Eu
caut să trăiesc în dragoste úi în har, în speranĠa că Domnul úi Maica Sfântă vor
întoarce toate spre bine. Ierom S.A. Prunduú OSBM.
e) Comunicare
În legătură cu cele întâmplate în data de 29.III.1987 referitor la
introducerea ca episcop a Părintelui Octavian Cristian se face următoarea
comunicare:
Preotul Octavian Cristian nu este recunoscut ca episcop ordinar de
Maramureú, nici de Sfântul Scaun nici de conducerea Bisericii Române Unite
care la ora actuală constă din următorii trei episcopi: P.S.S. Mitropolit
118
Alexandru Todea, P.S.S. Episcop Ioan Ploscaru, P.S.S. Episcop Ioan Cehrtes úi
următorii trei ordinari: Păr. Coriolan Tămânian, Păr. Silvestru Augustin
Prunduú, Păr. Lucian Mureúan, care au hotărât ca acest comunicat să fie adus la
cunoútinĠa credincioúilor prin Păr. Vicar Alexandru Mesaroú.
Baia Mare, 2 aprilie 1987
Semnături: ss. Alexandru Todea, Ioan Ploscaru, Silvestru Augustin
Prunduú, Lucian M. Mureúan.
De acord, Marian Gheorghe/ Am luat la cunoútinĠă ss. Gheorghe
Marian (s.n.)
f) ConferinĠa episcopală a Provinciei mitropolitane gr.-catolice din

România, întrunită în plen, la Baia Mare, pe data de 02.04.1987, adresează pe
de o parte Sfântului Scaun, pe de altă parte întregului cler úi tuturor
credincioúilor din sus-numita Provincie următoarea
COMUNICARE
1. În prezent, componenĠa ierarhiei Provinciei noastre mitropolitane este
următoarea.
Î.P.S. Mitropolit Alexandru Todea, Ordinariul Diecezei de Alba Iulia úi
Făgăraú, cu sediul la Blaj;
P.S. Episcop Ioan Ploscaru, Ordinariul Diecezei de Lugoj,
P.S. Episcop Ioan Chertes,
Pr. Coriolan Tămăian, Ordinariul Diecezei de Oradea,
Pr. Silvestru Augustin Prunduú, Ordinariul Diecezei de Cluj – Gherla,
Pr. Lucian Mureúan, Ordinariul Diecezei de Baia Mare.
2. ConferinĠa noastră episcopală întăreúte DECIZIA luată de Corul
Episcopilor úi Ordinarilor din Provincia Mitropolitană de Alba Iulia úi Făgăraú
la data de 14.03.1986, úi anume:
Întrucât Can. 4 al Conciliului de la Niceea (325), temei al tradiĠiei
noastre orientale, prevede ca la alegerea unui episcop să fie prezenĠi toĠi
episcopii Provinciei mitropolitane sau, în caz de piedici majore, măcar tei
dintre aceútia, având úi avizul scris al celor împiedicaĠi (de unde rezultă
necesitatea încunoútinĠări úi consensului Corului episcopal), iar
Can. 377 al Noului Cod Canonic Roman prevede, la pct. 1, că Supremul
Pontif roman numeúte liber sau îi confirmă pe cei aleúi, iar pct. 3 stipulează
competenĠa ConferinĠei episcopale de a întocmi, de comun acord, o listă de
propuneri pentru a fi supusă Supremului Pontif roman,
Având în vedere că la consacrarea întru episcopi a preoĠilor Octavian
Cristian, Iustin Paven úi Emil Riti, săvârúită la data de......... (nu se precizează,
n.n.) în au fost încălcate toate normele canonice menĠionate mai sus, am
declarat úi declarăm că numiĠii preoĠi au fost consacraĠi în mod ilicit úi
nelegitim. În consecinĠă, ConferinĠa noastră episcopală, în unanimitate
absolută, nu le-a recunoscut úi nu le recunoaúte dreptul de a-úi exercita în vreun
119
fel oarecare funcĠiile episcopale, le-a contestat úi le contestă posedarea sau
exercitarea jurisdicĠiei în cuprinsul Provinciei noastre mitropolitane.
Totodată precizăm. ConferinĠa noastră episcopală nu úi-a dat úi nu-úi
poate da consimĠământul necesar consacrării sau recunoaúterii celor trei preoĠi
ca episcopi pentru următoarele motive:
Pr. Octavian Cristian a contractat matrimonium civile după hirotonirea
sa ca preot;
Pr. Iustin Paven a fost consacrat pentru fictiva dieceză de Bucureúti, fără
útirea Ordinariului competent, Bucureúti fiind úi rămânând un protopopiat úi
vicariat foraneu al Arhidiecezei de Blaj;
Pr. Emil Riti nu se bucură de faimă bună, a fost consacrat fără útirea úi
împotriva voinĠei Conducerii Diecezei interesate, a căutat să ajungă episcop pe
căi iregulare.
Cele de mai sus au fost aduse la cunoútinĠa preoĠilor Octavian Cristian,
Iustin Paven úi Emil Riti.
Sfidând această Decizie úi competenĠa ConferinĠei noastre episcopale,
reverenzii preoĠi Octavian Cristian úi Iustin Paven úi-au manifestat în repetate
rânduri funcĠiile episcopale. Mai mult, la data de 29.03.1987, Pr. Iustin Paven
(episcop ilicit, nerecunoscut úi interzis) a procedat la introducerea úi instalarea
Pr. Octavian Cristian ca episcop al Diecezei de Baia Mare.
Pentru a restabili ordinea canonică, a fost convocată ConferinĠa
episcopală chiar în oraúul de reúedinĠă al episcopiei de Baia Mare, la data de
02.04.1987, amintită la început. ConferinĠa episcopală, prin Capitulul canonic
constituit úi prin Ordinariul de drept al Diecezei, a adus la cunoútinĠa clerului úi
a poporului invaliditatea úi iliceitate instalării. Dar, depăúind orice limite, la
cinci zile după încheierea ConferinĠei episcopale de la Baia Mare, Pr. Octavian
Cristian a revenit la reúedinĠa Diecezei úi a celebrat Sf. Liturghie în calitate de
episcop. Împreună cu Pr. Gh. Marian a împiedicat citirea în faĠa credincioúilor
a Deciziei luată de ConferinĠa episcopală. OpoziĠia a luat un caracter sediĠios
prin vehemenĠa monahului Iustin – Ioan Nohai úi a subdiaconului Gheorghe
Marian stârnind mare nedumerire úi adâncă tulburare în popor. AcĠiunea a fost
sprijinită úi pe Pr. Alexandru Chindriú.
InstigaĠi de sora Ionela Maria Cotoi de la Bucureúti, PreoĠii Octavian
Cristian úi Iustin Paven au întreprins repetate tentative de inducere în eroare a
Sf. Scaun úi a opiniei publice, acĠiune susĠinută pe plan extern úi de Mons.
Octavian Bârlea, prin postul de radio Europa liberă.
Caritatea úi prudenĠa ne îndeamnă să considerăm că Mons. O. Bârlea
úi-a angajat prestigioasa personalitate în această acĠiune anticanonică numai
datorită necunoaúterii situaĠiei din Ġară úi induceri în eroare. Din aceleaúi
considerente, apreciem că venerabilul preot Gh. Marian a fost manipulat,
profitându-se de slăbiciunile inerente vârstei sale de 83 de ani.
În urma tuturor acestor neaúteptate úi dureroase fapte, care útirbesc grav
120
prestigiul úi unitate Bisericii noastre úi care rănesc adânc Trupul mistic al lui
Cristos tocmai acum în preajma săptămânii Patimilor, ConferinĠa noastră
episcopală constată cu consternare că, prin acĠiunea lor, preoĠii Octavian
Cristian úi Iustin Paven au intrat sub sancĠiunea Deciziei noastre din
14.03.1986, care le interzice manifestarea funcĠiilor episcopale, ca atare, au
ajuns suspendaĠi de la celebrarea Sf. Liturghii, a Sf. Sacramente úi a tuturor
oficiilor sacre. Suspendarea se aplică úi tuturor colaboratorilor lor, Pr. Gh.
Marian, Chindriú, subdiaconul Gh. Marian úi monahului Iustin – Ioan Nohai.
Sorei Ionela Maria Cotoi i se vor aplica sancĠiunile corespunzătoare.
3. ConferinĠa episcopală a Provinciei mitropolitane de Alba Iulia úi
Făgăraú din România, cu părintească dragoste, îi roagă pe reverenzii preoĠi
Octavian Cristian úi Iustin Paven, precum úi pe toĠi sprijinitorii lor, să intre în
umilinĠă, să respecte disciplina canonică úi obedienĠa, pentru ca, la vremea
potrivită, în urma dovezilor de îndreptare ce le vor fi dat, să li se poartă ridica
suspendarea ce úi-au atras-o, spre a putea reintra în unitatea Bisericii úi spre
a-úi putea exercita din nou funcĠiile preoĠeúti, contribuind astfel la întărirea
unităĠii úi a comuniunii, la creúterea Bisericii, la slava Preasfintei úi
nedespărĠitei Treimi.
Alexandru Todea
Ioan Ploscaru
Coriolan Tămăian
Silvestru-Augustin Prunduú
Lucian Mureúan.
g) Cluj-Napoca, 3 aprilie 1987

Prima vinere din lună.
Prea Iubite Frate
MUREùAN LUCIAN
ORDINARIU al Diecezei de Maramureú
BAIA MARE
Trăiesc foarte viu impresiile lăsate de întâlnirea cu Episcopul nostru
Ioan Chertes la Năsăud în 1 aprilie úi mai am face (sic! – n.n.), cele petrecute la
întâlnirea de ieri cu toĠi episcopii úi ordinarii diecezelor noastre în frunte cu
Mitropolitul nostru Alexandru Todea.
Dragostea frăĠească pe care am avut-o totdeauna faĠă de SfinĠia Ta úi
faĠă de ceilalĠi fraĠi, dar mai ales dragostea faĠă de Mireasa lui Cristos, Trupul
Său Mistic, atât de mult biciuit úi rănit tocmai de cei care ar trebui să-l panseze
úi să-l ridice de la marginea drumului úi să-l ducă la casa de oaspeĠi pentru
deplină refacere, mă îndeamnă să scriu câteva gânduri.
Înainte de toate un gând de recunoútinĠă faĠă de Domnul úi Maica
Preacurată pentru ce s-a realizat. Părintele Gh. Marian să rămână salvat în
onoare úi credincioúii de sminteală úi să se continue fără întrerupere ce s-a
121
început úi s-a făcut ani în úir.
Comunicatul redactat este bun dar putea fi úi mai bun, dacă nu era graba
úi oboseala, însoĠite úi de emoĠia cauzată de úantajul cu miliĠia.
Am impresia că ne-am oprit la drumul jumătate aúa cum ai sesizat úi
SfinĠia Ta, úi ai dorit completare dar nu s-a realizat.
Conform deciziei din 14 martie 1986, după antecedente úi mai ales după
parodia din duminica trecută 29 martie cei trei autori principali. Octavian
Cristian, Iustin Paven úi Chindriú Alexandru, au căzut în suspendare ipso facto.
La fel úi colaboratorii úi susĠinătorii lor, în primul rând Iustin Nohai úi
subdiaconul hirotonit de SfinĠia Ta, care manifestă úi atitudine obraznică, să fie
exclus de la slujire pentru o vreme úi opriĠi de la împărtăúanie.
După câte útiu Octavian a fost oprit de Mitropolit să-úi pună piciorul în
dieceza de Baia Mare; dacă s-a făcut, să-i aminteúti faptul úi dacă nu, să-i
interzici să se prezinte úi să încunoútinĠezi clerul úi poporul că este suspendat
prin acĠiunea întreprinsă sau mai bine zis s-a autosuspendat.
Măsura să fie aplicată personal de SfinĠia Ta úi Păr. A. Chindriú.
Dacă faĠă de Păr. Gh. Marian s-a procedat cu blândeĠe úi indulgenĠă este
îndreptăĠit, nu însă faĠă de Chindriú, Dă-i un comunicat în legătură cu situaĠia
creată de el însuúi úi lasă-l să umble el după rezolvare.
Nu putem nesocoti disciplina bisericească, canoanele úi nici deciziile
odată promulgate. În caz contrar ne batem joc noi înúine de noi úi de biserică,
una hotărând úi alta făcând. IndulgenĠă úi iertare se acordă celui ce cere úi se
căieúte de greúeală nu celui ce persistă cu încăpăĠânare în greúeală.
În dieceză eúti suveran conform canoanelor care trebuie respectate úi
aplicate să îei măsurile cuvenite úi să le comunici úi celorlalĠi episcopi úi
ordinari în frunte cu Mitropolitul, care la rândul său este dator să ne informeze
de tot ce face privind interesele comune, chiar úi telegrama către Sfântul
Părinte în legătură cu Bârlea trebuia să ne-o comunice în copie ca să útim ce a
făcut, la fel úi răspunsul.
A amintit apoi de hirotinirile de episcopi dar nu s-a conclus nimic. Eu
spun în primul rând să fii hirotonit SfinĠia Ta în cadru canonic úi cât mai
urgent. Apoi pentru Oradea úi Lugoj – dar zice că nu are candidat úi nici
credincioúi úi vina nu este a noastră. Nu în alt loc arhidieceza úi apoi Cluj –
Gherla, deúi mi se pare oarecum nefiresc ca să mai fie úi al treilea, care trebuie
să fie după a mea judecată „cel mai tânăr preot din dieceză care întruneúte cele
mai elementare úi necesare condiĠii”, restul se va completa cu vremea.
Scrisoarea către Alba Iulia nu am prezentat-o, mă voi duce cu ea
personal úi cu alte trei scrisori returnate. Să nu creadă că dacă-i episcop poate
trata aúa un ordinariu úi poate refuza primirea în audienĠa cerută din luna mai
anul trecut. Am aúteptat úi mai aútept câteva zile, dar nu pot rămânea nici dator
nici fără răspuns. Este dureros că recurgem la Papa ca să ne înveĠe bună
cuviinĠă ecleziastică, poate chiar urbanitate úi să ne instruiască cum să aplicăm
122
canoanele.
Te rog stăruitor úi rog pe cei din jur să acĠionaĠi prompt úi hotărât.
„fortiter în re suavitar în modo”, dar negreúit „sine mora”.
Mitropolitul este supraîncărcat úi obosit, aúa l-am văzut, nu poate
acĠiona la timp. Răspunsul pregătit pentru Bârlea va ajunge când nu va mai fi
actual. Întârzierea de a-pune la punct a mânat ape pe moara celor ce macină la
timp dar contra canoanelor úi a disciplinei ecleziastice. Eu socot că atitudinea
Sfântului Părinte faĠă de Le Fevre nu poate fi adusă ca o justificare pentru cei
ce calcă în picioare o decizie dată în mod clar úi precis. S-a întârziat. Ei
trebuiau anunĠaĠi ca suspendaĠi „ipso facto”, după cele petrecute în august cu
„Procesul Verbal”. Am cerut luare de măsuri úi a fost toacă la urechea surdului.
Acum sper că FrăĠia Ta, fără alte sfaturi úi úovăieli, vei acĠiona conform
disciplinei ecleziastice úi ne vei aduce lucrurile la cunoútinĠă ca să te putem
felicita úi să putem implora úi cu mai multă insistenĠă harul cerului úi darurile
Sfântului Spirit peste SfinĠia Ta úi colaboratorii demni.
În această atmosferă de durere úi alergare dar úi de speranĠă úi încredere
nezdruncinată în biruinĠă să ne pregătim la pătimirea, moarte úi învierea
Domnului, chezăúia biruinĠei noastre.
Cu aleasă dragoste úi îmbrăĠiúare.
Silvestru Augustin Prunduú OSBM.
h) Cluj-Napoca, 6 aprilie 1987

SCRISOARE DESCHISĂ
Către Păr. Canonic Alexandru Chindriú
Satu-Mare
În legătură cu încercarea temerară de instalare ca episcop al eparhiei
Maramureúului din duminica a IV din Post, 29 martie 1987, în „catedrala” Păr
Gheorghe Marian, asistat de Păr. Iustin Paven, a Păr. OCTAVIAN CRISTIAN,
sunteĠi cu toĠii automat úi „ipso facto” căzuĠi în suspendare de la cele sacre cu
consecinĠele aferente. De altfel eraĠi deja de la prima încercare de a răsturna
cele rânduite de Mitropolitul nostru Alexandru Todea, prin numirea úi aúezarea
ca ordinariu diecezan a Păr. Lucian Mureúan, pe care în luna august printr-o
parodie capitulară, printr-un proces-verbal dresat în condiĠii necanonice úi
detestabile úi despre aceasta aĠi fost deja avertizaĠi de Î.P.S.S. Mitropolit, dar în
loc să ĠineĠi seamă úi să intraĠi în disciplina eclaziastică continuaĠi să duceĠi la
capăt ceea ce de la început a fost greúit arăduit. Hirotonirea necanonică de
episcopi a celor trei făcută în condiĠii incompatibile úi sub influenĠa maicii
vizionare Ionela sub a cărui influenĠă nefastă a fost episcopul martir úi
mărturisitor Ioan Dragomir, úi sub a cărui influenĠă continuaĠi să vă aflaĠi
Dvoastră.
Eu am încercat încă în toamna anului 1948 să se rămână în cadrul
canonic úi în disciplina ecleziastică, cerând să se păstreze cuvenita discreĠie,
123
prudenĠă úi rezervă, úi cât mi-a fost în putinĠă úi după aceea, dar încercarea mea
n-a fost înĠeleasă úi chiar rău interpretată, spre regretul meu úi spre daunele
morale ca să nu zic scandalul ne mai pomenit la care asistăm acum. Am
încercat să domolesc úi să cer prudenĠă úi discreĠie atât adversarilor înfocaĠi cât
úi admiratorilor úi propagandiútilor înflăcăraĠi úi imprudenĠi. Sunt îndurerat că
n-am reuúit úi sunt rău înĠeles úi chiar calomniat.
Ultima versiune în legătură cu evenimentul din 29 martie prin care se
justifica faptul necanonic a fost sentinĠa promulgată prin cuvântul Maicii
preotese, soĠia Dvoastră úi confidenta Maicii Ionela:
„TODEA este ales mitropolit în mod necanonic, deci actele sale privitor
la dieceza Maramureúului sunt invalide, iar Prunduú să nu se amestece căci a
mâncat din troaca ortodocúilor”.
Vă rog să útiĠi că nu m-am amestecat nici când decât atunci când am fost
obligat în virtutea funcĠiei pe care o deĠin de Ordinariu Diecezan în colaborare
cu întregul Cor Episcopal, sau când am fost martor la acte de violenĠă
necanonică úi m-a obligat conútiinĠa de preot, dar úi atunci am făcut-o cu
rezervă, prudenĠă úi discreĠie, cu scopul de a remedia úi a preveni tocmai ce nu
s-a putut preveni.
Aú fi cel mai fericit dacă aĠi interveni pe lângă Sfântul Părinte să
binevoiască a mă dezlega de oficiul de ordinariul diecezan, pe care am cerut-o
îndată după moartea Păr. Nicolae Pura (10.VIII.1981) úi am reluat-o de câteva
ori, dar fără rezultat. Vă rog să mi-o obĠineĠi úi vă voi rămâne foarte
recunoscător în timp úi veúnicie.
Dacă alegerea Î.P.S.S. Alexandru Todea este necanonică úi acĠiunile
sale de remediere a situaĠiei din dieceza Maramureúului sunt invalide, cum sunt
valide încercările atât de stăruitoare ale episcopilor aleúi de „Kahalul” din
Bucureúti úi susĠinuĠi de Dvoastră?
Corul Episcopal útia că P.S. Sa I. Dragomir a numit un vicar în persoana
Păr. Simion Mesaroú, ajutat de Păr. Lucian Mureúan úi Alexandru Mesaroú.
La înmormântarea regretatului episcop I. Dragomir, contrar
testamentului lăsat de defunct să nu vorbească decât episcopii, a luat la
mormânt cuvântul Păr. Paul Sever, în numele Capitului Diecezan úi a continuat
să vorbească úi după ce a fost avertizat de Episcopul A. Todea să termine.
Ulterior l-am întrebat: Ai vorbit în numele Capitului. Cine face parte din
Capitul?
– Nu pot să vă spun, este secret, mi-a răspuns.
– Nu pot înĠelege” Secret” Atunci de ce ai vorbit public în numele unui
capitul secret? V-aĠi întrunit să alegeĠi succesor?
– Da ne-am întrunit, a răspuns.
– ùI pe cine l-aĠi ales, am întrebat stăruitor eu?
– Păr. Paul întinde mâna úi face semn spre Păr. Gheorghe Marina că el
este cel ales.
124
Uimit de gest úi convins că totul este farsă am exclamat. Vai de noi! Am
îngropat pe unul úi Dvoastră aĠi ales pe altul care stă cu un picior pe marginea
gropii. Cine mai poate pricepe ceva!
Acum vă întreb pe Ilustrissim FrăĠia Voastră Părinte Canonic: V-aĠi
întrunit în conformitate cu dispoziĠiile conciliere úi dreptul canonic în termen
de opt zile de la moartea episcopului eparhiot ca să alegeĠi vicar capitular pe
care să-l comunicaĠi Sfântului Scaun, Corului Episcopal úi diecezei de
Maramureú? Dacă n-aĠi făcut-o aĠi rămas ca úchioapa de dans úi totuúi încercaĠi
să dansaĠi spre uimirea tuturor?!
AĠi fost prezent úi la întâia úi la a doua convocare, după cum útiu eu,
făcută cu mandat papal a Mitropolitului nostru pentru revenirea situaĠiei
necanonice a diecezei Maramureúului úi l-aĠi acceptat ca ordinariu pe Păr.
Lucian Mureúan? Da sau ba?
Ce vă determină acum să vă jucaĠi ca copiii „de-a baba oarba”, cu
alegerea de mitropolit úi cu reglementările făcute de el? Ce aĠi făcut în 29
martie, pusă la cale premeditat úi cu demersuri secrete pentru acĠiune publică,
este o frescă din cele mai detestabile. Îmi place să cred că va fi ultima pe care o
jucaĠi, dacă mai aveĠi cunoútinĠe canonice, dragoste faĠă de biserică úi dieceza
din care faceĠi parte úi bun simĠ fără de care nu canonic úi preot, dar nici om de
omenie nu mai puteĠi fi!?
Dacă eu am mâncat din troaca ortodocúilor, permiteĠi-mi să vă întreb.
Dvoastră cu maica preoteasă úi acum canonică, din care troacă mâncaĠi?
Este bine să útiĠi că intrarea mea la protopopiatul ortodox din Cluj úi
apoi la biblioteca arhiepiscopală în post administrativ, fără „comunicatio in
sacris”, am făcut-o numai după ce am avut aprobarea CongregaĠiei Orientale
din Roma, binecuvântarea episcopului meu, apoi card. Iuliu Hossu, a ep. I.
Dragomir, pe atunci proedrul Corului Episcopal, a fostului vicar general
episcopal Gh. Vidican, úi a Ordinariului úi a celor din Jurul său, precum úi a
regretatului episcop Iuliu HirĠea. Singur P.S.S I. Ploscaru a spus. Eu nu sunt de
părere! Eu am răspuns: Dacă aĠi fi episcopul meu fără îndoială că m-aú supune,
dar câtă vreme conútiinĠa mă îndeamnă la altceva úi voi obĠine cuvenita
aprobare de la episcopul meu, voi intra. ùi am intrat nu ca să „mă spurc cu
ortodocúii”, cum au spus unii úi nici ca să mănânc „pâine ortodoxă” cum au
spus alĠii, cu atât mai mult ca să mănânc din troaca lor, căci pentru mine sunt
fraĠi úi nu porci, ci ca să mărturisesc credinĠa catolică în mijlocul lor. ùi am
făcut-o cu demnitate, cu riscuri úi greutăĠi, dar úi cu rezultate pe care nu este
cazul să le înúir.
Vă rog respectuos suntem în săptămâna a V-a din Postul Mare – să mă
iertaĠi dacă la faptele úi cuvintele Dvoastră am scris cum nu se cuvine să
figureze într-o corespondenĠă clericală úi mai ales cu funcĠie de conducere. Să
încercăm metanoia, schimbarea, pocăinĠa úi înnoirea spre a ne îmbrăĠiúa în
lumina Domnului înviat, pentru care toate le iert úi pentru toate greúelile mele
125
cer iertare, ca îmbrăĠiúaĠi în dragostea úi lumina lui să strigăm cu un gând úi cu
o inimă: Hristos a înviat!
S.A. Prunduú
i) Oradea, 27 aprilie 1987

Dragă Silviu,
Pleacă P. Mangra pentru diferite treburi úi profit de ocazie ca să te întreb
de sănătate úi altele mai ales.
Mangra merge ca să aranjeze venirea corului de la Biserica voastră care
de 2 ani mă tot pisează cu venirea lor aici pentru a cânta într-o duminecă
la biserica care ne deserveúte pe noi. Vor să vină pe data de 10 mai úi aú dori
să fie totul aúa cum se poate mai bine în datele împrejurări, mai ales neavând
noi nici un spaĠiu unde să-i putem găzdui úi omeni aúa cum se cuvine, Vom
face cum se poate mai bine. Prin Pop Aurel el va lua legătură cu Sora Tereza,
care-mi scrie în aceasta problemă úi cu P. Mădan. Dar asta este treaba lui úi a
lor.
P.S. Ploscaru îmi scrie de ceva memoriu pe care ar trebui să-l înaintăm
la conferinĠa de la Viena úi noi amărâĠii ăútia de uniĠi. Nu cunosc de loc
problema, nu am urmărit-o etc. Mă întreb de ce are rost, odată ce nu se ocupă
de noi nimeni, iar aceia care totuúi se ocupă, se ocupă cum nu trebuie... Mons.
Bârlea úi ceilalĠi. Nu útiu ce i-o fi apucat, că tare se tem de trecerea noastră
la latini. Că sunt trecuĠi aproape toĠi uniĠii la ortodocúi nu-i interesează pe
aceúti „Monseniori” ai noútri. Dacă nu ne ajută, măcar să treacă úi să ne lase în
pace să facem ce útim úi ce putem noi. Dacă crezi că ar fi cazul să facem ceva
úi noi. P.S. Ploscaru scrie, citez, deúi probabil Ġi-o fi scris úi Ġie „Lui Alexandru
i-am propus să facem un memoriu în care să arătăm că ne solidarizăm cu
cererea preoĠilor noútri din străinătate înaintată la conferinĠa de la Viena, post
Helsinchi, dar arătăm că noi n-am recurs niciodată la un for exterior, 2.
Biserica noastră a fost desfiinĠată de Stalin, în prezent Stalinismul este abolit
peste tot úi 3) Preúedintele Ceauúescu citează pe Lenin úi spune: „nimeni nu-i
de vină că s-a născut rob, dar dacă încearcă să justifice úi să suplinească această
robie, este un slugoi vrednic de dispreĠ”. Cumpăneúte úi vezi úi cu alĠii dacă
este cazul úi dacă acest memoriu ar putea avea o soartă mai bună decât cele 45
înaintate până acum.
Câteva rânduri de la tine mi-ar face plăcere. Regret că momentan nu
pot merge la Cluj că sunt ocupat peste cap. Misiunile Ġinute de Sabău de la
Vatra (Dornei, n.n.) au reuúit foarte bine úi cu bune rezultate.
Cristos a înviat úi te îmbrăĠiúez frăĠeúte, C.T.
Oradea, 28 aprilie 1987

Dragă Silviu,
Având puĠină vreme, continuu ceea ce nu am avut timp să-Ġi mai scriu
126
aseară.
1. De cumva v-a ajuns în mâini cartea infamă a Mitropolitului
Plămădeală intitulată: „Lupta împotriva deznaĠionalizării Românilor din
Transilvania în timpul dualismului austro-ungar”, apărută la Sibiu în 1986,
unde úi putea să apară aúa ceva dacă nu la Sibiu, nici mitropolitul Bălan nu
scria atât de perfid ca acest Antonie Plămădeală, autorul cărĠii de mai sus, nu
cumva poĠi face rost, te rog fă-mi úi mie rost de 2 bucăĠi.
2. Ce mai e nou pe frontul Bisericii noastre? Aud zvonuri neplăcute
mai ales la Baia Mare, dar pe mine nimeni nu mă pune la curent cu nimica,
probabil fiind eu socotit ca unul care ar vrea să schimb ritul bisericii noastre
chiar împotriva Dreptului canonic în vigoare.
3. După câte văd dezordinea úi blestemăĠia care a amestecat-o Riti în
treburile de la Caritas, după ce Mons. Todea, într-o formă destul de brutală a
luat de la mine listele, în care el úi Dragomir nu au avut nici un amestec,
tratându-mă cu oarecare dispreĠ când le-am cerut numele acelora care erau
îndreptăĠiĠi să capete ceva de pe acolo, dându-le lui Riti să facă cu ele cum va
úti el mai bine. A úi făcut, că de atunci numai reclamaĠii úi plângeri sunt. E
aproape cu neputinĠă să le mai aduci la normal, că mereu intervine ori el ori
emisarul lui, Balthaizer. Am fost la Königstein úi am văzut ce dezastru sunt
listele. Mons. Todea poate fi mulĠumit, dar cei mulĠi nu sunt. Eu le-am întocmit
bine după cum ni le-aĠi dat voi, dar se pare că iarăúi se amestecă unii alĠii,
bineînĠeles în primul rând Riti prin emisarul său Baltheizer, úi le încurcă după
gust úi bunul lui plac. Ce să-i faci?
4. Pastoralele aceste pe care le trimite aúa sporadic la unii alĠii ca
urmăresc? Sunt cu tâlc úi nu le trimite degeaba. Ceva urmăreúte. Vom mai
vedea dacă vom trăi. Dar nu e bine ce se face. Ne pierdem cu totul. Nu ne
interesează nici îmbrăĠiúarea ortodoxiei din partea celor mai mulĠi fii ai
bisericii noastre nici de cei trecuĠi la secte, ci numai la catolicii latini să nu
meargă. E ceva oribil! Dar ăútia suntem noi.
Mai multe la o vizită a mea scadentă la voi, colea după 15 mai.
Valeas, floreas, crescas, C.T.
j) Cluj-Napoca, 29 aprilie 1987

Dragă Cori,
MulĠumesc f.f. mult pentru scrisorile din 27 úi 28 aprilie, aduse de Păr.
G. Mangra. Ieri seară m-am uitat peste ele în grabă úi am schimbat cu el câteva
gânduri. Trebuia să plec la parastasul de 6 săptămâni a Dr. Ioan Quai, italian
romano-catolic, iar soĠia greco-catolică, originară din BistriĠa. Am slujit după
un rit „sui generis”, o combinaĠie de rit latin úi oriental pentru a satisface pe toĠi
cei prezenĠi, Ġinând seamă úi de vârfurile politice prezente.
Acum dimineaĠă la ora 5.30, după meditaĠia în legătură cu M.S.M.
m-am aúezat la masă să le citesc în liniúte úi să-Ġi răspund pe cât posibil cu un
127
DA la voinĠa lui Dumnezeu aúa cum Maica Sfântă a spus DA la misterul
întrupării.
Omeneúte vorbind nu mai văd nici o cale de ieúire dinimpasul în care ne
aflăm úi din cercul vicios în care ne învârtim, ca úi din vacarmul care ne do-
boară. Cel puĠin eu, la pământ din punct de vedere psiho-somatic, aútept salva-
rea de la Maica Sfântă, Maica Bisericii, Doamna úi Stăpâna Sufletelor noastre.
Încerc să răspund pe rând la problemele atinse.
Cu sănătatea, conditio sine qua non a activităĠii prezente úi viitoare din
octombrie anul trecut sunt la pământ cum se spune. În decembrie am spus úi
scris că ies de pe arenă până în martie, dar în loc să mă refac am coborât úi mai
la vale. Obligat de medici am lăsat conducerea diecezei din 24 aprilie Păr. T.
Langa, vicar general; Păr. Gh. NeamĠu, provicar I úi S. Dăncuú, provicar II.
Duhovnicul mă obligă să mă retrag definitiv. Motivele le vei afla din scrisoarea
către toĠi Ordinarii diecezelor care va urma încurând, după ce Păr. T. Langa se
va întoarce din Bucureúti, unde a fost trimis de Mitropolit să aducă kahalul pe
brazdă, lucru, cred eu, imposibil de obĠinut.
Mă bucur mult de plecarea corului nostru la Oradea pe 10 mai. Eu socot
că nu trebuie să fii prea îngrijorat de găzduire aúa cum se cuvine, lucru
secundar.
Privitor la memoriul propus de P.S. Ploscaru nu văd cine să-l facă bine
úi în termen, dat sistemul extrem de greoi în care dăunează ConferinĠa noastră
Episcopală.
La Baia Mare l-am văzut pe A. Todea obosit úi grăbit, pornit împotriva
mea úi a ta, spunând de la bun început. „Ne-am adunat la dorinĠa Păr. Prunduú
úi a Păr. Tămâianu. Vezi Doamne, noi eram în centru problemelor úi nu
Biserica împinsă în învăluire úi furtună. Ce eram dărâmat, m-am întors de acolo
úi mai dărâmat. am scris totuúi în 3 o scrisoare lui L. Mureúan, în 6 Păr. Vasile
Chindriú úi în 8 Mitropolitului, pe care Ġi le trimit în copie.
Comunicatul dat în 2 aprilie de ConferinĠa Episcopală este pe aceeaúi
linie de plutire ca cel din 10 septembrie 1985. Atunci s-a omis menĠionarea
excomunicării latae sententiae rezervată Sfântului Scaun în baza canonic 1382,
atât pentru Episcopul consacrator cât úi pentru cei consacraĠi, zadarnic am
stăruit la Reghin eu úi cu Păr. Andercău, úi la Lugoj eu prin Păr V.M.
Ungureanu.
Dacă o făceam atunci era începutul bun úi nu trebuia noi să dovedim că
sunt iregulari, ei trebuiau să facă dovada că nu sunt excomunicaĠi. Toată
alergarea ta la Roma cu memorii úi cu rezoluĠiile aduse se dovedeúte
inoperantă. În 2 aprilie am repetat greúala. În loc să punem accentul pe Decizia
din 14 martie 1986 suspendaĠi ipso facto, am redactat un Comunicat, icoană
fidelă a ce suntem în stare să facem, întreg colectivul de conducere a bisericii
române unite. În continuare am lăsat să curgă din plin apa pe moara
episcopiilor necanonici úi a vizionarei care-i inspiră úi împinge la acĠiune.
128
Împotriva ei, după repetate istorisiri a ce a făcut úi a se continuă să facă, pe care
le-am auzit, le vedem úi le detestăm, dar nu am făcut nimic ca să se ia
împotriva ei măsuri adecvate. Astfel jocul primejdios, infam úi cutez să spun
accelerat, cu atât mai mult cu cât se pretinde inspirat de Maica Sfântă, continuă
cu úi mai mare insolenĠă úi batjocură. Mi-a parvenit útirea. „Ploscaru úi Todea
cu ceilalĠi sunt depuúi. Pe arenă este garda nouă”!?
Nu putem culege decât ce lăsăm să se semene!
Nici măcar una din problemele enunĠate acolo n-a fost soluĠionată
printr-o decizie clară úi acceptată de toĠi pentru a fi aplicată de toĠi.
Mă întreb unde suntem úi încotro ne ducem? Totul se contestă, totul se
ia în zeflemea, totul se respinge din preconcepte pe care nici unul nu le
părăseúte úi totul se condamnă fără a se cunoaúte măcar ce se spune úi ce se
urmăreúte. Trupul Mistic al Domnului este biciuit úi Isus este obosit, iar Maica
Sfântă ne cere victime de ispăúire úi de reparare.
După cele câteva acte semnate la început de A. Todea ca Mitropolit
acum nu mai semnează aúa úi nici măcar n-a publicat în arhidieceză anunĠul cu
alegerea sa de mitropolit. Au fost câĠiva care de la început în sinea lor au pus
sub semn de întrebare alegerea, cum o spun pe faĠă mai ales după ce SfinĠia Ta
l-ai contestat, deúi ai semnat acel anunĠ. Culegem, acum ce am semănat úi vom
culege în furtună dacă semănăm în vânt.
În decursul convorbirilor a pus o serie de întrebări úi a făcut o serie de
observaĠii la care nimeni nu a răspuns nimic úi n-a obiectat nimic în prezenĠa
lui.
Bunăoară. În problema hirotonirilor celor din Ordinul bazilian, nu s-a
luat nici o decizie. Poate fi amânată ad kalendas grecas. În problema hiroto-
nirilor de episcopi la fel nu s-a luat nici o decizie.
Ploscarul a spus: „Eu nu am pe cine să propun de episcop. De altfel nici
nu-i necesar! Dieceza Lugojului úi a Orăzii se vor desfiinĠa din lipsă de
credincioúi!”
Deúi erai la dreapta lui nu ai suflat nici un cuvânt. După plecarea lui A.
Todea úi după ce am discutat în particular cu Ploscaru ai venit apoi úi FrăĠia Ta
úi ai spus indignat. „Mi-ai desfiinĠat diecezar. Eu am întrebat úi mai indignat.
Eu Ġi-am desfiinĠat dieceza? Ia-l la rost pe Ploscaru, el a spus că se desfiinĠează,
nu eu am spus. De ce n-ai reflectat atunci nimic? Acum mă iai pe mine la rost!
În spinoasa úi confuza problemă a Ionelei s-a vorbit chiar de „idolatrie”
în legătură cu ostiile consacrate care ar fi dispărut úi cele de azi nu sunt
autentice! S-a vorbit dar nu s-a decis nimic!
S-au pus úi alte probleme úi nu s-a hotărât nimic că aúa ne place nouă
greco-catolicilor să lucrăm! Treabă întoarsă, sucită úi de-a-ndoaselea.
Privitor la Memoriu pentru Viena ce pot să spună? S-a propus unul de
Al. Todea în iulie anul trecut pe care m-a însărcinat să vi-l trimit. Am fost cu
tine la Ploscaru úi Ploscaru s-a dus la Mitropolit. În urma vizitei l-am găsit în
129
septembrie extrem de supărat úi pornit. La înmormântarea lui Iosif Pop la
Târgu Mureú, cu toate stăruinĠele mele să rămâi să fixăm data întâlnirii în
ConferinĠă Episcopală, ai plecat úi lucrul a rămas baltă.
În 24 oct. 1986 am trimis un proiect – memoriu, ca propunere úi
orientare, după care nu s-a miúcat nimic.
După scrisoarea „Cercul credincioúilor români uniĠi din Cluj-Napoca“
din 31 august úi după comedia cu anularea hotărârii Mitropolitului privitor la
Baia Mare, am trimis la 5 septembrie scrisoarea către toĠi anunĠând: În timp ce
vă aduc acestea la cunoútinĠă pentru deliberare eu continuu lucrarea lămuritoare
pe care o socot absolut indispensabilă pentru pacificarea úi liniútirea spiritelor,
aútept să fie fixată data, locul úi persoanele invitate la o dezbatere, a cazurilor
în cadrul unei conferinĠe episcopale care trebuie să aibă loc cu posibilă
urgenĠă”.
N-a răspuns nici unul. Iar la stăruinĠa mea Ploscaru mi-a răspuns în 25
noiembrie 1986: „Langa T. se va duce la Î.P.S. Todea, care, dacă va fi nevoie
ne va convoca. Noi l-am ales Mitropolit anume ca să se ocupe de cele necesare,
să nu fie nevoie să ne prezentăm toĠi în grup, úi să ne adune când e nevoie”. La
data de 29 noiembrie i-am răspuns: „ÎnĠeleg úi mă conformez... AùTEPT!...
până la 1 martie eu ies de pe agendă”. Acum am ieúit de pe agendă până la
sfârúitul lui iulie. Apoi sper, cu ajutorul Domnului să ies definitiv, condus de
adagiul „dacă mâna slabă sceptru Ġi-o apasă altuia mai harnic locul tău îl lasă”!
O fac constrâns de starea mea sanitară úi de conútiinĠa care nu mă lasă să stau
pasiv úi nici nu mă pot lupta cu morile de vânt ca să nu ajung ridicol ca
celebrul Don Quijote! Mă gândesc úi la faptul că retragerea mea va lăsa loc la o
colaborare mai eficientă între conducătorii diecezelor.
Problema pusă la Viena nu o cunosc decât foarte fragmentar úi sumar.
Din cât am aflat a fost greúit pusă. S-a vorbit de episcopii canonici úi
necanonici în global. Deci la ce aderăm. Intrăm într-un labirint din care nu
putem ieúi decât cu formula magică: „Sesam deschide-te!“. Dacă mai reĠin bine
din povestea citită în copilărie.
Cartea lui Plămădeală, „Lupta împotriva dualismului...“, nici nu este
atât de „infamă”, ca altele precedente. Oricum Circularul lui Miron Romanul
este demn de admiraĠie úi de imitare. Am răsfoit-o úi dacă o voi găsi Ġi-o voi
trimite.
Privitor la cele petrecute la Baia Mare nu sunt nici eu mai bine informat
decât tine. Ordinarul L. Mureúan ar trebui să ne informeze pe toĠi úi nu numai
pe Al. Todea cum se pare că face. Alexandru în calitate de mitropolit, ar trebui
să ne informeze la fel pe toĠi de ce face, chiar úi de telegrama trimisă la Sf.
Părinte în problema O. Bârlea. Dacă nu respectăm noi înúine prevederile
dreptului canonic în vigoare privitor la ConferinĠele Episcopale úi trăncănim
verzi úi uscate, fără să luăm măsuri concrete úi adecvate, dacă nu vrem nici în
ruptul capului să colaborăm sincer între noi úi apoi úi cu ierarhia
130
romano-catolică la ce ne putem aútepta!
„Dihonia úi blăstămăĠia lui Riti cu problemele de la Caritas o purtăm toĠi
pe umerii noútri. Mă întrebi úi te întrebi „Ce să-i faci” ? Răspund să exclamăm:
„Aúa suntem noi românii úi mai ales noi greco-catolicii”! Eu Te-am rugat
stăruitor să nu pleci la Roma până nu duci decizie clară de la Corul Episcopal
că i se retrage delegaĠia lui E. Riti úi eúti însărcinat SfinĠia Ta”! Am bătut úi de
data această toacă la urechea surdului! Eu am asurzit de-a binelea. Uneori, zile
întregi nu aud nimic! E úi acesta un motiv să mă retrag úi să las locul altuia mai
harnic.
Privitor la „pastoralele” trimise de Mons. Todea nu mă pot pronunĠa.
Am scris úi eu o circulară, ca răspuns la felicitările de Paúti, dar nu am
expediat-o tocmai că am aflat de „pastorala” amintită úi nu vreau să fiu în
contrazicere cu ea, să creeze noi probleme de neînĠelegere: Prunduú îúi face de
cap! Este turnător la securitate, de aceea a plecat în străinătate de două ori úi
mie nu mi se dă paúaport. A mâncat din troaca ortodocúilor úi acum ne dă
lecĠii! Dureros, extrem de dureros!
Este adevărată remarca SfinĠiei Tale: „Ne pierdem cu totul” Nu ne
preocupă cei din Biserica Ortodoxă care dorm liniútiĠi, nici cei de la
neoprotestanĠi care sunt mulĠumiĠi, nici cei ce nu s-au spovedit din 1948 úi îi
depistăm prin Liturghia în limba română de la piariúti, ci numai să nu cerem
liturghie în limba română úi ceva úi mai grav să nu meargă nimeni la liturghiile
romano-catolice în limba română că se maghiarizează! Ai perfectă dreptate „E
ceva oribil! Dar ăútia suntem noi”! Am avea ce face dacă am cântări úi am
judeca bine situaĠia úi ne-am pune serios pe treabă!
Să aúteptăm plinirea vremii! Altceva nu útiu ce să spun!
În legătură cu vizita să mă anunĠi când vii dacă vrei să mă întâlneúti. Eu
sunt obligat să-mi văd de sănătate înainte de toate?!
Et tu valeas! Floreas et crescas! Lasă-o pentru cei tineri.
Al tău fiu, S
k) Lita, 6 mai 1987

Dragă frate Lucian,
Telegrama pentru ziua de naútere am primit-o azi la Lita unde mă aflu
pentru reculegere úi refacere. Dată situaĠia care s-a creat în Biserica noastră, pe
mine m-a doborât. ÎĠi mulĠumesc pentru asocierea cu toĠi care m-au sărbătorit,
úi pentru urarea semnificativă: „Bunul Dumnezeu să vă dea multă sănătate úi
putere de muncă întru mulĠi úi fericiĠi ani. Parcă îmi sună straniu în urechile cu
care nu mai aud. Stânga defectă de mult, iar dreapta de două săptămâni. Când
aud cu ea, când nu aud nimic trezindu-mă complet surd.
O scrisoare capitulară va pleca să lămurească retragerea mea până după
tratamentul de la Geoagiu-Băi, spre sfârúitul lui iulie úi apoi sper să fie
acceptată retragerea definitivă.
131
În situaĠia dată nu mai pot rămânea cu zdruncinarea sănătăĠii până la
ireparabil. Dacă Domnul úi Maica Sfântă mă înĠeleg, sper să mă înĠeleagă úi
oamenii pe care mă sforĠez mult, foarte mult să-i înĠeleg úi nu reuúesc decât în
foarte mică măsură.
Pintea având posibilitatea a venit cu Aurelia úi ai săi, aducând duminică
în 3 mai úi familia Pop Aurel la întoarcerea lor de la Băiúoara. Încolo am fost
singur cu Isus Euharisticul úi Maica îndurerată. Sora Estera a plecat cu ei úi, a
revenit azi cu telegrama. Pleacă diseară înapoi. Calde îmbrăĠiúări cu doriri de
bine în comuniune de rugăciune.
Prunduú.
P.S. Nu útiu adresa, Scrisoarea trimisă în 3 aprilie, după o adresă luată
de pe lista de ajutoare din anul trecut mi-a fost returnată.
Sper că ai primit scrisorile (Chindriú) úi dacă nu mă înúel am alăturat úi
o copie după scrisoarea din 2.IV.
Am trimis úi Proiectul pentru Liturghie, pentru Ilie úi bazilieni. Nu
vreau să fac revoluĠie, nici să răstorn ritul nostru. Doresc ce doresc cei din jurul
meu: conformarea noastră cu prescrierile Vaticanului II, úi în materie de
liturghie, lucru esenĠial pentru tot apostolatul bisericesc, aúa cum rezultă din I.
ConstituĠie despre Sf. Liturghie.
În această privinĠă voi colabora úi după retragerea mea úi sper să o pot
face cu mai multă dăruire úi mai bun rezultat. Încă odată îmbrăĠiúare frăĠească
cu doriri de bine pentru toĠi úi pentru cei ce ne produc amărăciune. Domnul să
nu le socotească greúeala iar pe tine să te ajute să o îndrepĠi.
Acelaúi devotat în Cristos:
S. Pr.
l) Notă informativă
20 august 1987
În capitul din 10 august a.c., ascultând procesul verbal cu privire la pre-
luarea conducerii diecezei din Cluj – Gherla de către Î.P.S.S A. Todea, numirea
vicarului general úi completarea Capitului, am făcut observaĠia următoare:
„Sunt de acord cu cele cuprinse dar trebuie să se vadă dacă este în
deplină consonanĠă cu prevederile Conciliilor Provinciale úi normele Dreptului
Canonic úi numai după aceea să i se dea curs”.
„Retragerea mea să fie adusă la cunoútinĠa diecezei, în primul rând a
Episcopului nostru I. Chertes úi a celorlalte Episcopii. Mi-a scăpat din vedere
să menĠionez că trebuie adusă úi la cunoútinĠa Sfântului Scaun aúa cum prevăd
facultăĠile din 1948 privitor la ternar úi noul drept canonic”.
Î.P.S.V aĠi precizat de mai multe ori că în ternar să intre cel puĠin una
sau două persoane episcopabile.
Privitor la Vicarul General Diecezan în AdministraĠia bisericească
citim: „Când sunt vacante scaunele episcopeúti – în cazul nostru episcopul s-a
132
retras – Capitulele au dreptul de a administra diecezele cu putere ordinară de
jurisdicĠie episcopească, însă cu restricĠiunea de a nu face înnoiri úi de a-úi
alege în opt zile din sânul lor vicar general capitular în cele spirituale un preot,
numai să fie abil, apt úi necăsătorit”. I. GenĠ, AdministraĠia bisericească, Ora-
dea Mare, 1912, p. 179; cf. Conc. Prov. I, tit. II, cap. V, 52, ed. a II-a, Blaj,
1886, p. 39 úi Conc. Prov. II, cit. II, sec. I, cap. IV, 16, ed. a II-a Blaj, 1886, p.
88).
***
SituaĠia Ordinariului diecezan

Medicul constată: SunteĠi mereu asaltat de o sumedenie de probleme úi
nu aveĠi posibilitate de a le rezolva ori cât vă zbateĠi úi vă trudiĠi. Urmare
acestei stări psihicul refuză să se mai ocupe de ele úi se refugiază într-o izolare
care produce o stare de oboseală úi somnolenĠă, din care nu puteĠi scăpa decât
lăsând la o parte toate.
Duhovnicul îmi spune: Eúti îndrăzneĠ úi cauĠi să rezolvi problemele
într-un fel care pe mulĠi îi sperie úi pe alĠii îi pune în încurcătură. Te zbaĠi în
zadar úi nu reuúeúti să faci nimic sau aproape nimic. De aici situaĠia sufletească
în care te afli.
Nu-Ġi rămâne altceva de făcut de cât (sic!, n.n.) să te retragi. Lasă-l pe
Capitul să se zbată, să propună úi Mitropolitul să decidă. Răspund ei úi nu
răspunzi tu úi astfel vei putea ajunge la liman.
Aúa am procedat. BinevoiĠi a mă cruĠa, apăra úi înĠelege!
Eu rămân cu aceiaúi dragoste pentru Biserică slujitorii úi credincioúii ei
úi gata a face úi eu tot ce pot.
Documentul nr. 1
„FacultăĠi“ úi instrucĠiuni
pentru Biserica Catolică din România
NunĠiu ss. Gerardus – P. O’Hara

Bucureúti 1948
Numirea înlocuitorilor (substituĠilor)
În situaĠia în care episcopul este alungat, exilat sau greu de găsit, astfel
încât nici prin scrisoare el n-ar putea comunica cu credincioúii în mod liber,
episcopul rezidenĠial
– va numi cât mai curând doi preoĠi care să preia conducerea diecezei
– unul din aceútia va fi succesorul celuilalt, în conformitate cu hotărârea
episcopului.
133
În cazul morĠii episcopului úi când alegerea vicarului capitular este
imposibilă din cauza împrejurărilor extraordinare,
se pot înlocui unul pe altul;
– cel care preia conducerea în acest fel va comunica cât mai curând
posibil Sfântului Scaun despre această sarcină pe care a preluat-o
– úi imediat va numi un preot care să urmeze celui deja ales.
Cel care preia conducerea în conformitate cu aceste dispoziĠii are aceleaúi
obligaĠii úi aceleaúi drepturi ca úi episcopii rezidenĠiali, se bucură, la fel ca úi
episcopii rezidenĠiali, de toate facultăĠile extraordinare enumerate mai jos, în
afara celor care presupun caracterul episcopal, pe care ei nu-l au.
Supremul nostru Păstor, Părintele Papa Pius al XII-lea, a acordat
următoarele facultăĠi care cuprind îngăduinĠe, dispense, concesii ce pot fi date
preoĠilor de către înlocuitorii ordinarilor, preoĠilor de mir sau călugărilor, fără a fi
excluúi preoĠii care aparĠin altei dieceze sau altui rit, în caz de necesitate úi când
recursul la ordinarul propriu a devenit imposibil.
Sf. Euharistie, celebrarea Sf. Liturghii, ajunul euharistic

1. a) Liturghia pontificală se poate celebra úi fără ornate pontificale,
atunci când acestea lipsesc.
b) În cazul în care nu se dispune de biserică, oratoriu, altar sau ornate
preoĠeúti, celebrarea Sfintei Liturghii este permisă
– în orice loc decent sau în aer liber;
– chiar fără antimis;
– să se folosească potir de sticlă, dar acesta să fie pe cât posibil solid úi
nefolosit în scopuri profane;
– în mod secret: cu două lumânări, dacă se pot avea, din orice material,
chiar úi fără lumânări;
– fără ornate preoĠeúti prescrise, dar, dacă se poate, peste reverendă se va
pune patrafir;
– fără cantor úi fără nici un asistent;
– se poate folosi azimă sau pâine dospită, dar acestea să fie din grâu
curat;
– fără relicve;
– dar pe o pânză curată, dacă este accesibilă.
2. Răspunzând în conútiinĠă, Ordinarii, în caz de împrejurări foarte grave
úi urgente, pot permite preoĠilor să celebreze două liturghii în aceeaúi zi –
respectând cele ce trebuie observate.
3. În cazuri de adevărată necesitate, Ordinarii, cu gravă răspundere în
conútiinĠă, pot permite preoĠilor să celebreze trei Sf. Liturghii în aceeaúi zi,
respectând cele ce trebuie observate, în Duminici sau sărbători de poruncă, atât
în biserici úi oratorii publice sau semipublice,
134
– cât úi în case particulare, dacă aceasta este potrivit, când aceasta o cere
binele public al credincioúilor úi când aceasta nu produce sminteală sau pericol
de profanare.
4. În caz că preotul nu are missale (liturghier), i se poate permite
celebrarea „Sf. Liturghii votive în cinstea Sf. Fecioare“, dacă o útie pe dinafară.
5. Se poate da dispensă de la aplicarea Sf. Liturghii pentru credincioúi
preoĠilor care trăiesc departe de turmă úi nu beneficiază de nici un venit parohial.
6. Se poate permite ca preoĠii care binează Sf. Liturghie în Duminici úi
sărbători de poruncă, dacă sînt în stare de sărăcie, să primească stipendiu úi
pentru a doua Liturghie.
7. Se poate permite ca:
– credincioúii să se poată împărtăúi la orice oră din zi úi din noapte, fără
ajunul obiúnuit, dar în aúa fel încât, dacă credincioúii prevăd ora sau momentul
când li se va administra Sf. Împărtăúanie, să se străduiască, pe cât posibil, să se
abĠină de la mâncare, măcar timp de o oră;
– se poate permite credincioúilor să ia în mâinile lor Sfânta Taină, în mod
ocult, úi să se împărtăúească pe ascuns, dacă prin aceasta se evită pericolul
recunoaúterii sau arestării preoĠilor, evitând totodată úi lipsa de respect faĠă de Sf.
Taină úi primejdia de profanare.
– În cazul că lipseúte preotul, diaconul, subdiaconul sau alt cleric, Sf.
Taină poate fi dusă, în secret, muribunzilor úi de către orice bărbat cucernic úi
cunoscut ca om corect, folosind în acest scop un vas binecuvântat. În acest caz
bolnavul se va împărtăúi cu propriile mâini; dacă nu vrea sau nu poate, îl va
împărtăúi bărbatul care a adus Sf. Taină, după care îúi purifică mâinile.
– Preotul poate păstra Sf. Taină fără lumânări, dar într-un loc decent,
când ar exista pericolul de profanare sau sacrilegiu din partea ereticilor ori a
necredincioúilor.
8. Se poate permite credincioúilor ca împlinirea poruncii de a se mărturisi
úi cumineca cel puĠin o dată pe an de Paúti să fie făcută până la sărbătoarea Sf.
Apostoli Petru úi Pavel.
9. Se poate permite ca preoĠii deportaĠi, închiúi sau ascunúi să celebreze
Sf. Liturghie fără ajun, la orice oră.
10. Pentru ca credincioúii să poată împlini porunca de a asculta Sf.
Liturghie, când nu este altă posibilitate, se permite ca úi preoĠii din alte categorii
decât cele de la puntul nouă (9) să celebreze Sf. Liturghie fără ajun úi la orice
oră, în zilele de duminică úi în sărbătorile de poruncă.
Totuúi, aceúti preoĠi să păstreze ajunul de cel puĠin patru ore înainte de
celebrare, afară de situaĠia în care trebuie să celebreze în mod neprevăzut.
11. Se poate permite ca, în locurile unde nu se păstrează Sf. Euharistie,
preoĠii să celebreze Sf. Liturghie la orice oră úi fără ajun, pentru a putea
împărtăúi pe credincioúi.
135
12. Se poate permite ca atunci când Sf. Liturghie se celebrează în locuri
diferite úi la ore târzii, preoĠii să ia medicamente sau lichide înainte de a celebra.
13, 14, 15, 16 – dispoziĠii ce privesc numai ritul roman.
17. Se poate permite confesorilor care la începutul deportării, captivităĠii
sau refugierii nu aveau pedeapsă de suspendare, să asculte mărturisirile
a) credincioúilor, precum úi călugărilor de ambe sexe, pe întreg teritoriul
regimului de ostilitate faĠă de credinĠă, fără să Ġină seama de limitele diecezelor;
b) să dezlege orice păcat úi cenzură, inclusiv cele rezervate úi notorii, cu
excepĠia: apostaziei de la credinĠă, a violării directe a sigiliului sacramental, a
atentării căsătoriei din partea preotului, precum úi solicitarea úi dezlegarea
complicelui,
– dacă în cazurile enumerate aici se poate recurge la Sf. Scaun sau la
Ordinarul care are facultatea de a dezlega aceste păcate úi cenzuri;
– când acest recurs nu este posibil, preotul poate să le dezlege úi pe
acestea, rămânând obligat ca în cel mai scurt timp posibil să recurgă la Sf.
Scaun, când este cu putinĠă.
c) să împartă indulgenĠă plenară celor care se convertesc de la erezie.
d) să dezlege cenzuri úi cazuri rezervate atât de către Ordinarul locurilor
cât úi de către Sf. Scaun.
e) să dezlege úi să dispenseze de orice simonie, chiar reală, după ce s-a
renunĠat la beneficiu úi la roadele primite în mod nelegitim, dar să se impună o
anumită elemozină sau pocăinĠă salutară;
– se poate admite reĠinerea beneficiului dacă acesta este parohial úi când
nu există o altă persoană care să preia parohia.
f) să dispenseze iregularităĠile celor care sunt deja hirotoniĠi, dar numai
atunci când producerea smintelii este exclusă.
– dispensa se poate acorda úi în caz de iregularitate din delict, chiar úi în
forul extern, dacă nu se produce sminteală; dacă este posibil úi o pretinde
situaĠia, se impune pocăinĠa salutară.
– faptul trebuie atestat în scris, la timpul potrivit, curiei episcopale, úi
păstrat cu grijă.
18. Ordinarul (sau împuternicitul său), în mod special:
a) poate să saneze sau să convalideze căsătoriile invalide, procedând în
felul următor:
– mai întâi va da dispensele necesare de la piedicile care ar exista
(conform celor de mai jos);
– apoi va proceda la reînvierea consimĠământului, în faĠa a doi martori úi
a parohului sau a altui preot; dacă preotul nu poate fi prezent, reînvierea
consimĠământului se poate face úi numai în faĠa martorilor, care vor nota aceasta
într-un document semnat de ei sau, în cazul că nu útiu să scrie ori nu vor să
semneze, documentul să fie produs în altă manieră, în aúa fel încât să existe
136
dovada corespunzătoare despre încheierea căsătoriei. Dovada va fi păstrată cu
grijă úi remisă curiei episcopale, dacă este cu putinĠă.
b) poate dispensa de la toate piedicile dărâmătoare de căsătorie, chiar
dacă sunt multiple, cu excepĠia celor ce nasc din sacramentul preoĠiei úi din
afinitate în linie dreaptă, în urma unei căsătorii consumate;
– poate dispensa úi de piedicile împiedecătoare după ce au fost obĠinute
consimĠămintele cuvenite, când e vorba de căsătorii mixte (disparitatea cultului
úi religia mixtă);
c) poate să saneze în rădăcină căsătoriile deja încheiate, când nu se poate
obĠine reînnoirea consimĠământului, fie de la una, fie de la ambele părĠi, cu
condiĠia constatării că de fapt consimĠământul de căsătorie a fost prestat úi nu a
fost retractat – aceasta după ce s-au dat dispensele necesare, s-a întocmit
documentul probatoriu, conform punctului „b“, úi s-au obĠinut cauĠiunile
canonice, când este vorba de căsătorie mixtă;
d) poate dispensa de la toate piedicile, când este vorba de căsătoriile ce se
vor încheia conform punctului „b“;
e) poate să dea preoĠilor facultatea de a asista valid úi ilicit, cu un singur
sau fără nici un martor la căsătoriile celor care fac parte din rândurile
comuniútilor sau ale armatei, când acestora le este teamă să încheie căsătorie
religioasă, dacă preotul constată că mirii sunt liberi din punct de vedere
matrimonial úi că nu există piedici de căsătorie;
f) are facultatea de a sana în rădăcină úi de a convalida căsătoria făcută în
faĠa forului civil, în cazul când femeia doreúte să încheie căsătorie religioasă, dar
bărbatul refuză să accepte o astfel de căsătorie,
– aceasta când prin consimĠământul matrimonial există neretractat úi nu
se prezintă pericol de separare sau divorĠ úi nici vreo piedică de la care Sf. Scaun
nu dispensează,
– avându-se în vedere că din această procedură să nu se nască sminteală,
iar dacă s-ar naúte să poată fi înlăturată.
Ordinarul va sfătui femeia ca, la timpul oportun úi în mod prudent, să
aducă la cunoútinĠa soĠului obĠinerea sanării căsătoriei, menĠionând totodată úi
grava obligaĠie pe care o are de a-úi revendica libertatea împlinirii datoriilor
religioase de a-úi boteza copiii úi de a le da educaĠie religioasă.
Ordinarul să noteze în registrul ce se păstrează la curia episcopală că s-a
conces sanarea căsătoriei în urma facultăĠilor pontificale. Această adnotare ar
trebui făcută úi în registrul căsătoriilor, iar dacă este cazul într-un registru cu
regim secret.
g) are facultatea de a institui Tribunalul de a doua instanĠă în dieceza sa,
cât timp prezentele dificultăĠi opresc comunicarea cu alĠii úi există pericol ca
aceasta să nu reuúească, dar va avea grijă să observe următoarele:
– judecătorii de gradul 1 úi 2 să fie deosebiĠi, conform can. 1571;
137
– să se observe normele stabilite de Sf. CongregaĠie a disciplinei
sacramentale, prin scrisoarea din 1 iulie 1932, precum úi instrucĠiunile din 15
august 1936, tipărite în Acta Ap. Sedis.
Să facă cunoscut în mod explicit celor prezenĠi acordul verbal al dubiilor,
atât în a doua instanĠă, cât úi în a doua sentinĠă.
20. Are facultatea de a pertracta procesele matrimoniale pe scurt, dacă
vreo necesitate urgentă o cere, observându-se totuúi, în esenĠă, Codul de drept
canonic. Această facultate, deci, nu dispensează de la prescrierile obligatorii ce
se referă la:
a) persoanele ce formează tribunalul, precum úi apărătorul legăturii de
căsătorie, iar dacă e cazul, promotorul justiĠiei;
b) capacitatea de a îndeplini funcĠia de judecător;
c) citarea soĠilor;
d) două sentinĠe asemănătoare úi numărul judecătorilor.
Pe lângă acestea, precum este evident, Tribunalul trebuie să facă tot ce
este necesar pentru a se ajunge la certitudinea despre veracitatea celor implicate
în cauză.
21. Pentru ritul roman.
22. Poate aproba folosirea uleiurilor sacre úi dacă sunt mai vechi însă nu
de peste patru ani, dacă acestea nu sunt corupte úi dacă, în mod sigur, nu sunt
accesibile asemenea uleiuri mai recent consacrate,
23, 24, 25 – pentru ritul roman.
Dispensarea voturilor
26. Poate să dea dispensă ori să schimbe votul particular sau fără
jurământ, dacă aceasta nu este spre prejudiciul altuia.
27. În caz de necesitate, cu gravă răspundere în conútiinĠă, Ordinarul
poate să conceadă, în cazuri particulare, călugărilor care încă nu au primit
ordinele sacre, dispensa de la voturi, chiar dacă sunt solemne (la fel úi
călugăriĠelor).
28. Pentru ritul roman.
Postul úi ajunul
29. Poate să aproba ca fiecare preot să dispenseze, ori de câte ori i se pare
oportun, de la legea postului úi a ajunului.
30. Poate permite clericilor purtarea hainelor laice, dacă altfel nu pot
trece prin anumite locuri sau nu pot rămâne în ele.
31. Este permis ca preoĠii, fie de rit roman, fie de rit oriental să
administreze Sfintele Sacramente úi să celebreze Sf. Liturghie úi diferitele oficii
sacre, într-un rit catolic, diferit de ritul de care aparĠine în mod canonic, dacă
aceasta o pretind împrejurările. Această facultate se poate folosi numai de preoĠii
care aparĠin în mod canonic (diecezei respective – n.n.).
138
Atunci când preoĠii sunt izolaĠi sau fără posibilitatea de a comunica cu
Ordinarii, uzul facultăĠii este lăsat la aprecierea prudentă a preoĠilor respectivi.
Folosirea facultăĠii mai sus menĠionate trebuie să fie făcută avându-se de grijă
evitarea scandalizării credincioúilor. În mod deosebit se va evita ca preoĠii
orientali căsătoriĠi să celebreze Sf. Liturghii în ritul latin în locurile în care sunt
prezente úi soĠiile lor, pentru că o asemenea împrejurare, cu siguranĠă, ar duce la
scandalizare credincioúilor de rit roman.
32. Poate să permită preoĠilor să administreze toate sacramentele
credincioúilor de rit oriental, în afara ordinului sacru;
– aceasta úi fără permisiunea episcopului sau a parohului de rit roman
– fără ca prin aceasta credincioúii care le primesc să fie consideraĠi ca
trecuĠi la ritul roman.
33. Direct sau prin alĠi preoĠi delegaĠi, poate să dea facultatea ca familiile
în care unul este de rit oriental, iar celălalt soĠ de rit roman, posturile să se Ġină
conform unui singur rit, în vederea armoniei.
34. Poate să dispenseze de la piedica vârstei canonice de la hirotonirea
preoĠilor, dar nu mai mult de 18 luni.
35. Toate facultăĠile quinquanale (sau altele) concese de către Sf. Scaun
Ordinarilor pentru un anumit timp sau pentru un anumit număr de cazuri, dacă
acestea s-au sfârúit, se prelungesc pe tot decursul timpului cât durează amintita
imposibilitate practică de a recurge la Sf. Scaun.
FacultăĠi rezervate Sfântului Părinte:
– dispensa de la legea celibatului;
– dispensa soĠilor de la căsătoria ratificată, dar neconsumată;
– dispensa mirilor de la piedica afinităĠii în gradul unul în linie dreaptă,
după consumarea căsătoriei (can. 97, art. 1);
– dispensa clericilor de la studiile canonice la care se referă canonul 976;
– numirea episcopilor, în înĠeles strict.
*
Prin NunĠiatura Apostolică din Bucureúti,
Sfântul Părinte a comunicat facultăĠile de mai sus tuturor Ordinarilor din
România, ex nunc et pron tunc, adică pentru întreaga durată a întreruperii
legăturii canonice cu Sfântul Scaun.
ss. Gerardus-P. O’Hara
(copiat la Oradea în 12 sept. 1948)
ExplicaĠii (E. Popa)
139
La 17 d. can. 2254. În cazuri urgente orice confesor poate dezlega, în for
sacramental, de la cazurile latae sententione (cazuri cuprinse în lege), fără să
impună penitentul obligaĠia de a recurge la Sf. Scaun, când împrejurările sunt
extraordinare úi fac ca, moralmente, recursul să fie imposibil (art. 1 úi art. 3).
e. Simonie reală: când cineva a dat preĠul úi a primit oficiul.
f. Iregularitatea (impedimentul canonic de a primi ordinele sacre sau de
a le exercita) naúte din defect (lipsa calităĠilor necesare sau din delict – culpă
gravă, ex.: omucidere).
La 18 b. Afinitate în linie dreaptă: între soĠ úi fiica soĠiei, născută într-o
căsătorie anterioară.
CauĠiuni canonice: dreptul bisericesc pretinde ca atunci când o căsătorie
se încheie între un catolic úi un necatolic:
a) necatolicul să promită că nu va împiedica partea catolică să-úi trăiască
viaĠa spirituală conform credinĠei sale, úi
b) ambii să promită că-úi vor boteza copiii úi îi vor educa în religia
catolică.
c) Documentul probatoriu: înregistrare (úi extras de căsătorie), martori
sau afirmaĠia jurată a soĠilor.
g. Când cauza de judecat este complicată, îndoielnică, judecătorul trebuie
să citeze părĠile implicate în proces úi să determine clar cauza ce trebuie
judecată, adică să se ajungă la o concordanĠă a dubiilor.
La 20 a) Promotorul justiĠiei este acuzatorul de drept.
La 31, can. 756, art. 1: Copiii trebuie să fie botezaĠi în ritul părinĠilor;
art. 2: Dacă părinĠii sunt de rit diferit, copilul va fi
botezat în ritul tatălui.
art. 3: Dacă numai unul dintre părinĠi este catolic, copilul va
fi botezat în ritul acestuia.
Can. 98, art. 1: ğinând seama de riturile catolice, fiecare aparĠine ritului în
care a fost botezat, afară de cazul când botezul a fost administrat de către preotul
unui alt rit decât cel prevăzut în canonul 756, prin fraudă sau din gravă necesitate
ori cu dispensă apostolică.
La 34, can. 976, art. 1: nimeni să nu fie promovat la prima tonsură înainte
de a începe cursul teologic.
art. 2: subdiaconatul să nu confere decât după anul 3 al
studiilor teologice; diaconatul numai la începutul anului 4, iar preoĠia numai
după jumătatea anului 4.
ObservaĠii. Aici, nicăieri nu se aminteúte de cumularea intenĠiilor, dar se
poate permite binarea, iar pentru binele credincioúilor să se paotă celebra úi 3
liturghii pe zi.
140
Documentul nr. 2
Comunicat
Conducerea Diecezei Gr.-Catolice de Cluj – Gherla, în frunte cu
Episcopul său legitim úi cu Capitlul regular, aduce la cunoútinĠa preoĠilor,
persoanelor consacrate, credincioúilor aparĠinând acestei Dieceze, precum úi
tuturor celor interesaĠi din alte Dieceze, următoarele:
1. Datorită stării de sănătate grav deteriorate de marile eforturi depuse în
slujirea Bisericii noastre úi a Diecezei de Cluj – Gherla, Părintele Dr. S.A.
Prunduú, la cererea să repetată de a fi eliberat de sarcina de Ordinarius al
acestei Dieceze, în consens cu întregul Capitul Diecezan úi cu aprobarea
Conducerii Provinciei Mitropolitane Gr. Catolice din România, la data de
31.07.1987, îúi depune mandatul de Ordinarius al Diecezei de Cluj – Gherla, pe
care cu atâta competenĠă l-a exercitat din anul 1982 până la această dată.
2. La propunerea Părintelui Dr. S.A. Prunduú úi cu consensul unanim al
întregului Capitul Diecezan, Î.P.S. Dr. Alexandru Todea a fost solicitat să preia
personal jurisdicĠia Diecezei de Cluj – Gherla, pe care s-o exercite concomitent
cu cea pe care o are în Arhidieceza de Alba Iulia úi Făgăraú rezidenĠiată la Blaj,
aúa cum, la vremea sa, Episcopul de sfântă memorie Dr. Iuliu Hossu,
Cardinalul de mai târziu, a deĠinut concomitent, o vreme, jurisdicĠiile
Diecezelor de Cluj – Gherla úi de Oradea.
Î.P.S. Dr. Alexandru Todea a mai fost solicitat ca, o dată cu preluarea
jurisdicĠiei, să-úi asume úi sarcina de a-úi pregăti succesorul la conducerea
Diecezei de Cluj – Gherla, în colaborare canonică cu Capitlul acestei Dieceze.
3. După prealabile consultări, Î.P.S. Dr. Alexandru Todea a răspuns
afirmativ acestor solicitări úi, în aceeaúi úedinĠă solemnă din 31.07.1987, a
preluat jurisdicĠia Diecezei de Cluj – Gherla – fapt consemnat în Procesul
Verbal încheiat cu acest prilej, semnat de Î.P.S. Dr. Alexandru Todea, de
Părintele Dr. S.A. Prunduú úi de toĠi membrii Capitulului sus-numitei Dieceze.
4. La cererea Î.P.S. Dr. Alexandru Todea, în calitatea sa de Episcop
ordinar al Diecezei de Cluj – Gherla, s-a procedat la alegerea Vicarului General
al Diecezei, care să asigure, în numele noului Ordinarius, rezolvarea
problemelor curente ale Diecezei de Cluj – Gherla, în perioadele în care Î.P.S.
se află în teritoriul Arhidiecezei de Alba Iulia úi Făgăraú.
În urma propunerilor úi a votării corespunzătoare, a fost ales ca vicar
General al Diecezei de Cluj – Gherla Părintele Tertulian Langa, având ca
Provicar I pe Părintele Gheorghe NeamĠu úi ca Provicar II pe Părintele Gavril –
Sabin Dăncuú OSBM.
Î.P.S. Dr. Alexandru Todea a ratificat alegerea úi i-a numit în funcĠiile
respective pe cei aleúi. Aceútia au acceptat însărcinările primite.
5. Tot la cererea Î.P.S. Dr. Alexandru Todea, Părintele Dr. S.A. Prunduú
a acceptat să pună la dispoziĠia Capitulului úi a Diecezei competenĠa úi
experienĠa sa, în calitate de membru al Capitulului – fapt pe care sfinĠia Sa l-a
141
acceptat.
6. Noul Episcop al Clujului, Dr. Alexandru Todea, dimpreună cu toĠi
membrii Capitulului, mulĠumesc Părintelui Dr. S.A. Prunduú pentru devota-
mentul până la sacrificiu cu care o conduce până acum Dieceza úi pentru jertfa
depusă la consolidarea unităĠii Bisericii noastre.
Cluj-Napoca, la 31.07.1987.
Dr. Alexandru Todea – Episcop de Cluj – Gherla
Pr. Tertulian Langa- Vicar General.
Pentru conformitate,
T. Langa
Documentul nr. 3
Proces-verbal,
Încheiat astăzi 11.09.1987 în úedinĠa capitulară.
Au fost prezenĠi toĠi membrii capitulului, cu excepĠia Pr. N. Plăianu.
S-a disputat problema preoĠilor care cer reintegrarea în Biserica noastră.
Au fost aduse la cunoútinĠa membrilor instrucĠiunile date de Î.P.S. Todea în
legătură cu acestea:
– cerere de reintegrare;
– raport sumar de activitate în B.O.R.
– declaraĠie de încetare a colaborării în cele sacre cu preoĠii B.O.R.
– declaraĠie de ataúament necondiĠionat faĠă de B.R.U.
– declaraĠie privitor (!) la voinĠa de a fi înmormântat de un preot gr.
catolic, respectiv romano-catolic.
– mărturisire generală,
– ridicarea eventualei excomunicări úi acceptarea unei penitenĠe dacă va
fi cazul.
Constatându-se greutăĠile de funcĠionare a Tribunalului matrimonial, s-a
hotărât redactarea unui proiect de regulament în acest sens. Cu realizarea
proiectului a fost însărcinat Pr. Matei Boilă. Proiectul urmează a fi discutat în
plenul capitulului în vederea unei redactări finale, forma în care va fi supus
Mitropolitului spre aprobare.
Întrucât vechile statute ale capitulelor sunt perimate úi pentru a dispune
de norme de activitate a capitulului în noile condiĠii s-a hotărât redactarea unui
nou statut pentru dieceza de Cluj – Gherla. Cu această lucrare a fost însărcinat
(!) Pr. T. Langa úi Prof. I. Bota.
Pentru eventualitatea că unul din membrii Tribunalului matrimonial ar fi
indisponibil, s-au ales trei asesori substituĠi, în persoana Pr. Nicula, Pr. N.
Munteanu úi Pr. Oprea.
S-a luat în considerare necesitatea creării unui fond de rulment din care
să poată fi asigurate unele activităĠi de ajutorare a săracilor úi bolnavilor
precum úi acoperirea unor cheltuieli. S-a afirmat necesitatea Ġinerii unei
142
evidenĠe a născuĠilor, botezaĠilor, căsătoriĠilor úi decedaĠilor. În acest sens,
fiecare preot este rugat să comunice Ordinariatului datele necesare.
S-a sugerat oportunitatea unui raport de activitate, prezentat trimestrial
de fiecare preot.
S-a propus arondarea teritoriului Diecezei pe centrele mai importante
(Dej, Gherla, BistriĠa), úi pe cartiere în Cluj.
Capitulul urmează a studia modalitatea de intensificare a pastoraĠiei,
catehizării, instrucĠiei religioase.
Secretar
Documentul nr. 4
Proces-verbal
Încheiat azi 9.10.1987 în úedinĠa capitulară.
Au fost prezenĠi toĠi membrii capitulului cu excepĠia Pr. N. Plăianu. Pr.
Vicar T. Langa a prezentat rezumatul discuĠiilor cu Î.P.S. Alexandru Todea,
discuĠii în care s-au prezentat câteva propuneri din partea capitulului.
Mitropolitul a fost de acord să vină la Cluj-Napoca úi să se întâlnească cu clerul
úi credincioúii, ori de câte ori este nevoie. Prima vizită a fost fixată pentru
18.10.87, cu ocazia parastasului pentru Fr. Timotei OSBM.
A fost bine primită úi ideea redactării unui nou regulament de
funcĠionare a Tribunalului matrimonial úi a unui nou statut de activitate a
capitulului pentru dieceza de Cluj – Gherla, precizându-se că vor fi de folos úi
pentru alte dieceze.
A fost acceptată úi ideea creării unui fond de rulment diecezan,
PreasfinĠitul ne pronunĠându-se asupra modalităĠii de creare a acestui fond.
În legătură cu o scrisoare închisă prezentată PreasfinĠitului din partea Pr.
Pop Vasile, s-a convenit asupra ideii că trebuie înútiinĠaĠi preoĠii altor dieceze
domiciliaĠi pe teritoriul diecezei de Cluj – Gherla să se supună disciplinei
acestei dieceze.
Având în vedere apropiata vizită a Î.P.S. Alexandru la Cluj-Napoca, s-a
discutat agenda întâlnirii, făcându-se propuneri de probleme ce ar trebui
discutate cu ocazia acestei întâlniri, rămânând ca concret să se abordeze
problemele potrivite participanĠilor úi atmosferei ce se va crea.
Reluându-se în considerare necesitatea creării unui fond de rulment, s-a
discutat modalitatea de creare, întreĠinere úi distribuire a acestui fond,
propunându-se: să se obĠină aprobarea Ordinarului pentru constituirea fondului
prin condonare de liturghii de către Ordinar, contribuĠia benevolă a preoĠilor cu
un anume procent (de exemplu cu zeciuială) din darurile aduse la altar (intenĠii)
úi din alte danii ale credincioúilor, distribuirea a ajutoarelor din acest fond
urmând să se facă de un călugăr sau călugăriĠă pe baza solicitărilor úi
aprobărilor celor în drept. Pr. Matei Boilă însărcinat cu redactarea proiectului
de Regulament pentru funcĠionarea Tribunalului matrimonial, a dat citire
143
proiectului redactat, proiect ce a fost discutat în plenul capitlului, făcându-se
observaĠiile necesare úi apreciindu-se buna redactare. Acest proiect se va
înainta úi altor persoane competente (pr. Gr. NeamĠu úi Pr. Eugen Popa) pentru
observaĠii úi completări úi apoi refăcut să fie înaintat Mitropolitului spre
aprobare. Totodată s-a propus ca pe lângă asesorii substituĠi propuúi la úedinĠa
capitulară precedentă să fie cooptaĠi úi Pr. David úi Pr. Horea Munteanu.
Aducându-se în discuĠie problema activării preoĠilor obiúnuiĠi cu rigorile
unei situaĠii sociale care s-a schimbat, s-a propus ca cei bătrâni sau inapĠi de
activitate să susĠină pastoraĠia, cu rugăciunea, liturghia laudelor úi liturghia
euharistică, la această intenĠie.
Secretar: ss indescifrabil
Anexă la Documentul 4
Cluj-Napoca, 28 octombrie 1987
Înalt Prea SfinĠite Părinte Mitropolit,
Au trecut zece zile de la duminica din 18 octombrie a.c., când prezenĠa
ExcelenĠei Voastre la Liturghia cu părastas pentru Fr. Timotei OSBM, pentru
mama LucreĠia Maria – Magdalena, pentru tatăl meu bun Ioan úi pentru al
doilea tată la fel de bun Gheorghe, pentru decedaĠi úi decedatele Ordinului
nostru bazilian, pentru cele din CongregaĠia Maicii Domnului úi ceilalĠi
defuncĠi pomeniĠi, a făcut puternică úi vie legătura dintre Biserica Luptătoare,
Suferitoare úi Triumfătoare, úi a lăsat o impresie de neúters în inimile celor
prezenĠi, cu ecou binefăcător în întreagă dieceză úi cutez să afirm chiar în
întreagă Biserica noastră, spre edificarea tuturor.
Am început să vă scriu deja a doua zi, am început dar n-am putut
continua până acum. Dacă ExcelenĠa Voastră a primit ecouri de dragoste,
recunoútinĠă úi mulĠumită personal, ele continuă să-mi sosească cu un
entuziasm úi cu o bucurie de nedescris.
După cotitura istorică din 1948, dieceza de Cluj – Gherla pentru prima
dată s-a învrednicit să aibă o Liturghie în sobor de 46 preoĠi în frunte cu
Mitropolitul Bisericii noastre Române Unite, substituind de data aceasta pe
episcopul eparhiot Ioan Chertes, bolnav úi retras în familie la Năsăud, pe care
din 1964 nu l-a părăsit decât de două ori, când Î.P.S.V. l-aĠi dus la
înmormântarea Păr. Ordinariu Nicolae Pura úi la a Episcopului Ioan Dragomir.
Atât preoĠii concelebranĠi cât úi cei amestecaĠi cu credincioúii, atât corul cât úi
poporul prezent au trăit momente de neuitat úi fără îndoială martirii úi
mărturisitorii din toate timpurile, dar mai ales cei din zilele úi de pe plaiurile
noastre s-au bucurat úi ne-au binecuvântat odată cu binecuvântarea coborâtă
asupra noastră de la tronul Preasfintei Treimi.
Au fost în ochii multora lacrămi de emoĠie, de credinĠă, de sparanĠă úi
de dragoste, izvorâte din inima lor plină de sentimente úi de bucurie.
144
Predica rostită nu numai cu competenĠă de teolog úi exeget, ci úi cu
înflăcărarea úi entuziasmul secundat de aplicare practică a făcut să vibreze la
unison úi în armonie de dragoste úi sar toate coardele sufletului celor prezenĠi.
Am dorit să se repete astfel de momente edificatoare.
Întâlnirea avută cu preoĠii a coborât în suflete úi inimi limpezime,
lămurire, pace úi liniúte, potolind vânturi úi furtuni stârnite de puterea
vrăjmaúului care suflă cu hulă urâtă úi seamănă zizanie.
Am mulĠumit cu recunoútinĠă úi dragoste Preasfintei Treimi, Maicii
Sfinte, Maica Bisericii, Doamne úi Stăpâna sufletelor noastre, úi Î.P.S.V. úi
repetăm úi în scris această mulĠumire úi recunoútinĠă, cu rugămintea să
binevoiĠi a veni cât mai des în mijlocul nostru ca să ne întăriĠi credinĠa úi
speranĠa, să ne sporiĠi dragostea úi mai ales să vindecaĠi rănile cu balsamul úi
pansamentul Păstorului bun care îúi dă sufletul pentru oile sale úi aleargă cu dor
úi râvnă neobosită pentru a o afla úi aduce înapoi la staul pe cea rătăcită.
Vă mai comunic că Ion Iosif Furtună, inginer electronist, a plecat la
Roma sâmbătă cu avionul úi a ajuns cu bine, după comunicarea dată de Păr.
V.M. Ungureanu. Totodată a mai comunicat că impulsionează terminarea
lucrării sale care urmează să fie prezentată în cursul lunii noiembrie, când se
poate că vor pleca de la Bucureúti I. Coja úi Nicolae Ilieúiu, inventatorul
apilarnilului care m-a învrednicit de o vizită la Cluj, în urma unui telex de la
Ungureanu úi anume: „Criúan bolnav. Prunduú să urgiteze Coúbuc”. Nu útia
despre ce este vorba.
Ovidiu Orest Coúbuc are valută úi invitare pentru Roma. Eliberat din
armată a cerut plecarea, dar aprobarea durează úi se pare că este lipsă de el
pentru a-l înlocui pe Î.P.S.S. Criúan la delle Coppelle, pentru care motiv
Ungureanu urgentează formele de plecare. În acest scop a venit Dl Ilieúiu să
vadă cine este. Totodată a luat úi volumul omagial Iuliu Hossu ca să-i
xerografieze úi să facă demersuri pentru a se tipări afară spre a susĠine cauza
noastră împotriva propagandei tendenĠioase. Totodată mi-a cerut úi data în
legătură cu activitatea Episcopului Card. Iuliu Hossu cu privire la ajutorarea
evreilor deportaĠi în timpul ocupaĠiei hortyste. I-am dat ce am avut la
îndemână. Dar nu numai I. Hossu, ci toĠi episcopii noútri au avut acĠiuni
similare. Aftenie pe câĠi nu i-a salvat de la moarte, dar Suciu? Este necesar ca
faptele să fie cunoscute nu numai de Dumnezeu ci úi de oameni pentru ca aúa
să fie preamărit Dumnezeu úi Biserica să fie înălĠată úi aúezată în sfeúnic ca să
lumineze în continuare în bezne care ne învăluie.
Un caz dureros pe care nu l-am comunicat Î.P.S.V. în 18 dar îl comunic
acum. Înainte de Liturghie Păr. Ioan Botiza care slujeúte cu mirenii la liturghia
în limba română de la orele 9 la piariúti, apoi încă din 1948 úi la liturghia de la
orele 11 în limba maghiară. De data aceasta úi-a cerut scuze de la rectorul
bisericii Păr. Tamaú Simion că nu poate rămânând úi la Liturghia de la orele 11,
deoarece trebuie să vină la Liturghia de la Păr. Prunduú unde va sluji
145
Mitropolitul Alexandru Todea. Iritat acesta întreabă: „Cine este acest
Mitropolit? Cine l-a consacrat úi l-a investit? Cu ce drept slujeúte? Este
recunoscut de autorităĠile statele?“.
Fără îndoială nu ne este favorabil úi tot ce face pentru noi face din
porunca úi de dragul împuternicitului de culte care la ordin de sus a fost nevoit
să accepte Liturghia în limba română úi să-i ceară Păr. Rector să o facă, după
ce dispoziĠia lui Aron Marton de a face o parohie românească la biserica
piariútilor a fost nesocotită úi împiedecată de comun acord cu împuternicitul.
În 1983 când am fost la Roma am dus superiorului general piarist o
scrisoare de la Păr. Iosif Denderle úi am relatat úi poziĠia Păr. Rector diferită de
a Păr. Denderle. Superiorul a rămas mirat dar n-a urmat nici o îndreptare.
Înainte cu câteva săptămâni noul general, un spaniol a trecut în grabă prin
România, însoĠit de un piarist din Ungaria. Am socotit că este bine să-l pun în
temă cu situaĠia de la piariúti úi cu poziĠia rectorului faĠă de căpetenia Bisericii
noastre. Nu am voit să pierd ocazia de a expedia scrisoarea către general prin
cel ce a plecat la Roma. Totodată am socotit oportun să-i amintesc Păr. V.M.
Ungureanu să fie prudent úi discret în acĠiunea sa acolo. Să lucreze cu prudenĠă
úi discreĠie, fără tam, tam, ca să nu dărâme în loc să clădească. Ori cum
problema Bisericii noastre gravitează în jurul căpeteniei sale úi căpetenia
prezentă în mijlocul turmei, cunoscându-i lipsurile úi aspiraĠiile va putea face
tot ce se cuvine, deoarece din nou vă rugăm să veniĠi în acest centru al Bisericii
noastre, cum l-aĠi numit însuúi ExcelenĠa Voastră.
Suntem în anul marian úi credem că Maica Sfântă care deúi proclamată
patroana Ungariei, Magna Domina Hungarorum, este totuúi úi Maica
Domnului, Maica poporului nostru care o venerează cu multă dragoste úi ea
însăúi a numit România „grădina mea”, va aduce úi va duce spre biruinĠă úi
cauza Bisericii noastre legată strâns úi pururi nedespărĠită de cauza României úi
a poporului român în slujba căruia stă cu tot devotamentul úi cu toată
dragostea. Îmi vin din nou în minte cuvintele Card. Iuliu: „Frate, Biserica lui
Inochentie care în tot decursul existenĠei sale úi-a închinat toată activitatea în
slujba poporului român nu poate pieri decât atunci când va pieri poporul pe
care l-a slujit în tot decursul existenĠei sale cu tot devotamentul úi puterile
sale”! Este un crez care ne obligă úi ne însufleĠeúte pe toĠi.
Acum închei această scrisoare cu rugămintea repetată să fiĠi cu noi úi
între noi să ne duceĠi la bun liman, mai ales acum când autorităĠile de stat sunt
binevoitoare úi aúteaptă să ne facem datoria aúa cum se cuvine úi cum o
aúteaptă Domnul úi Maica Lui Preacurată.
Devotat în Isus úi Maria aútept

binecuvântarea
Silvestru Augustin Prunduú OSBM
146
Documentul nr. 5
Proiectx)
Statut
al Colegiului Capitular al Diecezei Gr. Catolice de Cluj – Gherla
Cap. I.
Despre Capitul úi Statut
1. Capitulul este un colegiu ecleziastic de sine stătător, alcătuit din
clerici, are o funcĠionalitate multiplă úi lucrează în serviciul Diecezei úi al
Episcopului său ordinar.
2. În conformitate cu hotărârile Conciliului nostru Provincial II, SecĠ. I,
cap. II, par. 5, Capitulul, „are dreptul úi obligaĠia – în sensul dreptului canonic
úi al consuetudinii legale – de a-úi elabora Statutul propriu” de a determina úi
dezbate problemele úi lucrările proprii, precum úi de a decide în chestiunile
strict capitulare, drept care
Capitulul Diecezei Gr. Catolice de Cluj-Napoca, úi-a elaborat úi redactat
prezentul STATUT, votat în unanimitate de membrii săi úi aprobat úi investit
cu putere canonică de către Episcopul diecezan úi Conducătorul Provinciei
noastre Mitropolitane.
3. În măsura în care activitatea Colegiului Capitular este determinată de
cerinĠele úi împrejurările specifice vieĠii Diecezei, dintr-o anumită perioadă de
timp, în aceeaúi măsură prezentul Statut are un caracter temporal, prevederile
sale putând fi modificate sau completate, în funcĠie de noi cerinĠe úi noi
împrejurări. Modificările úi completările sunt de competenĠa exclusivă a
Colegiului Capitular úi intră în vigoare după aprobarea lor de către episcopul
ordinar al Diecezei.
Cap. II
Constituirea úi activitatea Colegiului Capitular
1. Colegiul Capitular, având menirea de a fi în serviciul Diecezei úi al
Episcopului său, a fost constituit prin efectul puterii ordinariale úi aprobarea Sf.
x)
Prezentul Proiect de Statut urmează a fi înmânat fiecărui membru în serviciu,
Canonicilor emeriĠi úi Canonicilor onorifici ai Colegiului Capitular al Diecezei de
Cluj – Gherla pentru a fi studiat, a face observaĠii, completări úi sugestii de
îmbunătăĠire. După colectarea úi discutarea acestor contribuĠii în plenul
Capitulului, Proiectul, în forma sa îmbunătăĠită, va fi înaintat I.P.S. Episcop
diecezan ordinar, spre revizuire úi aprobare, după care va căpăta caracter
obligatoriu pentru toĠi membrii Colegiului Capitular.
147
Scaun.
2. DesfiinĠarea Capitulului diecezan este rezervată puterii supreme a Sf.
Scaun.
3. Colegiul Capitular fiind un organism unitar úi indivizibil, lucrările úi
hotărârile sale au valoare canonică numai când sunt realizate capitulariter.
4. Colegiul Capitular diecezan, întrucât este un organism de sine
stătător, poate celebra întrunirea membrilor săi pentru a dezbate úi hotărî în
probleme de competenĠă capitulară, la convocarea prepozitului său, fără a fi
necesar intervenĠia Episcopului diecezan; convocarea este de competenĠa
Propozitului úi cu necesitate este adresată tuturor membrilor Colegiului
Capitular.
5. CompetenĠa úi sarcinile Colegiului úi ale membrilor săi sunt stabilite
prin Statut úi în funcĠie de necesităĠile úi împrejurările Diecezei. Sarcinile
colegiale sunt repartizate pe membrii Capitulului, fapt din care rezultă úi
funcĠia pe care fiecare o are în activitatea acestuia.
6. Concluziile úi hotărârile rezultate din dezbaterile colegiale vor fi
expresia majorităĠii simple a voturilor exprimate.
7. În condiĠiile de azi, principalele sarcini ale Colegiului Capitular sunt
următoarele:
a) PastoraĠia poporului credincios, consolidarea úi perpetuarea credinĠei
úi a Bisericii – Corpul mistic al lui Cristos.
b) Catehezarea / instrucĠia copiilor úi tineretului.
c) Problemele cultului úi ale ceremoniilor.
d) Problemele teologice.
e) Problemele economice.
f) Problemele caritative.
g) Problemele de cancelariat úi secretariat.
8. Realizarea acestor obiective poate fi trecută asupra unuia sau a doi
membri ai Colegiului Capitular. În caz de nevoie, canonicul responsabil de o
sarcină poate să facă apoi la unul sau doi coaditori din afara Capitulului.
9. Pot fi aleúi úi numiĠi membri ai Colegiului Capitular clericii în vârstă
de minimum 30 de ani, care se disting prin viaĠa monahală, pregătirea
teologică, râvna sacerdotală, susĠinute de o vigoare fizică úi intelectuală.
10. În cazul încetării activităĠii unui canonic, în alegerea succesorului se
va Ġine seama de corespondenĠa dintre sarcinile funcĠiei úi calităĠile celui ce
urmează a le îndeplini.
11. Conform tradiĠiilor noastre orientale, membrii ai Colegiului
Capitular pot fi atât clericii căsătoriĠi cât úi cei necăsătoriĠi. RestricĠiile în
această privinĠă se aplică numai în cazul Vicarului Capitular, care se care să fie
necăsătorit, el urmând a exercita plenar jurisdicĠia ordinarială, nu prin mandat
ca în cazul Vicarului general diecezan, acesta din urmă, potrivit aceloraúi
tradiĠii, putând fi úi preot căsătorit.
148
12. Canonicii sunt numiĠi de episcopul diecezan ordinar, cu avizul
Colegiului Capitular. În absenĠa episcopului diecezan, numirea revine
Mitropolitului sau locĠiitorului acestuia.
13. ToĠi membrii Colegiului Capitular sunt egali între ei, indiferent de
funcĠia úi titlul pe care le au în sânul acestuia.
14. Colegiul Capitular are dreptul de a convoca, prin Prepozitul său,
úedinĠe ordinare sau extraordinare în care să dezbată úi să rezolve probleme de
competenĠa sa úi să ia hotărârile corespunzătoare.
15. Pentru coordonarea úi bunul mers al lucrărilor Colegiului Capitular,
Episcopul ordinar diecezan, cu avizul membrilor Capitulului, numeúte pe unul
dintre aceútia în funcĠie de Prepozit capitular.
Cap. III
CompetenĠe, drepturi, obligaĠii
1. Potrivit cu tradiĠia noastră orientală úi Ġinând seama de condiĠiile de
azi ale Bisericii noastre, Capitulului Diecezei de Cluj – Gherla îi revin nu
numai funcĠii cultice, ca în vechile „capitulului catedrale”, ci úi alte funcĠii,
strict necesare exercitării autorităĠii Episcopului úi guvernării Diecezei. În acest
sens, Colegiului Capitular îi revine rolul de curie diecezană, pentru a-l ajuta pe
Episcop în acĠiunea sa pastorală, în administrarea Diecezei úi în exercitarea
puterii jurisdicĠionale. De asemenea, Colegiul Capitular funcĠionează ca un
senat diecezan, membrii săi fiind consultori la dispoziĠia Episcopului. Colegiul
Capitular are úi atribuĠii consistoriale, în activitatea judiciară a Diecezei.
2. În virtutea acestei funcĠionalităĠi multiple a Colegiului Capitular,
menĠionată úi în Cap. I, pct. 1, spre a se evita paralelisme úi pentru a asigura
armonia úi convergenĠa activităĠilor complexe din cadrul Diecezei, Vicarul
general al episcopului diecezan este, în acelaúi timp, úi Prepozit al Colegiului
Capitular. Provicarul I, care pe linie jurisdicĠională îl suplineúte pe Vicarul
general, este în acelaúi timp, úi Decanul sau Lectorul capitular, iar Provicarul
II, care urmează Provicarului I în situaĠia în care acesta nu-úi poate îndeplini
obligaĠiile oficiului său, este în acelaúi timp úi Primicerul / Cantorul capitular,
potrivit vechilor titulaturi. Asupra acestor titluri, revolute úi necorespunzătoare,
se va reveni la locul potrivit.
A. Drepturi úi obligaĠii cultice.
a) A participa la toate funcĠiile sacre ale Episcopului, a-l asista în
acestea, a Ġine locul Episcopului în săvârúirea funcĠiilor sacre cu prilejul
sărbătorilor mai importante úi la ceremoniile ocazionale mai semnificative,
când episcopul este împiedicat.
b) A-l primi pe Episcop când acesta participă la oficii sacre, ceremonii
sau întruniri úi a-l însoĠi la plecare.
c) A-l împărtăúi pe episcop în ceasul morĠii úi a-i oficia cuvenita
înmormântare.
149
d) A asigura cultul divin în Biserica episcopală (când acesta există), a
recita zilnic orele canonice în Biserica episcopală (când acesta există) sau în
particular, după caz.
e) Celebrarea zilnică a Sf. Liturghii, meditaĠie úi rugăciuni zilnice pentru
Dieceza la a cărei conducere participă.
f) A rosti predici din dispoziĠia Episcopului sau a locĠiitorului acestuia.
g) De buna îndeplinire a acestora se ocupă Canonicul Eclesiarh, în
consens cu Canonicul Prepozit.
B. Drepturi úi obligaĠii de consultori.
1. Potrivit hotărârilor Conciliului nostru Provincial I, Titlul II, cap. V,
par. 1, Capitulurile constituie Senatul Episcopului, participând împreună cu
dânsul la guvernarea Diecezei. Când scaunul episcopal este ocupat de
episcopul legitim, Colegiul Capitular nu are jurisdicĠie proprie, însă are dreptul
ca, în unele situaĠii, să-l ajute pe Episcop cu sfaturi, care pot avea un caracter
viril sau unul consultativ, după caz. În alĠi termeni, Episcopul cere Colegiului
capitular uneori consensul, alteori sfatul. Consensul (viril) al Colegiului
Capitular este valid numai atunci când este exprimat capitulariter, adică în
urma convocării legale a Capitulului care, după votarea reglementară, va
prezenta, în scris, concluziile sale Episcopului ordinar diecezan.
2. Membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a se pronunĠa,
cu vot viril, în următoarele cauze:
a) Suprimarea, unificarea sau crearea de noi canonicate.
b) Înstrăinarea averii sau a bunurilor de valoare ale Diecezei.
c) AcĠiuni care pot prejudicia interesele Bisericii sau ale Diecezei.
d) Stabilirea disciplinei postului úi a regimului sărbătorilor.
e) Elaborarea úi stabilirea propunerilor în vederea asigurării succesiunii
la scaunul episcopal.
f) Propuneri cu privire la alegerea, úi consacrarea episcopului conditor
temporar, precizându-se că, atunci când episcopul nu ar putea să-úi aleagă un
coadiutor, acesta intră în competenĠa Capitulului Diecezan úi că pentru
validarea alegerii este necesară o majoritate de 2/3 din voturile capitularilor.
Pentru alegerea úi consacrarea episcopului coadiutor perpetuu, pe lângă con-
sensul Colegiului Capitular, este necesară aprobarea Mitropolitului úi mandatul
Sf. Scaun.
Colegiul capitular are datoria ca alegerea, atât a episcopului coaditor
temporar cât úi a celui perpetuu, să o aducă la cunoútinĠa ConferinĠei
episcopale.
g) Când se ajunge la stingerea liniei succesorale stabilită de Episcop cu
avizul Colegiului Capitular, pentru a evita hiatus-ul jurisdicĠional, Colegiul
Capitular va proceda la alegerea unui Vicar Capitular, care va guverna Dieceza
cu puteri jurisdicĠionale úi ordinariale depline (cu excepĠiile cunoscute), până în
momentul în care va putea fi instalat un nou episcop. Colegiului Capitular îi
150
incumbă obligaĠia de a observa canonicitatea alegerii, a consacrării, a numiri úi
a instalării acestuia. Vicarul Capitular are dreptul ca, în consens cu Colegiul
Capitular, să întreprindă tot ce este necesar pentru bunul mers al vieĠii
diecezane, în conformitate cu normele canonice.
h) În cazul în care, consacrarea úi instalarea unui episcop, în scaunul
rămas vacant, nu este posibilă, Vicarul Capitular, împreună cu Colegiul
Capitular, vor proceda la alegerea úi promovarea în funcĠie de Ordinarius
(neepiscop) al Diecezei pe preotul pe care îl vor aprecia ca fiind cel mai
corespunzător pentru această grea úi complexă răspundere. Pentru definitivarea
acestei alegeri este necesar avizul ConferinĠei episcopilor, care intră în vigoare
după ce a fost ratificat de Conducătorul Provinciei mitropolitane. Parcurse
aceste etape, se poate trece la instalare. Alegerea úi instalarea trebuie aduse la
cunoútinĠa Sf. Scaun.
i) Actele úi acĠiunile pentru care canoanele prevăd consensul (viril) al
Colegiului Capitular sunt nule când acest consens nu e existent.
3. Membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a-l sfătui pe
Episcopul diecezan în următoarele cauze: útiindu-se că avizele consultatorilor
în cauzele de mai jos nu au un caracter viril, ci numai consultativ, Episcopului
rămânându-i latitudinea de a le urma sau nu.
a) Instituirea sau anularea unor beneficii.
b) Hirotonirea clericilor.
c) Acordarea de dispense úi absolvirea iregularităĠilor.
d) Cercetarea úi condamnarea clericilor.
e) Hotărârea úi îndrumarea unor procesiuni, pelerinaje sau întruniri.
f) Convocarea Sinoadelor diecezane úi publicarea hotărârilor acestuia.
g) Rezolvarea problemelor mai importante ale Bisericii sau ale
Diecezei.
C. Drepturi úi obligaĠii consistoriale.
1. În conformitate cu hotărârile Conciliului nostru Provincial II, Titlul
II, SecĠ. III, Cap. 2, membrii Colegiului Capitular au datoria de a primi úi
studia cauzele ce li se vor prezenta spre referire, de a-úi expune opiniile cu
deplină fundamentare úi sinceritate, de a-úi da voturile cu cea mai bună
conútiinĠă úi competenĠă.
2. Membrii Colegiului Capitular fac parte de drept, în calitate de asesori,
din Consistorul diecezan.
3. Alegerea Preúedintelui Consistoriului diecezan intră în competenĠa
Colegiului Capitular, dar numirea acestuia revine de drept Episcopului ordinar
al Diecezei.
4. Membrii Consistoriului diecezan pot fi aleúi úi dintre clericii distinúi,
competenĠi úi prestigioúi din afara Colegiului Capitular.
5. Vicarul general/Prepozitul capitular face parte din Consistoriu úi îl
prezidează, în absenĠa Episcopului ordinar al Diecezei. Votul Preúedintelui are
151
caracter decisiv în caz de paritate a voturilor.
Consistoriul are dreptul să instituie tribunale speciale, care vor funcĠiona
conform unui regulament aprobat de Episcopul ordinar al Diecezei.
D. Drepturi úi obligaĠii în guvernarea Diecezei.
1. În conformitate cu cele stabilite de Consiliul nostru Provincial I,
Titlul II, cap. IV, Episcopul, determinat de complexitatea problemelor de
guvernare, îúi alege din sânul Colegiului Capitular un colaborator principal,
corespunzător prin destoinicie, pregătire, râvnă, devotament úi prestigiu, căruia
îi conferă, parĠial sau total, jurisdicĠia ordinară, Ġinând seamă de următoarele
excepĠii: acela nu poate conferi Sacramentul ordinaĠiei la PreoĠie, nu poate
săvârúi Sacramentul Mirului, dar poate solicita pe episcopul altei Dieceze la
săvârúirea acestora; nu poate efectua acte de jurisdicĠie extraordinară, adică nu
poate acorda indulgenĠe, nu poate da scrisori dimisionare înainte de un an după
moartea Episcopului său, nu poate înnoi sau schimba statutul Diecezei sau al
Colegiului Capitular. Pe acest prim-colaborator úi-l numeúte Vicar general.
2. CompetenĠa Vicarului general este identică cu cea a Episcopului său,
iar apelul faĠă de sentinĠa vicarială nu se poate face decât la Mitropolit.
3. Ca unul ce Ġine locul Episcopului, în absenĠa acestuia sau în virtutea
facultăĠilor conferite, Vicarul general are dreptul de a convoca Consistorul úi de
a-i valida hotărârile.
4. Potrivit cu cele menĠionate în Cap. III, pct. 2 al acestui Statut,
Prepozitul Colegiului Capitular exercită úi oficiul de Vicar general diecezan.
Capitolul IV
FuncĠiile úi atribuĠiile specifice în cadrul Colegiului Capitular
1. FuncĠia de Canonic nefiind în primul rând o distincĠie úi o
onorificenĠă, ci mai ales o sarcină exigentă úi o gravă răspundere, titlurile
canonicale nu sunt determinate de demnitatea personală a cuiva, ci de sarcinile
pe care le are de îndeplinit, de cantitatea úi calitatea muncii depuse spre binele
Bisericii úi al Diecezei, în cadrul Colegiului Capitular.
2. Titulaturile funcĠiilor din cadrul Colegiului Capitular se suprapun úi
derivă din cerinĠele de azi ale funcĠiei canonicale, vechile titulaturi ca Pro-
bendat, Primicer, Scheofilax, Sachelar, ú.a. devenind anacronice úi necorespun-
zătoare realităĠilor de azi.
3. Canonicul Păstor supraveghează úi coordonează activitatea pastorală
din Dieceză, stabileúte programul predicilor de peste an, iniĠiază acĠiuni
misionarice, exerciĠii spirituale pentru poporul credincios úi promovează viaĠa
sacramentală úi comunitară a credincioúilor; concepe arondări teritoriale în
cadrul Diecezei úi grupează preoĠii în unităĠi pastorale operative. Prin
protopopi, responsabili sau direct, el controlează modul în care preoĠii
diecezani îúi îndeplinesc obligaĠiile sacerdotale úi are permanent în grijă
calitatea vieĠii lor sociale.
152
În toate acestea Canonicul Păstor se consultă cu membrii Colegiului
Capitular. El are dreptul de a propune Colegiului iniĠiative úi măsuri menite să
asigure bunul mers al sectorului pastoral încredinĠat lui, măsuri care, după ce
vor fi votate, devin obligatorii pentru preoĠii Diecezei.
4. Canonicul Catehet are dreptul úi obligaĠia de a iniĠia, organiza úi
intensifica activitatea catehetică în beneficiul copiilor úi tineretului. Tot lui îi
revine úi sarcina de a promova acĠiunile necesare pentru reîmprospătarea
cunoútinĠelor de învăĠătură creútină în rândurile credincioúilor adulĠi, sarcină în
care va colabora strâns cu Canonicul Păstor. În acest scop, el urmăreúte cu
stăruinĠă acĠiunea de aggiornamento a activităĠii instructive, a tematicii úi
metodelor acesteia, pentru a fi mereu în pas cu viaĠa socială úi cu mentalitatea
credincioúilor. În îndeplinirea drepturilor úi obligaĠiilor sale, Canonicul Catehet
este împuternicit să-úi asocieze oricâĠi colaboratori externi – clerici, călugări,
călugăriĠe úi mireni care se disting prin cunoútinĠe doctrinale, zel catehetic úi
tact pedagogic. În acelaúi scop, poate iniĠia cursuri de pregătire a cateheĠilor din
afara clerului.
Canonicul Catehet, în colaborare cu Canonicul Păstor, are în vedere
procurarea, difuzarea úi preluarea documentelor conciliare úi pontificale,
cunoaúterea úi trăirea lor de către preoĠi úi credincioúi. Tot lui îi revine sarcina
de a iniĠia úi coordona activităĠi anexe catehezei úi instrucĠiei religioase, prin
care să ofere cadrul adecvat formării úi propăúirii spirituale a tinerei generaĠii.
5. Canonicul Ecleziarh are competenĠa úi sarcina de a studia dezvol-
tarea úi evoluĠia fecundă a formelor cultice, urmărind în acest sens, aplicarea
creatoare a prevederilor consiliare, inclusiv reforma liturgică în cadrul ritului
oriental. În vederea acestei ultime acĠiuni, va coopera cu canonicii ecleziarhi
din alte dieceze, sub coordonarea Mitropolitului sau a celui însărcinat de aces-
ta. Canonicul ecleziarh elaborează instrucĠiuni pentru desfăúurarea ceremo-
niilor religioase, în scopul unităĠii úi uniformizării cultice, străduindu-se să
sesizeze úi să anticipeze trebuinĠele cultice úi devaĠionale ale credincioúilor.
Supraveghează úi asigură demnitatea úi decenĠa celebrărilor liturgice úi a celor-
lalte ceremonii, în condiĠiile particulare ale slujirii de azi. Studiază úi orien-
tează participările úi colaborările interrituale catolice. Propunerile úi iniĠiativele
sale vor fi dezbătute în plenul Colegiului Capitular úi supuse Episcopului spre
aprobare.
6. Canonicul Teolog are în competenĠa sa examinarea, îndreptarea úi
aprobarea lucrărilor de interes ecleziastic elaborate de fiii Diecezei noastre.
Recomandă spre studiere lucrări de doctrină catolică, apărute la noi sau în altă
parte. Se îngrijeúte de programul de pregătire a viitorilor preoĠi. În colaborare
cu Canonicul Păstor, pregăteúte, periodic, exerciĠii spirituale pentru preoĠi úi
cursuri de împrospătare a cunoútinĠelor pentru preoĠi.
7. Canonicul PenitenĠiar acordă sau propune dispensele canonice
cerute sau considerate ca necesare, rezolvă cazurile de iregularităĠi, ascultă
153
mărturisirile rezervate episcopului sau cele legate de probleme speciale, dă
dezlegările cuvenite, în limitele stabilite de Episcopul diecezan ordinar.
Colaborează cu Preúedintele Tribunalului ecleziastic în elaborarea sentinĠelor,
când este cazul.
8. Canonicul Econom are în sarcina sa conservarea bunurilor de
valoare ale Diecezei, controlează úi administrează veniturile acesteia. În
consens cu Vicarul general, stabileúte regimul stipendiilor liturgice. Lui i se
prezintă excedentul de intenĠii liturgice, ca úi cele provenite din afara Diecezei.
De comun acord cu Vicarul general, stabileúte norme pentru repartizarea
intenĠiilor liturgice úi a unor eventuale alte beneficii, principalele criterii fiind:
zelul pastoral, catehetic úi teologic, iar în unele cazuri starea materială precară.
Tot Canonicului econom îi revine coordonarea activităĠii caritative, în
care scop se va îngriji de crearea mijloacelor materiale necesare (în principal
donaĠii din partea preoĠilor, credincioúilor úi cedarea unei părĠi din stipendiile
liturgice) úi a procedeelor caritative corespunzătoare. De asemenea, în limita
posibilităĠilor urmăreúte crearea unui fond de rulment necesar acoperirii
cheltuielilor curente legate de activitatea Colegiului Capitular, cheltuieli de
protocol, procurarea materialelor catehetice ú.a.
7. [9, n.n.] Canonicul Cancelar va fi, de regulă, cel mai tânăr dintre
membrii Colegiului Capitular. În atribuĠiile acestuia intră redactarea proceselor
verbale de úedinĠă, Ġinerea registrelor capitulare úi conservarea tuturor actelor
elaborate de Capitul.
În colaborare cu Canonicul Prepozit, sau cu cel însărcinat de acesta,
redactează corespondenĠa Colegiului Capitular, În colaborare cu Canonicul
econom, se îngrijeúte de dactilografierea documentelor úi de expedierea
corespondenĠei, după ce aceasta a fost prezentată spre verificare úi semnare
Canonicului Prepozit.
De asemenea, Canonicul Cancelar va Ġine un scadenĠar în care vor fi
notate toate datele calendaristice de care se leagă vreuna din datoriile
Colegiului Capitular, scadenĠa care îl va ajuta la semnalarea úi pregătirea din
timp a acĠiunilor necesare.
Capitolul V
ObligaĠiile generale ale membrilor Colegiului Capitular
1. ToĠi membri Colegiului Capitular sunt datori să contribuie cu
sugestii, iniĠiative úi sprijin personal la toate activităĠile capitulare.
2. Fiecare membru al Colegiului Capitular, prin însăúi raĠiunea de a fi úi
de a funcĠiona a acestuia, are obligaĠia de a asigura, în limitele posibilităĠilor,
respectarea úi înfăptuirea prevederilor canonice în toate domeniile, pe întreg
teritoriul Diecezei. În acest spirit, fiecare membru are datoria să aducă la
cunoútinĠa Colegiului Capitular orice abatere de la normele canonice, pentru a
fi discutată úi reglementată capitulariter.
154
3. ToĠi membrii Colegiului Capitular trebuie să se angajeze în mod
solemn úi în conútiinĠă, în faĠa adunării plenare a Capitulului.
a) Că îúi vor îndeplini cu fidelitate sarcinile ce decurg de drept din
calitatea de membri statuari ai Colegiului Capitular, ca úi cele încredinĠate în
mod special de către Episcopul ordinar al Diecezei.
b) ToĠi membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia, în
conútiinĠă úi faĠă de Statut, de a participa la toate úedinĠele capitulare sau
consistoriale. Motive de forĠă majoră bine justificate îi pot absolvi de la această
participare. FaĠă de orice obligaĠie personală familială, socială sau de orice altă
natură, în conútiinĠa fiecăruia trebuie să primeze obligaĠia capitulară, în
serviciul lui Dumnezeu, al Bisericii úi al Diecezei. Îúi vor orândui în aúa chip
satisfacerea obligaĠiilor extracapitulare încât să poate fi disponibili pentru data
întrunirilor capitulare úi pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin din funcĠiile
capitulare cu care au fost investiĠi.
c) Membrii Colegiului Capitular nu pot lipsi din Dieceză fără útirea úi
învoirea Prepozitului, respectiv a Vicarului general.
d) ùedinĠele capitulare vor avea loc de regulă în marĠea de după prima
vineri a lunii. Când nevoile o impun, úedinĠele se vor Ġine mai des.
e) Prin natura încrederii de care se bucură din partea Episcopului
diecezan ordinar, a preoĠilor úi a credincioúilor, precum úi prin natura sarcinilor
pe care le au, toĠi membrii Colegiului Capitular sunt angajaĠi în conútiinĠă să
păstreze secretul tuturor problemelor úi acĠiunilor legate de activitatea
capitulară, în limitele úi potrivit modalităĠilor stabilite de drept sau de către
Episcop.
Capitolul VI
Reprezentarea Colegiului Capitular
1. La toate probleme úi situaĠiile din afara Colegiului Capitular, acesta
este reprezentat de către Prepozitul său, ori de cel care primeúte cuvenita
însărcinare.
2. Capitului are dreptul úi obligaĠia de a fi reprezentat în Sinoadele
Provinciale. La alegerea reprezentantului său, se va Ġine seama de funcĠia pe
care acesta o are în cadrul Colegiului Capitular úi mai cu seamă de competenĠa
acestuia în raport cu problemele supuse dezbaterii într-un anumit sinod.
3. ToĠi membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a lua
parte la Sinoadele Diecezane. Întotdeauna îúi vor pregăti bine participarea, care
va avea un caracter dinamic úi constructiv, promovând creúterea disciplinei
canonice, intensificarea vieĠii spirituale a clerului úi a credincioúilor úi va
urmări continua adaptare a serviciilor Bisericii la trebuinĠele persoanelor úi ale
societăĠii.
4. În toate situaĠiile publice, Canonicii premerg clerului diecezan.
5. Prepozitului/Vicarului general (sau celui încredinĠat de dânsul) în
155
incumbă sarcina de a promova bunele relaĠii úi colaborarea cu celelalte rituri
catolice prezente în Dieceză, precum úi stabilirea de raporturi de respect úi
bună înĠelegere cu celelalte culte.
Capitolul VII
OnorificeneĠe, însemne úi remuneraĠii
1. Dacă în trecut, ca o manifestare de fast úi de protocol caracteristice
unei mentalităĠi úi unei faze sociale revolute, membrii capitulului erau onoraĠi
cu titluri, staluri, trepte úi grade de precedenĠă, astăzi, Biserica îmbrăcând haina
sărăciei úi a modestiei, ne detaúăm de acestea, practicând un protocol mai
simplu úi mai sobru.
2. Când împrejurări cu totul speciale o reclamă, membrii Colegiului
Capitular vor beneficia de titlul de „Reverendisim”, indiferent de funcĠia pe
care o are în organizaĠia bisericească. Protocolul precedenĠei, în situaĠiile
speciale, va acorda întâietate Prepozitului. În condiĠii comune însă, se
recomandă ca titlul de adresare să fie „Părinte”, iar precedenĠa să Ġină seama de
ordinea vechimii în PreoĠie…
3. PărinĠii canonici au dreptul la insigna canonicală (aceeaúi pentru toĠi),
care se poartă numai atunci când Episcopul poartă crucea pectorală. La
sinoadele diecezane sau provinciale, se va respecta indicaĠia dată de Prepozit.
4. În situaĠii de mare solemnitate, PărinĠii canonici pot purta reverenda
tivită cu roúu úi brâu roúu. În situaĠii comune, se vor mulĠumi cu purtarea
reverendei simple sau a costumului civil canonic (haine de culoare închisă, cu
vestă canonică sau cu cămaúă neagră úi colar alb).
5. ğinând seamă de starea de paupertate de azi, a Bisericii, Dieceza úi
Colegiul Capitular neputând remunera preĠioasele servicii aduse de PărinĠii
canonici, aceútia îúi vor desfăúura activitatea ne aúteptând decât răsplata divină
veúnică. Ei însă vor avea prioritate la distribuirea intenĠiilor liturgice, atunci
când ele există, sau a unor beneficii ocazionale.
Capitolul VIII
Încetarea activităĠii membrilor Colegiului Capitular
1. Fiecare membru al Colegiului Capitular are dreptul să renunĠe la
funcĠia úi calitatea de membru, atunci când motive de sănătate, de vârstă sau de
altă natură, bine justificate, îl determină să o facă. RenunĠarea se va face în
scris úi va fi examinată de plenul Colegiului Capitular.
2. În cazul în care vicisitudinile vârstei sau ale bolii îl aduc pe un
canonic în situaĠia de a nu-úi mai putea îndeplini sarcinile la înaltul nivel al
exigenĠelor capitulare, el se va retrage de bunăvoie. Nu limita de vârstă
determină încetarea activităĠii, ci limita puterilor fizice úi intelectuale.
3. Canonicii retraúi de bunăvoie sau puúi în retragere de hotărârea
Colegiului Capitular devin „Canonici emeriĠi”, ei putând fi consultaĠi ori de
156
câte ori competenĠa úi experienĠa lor este necesară.
Capitolul IX
Canonicii onorifici
1. Episcopul ordinar al Diecezei – nu Vicarul general, nici Vicarul
capitular – are dreptul să numească canonici onorifici, fie din Dieceză, fie din
afara acesteia, luând în considerare avizul Capitulului. În cazul atribuirii
canonicatului unui cleric din altă dieceză, este necesar acordul episcopului său.
2. Numărul canonicilor onorifici nu poate depăúi o treime din numărul
canonicilor în serviciu.
3. Canonicii onorifici úi cei emeriĠi pot participa cu vot consultativ la
deliberările Colegiului Capitular.
4. Canonicii emeriĠi úi cei onorifici au dreptul la insigna canonicală úi la
celelalte însemne úi onorificenĠe, în aceleaúi condiĠii ca úi canonicii în serviciu.
Capitolul X
DispoziĠii finale
1. Fiecare membru al Colegiului Capitular, ca úi noul membru din
momentul în care a acceptat canonicia, are obligaĠia de a studia Statutul de faĠă,
de a úi-l însuúi úi de a-l respecta în toate prevederile sale.
2. Asumarea sarcinilor ce decurg din Statutul intrat în vigoare prin
aprobarea lui de către Episcopul diecezan ordinar se va face prin jurământ
presat în faĠa Episcopului diecezan, după următoarea formulă:
„Eu preotul..., nevrednic úi smerit slujitor al Domnului Isus Cristos, în
adevărata Sa Biserică Catolică úi Apostolică, în calitatea mea de membru
statutar al Colegiului Capitular al Diecezei Cr. Catolice de Cluj – Gherla,
– jur să respect, să trăiesc úi să răspândesc cu maximă râvnă úi fidelitate
veúnicele adevăruri revelate de Domnul Isus Cristos úi mărturisite de Sfânta Sa
Biserică Catolică úi Apostolică;
– jur să practic cu toată onestitatea úi fidelitatea ascultarea faĠă de Sf.
Părinte Papa Romei, Vicarul lui Cristos, Capul văzut al Sfintei noastre Biserici;
– jur să lupt pentru apărarea, consolidarea úi promovarea unităĠii
Bisericii lui Cristos sub semnul puterii cheilor încredinĠate de Domnul Cristos
lui Petru úi urmaúilor săi.
– jur să mă supun úi să respect întru totul hotărârile canonice ale
Episcopului meu diecezan, ale ConferinĠei noastre episcopale úi ale
Mitropolitului Bisericii Cr. Catolice din România;
– jur să îndeplinesc cu râvnă, devotament úi fidelitate toate prevederile
Statutului Colegiului Capitular al Diecezei de Cluj – Gherla úi să mă achit de
toate sarcinile ce-mi revin din calitatea de Canonic, membru al Colegiului
Capitular, Statut pe care l-am studiat úi mi l-am însuúit în litera úi în spiritul
său;
157
Neprihănita Fecioară Maria – Maica Bisericii,
Sfântul Apostol Petru – Corifeul apostolilor, úi Sfântul Iosif – Patronul
Diecezei noastre să mă întărească în respectarea úi trăirea acestui binecuvântat
Statut.
Aúa să-mi ajute Dumnezeu!”
Documentul nr. 6
ObservaĠii
la proiectul de Statut al Colegiului Capitular al diecezei Greco-catolice
de Cluj – Gherla
Statutul l-am primit în 16.XI 1987 úi am parcurs cu mult interes cele 13
pagini care conĠin X capitole subdivizate în numerotare arabă. Socotim că ar fi
mai bine dacă numerotarea s-ar face continuativ ca în Condex Iuris Canonici.
Lucrarea este temeinic concepută úi pentru un scop bine definit, menit
să ofere norme bine determinate pentru activitatea membrilor Capitulului, úi
tocmai de aceea compilatorul merită toată lauda pentru osteneala multă úi
munca depusă fără preget, de Păr. Tertulian Langa.
Mă gândesc că trebuie să existe un Statut al diecezei noastre în arhiva
aflată în prezent la Arhivele Statului, dar căutarea Dlui Prof. Ion M. Bota a
rămas fără rezultat pentru că de fapt el nici nu a existat.
Arhidieceza le are pe cele promulgate în Conc. Prov. II, Blaj, 1886, p.
80-99.
Dieceza de Lugoj, în actele sinodului diecezan Ġinut în 12-18 noiembrie
1882, menĠionează Statutele elaborate de Capitul în 21 octombrie úi aprobate
de Episcop în ziua următoare úi fură incluse în documentele publicate (Can. I,
Bălan, Fontes Iuris Canonici Ecclesiae Rumenae, Poliglota Vaticană, 1932, p.
92-93, nr. 1).
Dieceza de Oradea, în actele sinodului diecezan Ġinut în 7-12 noiembrie,
1882, menĠionează Statutele Capitulare în decretul XIX, urmând a fi trimise la
Roma pentru aprobare, ca să intre în vigoare în 1 mai 1883 (op.cit. p. 90, nr. 1).
Dieceza de Gherla, devenită ulterior Cluj – Gherla în sinodul diecezan
Ġinut în 12-14 noiembrie 1882, ale cărui acte au fost tipărite în 1883 nu fac nici
un fel de menĠiune despre Statutul Capitului úi nici sinoadele următoare nu se
ocupă de el (p. 95-97).
În lucrarea Can. Dr. Victor Bojor, canonicii diecezei Cr. Cat. Cluj, 1937
nu menĠionează existenĠa unui Statut capitular.
Episcopul Ioan Szabo în 15 iunie 1893 înfiinĠează preceptoratul ca-
pitular, denumit ulterior administraĠia capitulară, pentru administrarea fondu-
rilor diecezane, încredinĠate canonicului, cancelar Alexandru Bene, dar nu
aminteúte de elaborarea unui Statut (op.cit., p. 183-184).
Păr. Alexandru Nicula, acum domiciliat în Dej, a lucrat ani în úir la
158
AdministraĠia Capitulară condusă de Păr. Can. Grigore Strâmbu, dar nu-úi
aminteúte de nici un Statut. Dacă nu a existat un regulament s-a format totuúi o
tradiĠie după care s-a lucrat.
Consistorul diecezan în care am fost notar între anii 1943- 1947 nu avea
nici un fel de Statut. ùedinĠele erau prezidate de Episcop care cerea sfaturi,
asculta părerile, dar nici când nu cerea vot úi deciziile erau luate de el personal.
Uneori când erau păreri contradictorii decizia nu o lua în úedinĠa respectivă ci
în una din cele următoare comunica hotărârea fără nici o altă consultare.
Căutând izvoarele de care s-a putut folosi compilatorul am constatat că
a folosit cu precădere două:
1. Dr. Ioan RaĠiu, „InstituĠiile dreptului bisericescu“, Blaj, 1877, p.
330-349, unde tratează despre Capitulele bisericilor catedrale. Lucrarea fiind
scrisă înainte de Conciliile Provinciale din 1872 úi 1882, deja pe atunci era
oarecum depăúită.
2. Nicolae Brânzeu, „Capitlurile Catedrale. NotiĠe despre drepturile úi
datoriile canonicilor“, în „Cultura Creútină“, nr. 10-12, Blaj, 1942, p. 539-565.
Surprinde faptul că nu-l citează pe I. RaĠiu úi nici lucrarea valoroasă
Iosif Papp Szilagyi, Enchiridion Iuris Ecclesiae Orientalis Catholicae, M
Varadini, 1862, p. 241-249, unde tratează despre Capitule. ùi mai surprinzător
este faptul că nu analizează „ConstituĠiunea Capitulului Metropolitan úi nu se
ocupă de loc de Statutul Diecezei Lugojului, unde activa în calitate de
canonic, ci per longum et latum citează canoanele din Codex Iuris Canonici,
promulgat de Benedict al XV-lea în 29 ianuarie 1917.
Noi credem că necondiĠionat complicarea Statutului trebuia făcută în
primul rând după noul Codex Iuris Cononici, promulgat în 25 ianuarie 1983 de
Papa Ioan Paul al II-lea, prin care cel vechi este deja abolit, apoi mai puteau fi
luate în combinaĠie úi canoanele din proiectul de codex Iuris Canonici pentru
Bisericile Orientale, avându-le publicate în NunĠia – Pontificia Comisio Codis
Iuris Canonici Orientalis, recognoscenda – vol. 9, Roma, 1979, p. 34 úi
următoarele.
Noul Cod vorbeúte de Curia Diecezană, Consiliul Prezbiteral, de
Colegiul Consultorilor úi de Capitulele Canonicilor în can. 469-514.
Dintre membrii Consiliului Prezbiteral Episcopul diecezan în mod liber
numeúte pe unii preoĠi, nu mai puĠin de úase úi nu mai mulĠi de doisprezece
constituind pe durata de cinci ani Colegiul Consultorilor care îúi continuă
activitatea úi după expirarea termenului până la alegerea noului colegiu (can.
502).
Acelaúi lucru îl prevede úi Proiectul Noului Cod Oriental, cu deosebirea
că în can. 84 (CS 458-463) §2 hotărăúte „Între consultori eparhiali de drept se
numără Primul Prezbiter al bisericii-catedrale úi economul dacă este preot.
Comentatorul menĠionează că în dezbaterile din luna mai 1974 comisiile au
suprimat canoanele 464-466 care se ocupau de Capitlul Canonicilor, deoarece
159
acestea nu există decât în bisericile ucrainiene úi română, iar în restul
bisericilor orientale sunt necunoscute. MenĠionează însă că ele pot fi menĠinute
acolo unde funcĠionează dar numai ca „ius particulare”, drept particular
(op.cit., p. 53).
Conciliile Provinciale: I din 1872 tit. II, cap. V „Despre presbiterii sau
Capitulele Bisericilor catedrale” ; úi II din 1882, tit. II, sec. I-IV, se ocupă de
sarcinile capitulelor úi acesta dă úi statutele de funcĠionare. Referitor la aceste
două Concilii Provinciale Prof. de drept canonic de la Institutul Oriental din
Roma úi rector la cursurile Ġinute studenĠilor, elogia úi recomanda drept model
de îmbinare a canoanelor úi tradiĠiei Bisericii Orientale cu practica Bisericii
Occidentale, formulată de altfel de un jurist contemporan cu ele: „… sunt cele
mai bune modele în care se face mereu aplicarea vechiului drept al Bisericii
Orientale cu noile canoane, orientându-se după disciplina în vigoare” (Fr. X.
Wernz, S.I., Ius Decretalium, tom. I, ed. a II-a, Roma, 1898, p. 317, cit. la I.
Bălan, op.cit., p. 59).
În dieceza de Cluj – Gherla

Capitul Catedral a fost înfiinĠat prin bula Papei Pius al IX-lea „Ad
Apostolicam Sedem” din 26 nov. 1853. În virtutea dreptului de patronat ca rege
al Ungariei, împăratul din Viena era obligat să ridice în Gherla biserică
catedrală úi locuinĠe pentru canonici.
Capitulul sau Prezbiterul este format din úase canonici:
Arhipresbiter – prepozit,
Arhidiacon – lector,
Ecleziarh – custode,
Scoliarh – inspector úcolar,
Cartofilax – cancelar,
Prebendat – econom.
Vezi bula publicată în Dr. V. Bojor – „Episcopii Diecezei
greco-catolice de Gherla, acum Cluj – Gherla (1856-1939)“, Târgu Mureú,
1939, p. 44-54.
Prin bula papală din 16 kal.dec.-16 nov. 1854, Ioan Alexi este numit
episcop, consacrat în 25 oct. 1855 în catedrala din Blaj, odată cu ep. Lugojului
Alexandru Dobra, de mitropolitul Alexandru Sterca SuluĠiu, asistat de Basilius
Erdély episcopul Oradiei, úi de Angelus Parsi, episcopul de Nicopolis,
administrator apostolic al ğării Româneúti úi al Moldovei, când a avut loc úi
instalarea solemnă a primului mitropolit în prezenĠa PronunĠiului Apostolic din
Viena, a Episcopului L. Haynald din Alba-Iulia úi a guvernatorului Transil-
vaniei. Instalarea Ep. Ioan Alexi are loc în 7 septembrie 1856.
Numirea primilor canonici se face prin decret împărătesc úi sunt instalaĠi
în 26 aprilie 1857. Numirea Prepozitului se face direct de Sfântul Scaun prin
bula din 11 decembrie 1857 úi este instalat în 14 mai 1858. Era celibe, decedat
160
în 29 iulie 1873. (Macedon Pop, n.n.)
În continuare seria prepoziĠilor este următoarea:
II. Ioan Anderco Homorodeanu, văduv, 1873-1890;
III. ùtefan BilĠiu, văduv, 1890-1896;
IV. Ioan Papiu, văduv, 1897-7 septembrie 1902;
V. Alexandru Bene, văduv, 14 iunie 1897-14 noiembrie 1909 (Din 1897
era preceptor capitular);
VI. Ioan Georgiu din Strâmbu, celibe, din 14 noiembrie 1909 – 16
februarie 1922 (era prelat domestic);
VII. Ioan Ivaúcu de Iood, celibe din 16 februarie 1922 – 3 martie 1924.
NB. Ultimul canonic al diecezei numit prin decret împărătesc este
Vasile Pordea în 10 iunie 1918, căsătorit a cărui soĠie a supravieĠuit până după
moartea lui întâmplată la 24 ianuarie 1931. În 16 martie 1927 a fost numit
prelat domestic úi a funcĠionat úi ca vicar general substitut.
VIII. Octavian Domide, celibe, 18 martie 1924, prelat papal din 26
noiembrie 1923, vicar general din 8 martie 1924, pensionat la 1 aprilie 1940,
rămas în continuare vicar episcopal până în 24 aprilie 1947, decedat în 1949.
IX. Gheorghe Vidican, prepozit în 24 martie 1940, prelat papal în 26
mai 1941, vicar general episcopal în 24 aprilie 1947, retras în decembrie 1948,
decedat în 1971.
(N.B. Datele se află, în Dr. Victor Bojor, Canonicii diecezei de Gherla
acum Cluj – Gherla, Cluj, 1937, preluate din Protocolul sau registrul capitular,
cu biografiile canonicilor de la întemeiere până azi 14 februarie 1935).
În vara anului 1948 s-a constituit ternarul;
Gheorghe Vidican vicar general episcopal;
Ioan Chertes, provicar general episcopal I;
Nicolae Pura, provicar general II.
În 28 octombrie 1948 Episcopul diecezan Iuliu Hossu úi provicarul său
general episcopal Ioan Chertes fură arestaĠi.
În luna decembrie 1948, după retragerea Prepozitului úi Vicarului
General Episcopal Gheorghe Vidican, NunĠiatura Apostolică din Bucureúti prin
Păr. Provincial substitut Leon I. Manu, OSBM, comunică următorul ternar:
1. Nicolae Pura, vicar general;
2. Silviu Augustin Prunduú, provicar general I;
3. Vasile Ilea, provicar general II.
În 3 ianuarie 1949 S.A. Prunduú este arestat úi condamnat la 6 luni úi
eliberat în 3 octombrie 1949. Între timp Păr. Vasile Ilea a plecat în Italia. Cu
aprobarea NunĠiaturii Apostolice s-a completat ternarul cu Păr. Vasile
Aúteleanu.
În 3 martie 1950 Prunduú este din nou arestat cu un grup de călugări úi
trimis administrativ la Canal de unde se eliberează în 15 martie 1951, pentru ca
în 3 mai 1951 să fie din nou arestat împreună cu Păr. Vicar general episcopal
161
Nicolae Pura, urmând apoi úi arestarea Păr. Vasile Aúteleanu aúa încât ternarul
n-a mai funcĠionat úi n-a mai fost înlocuit.
În 1955 episcopii Iuliu Hossu, Alexandru Russu úi Ioan Bălan, singurii
supravieĠuitori din garda veche erau cu d.o. la Curtea de Argeú.
Prunduú Augustin Silvestru úi-a Ġinut de datorie să-l informeze pe
episcop despre situaĠia diecezei úi de faptul că atât Chertes, consacrat episcop
în 24-25 decembrie 1948, cât úi Păr. Nicolae Pura sunt liberi. El îúi consideră
mandatul împlinit úi cere să fie dezlegat.
În scrisoarea din 18 septembrie 1955 Episcopul comunică privitor la
jurisdicĠie că nu poate face nici o schimbare până când nu se prezintă cei trei
lăsaĠi de el: Vidican, Chertes úi Pura, pentru a se putea informa asupra situaĠiei
úi apoi să ia o decizie.
Abia în toamna anului 1969 s-a prezentat la Căldăruúani Păr. Nicolae
Pura úi a venit cu decizia episcopală: „Eu nu pot schimba ordinea făcută de
NunĠiatura Apostolică în privinĠa ternarului. Rămâne aúa cum a fost stabilită:
N. Pura, S A Prunduú, iar în locul lui Ilea luaĠi-l pe Păr. Can. Cosma Avram“.
Conform unei înĠelegeri între cei trei Cosma Avram a fost prezentat
public ca Primul, dar el nu a luat nici o decizie úi nu a rezolvat nici un act
jurisdicĠional fără Păr. N. Pura.
După decesul Păr. Cosma Avram (16 octombrie 1976), Păr. Vicar
general episcopal N. Pura în 9 noiembrie 1978 constituie Capitul diecezan în
următoarea formaĠie: Păr. Nicoale Pura, ordinariu diecezan, S.A. Prunduú,
provicar general cu depline puteri ca ordinarul diecezan, cu excepĠia relaĠiilor
cu Biserica Ortodoxă úi cu Exteriorul, pe care ordinariul úi le rezervă lui,
Tertulian Langa, Gheorghe NeamĠu, Nicolae Plaian úi Romulus Gorcea.
În toamna anului 1979 Pura se îmbolnăveúte úi în 1 februarie 1981 în
prezenĠa Păr. T. Langa, Păr. Pura se retrage din funcĠia de ordinar úi lasă în
locul său pe Păr. S.A. Prunduú.
După decesul Păr. N. Pura (10 august 1981), în 7 septembrie 1981
Capitlul se completează cu Păr. Eugen Popa, căruia i se atribuie úi funcĠia de
vicar general diecezan. ÎncunoútinĠându-se episcopul său P.S.S Alexandru
Todea care îúi dă consimĠământul pentru a fi utilizat câtă vreme domiciliază în
Cluj-Napoca.
În 9 septembrie 1981 într-o vizită la P.S.S. Al. Todea acesta spune Păr.
Ordinariu: „Te-am căutat în două rânduri úi nu te-am găsit. Aú dori să fac o
propunere. Dacă sunteĠi de acord doresc să fiu în fruntea diecezei ca să vedem
ce se poate face úi să organizăm pe sectoare úi pe probleme, cu oameni
potriviĠi, pentru ca totul să meargă în bună regulă. Colaborarea să fie în spiritul
canoanelor úi în conformitate cu deciziile Sfântului Scaun úi ale Vaticanului
II”, Acceptul a fost dat atunci, dar realizarea a venit mult mai târziu.
În 14 martie 1986 Al. Todea este ales mitropolit.
În 3 aprilie 1906 se trimit la Roma prin Păr. Iosif Sabău din Vatra
162
Dornei AnunĠul cu alegerea de mitropolit úi decizia privitor la episcopii
necanonici.
În 3 mai 1986 Păr. Iosif Sabău aduce de la Mons. Silvestrini
confirmarea verbală cu privire la alegere úi decizie. Tot atunci se expediază cu
confirmare de primire anunĠul úi decizia la toate Episcopiile úi Ordinariatele
Romano-catolice din Ġară. În 21 mai Păr. Eugen Popa anunĠă retragerea sa din
Capitul.
În 15 decembrie 1986 Păr. Eugen Popa este declarat canonic emerit,
rămâne în Tribunalul matrimonial ca preúedinte, úi sunt cooptaĠi în Capitul
Gavril Sabin Dăncuú úi Matei Boilă.
În 20 ianuarie 1987 se stabileúte ordinea următoare: Prunduú, ordinariu
diecezan, Tertulian Langa vicar general diecezan, Gheorghe NeamĠu provicar
general I úi G.S. Dăncuú provicar general II
În 31 iulie 1987 se acceptă retragerea Păr. Silviu Augustin Prunduú din
funcĠia de ordinariu, acceptând să rămână în Capitul, iar Î.P.S.S. Mitrop.
Alexandru Todea preia conducerea diecezei, dându-se un comunicat diecezei.
FacultăĠile speciale date în iulie 1948 cu privire la numirea substituĠilor
în cazul decesului Episcopului prevăd: „Cel care preia conducerea diecezei în
conformitate cu aceste dispoziĠii are aceleaúi obligaĠii úi aceleaúi drepturi ca úi
episcopii rezidenĠiali, se bucură la fel ca úi aceútia de toate facultăĠile
extraordinare enumerate mai jos, în afară de acelea care presupun caracter
episcopal, pe care nu-l au”.
Noul cod canonic prescrie următoarele:
Can. 502 §3 ConferinĠa Episcopală poate hotărî ca sarcinile Colegiului
Consultorilor să fie încredinĠate Capitului Catedral.
Can. 503 Capitul Canonicilor fie catedral, fie colegial este colegiul
preoĠilor de care Ġine celebrarea funcĠiunilor liturgice mai solemne în biserica
catedrală sau colegială; pe lângă acesta se mai Ġine de Capitul catedral úi
îndeplinirea sarcinilor încredinĠate de drept sau de Episcopul diecezan.
Can. 504. ÎnfiinĠarea, modificările úi suprimarea Capitului catedral este
rezervată Scaunului Apostolic.
Can. 505 Fiecare Capitul fie catedral fie colegial să aibă statute proprii,
elaborate printr-un act capitular legitim, aprobate de Episcopul diecezan. Atari
statute să nu fie modificate sau abrogate decât numai cu aprobarea aceluiaúi
Episcop diecezan.
Can. 506. Statutele Capitului salvis semper fundationis legibus –
păstrându-se totdeauna legile de la fondare să determine însăúi constituirea
Capitului úi numărul canonicilor; să definească sarcinile care revin Capitului úi
singuraticilor canonici cu privire la cultul divin úi la exercitarea ministerului
sacru; să reglementeze întrunirile în care se tratează agendele care îl privesc pe
Capitul úi, respectându-se prescrierile dreptului universal, să determine
condiĠiile recente pentru validitatea úi liceitatea agendelor.
163
2. În statut să fie definite emolumenta – avantagiile sau retribuĠiile – atât
cele stabilite cât úi cele ce se achită cu ocazia preluării însărcinării, precum úi
insignele canonicale, Ġinându-se seamă de normele date de Sfântul Scaun.
Can. 507 §1. Între canonici să fie unul care prezidează úi să fie
distribuite úi celorlalĠi sarcinile, după normele statutare Ġinându-se seamă de
uzanĠele care sunt în vigoare în regiune.
2. Alte însărcinări pot să fie încredinĠate clericilor care nu fac parte din
Capitul, care în conformitate cu statutele, dau ajutor canonicilor. [să fie numit
un notar capitular.]
Can. 508 stabileúte sarcinile canonicului penitenĠiar.
Deúi Conciliul Tridentin a prescris stalul canonicului penitenĠiar, totuúi
în Biserica Română Unită nu a funcĠionat un atare canonic decât la Blaj úi Baia
Mare, lipsind în celelalte dieceze.
În prezentul proiect de statut sunt enumeraĠi úapte canonici. Deci unul
plus faĠă de literile fundaĠionale, acesta ar fi canonicul penitenĠiar, ceilalĠi
putând fi încadraĠi cu denumirile noi în vechile denumiri în felul următor:
Canonicul Păstor Prepozit sau Arhipresbiter,
Canonicul Catehet – Scolastic sau Scholiarh;
Canonicul Ecleziarh – Custode,
Canonicul Teolog – Arhidiacon sau Lector (echivalat);
Canonicul Econom – Prebendat,
Canonicul Cancelar – Cartofolax,
Canonicul PenitenĠiar cerut de Noul C I C canonic 508, Nu l-am găsit
amintit în „Nuntia“.
Aú propune o altă distribuire a capitolelor cu numeroase de la 1 (unu) în
continuare úi când este cazul cu subdiviziuni în §.
Cap. I Despre Capitul diecezan în general.
Constituirea prin bula „Ad Apostolicam Sedem” din VI Kal Decem., 26
novem. 1853.
Numirea primilor 5 canonici de împărat.
Numirea Prepozitului de Papa Pius al IX-lea.
FuncĠionarea neîntreruptă până în toamna anului 1948.
Constituirea ternarului de NunĠiatura Apostolică.
Confirmarea úi completarea ternarului de Ep. Diec. I. Hossu în
septembrie 1969.
Continuarea ternarului după moartea lui Iuliu Hossu.
Completarea ternarului prin numirea de noi canonici.
Capitlul după moartea Ordinarului N. Pura.
Retragerea Păr. Eugen Popa; o nouă formaĠie.
Retragerea Ordinarului úi preluarea conducerii diecezei de către I.P.S.S.
Mitropolitul Al. Todea.
Cap. II Despre Capitul în special.
164
Constituirea Capitului diecezan. Enumerarea canonicilor.
Cap. III Despre statutul Capitlului diecezan
Cap. IV Activitatea Capitlului diecezan.
Cap. V Drepturi úi obligaĠii în general
Cap. VI Drepturi úi obligaĠii în guvernarea diecezei.
Consistorul diecezan.
Prodirectoratul Institutului teologic.
Tribunalul matrimonial.
Cap. VII Drepturi úi obligaĠii ca instituĠie „per se subsitens”.
În general
În special
În administraĠia diecezei.
Cap. VIII Reprezentarea Colegiului Capitular
Cap. IX Însemne, onorificenĠe úi remuneraĠii
Canonicii onorari.
Cap. X Încetarea activităĠii membrilor.
Cap. XI DispoziĠii finale.
Caracterul provizoriu al statutului
Preluarea oficiului cu prestarea de jurământ.
Formula de jurământ.
28.XII.1987
Dec gratias.
P. Silvestru Augsutin Prunduú S.Sed. aug. 29.12.1987
Documentul nr. 7
ObservaĠii asupra Proiectului
de Statut Capitular
(Pr. Sabin Făgăraú)
La pag. 2 úi 3 în ce priveúte constituirea / componenĠa Capitului: La
începutul B.R.U. Sf. Părinte Papa a obligat pe episcopii români uniĠi să
înfiinĠeze mănăstire úi să conducă sfătuindu-se úi ajutându-se de călugări, úi
Ġinând locul capitlului diecezan din Biserica romano-catolică.
Episcopul Bob e primul care înlocuieúte pe călugări cu capitlu format
din preoĠi de mir.
ğinând cont de această tradiĠie a B.R.U. să se precizeze că membrii ai
capitlului sunt cu prioritate ieromonahi în vârstă de peste 30 ani. În lipsă de
astfel de ieromonahi se pot alege úi clerici celibi sau căsătoriĠi.
Există protopopiate – să se activeze sinoadele protopopeúti.
Pag. 7-9 FuncĠii úi activităĠi specifice în cadrul Colegiului Capitular.
ğinând cont ca capitlul este al unei dieceze a B.R.U., biserica ce pe
lângă misiunea generală a unei biserici creútine are úi o misiune úi o funcĠie
165
specifică, care o legitimează úi-i dă dreptul la existenĠă ca biserică locală cu
organizarea proprie, ar trebui ca în funcĠia capitulului să se reflecte misiunea
specifică.
Dacă suntem de acord că funcĠia úi misiunea specifică úi vitală este
aceea de a fi puntea de legătură peste prăpastia deschisă în sânul Bisericii
creútine de Marea Schismă din 1054, prăpastie adâncită atâtea secole, adică de
a fi o biserică orientală care stă mărturie prin existenĠa sa ca realitatea
eclesiologică a primului mileniu este posibilă într-o ortodoxie catolică, că
sinodul de la FlorenĠa este un sinod ecumenic, dacă rostul úi Ġinta B.R.U. este
Unirea, atunci existenĠa unor canonici (responsabili, n.n.) cu promovarea unirii
se impune – cu următoarele atribuĠii:
– conútientizarea misiunii specifice a B.R.U. în rândul clericilor úi
credincioúilor spre a depăúi criza de identitate în care se află B.R.U.
– sprijinirea dialogului ecumenic cu Bisericile úi comunităĠile separate
de Scaunul Romei.
– sprijinirea tuturor acĠiunilor de apropiere úi cunoaútere profundă a
specificului de a teologhisi úi a trăi credinĠa a Bisericii Ortodoxe neunite úi a
altor comunităĠi separate.
– să vegheze ca toate reformele úi înnoirile făcute în spiritul conciliului
Vatican II să se facă în aúa fel încât să promoveze Unirea.
OBS. La numirea lui Ioan Giurgiu Pataki Roma ceruse ca episcopul unit
să fie călugăr úi să aibă lângă catedrală o mănăstire cu călugări devotaĠi
rugăciunii, misiunilor úi útiinĠei úi să servească la administrarea diecezei.
Autoritatea protopopilor – Soborul Bisericii cel mare, cu protopopi
(Soborul mic din 12 protopopi aleúi ai Soborului Mare) Bob – capitlu catedral
format din 7 canonici.
Consiliu din protopopi úi călugări – consistor.
Documentul nr. 8
Proiectx) de
Statut
al Colegiului Capitular al Diecezei Gr. Catolice de Cluj – Gherla.
Capitolul I
Despre Capitul, în general
1. Capitulul este un colegiu ecleziastic de sine stătător, alcătuit din
clerici, are o funcĠionalitate multiplă úi lucrează în serviciul Diecezei úi al
Episcopului său ordinar, potrivit Statutului său úi a sarcinilor trasate ale
Episcopul diecezan.
x)
Vezi nota de la sfârúitul textului (observaĠia este a documentului. Nota nu mai apare,
n.n.).
166
2. Capitulul Diecezei de Cluj – Gherla a fost înfiinĠat prin Bula papală
„Ad apostolicam sedem” din 26.11.1853. A funcĠionat normal úi neîntrerupt
până în vara anului 1948. În 9.11.1978, la iniĠiativa Pr. Ordinariu Nicolae Pura
îúi reia activitatea, pe baza vechilor tradiĠii úi practici, fără însă a-úi fi redactat
un statut.
3. După cum Capitulul Diecezei de Cluj – Gherla a fost constituit prin
efectul puterii ordinariale úi cu aprobarea Sf. Scaun, tot aúa úi desfiinĠarea lui
este de competenĠa exclusivă a Episcopului diecezan, după ce a obĠinut avizul
Sf. Scaun, cu menĠiunea specială că, în starea de necesitate, acest aviz poate fi
înlocuit prin avizul ConferinĠei episcopale.
Capitolul II
Despre Statut, în general
1. În conformitate cu hotărârile Conciliului nostru Provincial II, SecĠ. 1,
cap. II, par. 5, Capitulul, „are dreptul úi obligaĠia – în sensul dreptului canonic
úi al consuetudinii legale – de a-úi elabora Statutul propriu”, de a determina úi
dezbate problemele úi lucrările proprii, precum úi de a decide în chestiunile
strict capitulare. Aceleaúi conĠinut îl are úi Can. 505-506 al NCR (CIC 1983,
n.n.). Drept care, Capitulul Diecezei Gr. Catolice de Cluj – Gherla úi-a elaborat
úi redactat prezentul Statut, votat, în unanimitate de membrii săi úi aprobat úi
investit cu putere canonică de Episcopul diecezan úi Conducătorul Provinciei
noastre Mitropolitane.
2. În măsura în care activitatea Colegiului Capitular este determinată de
cerinĠele úi împrejurările specifice vieĠii Diecezei dintr-o anumită perioadă de
timp, în aceeaúi măsură úi prezentul Statut are un caracter temporal, prevederile
sale putând fi modificate sau completate, în funcĠie de noi cerinĠe úi noi
împrejurări. Modificările úi completările sunt de competenĠa exclusivă a
Colegiului capitular úi intră în vigoare după aprobarea lor de către Episcopul
diecezan.
Capitolul III
Activitatea Colegiului Capitular
1. Membrii Capitulului sunt numiĠi de Episcopul diecezan pe o perioadă
de 5 ani. Prelungirea mandatului unuia sau mai multor membri ai Capitulului,
ca úi numirea de noi membri este de competenĠa episcopului diecezan, cu
avizul deliberativ al Colegiului Capitular. Înlocuirea unui membru al
Capitulului, înainte de expirarea mandatului său de 5 ani, Episcopul o poate
face numai pentru motive bine determinate úi cu avizul deliberativ al
Colegiului Capitular. În caz de vacanĠă a scaunului episcopal, drepturile
Episcopului diecezan, în legătură cu cel de mai sus, revin Mitropolitului sau
locĠiitorului acestuia.
2. Colegiul Capitular diecezan, întrucât este un organism de sine
167
stătător, poate să-úi Ġină întrunirile curente pentru a dezbate úi hotărî în
probleme de competenĠă capitulară la convocarea Prepozitului său fără a fi
necesară intervenĠia Episcopului Diecezan. Episcopul diecezan însă are dreptul
să convoace Colegiul Capitular pentru úedinĠe extraordinare. În ambele situaĠii,
convocarea va fi adresată tuturor membrilor Capitulului.
3. CompetenĠa Colegiului Capitular úi al membrilor săi este stabilită
prin Statut, în funcĠie de necesităĠile úi împrejurările specifice Diecezei.
Sarcinile colegiale sunt repartizate pe membrii Capitulului, fapt din care rezultă
úi funcĠia pe care o are fiecare în activitatea acestuia.
4. Concluziile úi hotărârile rezultate din dezbaterile colegiale vor fi
expresia majorităĠii simple a voturilor exprimate. VotanĠii puúi în minoritate de
votul majorităĠii se vor supune úi executa hotărârile luate ca pe ale lor proprii.
5. În condiĠiile de azi, principalele sarcini ale Colegiului Capitular sunt
următoarele:
– Organizarea, activizarea úi îndrumarea pastoraĠiei pe teritoriul
Diecezei astfel încât, cu puĠinele mijloace existente astăzi, să se satisfacă
nevoile spirituale ale credincioúilor úi să se asigure consolidarea úi perpetuarea
Bisericii – Corpul mistic al lui Cristos.
– Îndrumarea úi organizarea tuturor formelor de catehizare posibile pe
teritoriul Diecezei, pentru copii, tineri úi adulĠi.
– Îndrumarea activităĠii úi rezolvarea problemelor cultice, teologice,
economice, caritative, cancelariale úi de secretariat ale Diecezei.
În vederea rezolvării acestor probleme, sarcinile de mai sus vor fi
repartizate pe membrii Colegiului Capitular. În caz de nevoie, canonicul
responsabil de sarcină poate să facă apel la unul sau doi coadiutori din afara
Capitulului.
6. Pot fi numiĠi membri ai Colegiului Capitular clericii în vârstă de
minimum 30 de ani care se disting prin viaĠa morală, pregătirea teologică, zelul
sacerdotal, susĠinute de vigoarea fizică úi intelectuală necesară.
7. Potrivit tradiĠiilor noastre orientale, în componenĠa Capitulului intră
ieromonahi, preoĠi necăsătoriĠi úi preoĠi căsătoriĠi, restricĠia cu privire la
căsătorie aplicându-se numai în cazul Vicarului capitular, care se cere să fie
necăsătorit, el urmând a exercita în mod plenar jurisdicĠia ordinarială, nu prin
mandat ca în cazul Vicarului general diecezan, acesta din urmă, potrivit
aceloraúi tradiĠii, putând fi úi preot căsătorit.
8. ToĠi membrii Colegiului Capitular sunt egali între ei, indiferent de
funcĠia úi titlul pe care le au în sânul acestuia.
9. Pentru coordonarea úi bunul mers al activităĠii Colegiului Capitular,
Episcopul diecezan, cu avizul deliberativ al membrilor Capitulului, numeúte pe
unul din aceútia în funcĠia de Prepozit Capitular.
10. În cazul încetării activităĠii unui canonic, la alegerea succesorului se
va Ġine seama de corespondenĠa dintre sarcinile funcĠiei úi calităĠile celui care
168
Capitolul IV
CompetenĠe, drepturi úi obligaĠii, în general
1. Potrivit cu tradiĠia noastră orientală úi Ġinând seama de condiĠiile de
azi ale Bisericii noastre, Capitulului Diecezei de Cluj – Gherla îi revin nu
numai funcĠii cultice, cum au aúa-numitele „capituluri catedrale”, ci úi alte
funcĠii, strict necesare exercitării autorităĠii Episcopului úi guvernării Diecezei.
Astfel, Colegiului Capitular îi revine funcĠia de curie diecezană, cea de corp de
consultori ai Episcopului úi cea de mandatar al puterii juridice a Episcopului.
2. În virtutea acestei funcĠionalităĠi multiple a Colegiului Capitular,
menĠionată úi în cap. I., pct. 1, spre a se evita paralelismul úi pentru a asigura
armonia úi convergenĠa acestor activităĠi complexe din cadrul Diecezei, Vicarul
general al Episcopului diecezan exercită în cadrul Colegiului úi funcĠia de
Prepozit. Celelalte funcĠii din cadrul activităĠii de consiliere úi juridice vor fi
repartizate pe membrii Colegiului Capitular Ġinându-se seamă de pregătirea úi
aptitudinile acestora.
3. Drepturi úi obligaĠii cultice.
a) A participa la toate funcĠiile sacre ale Episcopului, a-l ajuta în
acestea, a Ġine locul Episcopului în săvârúirea funcĠiilor sacre cu prilejul
sărbătorilor mai importante úi la ceremoniile ocazionale mai semnificative,
când Episcopul este împiedicat.
b) A-l primi pe Episcop când acesta participă la oficii sacre, ceremonii
sau întruniri úi a-l însoĠi la plecare.
c) A-l împărtăúi pe Episcop în ceasul morĠii úi a-i oficia cuvenita
înmormântare.
d) A asigura cultul divin în biserica episcopală (când aceasta există), a
recita zilnic orele canonice în biserica episcopală (când aceasta există) sau în
particular, după caz.
e) A celebra zilnic Sf. Liturghie, a face meditaĠie úi rugăciuni zilnice
pentru Dieceza la a cărei conducere participă.
f) A rosti predici din dispoziĠia Episcopului sau a locĠiitorului acestuia.
g) De bună îndeplinire a acestora se ocupă canonicul ecleziarh, în
consens cu canonicul Prepozit.
4. Drepturi úi obligaĠii de consultori.
a) Potrivit hotărârilor Conciliului nostru Provincial I, Titlul II, cap. V,
par. 1, Capitulul constituie senatul Episcopului, participând împreună cu dânsul
la guvernarea Diecezei. Când scaunul episcopal este ocupat de episcopul
diecezan, Colegiul Capitular nu are jurisdicĠie proprie, însă are dreptul ca, în
unele situaĠii să-l ajute pe Episcop cu sfaturi, care poate avea un caracter
deliberativ sau unul consultativ, după caz. În alĠii termeni, Episcopul diecezan
este dator să ceară Colegiului Capitular uneori consensul, alteori numai sfatul.
169
Consensul Colegiului Capitular este valid numai atunci când este exprimat în
úedinĠa capitulară ordinară sau extraordinară, adică în urma convocării legale a
Capitulului, care, după votarea reglementară, va prezenta, în scris, concluziile
sale Episcopului diecezan.
b) Membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a se pronunĠa
cu vot deliberativ în următoarele cazuri:
– Suprimarea, unificarea sau crearea de noi canonicate.
– Înstrăinarea averii sau a bunurilor de valoare ale Diecezei.
– Măsuri de luat cu privire la unele acĠiuni care pot prejudicia interesele
Bisericii sau ale Diecezei.
– Stabilirea disciplinei postului úi a regimului sărbătorilor.
– Elaborarea úi stabilirea propunerilor în vederea asigurării succesiunii
la scaunul episcopal.
– Propuneri cu privire la alegerea úi consacrarea episcopului coadiutor
temporar, precizându-se că, atunci când Episcopul nu ar putea să-úi aleagă un
coadiutor, alegerea revine Capitulului diecezan úi că, pentru validarea alegerii,
este necesară o majoritate de 2/3 din voturile capitularilor. Pentru alegerea úi
consacrarea episcopului coadiutor perpetuu, pe lângă acordul Colegiului
Capitular este necesară aprobarea Mitropolitului úi mandatul Sf. Scaun –
mandat care, în starea de necesitate, poate fi înlocuit cu avizul ConferinĠei
episcopale. Colegiul Capitular are datoria ca alegerea, atât a episcopului
coadiutor temporar cât úi a celui perpetuu, să o aducă la cunoútinĠa ConferinĠei
episcopale.
– Când se ajunge la stingerea liniei succesorale stabilite de Episcop cu
avizul Colegiului Capitular, pentru a evita hiatusul jurisdicĠional, Colegiul
Capitular are obligaĠia de a proceda la alegerea unui Vicar capitular, care va
guverna Dieceza cu puteri jurisdicĠionale úi ordinariale depline (cu excepĠiile
cunoscute), până în momentul în care va putea fi instalat un nou episcop.
Colegiului Capitular îi incumbă obligaĠia de a observa canonicitatea alegerii úi
a consacrării, a numirii úi a instalării acestuia. Vicarul capitular are dreptul ca,
în consens cu Colegiul Capitular, să întreprindă tot ce este necesar pentru bunul
mers al vieĠii diecezei, în conformitate cu normele canonice.
– în cazul în care consacrarea úi instalarea unui episcop în scaunul
rămas vacant nu este posibilă, Vicarul capitular, împreună cu Colegiul
Capitular, vor proceda la alegerea úi promovarea în funcĠia de Ordinariu
(neepiscop) al Diecezei, pe preotul pe care îl vor aprecia ca fiind cel mai
corespunzător pentru această grea úi complexă răspundere. Pentru definitivarea
acestei alegeri, este necesar avizul ConferinĠei episcopilor, care intră în vigoare
după ce a fost ratificată de Conducătorul Provinciei mitropolitane. Parcurse
aceste etape, se poate trece la instalare. Alegerea úi instalarea trebuie aduse la
cunoútinĠa Sf. Scaun.
Actele úi acĠiunile pentru care canoanele prevăd consensul deliberat al
170
Colegiului Capitular sunt nule când acest consens nu există.
5. Membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a-l sfătui pe
Episcop în următoarele cazuri, când acesta o cere:
– Instituirea sau anularea unor beneficii.
– Hirotonirea clericilor,
– Acordarea de dispense úi absolvirea iregularităĠilor.
– Cercetarea úi condamnarea clericilor.
– Hotărârea úi îndrumarea unor procesiuni, pelerinaje sau întruniri.
– Convocarea Sinoadelor diecezane úi publicarea hotărârilor acestora.
– Rezolvarea problemelor pe care le ridică raporturile Bisericii cu
autorităĠile de Stat sau cu alte confesiuni, precum úi a oricăror alte probleme pe
care Episcopul le apreciază ca importante pentru viaĠa Bisericii sau a Diecezei.
Se precizează că, în aceste probleme, Episcopul are latitudinea de a cere
sau nu, de a urma sau nu sfatul Colegiului Capitular.
5. Drepturi úi obligaĠii juridice
a) În conformitate cu hotărârile Conciliului nostru Provincial II, Titlul
II, SecĠ, III, Cap. 2, úi cu prevederile Can. 469, respectiv 495 úi 502 din NCR,
membrii Colegiului Capitular au datoria de a primi úi studia cauzele ce li se vor
prezenta spre referire, de a-úi expune opiniile cu deplină fundamentare úi
sinceritate, de a-úi da voturile cu cea mai bună conútiinĠă úi competenĠă.
b) Membrii Colegiului Capitular fac parte de drept, în calitate de
asesori, din Tribunalul diecezan.
c) Membrii Tribunalului diecezan pot fi aleúi úi dintre clericii distinúi,
competenĠi úi prestigioúi din afara Colegiului Capitular.
d) Ca deĠinător plenar al puterii juridice în Dieceză, Episcopul diecezan
este Preúedintele de drept al Tribunalului diecezan. De regulă însă Episcopul,
cu avizul Capitulului, numeúte un Preúedinte din sânul Capitulului sau din afara
acestuia.
e) În virtutea competenĠei sale judiciare, Colegiul capitular, cu
aprobarea episcopului, poate institui tribunale speciale, care vor funcĠiona
conform unui regulament aprobat de Episcopul diecezan.
f) SentinĠa instanĠelor judiciare diecezane trebuie ratificată de Episcop
sau de Vicarul general. Apelul împotriva sentinĠei ratificată de Vicarul general
se face la Mitropolit.
6. Drepturi úi obligaĠii în guvernarea diecezei.
a) În conformitate cu cele stabilite de Conciliul nostru Provincial I,
Titlul II, Cap. IV, Episcopul, determinat de complexitatea problemelor de
guvernare, îúi alege din sânul Colegiului Capitular un colaborator principal,
corespunzător prin destoinicie, pregătire, râvnă, devotament úi prestigiu, căruia
îi conferă, parĠial sau total, jurisdicĠia ordinară, Ġinând seamă de următoarele
excepĠii: cel ales nu poate conferi Sacramentul PreoĠiei, nu poate săvârúi
Sacramentul Mirului, dar poate solicita pe Episcopul altei dieceze la săvârúirea
171
acestora, în absenĠa Episcopului său diecezan; nu poate efectua acte de
jurisdicĠie extraordinară, adică nu poate acorda indulgenĠe, nu poate da scrisori
dimisoriale înainte de un an după moarte Episcopului său; nu poate înnoi sau
schimba Statutul Diecezei sau al Colegiului Capitular. Pe acest
prim-colaborator, Episcopul diecezan îl numeúte Vicar general.
b) JurisdicĠia Vicarului general este egală cu cea a Episcopului său în
cazul în care acesta lipseúte din Dieceză, sau în limitele fixate de Episcopul
diecezan.
c) Potrivit cu cele statutare în Cap. IV, pct. 2, al acestui Statut,
Prepozitul Capitular exercită úi funcĠia de Vicar general.
Capitolul V
FuncĠii úi obligaĠii specifice în cadrul Colegiului Capitular.
1. În funcĠie de canonici, membri ai Colegiului Capitular, vor fi aleúi
preoĠii cei mai distinúi úi vrednici din Dieceză, corespunzători sarcinilor ce
2. FuncĠia de canonic nefiind în primul rând o distincĠie, ci mai ales o
sarcină exigentă úi o mare răspundere, titlurile canonicale nu sunt determinate
de demnitatea personală a cuiva, ci de sarcinile pe care le are de îndeplinit, de
cantitatea úi calitatea muncii depuse spre binele Bisericii, al Diecezei úi al
sufletelor, în cadrul Colegiului Capitular.
3. Titulaturile funcĠiilor din cadrul Colegiului Capitular se suprapun úi
derivă din cerinĠele de azi ale funcĠiei canonicale, vechile titulaturi ca Primicer,
Scheofilax, Sachelar, Prebendat ú.a., devenind anacronice úi necorespunzătoare
realităĠilor de azi.
4. Canonicul Păstor supraveghează úi coordonează activitatea pastorală
din Dieceză, stabileúte programul predicilor de peste an, recomandă cărĠi de
predici, urmăreúte Ġinerea predicilor, iniĠiază acĠiuni misionare, exerciĠii
spirituale pentru poporul credincios úi promovează viaĠa sacramentală úi
comunitară a fiilor úi fiicelor Diecezei, concepe arondări teritoriale în cadrul
Diecezei, grupează preoĠii în unităĠi pastorale operative, propune măsuri úi ini-
Ġiative pentru buna desfăúurare a muncii pastorale. Prin protopopi, responsabili
sau direct, el controlează modul în care preoĠii diecezani îúi îndeplinesc obli-
gaĠiile sacerdotale úi are permanent în grijă calitatea vieĠii lor sociale. Va în-
fiinĠa reuniuni mariane úi alte asociaĠii menite să promoveze, pe categorii, viaĠa
spirituală úi comunitară din Dieceză. Canonicul păstor, în colaborare cu
canonicul catehet, vor alege un număr de trei până la úase credincioúi, dintre
cei mai zeloúi, probi, competenĠi, cu viaĠă interioară úi în deplină comuniune cu
Biserica catolică, care îi vor ajuta în toate problemele legate de pastoraĠie úi de
cateheză. La propunerea acestor doi canonici, Episcopul diecezan va constitui
din aceúti credincioúi Consiliul pastoral, pe o durată de cinci ani, cu rol
consultativ în probleme de pastoraĠie úi de cateheză ale Diecezei.
172
În toate acestea, Canonicul Păstor se consultă cu membrii Colegiului
Capitular. El are chemarea de a propune Colegiului măsuri menite să asigure
bunul mers al sectorului pastoral încredinĠat lui, măsuri care, după ce vor fi
obĠinut aprobarea prin votul membrilor Colegiului Capitular, devin obligatorii
pentru toĠi preoĠii Diecezei.
5. Canonicul Catehet are dreptul úi obligaĠia de a iniĠia, organiza úi
intensifica activitatea catehetică în beneficiul copiilor úi al tineretului. Tot lui îi
revine úi sarcina de a promova acĠiunile necesare pentru reîmprospătarea
cunoútinĠelor de învăĠătură creútină în rândurile credincioúilor adulĠi, sarcină în
care va colabora cu Canonicul Păstor. În acest scop, el urmăreúte cu stăruinĠă úi
perspicacitate acĠiunea de aggiornamento a activităĠii instructive, a tematicii úi
metodelor acesteia, pentru a fi mereu în pas cu viaĠa socială úi mentalitatea
credincioúilor. În îndeplinirea drepturilor úi obligaĠiilor sale, Canonicul Catehet
este împuternicit să-úi asocieze oricâĠi colaboratori externi – clerici, călugări,
călugăriĠe úi mireni – care se disting prin cunoútinĠe doctrinale, zel catehetic úi
tact pedagogic. În acelaúi scop, poate iniĠia cursuri de pregătire a cateheĠilor din
afara clerului – bărbaĠi sau femei. Canonicul catehet, în colaborare cu
Canonicul Păstor, are în vedere procurarea, difuzarea úi prelucrarea docu-
mentelor conciliare úi pontificale, cunoaúterea úi trăirea lor de către preoĠi úi
credincioúi. Tot lui îi revine sarcina de a iniĠia úi coordona activităĠi anexe
catehezei úi instrucĠiei religioase, pentru care să conceapă úi să ofere cadrul
adecvat formării úi propăúirii spirituale úi comunitare a tinerei generaĠii.
6. Canonicul Ecleziarh are competenĠa úi sarcina de a studia dez-
voltarea úi evoluĠia formelor cultice. Va încuraja răspândirea cultului Preasfin-
tei Inimi a lui Isus, al Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria, practicarea roza-
rului, a acatistelor, a paraclisului, a Căii Crucii úi, mai ales, a cultului euha-
ristic. În acest sens, va urmări aplicarea creatoare a prevederilor conciliare,
inclusiv reforma liturgică în cadrul ritului oriental. În vederea acestei ultime ac-
Ġiuni, va colabora cu canonicii ecleziarhi din celelalte dieceze, sub coordonarea
Mitropolitului sau a celui însărcinat de acesta. Canonicul ecleziarh elaborează
instrucĠiuni pentru desfăúurarea ceremoniilor religioase, în scopul unităĠii úi
uniformizării cultice, străduindu-se să anticipeze úi să sesizeze trebuinĠele
cultice úi devoĠionale ale credincioúilor. Supraveghează úi asigură demnitatea úi
decenĠa celebrărilor liturgice úi a celorlalte ceremonii, în condiĠiile particulare
ale slujirii de azi. Studiază úi orientează participările úi colaborările interrituale
catolice. Propunerile úi iniĠiativele sale vor fi dezbătute în plenul Colegiului
Capitular úi supuse Episcopului diecezan spre aprobare.
7. Canonicul Teolog are în competenĠa sa examinarea, îndreptarea úi
aprobarea lucrărilor de interes ecleziastic elaborate de fiii Diecezei noastre.
Recomandă spre studiere lucrări de doctrină catolică, apărute la noi sau în altă
parte. Sugerează úi stimulează elaborarea sau traducerea de lucrări teologice úi
de zidire spirituală. Se îngrijeúte de programul de pregătire a viitorilor preoĠi.
173
Studiază úi recomandă răspunsuri în apărarea credinĠei. Elaborează tematica de
pregătire la prima cuminecare úi la căsătorie. În colaborare cu canonicul Păstor,
pregăteúte, periodic, exerciĠii spirituale pentru preoĠi úi studenĠii teologi,
precum úi cursuri de împrospătare a cunoútinĠelor pentru preoĠi.
8. Canonicul PenitenĠiar posedă, în virtutea oficiului său, facultatea de
a acorda sau propune dispensele canonice cerute sau considerate ca necesare,
rezolvă cazurile de iregularitate, ascultă úi dă dezlegările în mărturisirile
rezervate episcopului sau cele legate de probleme speciale, în limitele stabilite
de Episcopul diecezan. Colaborează cu Preúedintele Tribunalului ecleziastic în
elaborarea sentinĠelor, când este cazul.
9. Canonicul Econom are în sarcina sa conservarea bunurilor de va-
loare ale Diecezei, controlează úi administrează veniturile acesteia. În consens
cu Vicarul general, stabileúte regimul stipendiilor liturgice. Lui i se prezintă
excedentul de intenĠii liturgice, ca úi cele provenite din afara Diecezei. De
comun acord cu Vicarul general, stabileúte norme pentru repartizarea intenĠiilor
liturgice úi a unor eventuale alte beneficii, principalele criterii fiind: zelul
pastoral, catehetic úi teologic, iar în unele cazuri starea materială precară.
Asigură distribuirea intenĠiilor úi ajutoarelor. Tot canonicului Econom îi revine
coordonarea activităĠii caritative, în care scop se va îngriji de crearea mijloa-
celor materiale necesare, provenite în principal din donaĠiile credincioúilor, ale
preoĠilor úi din cedarea unei părĠi din stipendiile liturgice. Stabileúte proce-
durile caritative corespunzătoare. De asemenea, în limita posibilităĠilor, urmă-
reúte crearea unui fond de rulment, necesar acoperirii cheltuielilor curente le-
gate de activitatea Colegiului Capitular, cheltuieli de protocol, procurarea ma-
terialelor catehetice ú.a.
10. Canonicul Cancelar va fi, de regulă, cel mai tânăr dintre membrii
Colegiului Capitular. În atribuĠiile sale intră redactarea proceselor verbale de
úedinĠă capitulară, Ġinerea registrelor capitulare, redactarea úi semnarea actelor
capitulare (diecezane), conservarea lor în arhivă úi expedierea lor, când este
cazul. În colaborare cu Canonicul Econom, se îngrijeúte de dactilografierea
documentelor, de prezentare a acestora spre verificare úi semnare Episcopului
diecezan sau Vicarului general. De asemenea, Canonicul Cancelar va Ġine un
scadenĠar în care să fie notate toate datele calendaristice de care se leagă
vreuna din datoriile Colegiului Capitular, scadenĠar care îl va ajuta la
semnalarea úi pregătirea din timp a acĠiunilor necesare.
Capitolul VI
ObligaĠiile comune ale membrilor Colegiului Capitular
1. ToĠi membrii Colegiului Capitular sunt datori să contribuie cu
sugestii, iniĠiative úi sprijin personal la toate activităĠile capitulare.
2. Fiecare membru al Colegiului Capitular, prin însăúi raĠiunea de a fi úi
de a funcĠiona a acestuia, are obligaĠia de a asigura, în limitele posibilităĠilor,
174
respectarea úi înfăptuirea prevederilor canonice în toate domeniile, pe întreg
teritoriul Diecezei. În acest spirit, fiecare membru are datoria să aducă la
cunoútinĠa Colegiului Capitular orice abatere de la normele canonice, pentru a
fi discutată úi reglementată în úedinĠă capitulară sau judecătorească, după caz.
3. ToĠi membrii Colegiului Capitular trebuie să se angajeze în conútiinĠă
úi în faĠa adunării plenare a Colegiului Capitular că:
a) Îúi vor îndeplini cu fidelitate úi conútiinciozitate toate sarcinile ce
decurg din calitatea lor de membri statutari ai Colegiului Capitular, ca úi cele
încredinĠate lor, în mod special, de către Episcopul diecezan.
b) Că vor participa la toate úedinĠele capitulare sau consistoriale. Motive
de forĠă majoră, bine justificate, îi pot absolvi de la această participare. FaĠă de
orice cerinĠă familială, socială sau de altă natură, în conútiinĠa fiecăruia trebuie
să primeze obligaĠia capitulară, în serviciul lui Dumnezeu, al Bisericii úi al
Diecezei. Îúi vor orândui în aúa chip satisfacerea solicitărilor extracapitulare
încât să poată fi disponibili pentru data întrunirilor capitulare úi pentru
îndeplinirea sarcinilor ce le revin din funcĠiile cu care au fost investiĠi.
NeputinĠa obiectivă de participa la úedinĠele capitulare va fi anunĠată din timp
Prepozitului, pentru a obĠine scutirea cuvenită.
c) Că nu vor lipsi din Dieceză fără útirea úi învoirea Vicarului general,
respectiv a Prepozitului.
4. ùedinĠele capitulare vor avea loc, de regulă, marĠea de după prima
vineri a lunii. Când nevoile o impun, úedinĠele se pot Ġine mai des. Ele pot fi
convocate, în mod extraordinar, oricând, de către Episcopul diecezan.
5. Fiecare membru al Colegiului Capitular, în vederea unei cât mai bune
îndepliniri a obligaĠiilor sale, poate cere colaborarea unui alt membru al
Colegiului sau să-úi asocieze colaborarea unui alt membru al Colegiului sau
să-úi asocieze colaboratorii necesari corespunzători dintre preoĠii diecezani sau
dintre mireni.
6. Prin natura încrederii de care se bucură din partea Episcopului
diecezan, a preoĠilor úi, a credincioúilor, precum úi prin natura sarcinilor pe
care le au, toĠi membrii Colegiului Capitular sunt angajaĠi în conútiinĠă să
păstreze secretul tuturor problemelor úi acĠiunilor legate de activitatea
capitulară, în limitele úi potrivit modalităĠilor stabilite de drept, de către
Episcopul diecezan sau de Prepozit.
Capitolul VII
Reprezentarea Colegiului Capitular
1. În toate problemele úi situaĠiile din afara Colegiului Capitular, acesta
este reprezentat de către Prepozitul său, ori de cel care primeúte cuvenitul
mandat.
2. Capitulul are dreptul úi obligaĠia de a fi reprezentat în Sinoadele
provinciale. La alegerea reprezentantului său, se va Ġine seama de funcĠia pe
175
care o are în cadrul Colegiului Capitular úi mai ales de competenĠa în raport cu
problemele supuse dezbaterii într-un anumit Sinod.
3. ToĠi membrii Colegiului Capitular au dreptul úi obligaĠia de a lua
parte la Sinoadele diecezane. Întotdeauna îúi vor pregăti bine participarea, care
va avea un caracter dinamic úi constructiv, promovând creúterea discipline
canonice, intensificarea vieĠii spirituale a clerului úi a credincioúilor úi va
urmări continua adaptare a serviciilor Bisericii la trebuinĠele persoanelor úi
societăĠii.
4. În toate situaĠiile publice, Canonicii premerg clerului diecezan. Pentru
situaĠii speciale, Prepozitul poate dispune altfel.
5. Prepozitului / Vicarului general, sau celui încredinĠat de dânsul, îi
incumbă sarcina de a promova bunele relaĠii úi colaborarea cu celelalte rituri
catolice prezente în Dieceză, precum úi stabilirea de raporturi de respect úi
bună înĠelegere cu celelalte culte.
Capitolul VIII
Onoruri, însemne úi remuneraĠii
1. Dacă în trecut, ca o manifestare de fast úi protocol caracteristice unei
mentalităĠi úi faze sociale revolute, canonicii erau onoraĠi cu titluri, staluri,
trepte úi grade de precedentă, astăzi, Biserica îmbrăcând haina sărăciei úi a
modestiei, Capitulul se detaúează de acestea, practicând un protocol mai simplu
úi mai sobru.
2. Când împrejurări cu totul speciale o reclamă, membrii Colegiului
capitular vor beneficia de titlul „Reverendisim”, indiferent de funcĠia pe care o
are în organizaĠia bisericească. Protocolul precedenĠei, în situaĠii speciale, va
acorda întâietate Prepozitului. În situaĠii comune însă, se recomandă ca titlul de
adresare să fie „Părinte”, iar precedenĠa să Ġină seamă de ordinea vechimii în
preoĠie.
3. PărinĠii canonici au dreptul la insigna canonicală (aceeaúi pentru toĠi),
care se poartă atunci când Episcopul poartă cruce pectorală. La Sinoadele
provinciale sau diecezane, se va respecta indicaĠia dată de Prepozit.
4. În situaĠii de mare solemnitate, PărinĠii canonici pot purta reverenda
tivită cu roúu úi brâul roúu. În situaĠii comune, se vor mulĠumi cu purtarea
reverendei simple sau a costumului civil canonic (haine de culoare închisă cu
vestă canonică sau cu cămaúă neagră úi colar alb).
5. ğinând seama de starea de paupertate de azi a Bisericii, Dieceza úi
Colegiul Capitular neputând remunera preĠioasele servicii aduse de PărinĠii
canonici, aceútia îúi vor desfăúura activitatea fără să aútepte altă răsplată în
afară de cea cerească. Ei însă vor avea prioritate la distribuirea intenĠiilor
liturgice, atuncea când ele există, sau a unor beneficii ocazionale.
176
Capitolul IX
Încetarea activităĠii membrilor Colegiului Capitular
1. Fiecare membru al Colegiului Capitular are dreptul să renunĠe la
funcĠia úi calitatea de membru, atunci când motive de vârstă, de sănătate sau de
altă natură, bine justificate, îl determină să o facă. RenunĠarea se va face în
scris úi va fi examinată de plenul Colegiului Capitular.
2. În cazul în care vicisitudinile vârstei sau ale bolii îl aduc pe un
canonic în situaĠia de a nu-úi mai putea îndeplini sarcinile la nivelul înalt al
exigenĠelor capitulare, el se va retrage de bunăvoie. Nu limita de vârstă
determină încetarea activităĠii, ci limita puterilor fizice úi intelectuale.
3. Canonicii retraúi de bunăvoie sau la expirarea mandatului de cinci
ani, nereînnoit de Episcopul diecezan, devin „Canonici emeriĠi”, ei putând fi
consultaĠi ori de câte ori competenĠa úi experienĠa lor este necesară.
4. Calitatea de membru al Colegiului Capitular poate fi retrasă de către
Episcopul diecezan atunci când o abatere disciplinară cere această sancĠiune.
Cel privat de această calitate pe cale disciplinară, nu beneficiază în continuare
de titlul de Canonic emerit.
Capitolul X
Canonicii Onorifici
1. Episcopul diecezan – nu vicarul general, nici Vicarul capitular – are
dreptul să numească Canonici onorifici, fie din Dieceză, fie din afara acesteia,
luând în considerare avizul Capitulului. În cazul atribuirii canonicatului
onorific unul cleric din altă dieceză, este necesar acordul Episcopului său.
2. Numărul canonicilor onorifici nu poate depăúi o treime din numărul
canonicilor în serviciu.
3. Canonicii emeriĠi úi cei onorifici pot participa cu vot consultativ la
deliberările Colegiului Capitular.
4. Canonicii emeriĠi úi cei onorifici au dreptul la insigna canonicală úi la
celelalte însemne úi onoruri ca úi canonicii în serviciu.
Capitolul XI
DispoziĠii finale
1. Fiecare membru al Colegiului Capitular are obligaĠia de studia
prezentul Statut, de a úi-l însuúi în litera úi în spiritul său úi de a-l respecta în
toate prevederile sale.
2. Asumarea sarcinilor ce decurg din Statutul intrat în vigoare prin
aprobarea lui de către Episcopul diecezan se va face prin jurământ prestat în
faĠa Episcopului diecezan, după următoarea formulă:
„Eu, preotul..., nevrednic úi smerit slujitor al Domnului Isus Cristos, în
adevărata Sa Biserică Catolică úi apostolică, în calitatea mea de membru
statutar al Colegiului Capitular al Diecezei Greco-catolice de Cluj – Gherla.
177
– jur să respect, să trăiesc úi să răspândesc, cu maximă râvnă úi
fidelitate, veúnicele adevăruri revelate de Domnul Isus Cristos úi mărturisite de
sfânta Sa Biserică Catolică úi Apostolică,
– jur să practic, cu totală onestitate úi fidelitate, ascultare faĠă de Sf.
Părinte Papa Romei, Vicarul lui Cristos, Capul văzut al sfintei noastre Biserici;
– jur să lupt pentru apărarea, consolidarea úi promovarea unităĠii
Bisericii lui Cristos, sub semnul puterii cheilor încredinĠate de Domnul Isus
Cristos lui Petru úi urmaúilor săi úi să nu mă despart niciodată de ea,
– jur să mă supun úi să respect întru totul hotărârile canonice ale
Episcopului meu diecezan, ale ConferinĠei noastre episcopale úi ale
Mitropolitului Bisericii Gr. Catolice din România;
– jur să îndeplinesc cu râvnă, devotament úi fidelitate toate prevederile
Statului Colegiului Capitular al Diecezei de Cluj – Gherla úi să mă achit de
toate sarcinile ce îmi revin din calitatea de Canonic, membru al Colegiului
Capitular.
Neprihănita Fecioară Maria – Maica Bisericii,
Sfântul apostol Petru – Corifeul apostolilor úi Sfântul Iosif – Patronul
Diecezei noastre să mă ajute úi să mă întărească în respectarea úi trăirea acestui
binecuvântat Statut.
Aúa să-mi ajute Dumnezeu!
Dat în Cluj-Napoca la Episcop Alexandru Todea.
Documentul nr. 9
Proces-verbal
încheiat azi 13.11. 1987 în úedinĠa capitulară.
Au fost prezenĠi toĠi membrii capitulului cu excepĠia Pr. Prunduú
Augustin Silvestru.
Punându-se problema scrierii unei istorii a capitulului, a fost sugerată
nevoia ca fiecare membru actual să prezinte o biografie úi o fotografie.
Fotografiile se vor face eventual la acelaúi fotograf, în acelaúi format úi aceeaúi
Ġinută vestimentară.
Pr. Matei Boilă, însărcinat cu redactarea proiectului de Regulament
pentru funcĠionarea Tribunalului matrimonial, primind sugestii úi observaĠii de
la persoanele competente care au fost consultate, a adoptat sugestiile úi
observaĠiile dând o nouă redactare proiectului (făcând úi trimiteri bibliografice
la sursele folosite). Proiectul astfel refăcut este citit în faĠa capitulului úi supus
aprobării. Luând în considerare propunerea pr. NeamĠu ca defensorul
matrimonial, să fie prezent úi în prima instanĠă, precum úi unele observaĠii
predate în scris de Pr. Gorcea s-a hotărât ca proiectul să fie înaintat
Mitropolitului spre aprobare.
Pr. vicar general Tertulian Langa a propus un proiect de Statut al
178
Colegiului Capitular al Diecezei Greco-Catolice de Cluj – Gherla, care a fost
distribuit membrilor capitulului pentru studiu, observaĠii úi completări, urmând
ca la următoarele întâlniri să se discute proiectul.
Amintindu-se faptul că proiectul de Statut al Colegiului Capitular
prevede posibilitatea numirii de către ordinarul diecezei a unor canonici
onorifici (în număr de 1/3 din numărul canonicilor în serviciu) s-a sugerat că ar
putea fi numiĠi Pr. Liviu Pandrea úi Pr. Natanail Munteanu.
Deoarece Pr. Virgil Florian care aparĠine diecezei de Cluj – Gherla,
după ce a intrat în ordinul călugăresc Bazilian s-a retras, s-a pus problema,
clarificării situaĠiei sale, în capitlu, după ce se va sta de vorbă cu dânsul în
particular úi se va consulta úi conducerea Ordinului Bazilian.
Pentru a stimula activitatea pastorală, catehetică úi misionară, precum úi
râvna credinĠei, s-a precizat că repartizarea intenĠiilor liturgice n.n. se va face
având în vedere următoarele priorităĠi.
– membrii capitulului (ei nu beneficiază de remuneraĠie pentru
activitatea lor).
– cei activi în pastoraĠie úi cateheză
– cei ce se disting prin lucrări teologice
– cei în lipsuri materiale.
În urma vizitei făcute de Î.P.S. Alexandru la Cluj-Napoca cu ocazia
parastasului Fr. Timotei OSBM, s-a primit o scrisoare de mulĠumită úi bună
apreciere a felului în care a fost primit de cler úi de popor.
Secretar ss indescifrabil
Documentul nr. 10
Proces-verbal
încheiat azi 1.12.1987 în úedinĠa capitulară.
Cu excepĠia Pr. N. Plăianu, au fost prezenĠi toĠi membrii capitlului.
Dintre invitaĠii la această úedinĠă: Pr. Liviu Pandrea, Pr. Popa Eugen úi
Pr. Botiza a fost prezent doar Pr. Popa Eugen.
Au fost propuse spre dezbatere două probleme:
– Proiectul de Regulament pentru funcĠionarea Tribunalului
matrimonial
– Proiectul de Statut al Colegiului Capitular.
Plecând de la unele observaĠii predate în scris de Pr. Gorcea cu privire la
problema căsătoriei s-a precizat că se constată următoarele:
– ignoranĠă cu privire la cunoaúterea învăĠăturii creútine în general, úi cu
privire la căsătorie în special.
– eroare faĠă de proprietăĠile căsătoriei (mai ales indisolubilitatea)
– lipsa examenului în faĠa parohului úi a scrisorii de atestare a pregătirii
de la preotul de care aparĠine mirele sau mireasa.
– că privilegiul paulin s-ar putea acorda doar în favoarea credinĠei
179
– necredinĠa sau lipsa de pregătire în învăĠătura creútină ar putea face
căsătoria invalidă.
Aceste constatări privesc fondul problemei úi nu procedura de urmat în
judecarea cauzelor în Tribunalul matrimonial.
Pr. Matei Boilă dă citirii unui referat privind disciplina sacramentului
căsătoriei în legislaĠia canonică a B.RU, printre alte precizări propunând
următoarele 3 soluĠii:
1. Reformulări úi interpretări la „Motu Proprio”, în funcĠie de noul cod
canonic roman.
2. Un nou text canonic cu privire la disciplina sacramentului căsătoriei
promulgat de un Conciliu Provincial
3. DispoziĠiile din noul Cod canonic roman adoptate la situaĠia
existentă, avizate de ConferinĠa episcopală úi propuse Romei în locul vechilor
dispoziĠii.
Discutându-se în jurul referatului úi a celor 3 soluĠii propuse, Pr. Eugen
Popa a fost pentru soluĠia a) (1– n.n.), iar ceilalĠi pentru soluĠia b (2– n.n.). Alte
observaĠii úi completări vor fi predate Pr. Matei Boilă.
Pr. vicar Tertulian Langa precizează că gândirea juridică matrimonială a
evoluat de la Conciliul Provincial I. la Motu Proprio úi de acolo la noul Cod
canonic roman, úi de aceea orice acomodare la această evoluĠie este binevenită.
Pr. Silviu Prunduú aminteúte de un canonist roman care vedea în
Conciliile Provinciale ale B.R.U. un mod fericit de adaptare a Codului canonic
oriental la practica codului canonic roman. S-a mai precizat că Roma dă
principii generale, ordinarul locului având dreptul de a le adapta la situaĠia
locală.
În ce priveúte Proiectul de Statut al Colegiului Capitular, nu a mai fost
timp de discuĠii, s-au adunat observaĠiile úi completările scrise ale membrilor
capitulari care au studiat proiectul, urmând ca discutarea Proiectului să aibă loc
cu altă ocazie.
Secretar:
S. Făgăraú (Semnătura) 1.12.1987.
Documentul nr. 11
Unele prevederi procedurale în cauzele matrimoniale
úi regulamentul de funcĠionare al tribunalului matrimonial diecezan
de pe lângă dieceza de Cluj – Gherla
a Bisericii Române – Unite
I. Tribunalul matrimonial diecezan de pe lângă dieceza de Cluj – Gherla
se compune din:
– un preúedinte
– patru asesori titulari
– un defensor matrimonial
180
– doi asesori supleanĠi.
NumiĠi de ordinarul diecezei în consens cu capitlul diecezan. Unul
dintre asesori va îndeplini rolul ca notar, întocmind procesele verbale de
úedinĠă, făcând comunicările cerute, redactând sentinĠa úi Ġinând arhiva.
2. La judecarea cauzei vor lua parte, cu drept de vicepreúedintele, patru
asesori úi defensorul matrimonial. În cazul în care unul dintre asesorii titulari
nu poate dintr-un motiv oarecare să participe la judecarea unei cauze, va fi
înlocuit de unul dintre asesorii supleanĠi.
3. Tribunalul matrimonial judecă în numele úi pe baza puterii
judecătoreúti delegate de către ordinarul diecezei.
4. Cererile privind cauzele matrimoniale se adresează ordinarului
diecezei sau vicarului general, după caz. Vicarul general acĠionează în locul úi
cu puterea judecătorească a ordinarului diecezei.
5. Ordinarul diecezei sau vicarul general hotărăúte dacă e cazul să
deschidă acĠiunea judiciară sau nu e cazul să dea curs cererii.
6. Hotărârea de respingere a cererii se va lua în următoarele cazuri:
a) dacă faptele invocate în cerere, chiar dacă ar fi adevărate, nu
constituie motiv de declarare a căsătoriei ca invalidă, sau de satisfacere a altor
pretenĠii ale solicitantului;
b) dacă faptele invocate în cerere sunt evident úi de notorietate publică
neadevărate.
7. Împotriva hotărârii de respingere a cererii luată de vicarul general,
solicitantul are facultatea de a apela la forul mitropolitan.
8. În cazul în care vicarul general hotărăúte deschiderea acĠiunii
judiciare, va numi pentru judecarea cauzei, un judecător unic, care va judeca în
prima instanĠă, având rangul úi menirea tribunalelor protopopiale prevăzute în
„Decrete Conciliului Prim (titlul X, cap. III, al. I)“.
9. Judecătorul unic delegat va trebui să fie un preot competent, care
păstorind în sectorul celui care a depus cererea, este cel mai bine situat din
punct de vedere al posibilităĠii de instruire a cazului.
10. Vicarul general va preda dosarul, respectiv cererea cu eventualele
anexe, judecătorului unic delegat, informând în prealabil pe defensorul
matrimonial diecezan asupra cererii, conĠinutului ei úi asupra judecătorului
unic, delegat cu judecarea cauzei.
11. Instruirea cazului se va face prin deplasare la faĠa locului.
Judecătorul unic delegat va utiliza procedura contencioasă orală, prevăzută în
„Codul nou canonic” (can. I656-I670) adaptată la condiĠiile speciale existente
în Biserica noastră, prin îndeplinirea următoarelor acte procedurale:
a) Va lua un interogatoriu oral cât mai amănunĠit, insistând asupra
aspectelor care pot constitui elemente definitorii ale cazului, indiferent dacă au
fost sau nu invocate în cerere fiecăruia dintre cei doi soĠi a căror căsătorie se
judecă.
181
b) Va lua interogatoriul oral tuturor martorilor indicaĠi de părĠi úi celor
care în convingerea judecătorului pot aduce unele lămuriri, nu numai în
problemele de fapt, ci úi în ceea ce priveúte moralitatea úi mentalitatea părĠilor.
c) În funcĠie de persoanele care figurează ca martori úi de împrejurările
date, judecătorul unic va putea cere prestarea jurământului, va interoga
martorii, precizând doar cadrul juridic în care acĠionează, sau va purta o simplă
convorbire fără indicarea caracterului său oficial. Seriozitatea úi credibilitatea
celor afirmate de martori, Ġinând seama de împrejurările dificile în care se
anchetează cazurile, vor trebui apreciate cu multă prudenĠă úi competenĠă de
către judecătorul unic.
d) Va face apel la experĠi în problemele de impotenĠă sau boală mintală.
e) În limitele posibilităĠilor va consulta documente úi acte oficiale sau
private, sau va verifica prin martori textele din aceste documente invocate de
părĠi sau considerate de judecător ca semnificative pentru cauză úi care nu pot
fi consultate direct.
f) Înainte de începerea instruirii cazului va comunica defensorului
matrimonial de pe lângă tribunalul matrimonial diecezan acĠiunile pe care
intenĠionează să le facă, acesta putând participa, dacă consideră necesar, la
toate actele instruirii cazului, pentru a evita pe cât posibil, reluarea cazului în
fază de apel. De asemenea, va putea sugera judecătorului unic, efectuarea
tuturor acĠiunilor pe care le consideră necesare úi va putea participa activ, prin
întrebări, la toate fazele procedurii orale.
g) Defensorul matrimonial, nefăcând parte din prima instanĠă,
judecătorul unic va rămâne suveran în toate actele pe care le face, acceptarea
sugestiilor úi participării defensorului matrimonial fiind pentru el facultativă.
Acesta din urmă, dacă este nemulĠumit, va acĠiona în consecinĠă în faza de
apel, el făcând parte din instanĠa de gradul doi.
h) Judecătorul unic va consemna prin procesele verbale toate actele úi
fazele instrucĠiei, inclusiv depoziĠiile martorilor care după împrejurări, vor fi
date spre citire úi semnare acestora sau nu în care caz judecătorul va arăta
împrejurările úi motivele acestei omisiuni.
i) După terminarea instrucĠiei va citi părĠilor procesele verbale ale
anchetei, cerându-le să-úi expună din nou poziĠia faĠă de cauză úi va consemna
în scris elementele noi faĠă de cerere úi declaraĠiile iniĠiale.
j) Cântărind toate aceste elemente, judecătorul unic va lua o hotărâre pe
care o va consemna în scris. SentinĠa scrisă va cuprinde, pe lângă hotărârea ca
atare, motivaĠia ei de fapt úi de drept.
k) Judecătorul unic va comunica sentinĠa în scris părĠilor, înaintând
totodată dosarul cauzei preúedintelui tribunalului matrimonial diecezan.
l) Dosarul va cuprinde în mod obligatoriu:
– cererea supleantului;
– procesele verbale de instruirea a cauzei
182
– sentinĠa motivată.
12. În decurs de zece zile la comunicarea sentinĠei, partea interesată
poate face apel. Apelul va fi adresat judecătorului unic, care îl va preda
tribunalului matrimonial diecezan. Tribunalul matrimonial diecezan judecă
cazul în a doua instanĠă.
13. În cazul în care hotărârea primei instanĠe a fost pentru invaliditatea
căsătoriei, tribunalului matrimonial diecezan va judeca cauza în apel, din
oficiu.
14. Hotărârea primei instanĠe nu este definitivă úi executorie. În cazul în
care prima instanĠă s-a pronunĠat pentru validitatea căsătoriei, úi partea
interesată nu a făcut apel în termen de zece zile de la comunicarea sentinĠei,
hotărârea devine definitivă úi executorie, fără însă a se transforma în autoritate
de lucru judecat.
15. La cel mai scurt timp după primirea dosarului, dacă prima instanĠă
s-a pronunĠat pentru invaliditatea căsătoriei, sau, după depunerea apelului, dacă
prima instanĠă s-a pronunĠat pentru validitatea căsătoriei, dar în orice caz
înainte de trecerea a treizeci de zile de la acest termen, tribunalul matrimonial
se va întruni pentru judecarea cauzei.
16. Membrii tribunalului matrimonial care sunt rude sau afini până în
gradul al IV-lea cu părĠile din proces sau care au judecat cazul în prima
instanĠă, nu vor putea participa la proces, fiind înlocuiĠi cu asesori supleanĠi.
17. După citirea dosarului cauzei, alcătuit de prima instanĠă, în plenul
tribunalului, acesta va hotărî dacă este cazul să se refacă sau să se completeze
instruirea cauzei.
18. Judecarea cauzei exclusiv pe baza instrucĠiei făcute de prima
instanĠă consemnată în actele existente la dosar se va face numai dacă în acest
sens s-a luat o hotărâre cu unanimitate de voturi. Dacă defensorul matrimonial
sau alt membru al tribunalului va considera necesară completarea sau reluarea
instrucĠiei, se va însărcina unul dintre asesori cu aceasta.
19. Asesorul însărcinat cu instruirea cauzei va proceda după regulile
stabilite pentru prima instanĠă, defensorul matrimonial putând participa activ la
toate fazele instrucĠiei.
20. Actele făcute fără prezenĠa defensorului matrimonial, atunci când
acesta úi-a manifestat dorinĠa de participare sunt nule úi vor trebui refăcute în
prezenĠa sa.
21. După refacerea instrucĠiei úi citirea proceselor verbale respective în
plenul tribunalului, sau după hotărârea luată de a judeca cauza pe baza
dosarului întocmit de prima instanĠă, fiecare membru al instanĠei îúi va spune
părerea motivând-o. Părerea expusă în cadrul dezbaterilor nu este definitivă úi
nu înlocuieúte votul. Fiecare membru al tribunalului poate să-úi modifice, în
funcĠie de părerile úi concluziile expuse de ceilalĠi membri în úedinĠă, propria
sa părere până în momentul votului.
183
22. După terminarea dezbaterilor, se va proceda la vot. AbĠinerea de la
vot nu este permisă. Hotărârea se va lua cu majoritatea absolută.
23. În caz de paritate de voturi, hotărăúte votul preúedintelui, cu excepĠia
cauzelor vinculare, în care, la egalitate de voturi, căsătoria se va declara validă.
24. SentinĠa va cuprinde motivele de fapt úi de drept care au stat la baza
ei. Asesorul care a votat împotriva majorităĠii poate cere să se consemneze în
scris motivele care l-au făcut să adopte această poziĠie.
25. SentinĠa va fi comunicată în scris părĠilor interesate.
26. Împotriva sentinĠei tribunalului diecezan, se poate face apel în
termen de zece zile de la comunicarea sentinĠei. Apelul se adresează
tribunalului matrimonial diecezan care îl trimite împreună cu dosarul cauzei
forului mitropolitan ca a treia instanĠă.
27. În cazul în care forul de prima instanĠă s-a pronunĠat pentru
validitatea căsătoriei úi părĠile în cauză nu fac apel la forul de a II-a instanĠă,
sentinĠa rămâne definitivă. Dacă, însă, prima instanĠă s-a pronunĠat pentru
validitatea căsătoriei, iar forul de a doua instanĠă, în urma apelului, pentru
invaliditatea ei, defensorul matrimonial este obligat din oficiu să apeleze la
forul de a III-a instanĠă.
28. Prezentele reguli procedurale, Ġinând seama de facultăĠile date în
1948 úi cu titlul orientativ de „Noul cod canonic apusean”, reformulează,
adaptând la situaĠia specială în care ne găsim úi atâta vreme cât ne găsim în
această situaĠie, un domeniu restrâns úi specific al procedurii judiciare canonice
úi nu abrogă úi nici nu modifică celelalte norme din „Decretele conciliilor
provinciale”.
Eu, episcop Alexandru Todea, ordinarul diecezei de Cluj – Gherla,
văzând avizul favorabil al capitlului diecezan, dat cu unanimitate de voturi úi
consemnat în procesul verbal al úedinĠei capitulare din 13.II.1987, hotărăsc
aprobarea úi introducerea cu putere canonică a prezentelor reguli procedurale în
dieceza de Cluj – Gherla a Bisericii Române Unite cu Roma.
Alexandru Todea Reghin (lipseúte semnătura, n.n.)
5.XII. 1987.
Pentru conformitate, Tertulian Langa, vicar general,
preot Tertulian Langa
preot Matei Boilă.
Documentul nr. 12
Proces-verbal
încheiat azi 29.12.1987 în úedinĠa capitulară, fiind prezenĠi toĠi membrii
capitulului cu excepĠia Pr. N. Plăianu, plecat la Bucureúti. Pr. vicar general
Tertulian L. relatează despre atmosfera ironică úi contestarea întâlnită la
Oradea cu ocazia vizitei făcute, vizită prilejuită de aniversarea a 84 ani de la
naúterea Pr. Coriolan Tamâian, ordinarul diecezei Orazii Mari.
184
S-a amintit apoi problema listelor de ajutoare (alimente) care să fie
extinse úi la călugări úi săraci, ci nu numai la călugărite úi preotese.
Cu privire la plecările la Roma pentru studii, cei de la Oradea caută un
colegiu serios, urmând ca după clarificarea problemei să facă lista cu cei
propuúi pentru plecare.
S-au făcut propuneri ca plecările la Roma pentru studii să nu se facă
numai pe linie baziliană ci úi diecezană.
De asemenea s-au făcut propuneri úi pentru (postul de n.n.) paroh la
biserica Delle Coppelle din Roma, propuneri ce vor fi înaintate Mitropolitului
spre a alege úi aproba persoanele potrivite.
Pr. vicar general aminteúte că memoriul Pr. Valeriu Sima către
Preúedintele ğării în favoarea B.R.U. are două aspecte slabe:
– în procedură – nu consultă pe episcopi (politica bisericească o fac
episcopii);
– în fond – foloseúte tezele lui Lupaú, anti-greco-catolice, că unirea ar fi
fost un rău necesar,
Î.P.S. Alexandru a aprobat unele prevederi procedurale în cauze
matrimoniale úi regulamentul de funcĠionare a Tribunalului matrimonial,
prezentate de capitlul diecezei de Cluj – Gherla.
S-a discutat în continuare despre cazurile rezervate Sf. Scaun care ar
putea fi rezolvate de ConferinĠa episcopală.
Amintindu-se despre contractul (consensul) matrimonial s-a precizat că
pentru a fi taină (sacrament) trebuie să fie valid úi exprimat, neexcluzând un
element esenĠial al căsătoriei. De exemplu la protestanĠi căsătoria nu e
sacrament úi deci nu e căsătorie validă.
Mitropolitul Alexandru spune însă ca în condiĠiile noastre concepĠia
despre căsătorie e viciată úi nu trebuie să fim prea viguroúi. Proiectul de Statul
al Capitulului diecezan a fost dat spre studiu úi canonicilor onorifici, care în
general nu s-au arătat a fi de acord cu necesitatea unui statut úi deci n-au adus
contribuĠii, observaĠii sau completări.
Pr. Silviu Prunduú a distribuit membrilor capitlului 9 pagini de istorie úi
observaĠii la proiectul de statut al Colegiului Capitular, spre studiu.
Părintelui Sabin Dăncuú, membru Capitular, având paúaport pentru
plecarea la Roma, i s-a recomandat să facă cerere de vacanĠă pentru timpul cât
va fi plecat.
29.12.1987 Pr. Făgăraú.
Anexă la Documentul nr. 12

30.XII 1987
Înalt Preasfinte Părinte,
MulĠumesc din toată inima pentru îmbrăĠiúarea plină de dragoste úi
pentru urarea de AN NOU fericit. Întorc sorcovitul cu tot respectul úi cu toată
185
dragostea úi la mănunchiul urării primite de sărbătoarea Naúterii Domnului úi
de Anul Nou, atât din Ġară cât úi din străinătate. Le adaug úi pe ale mele
personale úi pe ale tuturor confraĠilor mei, legându-le cu panglica tricoloră a
credinĠei, speranĠei úi dragostei, faĠă de Dumnezeu úi Maica Preacurată úi faĠă
de Căpetenia Bisericii noastre prigonită dar binecuvântată.
Am rămas îngândurat úi îndurerat văzând grija úi preocuparea în
legătură cu problemele atinse úi mă simt îndatorat să vă dau câteva date úi
explicaĠii care să poată înlătura amărăciunea din suflet úi semnele de întrebare
pentru biserică.
AveĠi perfectă dreptate. „Pentru unitatea Bisericii noastre este absolut
necesar să rămânem la ceea ce am fost: CredinĠa catolică manifestată în ritul
nostru!”
Plecarea tinerilor baziliani la Roma în acest scop se face úi nu cu alte
intenĠii.
Despre acest lucru sunt convinse úi autorităĠile de stat care în legătură cu
plecarea lor au declarat: „ùtim cine pleacă! ùtim unde pleacă! ùtim ce fac
acolo! Aceasta înseamnă recunoaúterea Bisericii greco-catolice! Problema este
în studiu, să mai aúteptăm”!
Este de reĠinut faptul că în această perspectivă au deschis totuúi
posibilitatea plecării. Ioan Iosif Furtună este deja la Roma. Păr. Gavril Sabin
Dăncuú are paúaport úi bilet pentru 10 ianuarie, Teodor Teofil Costin úi-a făcut
úi înaintat dosarul, iar Ovidiu Orest Coúbuc a fost amânat de C.O.M. cu
motivarea că deocamdată nu se dau paúapoarte pentru RFG úi Italia.
ùtiĠi prea bine că anul trecut discutându-se posibilităĠile trimiterii de
tineri basiliani la Roma Păr. V.M. Ungureanu a adus mesajul Păr. General
Isidor Patrylo, că primeúte câĠi tineri trimitem numai să fie cu voturile făcute în
regulă. Dacă vor fi mai mulĠi să meargă úi un preot cu ei úi va deschide o secĠie
românească. Entuziasmul a fost mare s-a acĠionat în consecinĠă. Până la urmă,
după expedierea tabelului nominal úi confirmarea primirii Păr. Prof. Gheorghe
Marina a urgitat telefonic trimiterea valutei pentru drum. Generalul nu era în
Roma iar cei de la curie au răspuns că ei nu cunosc problema, manifestând
oarecare uimire úi nedumerire, úi Mons. J. Bukovski a spus apoi Păr. General
să trimită patru valute „să vedem dacă îi lasă să vină”.
MenĠionăm că úi Păr. Vicar T. Langa, Păr. General i-a spus să nu fie mai
mulĠi de treizeci.
Noi am stăruit să trimită cât mai multă valută ca să poată pleca cât mai
mulĠi. Nu treizeci, dar măcar zece. În acest scop a fost rugat Păr. Ungureanu să
depună stăruinĠă la Curie. Dar zice el „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul,
că te întorci cu el gol”. Abia s-a ajuns la 6 persoane, după ce noi ne-am luat
angajamentul că pentru spesele de călătorie vom celebra Liturghii. Rezultatul
se vede din scrisoarea Păr. General din 17 XI, cerând să acceptăm 350 ss
Messe pentru úase călătorii.
186
AveĠi perfectă dreptate: „Problema aceasta trebuia mai întâi rezolvată de
toată Biserica Unită, apoi să intre pe fir alte persoane”. Factum infectum în fieri
nequit! Nu s-a făcut aúa, deúi aúa trebuia să se facă. Păr. C. Tămâianu a început
povestea acum úapte sau opt ani cu trimiterea pe linie diecezană úi până în
prezent nu s-a rezolvat nimic. După ce, conform indicaĠiilor aduse de la Roma,
s-a adresat Mons. I. Robu la început a fost de acord pentru ca apoi să-i
comunice că nu poate trimite deoarece nici de la Iaúi úi nici de la Bucureúti nu
pleacă ca studenĠi în teologie ci ca simpli turiúti úi acolo rezolvă problemele.
CunoaúteĠi problemele cu trimiterea tânărului de la Bacău Pius Paul
Miclăuú, care după studiile terminate la Roma a fost trimis în noviciat în
Brazilia, iar după noviciat a fost numit profesor la un seminar bazilian. Acum
Păr. General comunică că în 12 nov. a fost hirotonit diacon înainte de Crăciun
va fi hirotonit preot. Sperăm că a úi fost. El rămâne la dispoziĠia Superiorilor
români din Roma, a Sfântului Scaun care de comun acord cu Conducerea
Ordinului vor hotărî ce întrebuinĠare să-i dea. Ne-am bucura extrem de mult
dacă am avea o indicaĠie în acest sens úi din partea Înalt PreasfinĠiei Voastre.
Aúa cum am amintit în nota comunicativă din 14 octombrie. Noi
membrii Ordinului pe măsura posibilităĠilor stăm la dispoziĠia Ierarhiei noastre
bisericeúti atât în Ġară cât úi în străinătate. Deci aúteptăm preĠioasele indicaĠii.
Vă asigurăm că sub nici un motiv nu vom îngădui ca membrii ordinului să se
îndepărteze de scopurile Bisericii Noastre úi de indicaĠiile Ierarhiei noastre úi a
Sfântului Scaun, faĠă de care avem vot special de ascultare.
AmintiĠi de o problemă gravă cu Ungureanu, pe care o vom căuta la
timpul potrivit. Nu sunt curios dar sunt foarte îndurerat că a generat „o
problemă gravă”. Fără îndoială nu doresc să fie numai discutată ci să fie úi
atenĠionat úi chiar pedepsit după faptă úi pentru a introduce ordinea úi disciplina
în Biserică. Serva ordinem et ordo servabit te.
După cât am înĠeles din scrisorile antecendente úi după cum v-am relatat
în 14 octombrie, el a fost solicitat să rămână la Roma de Mons. Arhiep. T.
Criúan. Căutând să-i ia locul unul dintre preoĠii fugiĠi, el úi-a exprimat părerea
că nu ar fi bine pentru a menĠine relaĠiile aúa cum sunt în starea actuală cu
statul român úi Sfântul Scaun úi a opinat pentru numirea la Delle Coppelle a lui
O. Coúbuc care avea chemare úi valută. În acest sens el s-a adresat prin telex
Dlui Nicolae Ilieú, care este cunoscut de Sfântul Părinte pentru apilarnilul úi
alte medicamente din apicultura sa pe care i le-a trimis cu ocazia atentatului, a
primit scrisori de mulĠumită úi a fost primit de Sfântul Părinte când a fost la
Roma. Eu v-am anunĠat de dorinĠa lui Ungureanu privitor la Coúbuc úi mi-am
exprimat părerea că nu ar fi bine, trebuind o altă persoană, la care fără îndoială
trebuie să vă gândiĠi în primul rând Înalt P.S. Voastră. În urma telexului Dl
Ilieú m-a întrebat telefonic cine este Coúbuc úi în ce fază se află cu actele
pentru paúaport. La observaĠia mea că eu nu-l cred potrivit mi-a răspuns: „Nici
mitropolitul nu-i de acord”!. Deci el cunoútea poziĠia Înalt P.S. Voastre.
187
În scrisoarea din 3 decembrie primită prin dl. Coja úi Fam. Ungureanu
în 24.XII, expune pe larg afacerile sale la Roma.
Azi am primit o NOTĂ telefonică de la Dna Ungureanu transmisă prin
fiul său GraĠian în care menĠionează: „Pentru ca eu să mă pot întoarce la vreme
acasă – adică în 7 februarie până când úi-a prelungit viza – Păr. Prunduú să
stăruie la Păr. Langa úi la Mitropolit să-l trimită pe Dăncuú cu scrisori de
recomandare, sau să trimită un alt preot ca eu să pot fi eliberat”. În acest scop úi
pentru o rezolvare potrivită binevoiĠi a dispune. Dăncuú va face ce i se va
spune, el personal doreúte numai o úedere de o lună, dar zice, dacă mi se cere
eu rămân cât se cere úi fac ce mi se cere pe măsura puterilor mele.
Mons. Cosma mi-a cerut să-i trimit doi tineri ca să-i pregătească, dacă
nu-i pot trimite un preot. Parcă eu aú putea-o face!? În acest sens au sosit
solicitări úi din U.S.A., dar bineînĠeles nu sunt de competenĠa mea.
În timp ce scriam Păr I. Deliman îmi comunică telefonic între altele:
„Te rog să comunici Î.P.S. Mitropolit că aútept răspuns la scrisoarea cu
problemele lăsate. Pe la mijlocul lui ianuarie voi merge după răspuns la Reghin
úi în acest sens l-am solicitat úi pe Păr. Vicar Langa. Voi pleca în vizită pe la
mai mulĠi colegi episcopi, unul în Asia úi aú dori să duc informaĠii autentice”.
Privitor la „Minune úi Taină” revin cu observaĠia: Nu este neapărat de
lipsă ca numele Î.P.S.V. să apară în publicaĠia de acolo, dar fără îndoială câteva
rânduri cu opinie favorabilă ar ajuta sau chiar ar determina publicarea. Faptul îl
văd în avantajul Bisericii noastre. Vă rog să binevoiĠi a mai reflecta asupra
acestei probleme. Singurul care mai poate acĠiona în această privinĠă este
Mons. Pamfil CarnaĠiu. Dacă socotiĠi potrivit binevoiĠi a scrie două rânduri!
Cum aflaĠi de cuviinĠă.
Păr. Dăncuú va pleca la Bucureúti în 8 seara luna ianuarie 1988. Cât
priveúte úederea lui la Roma pentru studii, dat fiind că este în Capitul úi
viceprovincial al Ordinului, am dori să cunoaútem úi indicaĠiile Î.P.S. Voastre.
Ungureanu amintea de necesitatea lui de a fi în Ġară. Noi spunem că nici el nu
este indispensabil aici, deúi foarte util, deci dacă aflaĠi de cuviinĠă i se poate
propune să rămână acolo mai mult timp.
Curia îl doreúte acolo pe Camil Peteu pentru pregătirea tinerilor úi
pentru alte probleme. BinevoiĠi a ne da o indicaĠie.
Cu aceasta închei pomelnicul atât de lung úi vă cer răbdare pentru
bunăvoinĠă.
Cu rugămintea restituirii anexez pentru lecturare:
1. Scrisoarea Păr. I Patrylo
2. Scrisoarea Păr. V.M. Ungureanu din 3 decembrie 1987
3. Extras din Românul Liber citat R.L. în scrisoarea anterioară, de care
am amintit în nota anterioară úi pe care azi l-am primit de la Oradea.
4. Scrisoarea Diac. Vasile Varga – hirotonit la iniĠiativa úi de P.S.S I.
Ploscaru, ca să fie utilizat în USA în care se află noua parochie română din
188
N.Y. (New-York, n.n.).
De încheiere vă cer iertare úi binecuvântare.
Devotat în Domnul úi Maica Sfântă, ieromonah Silvestru Augustin
Prunduú, OSBM.
Documentul nr. 13
Proces-verbal
încheiat azi 19.01.1988 în úedinĠă capitulară, fiind prezenĠi toĠi membrii
capitulului cu excepĠia Pr. N. Plăianu.
Pr. Silviu Prunduú dă citire interviului dat de Pr. Vasile Ungureanu unui
corespondent al postului de radio „Vocea Americii”, pe tema situaĠiei Bisericii
Catolice din România. Unele aprecieri făcute cu ocazia interviului au stârnit
nemulĠumiri úi comentarii, aúa că s-a pus problema de a estompa úi alte
nemulĠumiri, temperându-l pe V. Ungureanu úi motivându-i atitudinea în faĠa
celor ce-l contestă.
Plecarea Pr. Sabin Dăncuú în concediu cere completarea capitlului,
completare cerută úi de necesităĠile de activitate ale capitlului (se pot alege
până la 10 membrii).
Pr. Vicar T. Langa face istoricul naúterii proiectului de Statut al
Colegiului Capitular, amintind că au fost consultaĠi úi părinĠii L. Pandrea, E.
Popa úi N. Munteanu, canonici onorifici, care s-au arătat rezervaĠi úi n-au adus
contribuĠii, sugestii, observaĠii sau completări. Sugestiile úi completările aduse
de membrii capitlului au fost introduse în proiectul de statut redactat din nou.
În noua formă Proiectul de Statut al Colegiului Capitular a fost distribuit
membrilor capitlului úi Î.P.S. Mitropolit Alexandru pentru sugestii.
Pr. M. Boilă dă citire unor „Norme unitare de aplicare a unor canoane
privind disciplina sacramentului căsătoriei, pentru Biserica Română Unită
(nunc pro tunc).
19.01.1988 Pr. Făgăraú
Documentul nr. 14
Proces-verbal
încheiat azi 16.02.1988, în úedinĠa capitulară.
Au fost prezenĠi toĠi membrii capitlului cu excepĠia Pr. N. Plăianu plecat
probabil în Germania.
Pr. Vicar T. Langa relatează despre vizita făcută la Reghin. Î.P.S.
Alexandru a primit o scrisoare, în limba italiană, din Germania, în care se
exprimă nedumeriri cu privire la listele de ajutoare primite, liste ce s-au dublat
în ultima vreme.
Se cer liste noi aprobate de Î.P.S. Alexandru, liste ce să conĠină numai
preoĠi, văduve de preoĠi, călugări úi călugăriĠe. Separat va fi anexată úi o listă
189
cu săraci, orfani sau părăsiĠi.
Î.P.S. Alexandru e de părere că Regulamentul de funcĠionare a tribuna-
lului matrimonial úi „Unele prevederi procedurale în cauzele matrimoniale” să
fie folosit fără a fi promulgate úi date publicităĠii.
Pr. V. Ungureanu, întors de la Roma, este aúteptat să facă o vizită la
Reghin, unde ar fi bine să meargă însoĠit.
Punându-se problema reintegrării Pr. Aurel Pârjol care este într-o
situaĠie morală scandaloasă, s-a conchis necesitatea de a fi ajutat pentru a ieúi
din situaĠia în care se găseúte.
S-a discutat apoi programul rânduielii de înmormântare a Maicii Angela
care va avea loc joi 18.03.88 ora 13 la Cimitirul Central, cu participarea Î.P.S.
Alexandru.
Discutându-se cu Pr. Florian Virgil, s-a pus problema clarificării
situaĠiei lui: de cine aparĠine (el crede că de arhidieceză) úi în ce condiĠii
activează în dieceza de Cluj – Gherla.
Pr. Făgăraú
Documentul nr. 15
Proces-verbal
încheiat azi 9.06.1988 în úedinĠa capitulară, fiind prezenĠi toĠi membrii
capitlului cu excepĠia Pr. N. Plăianu ocupat cu plecarea în străinătate (în
Germania la rude).
Unicul subiect discutat a fost proiectul de scrisoare pe care ConferinĠa
Episcopală a B.R.U. urmează să o adreseze provinciei mitropolitane.
Pr. Vicar T. Langa dă citire proiectului de scrisoare, cerând ca cei
prezenĠi să facă observaĠii úi să aducă contribuĠii pentru îmbunătăĠirea
conĠinutului scrisorii.
S-au făcut următoarele observaĠii (contribuĠii):
– La partea istorică a scrisorii să se accentueze faptul că contribuĠia
Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) la înglobarea forĠată a Bisericii Române
Unite (B.R.U.) a fost deplină, Patriarhul Justinian úi-a însuúit toată acĠiunea
scuzând autorităĠile de stat. În plus decretul de desfiinĠare a B.R.U. a fost dat la
cererea Sf. Sinod al B.O.R.
– În lista episcopilor de la 1948 să fie amintit úi Î.P.S. Liviu Chinezu.
– Atitudinea nouă a autorităĠilor faĠă de B.R.U. a slăbit autoritatea
conducerii, aúa că prin scrisoare să se întărească autoritatea, precizând situaĠia
pseudoepiscopilor sfinĠiĠi de P.S. (!) Ioan Dragomir úi faptul că Î.P.S.
Alexandru Todea e mitropolitul B.R.U. ales úi confirmat de Sf. Scaun úi primit
de cler úi popor.
– Să se dea instrucĠiuni pastorale pentru noua situaĠie a B.R.U.
– Să fie circulară, nu scrisoare, cu formulele de adresare
corespunzătoare.
190
– Să se precizeze direcĠia de urmat în practicarea riturilor liturgice.
S-au făcut úi observaĠii cu privire la stil (stilistice), căutându-se o
exprimare cât mai clară.
9.06.1988 semnătura Pr. Făgăraú
Documentul nr. 16
Proces-verbal
încheiat azi 15.07.1988 în úedinĠa capitulară.
Au lipsit Pr. N. Plăianu plecat în străinătate úi Pr. NeamĠu neanunĠat.
Capitlul este informat asupra desfăúurării úedinĠei ConferinĠei Episcopale a
B.R.U. care a avut loc la Cluj-Napoca.
– Î.P.S. Chertes a transmis conferinĠei să nu se înceapă o altă problemă
până nu se lămureúte problema ierarhiei în B.R.U.: succesiunea episcopală úi
situaĠia celor trei pseudoepiscopi.
– Î.P.S. Ploscaru aduce în discuĠie problema sorei Ionela, problemă la
care Î.P.S. Mitropolit Alexandru dă explicaĠii amănunĠite.
– Participă cu o expunere Pr. Andercău úi cu propuneri Pr. Prunduú
Augustin Silvestru.
– Î.P.S. Ploscaru propune un scurt memoriu pentru autorizarea cultului
public al B.R.U.
– Pr. Matei úi Pr. Langa T. propun un proiect de cerere adresată
preúedintelui Ġării úi nu departamentului cultelor.
– Î.P.S. Mitropolit Alexandru urmează să redacteze scrisoarea circulară
úi memoriul către preúedintele R.S. România.
Cu privire la trimiterea de tineri pentru studii la Roma úi Paris, pr. Vicar
Langa T. dă citire unei scrisori către cardinalul Lurdusami (Lourdousami n.n.)
de la CongregaĠia Orientală úi către P. Cosma de la Paris, în privinĠa burselor.
Se aminteúte de o cerere veche a Pr. NeamĠu de a se retrage din Capitlu
úi din funcĠia de defensor matrimonial.
Se fac propuneri pentru lărgirea Capitulului úi cu următoarele persoane:
P. Zăgreanu, P. Oprea úi P. Nicula.
15.07.1988 semnătura pr Făgăraú
Documentul nr. 17
Proces-verbal
încheiat azi 27.09.1988 în úedinĠa capitulară, fiind absent Pr. N. Plăianu
plecat în străinătate.
Pr. Matei Boilă relatează despre o discuĠie cu autorităĠile civile care au
precizat printre altele că B.R.U. nu este interzisă, dar nici recunoscută oficial
nu este.
Părintele vicar Langa Tertulian prezintă documentele elaborate de
ConferinĠa Episcopală a B.R.U. Ġinută la Cluj-Napoca în 16.06.1988 úi anume:
191
– O scrisoare a ConferinĠei Episcopale adresată clerului úi poporului
dreptcredincios.
– O cerere către Preúedintele R.S.R. tov. Nicolae Ceauúescu pentru
recunoaúterea oficială a B.R.U., cerere care a fost semnată de toată conducerea
B.R.U. úi trimisă la Bucureúti.
– Textul scrisorii ConferinĠei Episcopale discutat în plenul conferinĠei a
fost definitivat de Î.P.S. Alexandru úi Ploscaru, úi urmează să fie difuzat – la
preoĠi úi credincioúi greco-catolici.
– la episcopiile romano-catolice
– în străinătate
– Se va aduna poporul pe grupe úi se va citi úi comenta textul scrisorii
ConferinĠei Episcopale a B.R.U.
După citirea Scrisorii în faĠa Capitlului s-au făcut unele observaĠii cu
privire la probleme insuficient clarificate sau care ar putea naúte întrebări cum
ar fi:
– cum se primesc preoĠii trecuĠi la ortodoxia neunită.
– insuficient clarificată situaĠia actuală a celor trei episcopi făcuĠi de
P.S. Dragomir Ioan.
S-a propus să se intervină în textul scrisorii dacă e posibil sau în afara
scrisorii să fie anexate completări úi precizări. S-a propus convocarea
Tribunalului matrimonial pentru discutarea cererilor existente, precizându-se că
P. NeamĠu, defensor matrimonial care a cerut demisia, rămâne până la numirea
altuia.
P. NeamĠu aminteúte că păstrarea Sf. Împărtăúanii prin case de către
călugăriĠe (care se împărtăúesc la Biserică) nu este legitimă nici prin Dreptul
canonic nici prin facultăĠile din 1948.
S-a propus repartizarea lectorilor úi a diaconilor la preoĠi care celebrează
cu public pentru a avea ocazia să slujească în treapta în care se găsesc, pentru
că promovarea în treapta următoare depinde úi de slujirea cu vrednicie în cea în
care se găsesc. Va trebui stat de vorbă cu următorii preoĠi greco-catolici ce
slujesc în ritul roman: Ungureanu Vasile, Virgil Florian, Aútilean Pantelimon,
Biriú Ioan (Felician, n.n.), Coúbuc Ovidiu, ùusman, Sabău Justin, Frâncu.
Ar fi bine ca participarea la liturghiile din case să fie stimulată prin
acordarea de indulgenĠe úi prin rugăciuni speciale pentru participanĠi.
27.09.1998 Pr. Făgăraú.
Documentul nr. 18
CĂTRE
ÎNTREAGA BISERICĂ ROMÂNĂ UNITĂ
IubiĠi fraĠi, preoĠi de mir,
IubiĠi fraĠi călugări,
192
Cuvioase surori,
IubiĠi credincioúi,
În toamna acestui an – 1988 – se împlinesc 40 de ani de când Biserica
Unită Română, a fost pusă într-o dilemă:
Integrarea sa în Biserica Ortodoxă sau:
Calea suferinĠei.
Biserica Română Unită cu Roma, a optat pentru calea suferinĠei. A optat
pentru acest drum. Archidieceza Blajului în frunte cu Administratorul ei
Apostolic, episcopul IOAN SUCIU, având alături de el pe Vicarul Vicariatului
din Bucureúti, Vasile Aftenie.
Aceiaúi cărare a străbătut-o úi Dieceza de Cluj – Gherla, în frunte cu
episcopul IULIU HOSU.
A acceptat suferinĠa Dieceza de Oradea, condusă de episcopul ei
VALERIU TRAIAN FRENğIU.
Acelaúi calvar l-a urcat úi Dieceza Lugojului, având îndrumător pe
episcopul ei IOAN BĂLAN.
Nici nu s-ar fi gândit altfel Dieceza de Baia-Mare, în frunte cu episcopul
ei, Mitropolitul ALEXANDRU RUSU.
ConútienĠi că Biserica se exprimă prin ei, nici unul nu a avut nici o
úovăire. ToĠi episcopii noútri au primit crucea úi úi-au urcat calvarul.
ToĠi aceútia, urmaĠi de majoritatea clerului de călugări, de călugăriĠe úi de
credincioúi au inaugurat, cu ajutorul HARULUI DIVIN, Calea românească a
Crucii au atins piscul Golgotei.
Fiecare dintre ei, ajuns în ultimele clipe ale vieĠii, a rostit în unire cu
ISUS“: Părinte, în mânile Tale îmi încredinĠez sufletul, Dieceza mea Ġara mea úi
lumea întreagă”.
Astfel:
VASILE AFTENIE a decedat în închisoarea din Văcăreúti, la 10 mai
1950.
VALERIU TRAIAN FRENğIU a decedat în închisoarea din Sighet la
11 iulie 1952.
IOAN SUCIU a decedat în închisoarea, din Sighet la 27 iunie 1955.
TIT-LIVIU CHINEZU a decedat în închisoarea din Sighet la 15 I 1955.
IOAN BĂLAN a decedat la 4 aug. 1959, la Mănăstirea Ortodoxă
Ciorogârla, unde avea domiciliul obligatoriu.
ALEXANDRU RUSU a decedat la închisoarea din Gherla la 9 mai
1963.
IULIU HOSSU a decedat la 30 mai 1970, în spitalul Colentina, unde a
fost internat din Mănăstirea Ortodoxă Căldăruúani, unde avea domiciliul
obligatoriu.
193
Sfântul Părinte de pioasă aducere aminte PAPA PIUS AL XII-lea, a
binecuvântat noua fază a Biserici Române Unite, care prin măsurile luate úi
aplicate sub autorităĠile staliniste din acea vreme, în colaborare cu Biserica
Ortodoxă Română, a fost trecută în ilegalitate úi suferinĠă, fiind împedecată, în
mare măsură să-úi îndeplinească divina misiune pastorală în sânul poporului
român.
În scrisoarea de binecuvântare a Sfântului Părinte, mai erau exprimate
următoarele:
PreoĠii cari au semnat trecerea la Biserica Ortodoxă au fost excomunicaĠi.
Atitudinea Bisericii Unite, faĠă de cei excomunicaĠi, va fi aceasta:
Cei cari au semnat trecerea la ortodoxie. sub PRESIUNEA FRICII vor fi
trataĠi cu blândeĠe:
Cei cari au acĠionat cu răutate úi cu zel în abaterea sufletelor de la
credinĠă, avută înainte de toamna anului 1948, vor fi trataĠi după rigoarea
canoanelor.
Pentru ca preoĠii greco-catolici să-úi poată desfăúura activitatea pastorală,
Sf. Părinte Pius al XII-lea a acordat facultăĠi úi la rit úi anume:
PreoĠii unui rit catolic împiedecat pot celebra în oricare din riturile
catolice neîmpiedecate. Dar úi acest lucru s-a lovit de dificultăĠi multă vreme,
singura modalitate de a activa public úi legal rămânând trecerea la Biserica
Ortodoxă, din fericire respinsă de majoritatea preoĠilor noútri,
Episcopilor Diecezani, Sf. Părinte le-a dat facultatea de a-úi găsi
înlocuitor cu titlul de SUBSTITUT, care să aibă deplină jurisdicĠie în dieceză.
Dacă episcopul a fost arestat prin surprindere úi nu úi-a putut numi substitut,
acest lucru 1-a făcut NunĠiul Apostolic GERÁLD-PATRIK O’HARA din
Bucureúti.
Substitutul odată numit, era obligat prin actul numirii să-úi numească úi
el urmaú, tot cu titlul de substitut.
Sf. Părinte PAPA PIUS AL XII-lea a socotit oportun să asigure
succesiunea episcopală, dispunând prin NunĠiul Apostolic GERALD-PATRIK
O’HARA, consacrarea întru episcopi fie a substitutului, fie a altui preot, dar cu
útirea substitutului. În consecinĠă între anii 1948-1950, au fost numiĠi úi
consacraĠi întru episcopi, în BISERICA UNITĂ ROMÂNĂ, următorii preoĠi:
1. PLOSCARU IOAN – pentru Dieceza Lugojului
2.DRAGOMIR IOAN – pentru Dieceza de Baia Mare
3. CHERTES IOAN – pentru Dieceza de Cluj – Gherla
4. HIRğEA IULIU – pentru Dieceza de Oradea
5. TODEA ALEXANDRU – pentru Arhidieceza Blajului, care cuprinde
úi Vechiul Regat.
6. CHINEZU TIT-LIVIU – pentru vicariatul din Bucureúti al
Arhidiecezei.
194
Cu privire la vicariatul din Bucureúti al Arhidiecezei, NunĠiul Apostolic
GERALD-PATRIK O’HARA. a dispus: Fără vreo măsură de ordin canonic,
Vicariatul Bucureútilor a fost încredinĠat spre administrare episcopului Ioan
Dragomir, pe timp cât acest episcop domiciliază în Bucureúti, ceea ce a fost în
vigoare din martie 1949, până în iulie 1950, câtă vreme Ioan Dragomir a locuit
în Bucureúti. Măsura aceasta a fost luată pentru că episcopul TIT-LIVIU
CHINEZU era arestat úi în al doilea rând, ca să uúureze munca episcopului
Alexandru Todea, care locuia în Ardeal.
Conform facultăĠilor date, în cazul morĠii episcopului Diecezan, care a
inaugurat calea crucii 1948, substitutul Diecezei interesate consacrat episcop, sau
neconsacrat devenea automat, fără nici o altă numire din partea Sf. Scaun
ORDINARIU, adică urmaú legitim cu toate drepturile úi îndatoririle
predecesorului decedat.
Respectând aceste facultăĠi date de Sf. Scaun, în Biserica Română Unită
n-au fost probleme în legătură cu transmiterea jurisdicĠiei de la episcopi care au
condus Diecezele úi bisericile până în 1948, la episcopii care au urmat după ei.
Pentru ca acest spirit să se continue úi menĠină, după eliberarea din
închisoare, în 1964, episcopii Ploscaru Ioan, Dragomir Ioan, HirĠea Iuliu,
Chertes Ioan úi Todea Alexandru, au convenit să nu consacre episcopi fără
mandat pontifical úi fără útirea celorlalĠi episcopi, în conformitate cu conciliile
noastre provinciale, care interzic episcopilor să consacre în secret, fără útirea úi
consimĠământul celorlalĠi, după cum nici Mitropolitul nu are dreptul să consacre
episcopi, fără consimĠământul episcopilor sufragani.
Contrar acestei înĠelegeri bazate pe dreptul canonic, care în can.1382
prevede că episcopul, care consacră vreun episcop, fără mandat pontifical,
precum úi preotul care acceptă să fie consacrat, cad în excomunicare latae
sententiae, s-a aflat în 1985, după moartea episcopului Dragomir Ioan, că trei
episcopi au fost consacraĠi în secret de către regretatul episcop, deúi acesta la 30
sept.1984, a declarat episcopului Ploscariu Ioan úi apoi episcopului Todea
Alexandru, că nu a consacrat úi nu va consacra pe nimeni.
Cei trei preoĠi consacraĠi de regretatul Dragomir Ioan sunt următorii:
1. CRISTIAN OCTAVIAN – nume schimbat oficial din Găinar
Octavian. Din punct de vedere al dreptului canonic úi al facultăĠilor date de Sf.
Scaun, episcopul Dragomir Ioan putea să-úi lase substitut în dieceza de
Baia-Mare, dar pentru ca acest substitut să poată fi consacrat episcop trebuia să
îndeplinească anumite condiĠii:
a) Să aibă mandat pontifical, conform can.l0l3, ori din informaĠiile de la
Roma, rezultă că nu a avut.
b) Consacrarea să fie făcută cu consimĠământul celorlalĠi episcopi,
conform Conciliului Provincial l cap. III pct. 3,dar această procedură canonică
nu a fost respectată.
195
c) Preotul ce urmează să fie consacrat, să fie celibatar, piedică împotriva
acestei prevederi fiind nu numai căsătoria religioasă, ci úi cea civilă. Or, Cristian
Octavian a încheiat o căsătorie religioasă úi cea civilă cu o călugăriĠă, după
hirotonirea sa ca preot. După această primă iregularitate, a contractat-o úi pe a
doua: consacrarea ca episcop, având un matrimoniu civil. .
d) Cristian Octavian a adoptat o fiică. Potrivit dreptului canonic – can.
110 – Fii[i] adoptaĠi după normele legilor civile se consideră fii[i] aceluia care
i-a adoptat. Această fiică adoptivă a produs un mare scandal, încheind căsătorie
civilă úi apoi religioasă, în faĠa unui preot ortodox, cu un bărbat care úi-a părăsit
soĠia úi copiii, ca după câĠiva ani să se reîntoarcă.
2) PAVEN IUSTIN a fost consacrat – zice-se – episcop de regretatul
Dragomir Ioan, pentru vicariatul Vechiului Regat cu centrul la Bucureúti.
Episcopul Dragomir nefiind Ordinariu al Blajului, de care aparĠinea vicariatul
Bucureútiului, nu avea nici un drept de a-1 consacra pe Paven nici ca ordinariu,
nici ca vicar de Bucureúti. Conform can. 1017: Episcopul nu poate conferi
ordine în afara propriei sale Dieceze, fără aprobarea episcopului diecezan. De ce
totuúi episcopul Dragomir Ioan i-a consacrat ca episcopi pe Cristian úi Paven?
Amândoi fac parte din congregaĠia sorei Ionela. Sora Ionela, care din
motive de neascultare a fost exclaustrată din congregaĠia Maicii Domnului, a
strâns în jurul ei diferite persoane, femei úi bărbaĠi cu care a format o congregaĠie
a cărei superioară se consideră. Episcopul Dragomir i-a consacrat pe cei doi de
mai sus la insistenĠele Ionelei, deoarece dorea să aibă episcopi în subordinea ei.
Argumentul principal al sorei Ionela de a se amesteca în problemele de
conducere a Bisericii, se întemeia pe niúte pretinse revelaĠii ale Maicii
Domnului, care de repetate ori s-au dovedit a fi false. Ori Biserica nu se poate
conduce după revelaĠii particulare, ca după drept, morală, teologia ascetică úi
mistică.
3) EMIL RITI a fost consacrat, în secret, ca episcop de către episcopul
Dragomir Ioan, deúi episcopul diecezei de Cluj – Gherla era în viaĠă, după cum
úi vicariatul Ordinariu Prunduú Augustin era în viaĠă úi conducea legitim această
dieceză. Mai facem cunoscut că Riti Emil, posedă o casetă pe care o prezintă ca
pe o dovadă că Episcopul Iuliu HOSSU, când era la Căldăruúani, i-ar fi transmis,
prin această casetă, jurisdicĠia pentru dieceza Cluj – Gherla. Pe baza acestei
jurisdicĠii prezumtive, episcopul Dragomir 1-a consacrat ca episcop fără útirea
celorlalĠi episcopi, cu 6 zile înainte de moarte lui. Dar Episcopul IULIU HOSSU
nu mai avea jurisdicĠie asupra diecezei sale, căci o transmisese substitutului său
înainte de a fi fost arestat: chiar dacă ar fi avut-o nu putea să o transmită altui
preot fără útirea substitutului. Punem o întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă fiecare
dintre episcopi ar fi consacrat în secret, fără útirea confraĠilor lor, câte trei, patru
episcopi? În legătură cu această problemă, vă comunicăm procedura noastră úi
atitudinea Sf. Scaun:
196
- La prima sesizare făcută telegrafic de către conducerea Bisericii Unite
Române, Sf. Părinte, a răspuns tot telegrafic conducerii bisericii noastre că, Sf.
Părinte nu recunoaúte ca episcopi pe cei trei preoĠi.
- La raportul înaintat Sf. Părinte prin p. Coriolan Tămâian, în Dec. 1985,
s-a comunicat conducerii Bisericii Române Unite, tot prin p. Coriolan Tămâian,
că Sf. Părinte nu-i recunoaúte pe cei trei preoĠi ca episcopi ai Bisericii Unite.
- Acelaúi lucru s-a. transmis verbal prin P. Tertulian Langa, F. Iosif
Sabău úi P. ùtef Bernard.
Cu data de 25 aug. 1986, episcopul Alex. Todea a comunicat preotului
Gh. Marian din Baia Mare úi P. Alex. Chindriú din St. Mare următoarele: „Vă
atrag binevoitoarea atenĠie să nu mai primiĠi agitatori úi agitatoare cu pretenĠia de
a conduce dieceza. In special fiind vorba de Cristean. Cu data de azi i s-a luat
dreptul de a mai celebra în dieceza Maramureúului. Pentru orientare, nu mai are
dreptul să celebreze ca preot nici în public, nici în particular. Oricine îl va
favoriza, dacă e preot va fi suspendat, iar dacă e laic va fi oprit de la Sf. Taine“
- Celor trei preoĠi în cauză: Cristian Octavian, Paven Iustin úi Riti Emil –
li s-a comunicat de către ConferinĠa Episcopală a Bisericii Unite Ġinută la 14
mart. 1986, că sunt opriĠi:
l. de a face uz în orice formă de titluri episcopale
2. De a exercita vreo funcĠie episcopală
3. De a pretinde sau de a accepta de la vreo persoană din clan sau dintre
credincioúi, respect úi ascultare.
4. De a exercita jurisdicĠia în orice dieceză.
5. De a se sustrage pe sine sau pe alĠii de la supunere úi ascultare, faĠă de
deĠinătorii cunoscuĠi úi canonic rânduiĠi ai puterii jurisdicĠionale.
6. De a hirotonisi vreo persoană în orice treaptă erarhică, fapt pe care îl
menĠionăm în mod deosebit úi îl oprim cu desăvârúire.
Nerespectarea întru totul a prezentei decizii atrage după sine suspendarea
„ipso facto” /prin însăúi faptul/ úi de la oficierea Sf. Liturghii a Sf. Taine úi a
tuturor serviciilor sacre.
Prezenta cenzură canonică se aplică tuturor preoĠilor care ar solicita acte
cu caracter episcopal de la susnumiĠii preoĠi. Se mai interzice oricărui credincios,
sub pedeapsa opririi de la Sf. Împărtăúanie úi de la alte slujbe sacre, rezervate
Ordinariatului Diecezan, să recurgă la susnumiĠii preoĠi pentru vreun serviciu cu.
caracter episcopal.
În 29.III.1987, Cristian Octavian s-a folosit de un răspuns la o felicitare
trimisă Sf. Părinte de dânsul úi în complicitate cu Paven, Chindriú úi Marian Gh.
a arătat în faĠa unor credincioúi úi în cadrul unei Liturgii, plicul cu útampila
Vaticanului, afirmând că scrisoarea e o dovadă de recunoaútere ca episcop.
La 2 aprilie 1987 Conf. Episcopală întrunită la Baia Mare a invitat pe
Marian Gh. să nu-1 mai primească pe Cristian Octavian să celebreze în casa
197
dânsului. Marian Gh. a semnat declaraĠia, acceptând această propunere, dar nu
s-a Ġinut de cuvânt.
În revista ROGATE ERGO nr. 5 din mai 1987, sub semnătura lui Panfil
CarnaĠiu, sunt publicate următoarele:
„Episcopii români uniĠi care conduc.în secret Biserica din România sunt:
Todea Alexandru, Ploscariu Ioan úi Chertes Ioan.
Regretatul episcop Ioan Dragomir, înainte da moarte, a consacrat în
secret, trei episcopi de rit oriental úi anume: Iustin Paven, ortodox convertit, Oct.
Cristian/ Găinaru/ úi Emil Reti. Noii consacraĠi nu fost recunoscuĠi de Sf. Scaun,
care a încredinĠat conducerea Bisericii Române Unite vechilor episcopi, care au
cerut celor trei să se considere simpli preoĠi".
În consecinĠă facem cunoscut tuturor preoĠilor, călugărilor, călugăriĠelor
úi credincioúilor din Biserica Română Unită cu Roma că cei trei – Cristian Oct.
Paven Iustin úi Riti Emil, consacraĠi în secret úi cu călcarea canoanelor, nu sunt
episcopi în nici o dieceză a Bisericii Române Unite. Pe lângă aceasta, fiecare din
cei trei în timpul celor 3 ani, a dat dovadă de o atitudine incompatibilă cu
demnitatea episcopală, deci nici unul dintre ei, nu va putea fi niciodată episcop
în Biserica Română Unită.
Atât preoĠii: Cristian Oct., Paven Iustin úi Riti Emil, cât úi preoĠii úi
credincioúii care au colaborat sau i-au favorizat în manifestarea pretinsei lor
calităĠi de episcopi pot obĠine ridicarea censurilor cuprinse în prezenta circulară,
dacă îúi renegă abaterile úi fac ascultare în faĠa autorităĠii eclesiastice.
competinte. PreoĠii, călugării, călugăriĠele úi credincioúii, nu îi vor putea
considera úi primi decât în calitate de simpli preoĠi.
Pentru orientarea preoĠilor, călugărilor, călugăriĠelor úi credincioúilor.
ConferinĠa noastră Episcopală comunică următoarele:
Biserica Română Unită cu Roma, are în fruntea ei corpul episcopesc, din
care fac parte úi ordinarii diecezelor care nu úunt consacraĠi ca episcopi, dar deĠin
jurisdicĠia în dieceză:
Astfel:
1.Arhidieceza Blajului: Episcop Alexandru Todea, vicar la Bucureúti: P.
Augustin Ciungan.
2. Dieceza Clujului: Episcop Ioan Chertes, dar fiind bolnav, jurisdicĠia
este exercitată de Episcopul Alex. Todea, Ordinariu, P. Tertulian Langa, Vicar.
3. Dieceza Lugojului: Episcop Ioan Ploscariu.
4. Dieceza Oradiei: P. Coriolan Tămâian, Ordinariu.
5. Dieceza Baia-Mare: P. Lucian Mureúan, Ordinariu.
Pentru viitor, în caz de deces al vreunuia din aceútia, sau în cazul de a
nu-úi putea exercita jurisdicĠia, aceasta va fi exercitată de urmaúii celor de mai
sus, desemnaĠi în mod canonic de către aceútia.
198
În fruntea acestei erarhii, Ġinând seama de tradiĠiile orientale úi pe temeiul
can.174 al Noului Cod Canonic, membrii conferinĠei Episcopale în calitatea lor
de reprezentanĠi ai diecezelor lor, l-au ales, la data de 14 martie 1986, pe
episcopul Alex. Todea ca Mitropolit al provinciei noastre Metropolitane. Clerul
úi credincioúii 1-au primit cu bucurie, iar Sf Scaun la (sic!, n.n.) confirmat.
Luând în considerare acestea, nimeni în afară de conducătorii legitimi stabiliĠi
mai sus úi aceútia numai în ipostaza de colegiu nu poate angaja nici unde úi faĠă
de nimeni, în vreun fel Biserica Română Unită, prin discuĠii, tratative sau
avansare de soluĠii úi propuneri cu privire la viitorul úi forma de existenĠă a
Bisericii Unite cu Roma.
DiscuĠiile cu privire la o eventuală rezolvare a problemei Bisericii Unite
cu Roma, sub forma ritului latin în limba română, trebuie să înceteze. Biserica
noastră a fost úi este catolică, dar îúi păstrează. identitatea de la 1700. Este
Biserică românească úi catolică de rit oriental. Ca expresie a acestei realităĠi,
fiecare preot al Bisericii noastre trebuie să celebreze Sf. Liturghie în ritul propriu
oriental úi să invite la aceasta pe credincioúii cari vor să participe. Facilitatea dată
de Sf. Scaun de a putea celebra în alt rit catolic, se referă la timpul în care, în ritul
propriu nu era posibil. Acum este posibil. PreoĠii Gr. Catolici pot celebra în ritul
latin pt. credincioúii aparĠinând legitim acestui rit, dar cu aprobarea parohului
interesat. Orice schimbare individuală de rit este condiĠionată de aprobarea
expresă úi nominală a Sf. Scaun.
Atât credincioúii gr.cat. cât úi preoĠii riturilor catolice ce ne împedică
(sic!), precum úi preoĠii ortodocúi, trebuie să útie că administrarea, respectiv
primirea Sf. Sacramente, nu schimbă apartenenĠa rituală sau confesională a
beneficiarului, el rămânând în mod firesc membru al comunităĠii din care face
parte prin origine úi la care ar fi cerut asistenĠă spirituală dacă nu ar fi intervenit o
stare de necesitate. Nici un credincios al Bisericii Române Unite, nu are dreptul
să exercite vreo presiune asupra slujitorilor ritului neîmpiedecat, spre a le obĠine
serviciile. Aceútia pot acorda în mod legitim asistenĠa spirituală úi sacramentală
solicitată, dar trebuie să o facă în mod liber, úi în măsura în care conútiinĠa
catolică îi îndeamnă la aceasta.
Modificarea statutului cu privire la. rit, organizare bisericească, disciplină
canonică úi apartenenĠă dependentă de vreo altă autoritate bisericească decât cea
nemijlocită a Sf. Scaun, nu se poate face decât prin un nou Sinod, în frunte cu
corul episcopesc legitim, Sinod al cărei lucrări să fie validate de Sf. Scaun. Orice
altă procedură constituie o gravă eroare canonică úi este lovită de nulitate în toate
efectele ei. Credincioúii Bisericii noastre pot participa la orice slujbă catolică în
orice limbă, atunci când credincioúilor noútri nu le stă la îndemână să participe la
Liturghiile celebrate în ritul propriu úi nici la cele altui rit catolic, ei îúi pot
satisface obligaĠia de poruncă ascultând cu evlavie Liturghia la posturile de
radio.
199
PreoĠii úi credincioúii Bisericii noastre, indiferent de apartenenĠa lor
diecezenă, au datoria să se supună normelor canonice úi disciplinare stabilite de
autoritatea competentă pe teritoriul unde ei domiciliază o perioadă determinată
de timp.
Credincioúii Bisericii noastre care din motive de necesitate frecventează
ceremoniile ritului latin, se pot supune normelor de disciplină a posturilor úi
sărbătorilor acestui rit.
Fiecare preot, precum úi laicii pregătiĠi, sunt îndemnaĠi să asigure
cateheza úi instrucĠia religioasă a credincioúilor în mijlocul cărora i-a aúezat
D-zeu.
Solidaritatea, disciplina canonică, unitatea de acĠiune úi comuniunea în
rugăciune sunt determinante în propăúirea Bisericii noastre.
Toate cele de mai sus obligă în conútiinĠă.
Cerem ca Sf. Spirit, ca prin cele úapte daruri ale Sale, să ne lumineze úi
pe mai departe pe cărarea vieĠii, iar Mijlocitoarea D-na anului Marian
/1987-1988/ să ne ocrotească în atitudinea noastră, faĠă de Sf. Treime, faĠă de
capul Bisericii, faĠă de Stat, faĠă de conducerea Bisericii Române Unite cu
Roma, faĠă de familie, faĠă de săraci, faĠă de credincioúii noútri. Aúa să ne
comportăm úi aúa să cultivăm relaĠiile dintre noi, încât salutul nostru liturgic
„CHRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU“ să exprime cea mai sfântă realitate a
vieĠii noastre, al cărui fir a tors, de 40 de ani, în spiritul chemării pe care ISUS a
dat-o Bisericii Unită cu Roma.
Dată în ConferinĠa Episcopală a Bisericii Unite Române, la Cluj-Napoca,
în data de 16 iunie 1988, sub patronajul Prea sfintei Treimi a lui ISUS úi a inimii
Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria-Maica Bisericii.
Blaj/ Reghin/ Alexandru Todea
Lugoj, Ioan Ploscariu
Cluj – Gherla, Alexandru Todea,
Tertulian Langa, vicar
Oradea – Coriolan Tămâian
Baia Mare – Lucian Mureúan
Pentru conformitate, ss. P. Tertulian Langa
Documentul nr. 19
Proces-verbal
încheiat azi 11.10.1988 în úedinĠa capitulară, de la care lipseúte Pr. N.
Plăianu plecat în străinătate.
Părintele vicar Langa T. relatează despre vizita făcută Î.P.S. Mitropolit
Alexandru, vizită în care a fost însoĠit de Pr. Silviu Prunduú.
La Reghin s-au cerut precizări úi lămuriri la următoarele probleme:
1. Există categorii de preoĠi ce-au slujit în Biserica Ortodoxă neunită,
200
neamintite de Scrisoarea ConferinĠei Episcopale. Pentru toĠi se cer următoarele
lucruri:
– să primească dezlegare condiĠionată de la excomunicare în spirit de
umilinĠă;
– să lase testament să fie înmormântaĠi cu preoĠi catolici.
– să rupă orice comuniune in sacris cu preoĠii ortodocúi neuniĠi.
2. Cu privire la cei trei pretinúi episcopi greco-catolici se face precizarea
că sunt excomunicaĠi după canoane, dar că excomunicarea se poate ridica dacă
se supun ierarhiei legitime úi regretă abaterile.
3. La întrebarea că există dovadă că sora Ionela a insistat să se facă
episcopi s-a răspuns că există.
4. CongregaĠia sorei Ionela e aprobată úi se află sub ascultarea
episcopului locului.
5. În ritul romano-catolic se poate celebra numai pentru credincioúi care
aparĠin legitim acestui rit cu aprobarea parohiilor lor.
6. Ascultarea liturghiei la Radio Vatican este preferabilă liturghiei
ortodoxe.
Pr. Langa T. aminteúte de propunerea semioficială ce i s-a făcut de a
sluji pe altarul Bisericii Piariútilor la care a răspuns că este de acord în ritul
propriu úi cu aprobarea episcopului, ceea ce înseamnă că e de acord úi
episcopul romano-catolic.
S-a constituit o grupă de preoĠi cu probleme mai delicate (proveniĠi din
Ortodoxie sau cei ce celebrează numai în ritul romano-catolic) care se vor
întâlni cu Î.P.S. Alexandru pe str. Gheorghe Lazăr nr. 20, miercuri 19.10.1988,
în vederea difuzării Scrisorii ConferinĠei Episcopale a B.R.U.
Pr. Langa T. propune sau completarea úi activizarea capitului, sau
dizolvarea lui, propunere la care s-a răspuns că e bine să rămână acest sfat al
Bisericii.
La Reghin s-a pus úi problema terĠiarilor Ordinului Bazilitan, precum úi
problema lanĠului de adoraĠie perpetuă în întreaga Biserică Română Unită.
Documentul nr. 20
Proces-verbal
Încheiat azi 25.10.1988 în úedinĠa capitulară, în lipsa Pr. N. Plăianu
plecat în străinătate.
P. vicar Langa Tertulian precizează că au fost nemulĠumiri între preoĠii
care n-au fost invitaĠi la întâlnirea cu Î.P.S. Alexandru din 19.10.1988 de la
Cluj-Napoca, str. Gheorghe Lazăr nr. 20. Se vor face precizări că n-au putut fi
invitaĠi toĠi din cauză de spaĠiu, invitându-se în primul rând preoĠii cu
„probleme”.
S-a fixat o nouă întâlnire cu o altă grupă de preoĠi pentru difuzarea
201
Scrisorii ConferinĠei Episcopale, pentru data de 28.10.1988, în prezenĠa
Capitului diecezan.
În vederea cumpărării unei case pentru folosul B.R.U. s-a pus problema
procurării fondurilor necesare prin contribuĠia preoĠilor sau eventual din
străinătate.
Să se propună Î.P.S. Alexandru spre aprobare un text (liturghier) al
Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur prescurtat (după aprobările din 1948, care să
fie folosit de toĠi preoĠii spre uniformizarea slujirii liturgice). Aceasta în prima
etapă. În etapa următoare urmând úi reforma lingvistică a textului liturgic.
În vederea completării Capitului se va lua legătura cu Horică Munteanu,
Ioan Botiza úi cu preoĠi din Dej care să-úi aleagă un reprezentant în Capitlu.
S-a discutat cererea de retragere din Capitlu a P. NeamĠu. Cu toată
dorinĠa membrilor Capitului că P. NeamĠu să mai rămână în Capitlu úi ca
defensor matrimonial în Tribunalul matrimonial, dânsul a rămas pe lângă
cererea făcută, adică pentru retragerea care nu i se poate refuza. P. NeamĠu dă
citire unei scrisori a d-nei MăriuĠu care propune o familie spirituală „Familia
Trinitară”, din grupe de 3 persoane, după modelul Sf. Treimi, cu funcĠii úi
virtuĠi specifice. Scrisoarea va fi înaintată Î.P.S. Alexandru.
Pr. Gorcea propune să se ia legătura cu PreasfinĠitul Robu pentru
problema tinerilor care să plece la studii la Roma.
Documentul nr. 21
Proces-verbal
încheiat azi 9.12.1988 în úedinĠa capitulară, lipsind Pr. N. Plăianu úi Pr.
S. Prunduú, primul plecat în străinătate úi al 2-lea retras, pentru reculegere până
la Crăciun.
Pr. Munteanu (Horea, n.n.), invitat, este rugat să accepte să facă parte
din Capitulul diecezan, rugăminte acceptată.
P.S. Robu de la Bucureúti transmite observaĠii, aduse din străinătate, cu
privire la unele lucruri din B.R.U. úi anume:
– să nu se hirotonisească preoĠi din străinătate
– să nu se hirotonească persoane nepregătite sau nedemne.
– să se facă cunoscută ConferinĠa Episcopală a B.R.U. úi celorlalĠi
episcopi catolici din Ġară.
S-a hotărât în cadrul Capitului ca promovările în treptele ierarhice să se
facă cu avizul capitului diecezan.
Î.P.S. Ploscaru ne atrage atenĠia că nu e bine să fie promovaĠi în
canonicat preoĠi care au trecut la ortodoxia neunită úi apoi au revenit. În ce
priveúte achiziĠionarea la Dej a unei case pentru capelă au apărut dificultăĠi cu
privire la proprietar úi posibilitatea de a transcrie casa, proprietarul dorind să
plece definitiv în străinătate.
202
Pentru completarea capitului au fost propuúi Pr. Pop Grigore úi Pr.
Breharu Gheorghe.
Pentru completarea Tribunalului matrimonial au fost propuúi P. David,
P. Munteanu, P. Gorcea.
S-a propus să se trimită Pr. Silvestru Prunduú o scrisoare de felicitare
din partea Capitului cu ocazia aniversării a 50 ani de preoĠie.
9. 12.1988 Pr. Făgăraú,
Documentul nr. 22a

4 ianuarie, 1989
Dragă Matei,
Îmi pare foarte rău că ne-am dovedit amândoi incapabili să discutăm
civilizat. De aceea, m-am hotărât să-Ġi scriu, mai ales pentru că, în felul acesta,
o să-mi cristalizez în sfârúit, pe hârtie, o mulĠime de gânduri care mă frământă
de multă vreme, în legătură cu ritul nostru.
M-ai nedreptăĠit, pentru că eu nu gândesc deloc asemenea grupului
Ungureanu, Veta úi ceilalĠi, mulĠi... Am înĠeles perfect ce-ai vrut să spui: pentru
mine, ca úi pentru ei, Biserica se confundă cu ritul. Dar nu-i adevărat. Adă-Ġi
aminte de ce am spus înainte de a începe lecĠiile de istorie, când am vorbit de
cele cinci fiinĠări ale Bisericii, care se contopesc în realitatea ei comunitară,
una úi nedespărĠită: ierarhică, sacramentală, cultică (rituală), istorică, juridică.
Problema adevărată nu e care rit ne place, unora úi altora, problema e ce
însemnează ritul în concepĠia noastră despre Biserica noastră.
Pentru Pr. Ungureanu úi alĠii ritul nu e decât o haină, o cămaúă
exterioară, un stindard (zice Pr. Munteanu), o formă în ultima analiză, care
poate fi, fără pierdere esenĠială, schimbată cu alta. Nu e o componentă esenĠială
a Bisericii noastre, nu o defineúte, nu face parte din identitatea ei.
Pentru mine, dimpotrivă, cred că:
1) Ritul oriental, în primul rând, nu poate fi schimbat cu aceeaúi uúurinĠă
cu care a fost schimbat ritul roman. Pentru că este extrem de vechi, rădăcina lui
urcă până la Sf. Iacob cel Mic, episcopul Ierusalimului. Ritul oriental face parte
din clasicitatea creútină úi este, după cum a spus Pr. Sabin unul din izvoarele
tradiĠiei.
Aúa că nu-i deloc totuna dacă ne rugăm pe textele lui sau pe texte făcute
azi de cineva, oricât s-ar crede el de inspirat. Mie nu mi-e totuna.
Interesul Bisericii catolice universale este ca prin noi úi prin ceilalĠi uniĠi
să-úi integreze úi să-úi păstreze, ca pe o comoară proprie (la care are dreptul,
fiind universală) acest izvor al tradiĠiei úi această întruchipare peste veacuri a
clasicităĠii creútine, care este ritul oriental.
2) În istoria neamului nostru din Ardeal, ritul („legea” cum îl numeau
strămoúii) a fost păstrătorul credinĠei. Nu o simplă haină, ci păstrătorul
credinĠei! Nu ne putem lepăda acum de el, pentru că nu ne place sau pentru că
203
trebuie să suferim pentru el. Ritul oriental are o valoare dogmatică,
apologetică. Cele mai puternice argumente, de ordin bisericesc, pentru
adevărurile de credinĠă catolică, se găsesc în textele noastre rituale.
3) Ritul nu e o simplă haină, ci comunică o viziune mistică religioasă,
un fel de a fi pe plan mistic. Dacă îl pierdem ne pierdem frumuseĠea proprie.
4) Ritul este în prezent o adevărată piatră de poticnire, atâta vreme cât
îl păstrăm, pentru duúmanii noútri (ortodocúii adversari ai unirii úi guvernul).
Nu ne persecută pentru că suntem catolici în credinĠă, nici chiar, la ora actuală,
pentru legătura noastră obligatorie cu Roma, nici pentru istoria noastră proprie
(dovadă cărĠile pe care le scot ca să arate importanĠa istorică úi culturală a
Blajului), nici pentru ierarhia noastră legitimă (sunt convinsă că îl respectă pe
Î.P.S. Todea mai mult decât pe oricine úi n-ar dori să trateze cu altul, nici n-ar
fi în interesul lor), deci nu ne persecută pentru ierarhia noastră legitimă, nici
pentru administraĠia noastră bisericească autonomă, nici pentru canoanele
noastre greceúti. ùtiu foarte bine că toate acestea sunt aspecte esenĠiale ale
Bisericii noastre úi că Biserica noastră nu se confundă numai cu ritul ei
oriental. Dar adevărul este că suntem persecutaĠi numai pentru că reprezentăm
unitatea dintre catolicism úi ritul oriental. Ceea ce nu le convine
ortodocúilor, mai ales, nu e că suntem catolici în credinĠă, nici că avem un
Mitropolit la Blaj. Ceea ce nu le convine este că avem acelaúi rit cu ei úi că
semnificăm unirea tradiĠiei orientale cu Roma úi universalitatea Bisericii sub
aspectul, nu numai teologic-dogmatic, ci úi ritualistic. Asta nu le convine. ùtiu
că schisma nu s-a făcut pentru rit. Motivele pentru care s-a făcut nu mai există
astăzi. S-au înlocuit cu altele. Dar există, în schimb, astăzi, mai ales la
ortodocúii români, o conútiinĠă a valorii superioare legată de rit: ei se simt
justificaĠi prin ritul lor (prin legea lor), adică prin clasicitatea creútină care a
rămas moútenirea lor de drept. ùi de aceea, nu pot suferi situaĠia creată prin
unirea noastră. Această situaĠie este pentru ei un necontenit afront. Cu cât
suntem (mai precis am fi) mai genuini în tradiĠia noastră orientală, cu atât
le-am părea mai nesuferiĠi.
De aceea sunt convinsă că orice soluĠie le-ar conveni, cu condiĠia ca să
ne schimbăm ritul. (Parcă-l aud pe Coúbuc: „Fie-a voastră-ntreaga Ġară / ùi de
cereĠi, vă mai dăm / Numai daĠi-ne voi graiul / Neamului – respectiv, daĠi-ne
voi ritul vostru) Cred că n-ar avea nimic împotrivă, nici ortodocúii, nici
guvernul, dacă am primi legalitatea, păstrându-ne toate celelalte caracteristici
ale noastre esenĠiale (credinĠa catolică, ierarhia noastră...), în afară de ritul
oriental.
Eu îĠi spun sincer că sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să rămân legată
până la moarte, de Biserica în care m-am botezat, chiar dacă úi-ar schimba ritul.
Dar asta nu însemnează că m-aú mai simĠi prea bine în ea. Mi s-ar părea că
toată rezistenĠa noastră a fost zadarnică, dacă ne-am trezi pe braĠe cu un rit
roman (alternativa cea mai bună, totuúi), sau, mai rău, cu un rit oriental
204
masacrat până la ne mai cunoaútere sau ceea ce ar fi culmea, cu un rit
„daco-roman” (unii au vorbit úi despre asta), măsluit ad hoc, care să ne ducă cu
hibridizarea până la limita absurdului.
Tu spui mereu că ritul trebuie reformat, tocmai pentru că îl iubim, ca
să-l facem accesibil publicului de azi. Mereu am vrut să-Ġi răspund în scris la
această părere, pentru că niciodată nu reuúesc să vorbesc civilizat cu tine în
legătură cu problema reformei ritului.
Eu nu cred că trebuie reformat, în primul rând, pentru că orice reformă,
când se atinge de ceva clasic, mai degrabă strică. Dovadă liturghia experi-
mentală la care au ajuns, până la urmă, grupul de reformatori din Cluj, intrată
în competiĠie cu ritul latin (ca să fie la fel de scurtă ca úi acela) úi cu
publicaĠiile româneúti de azi, ca să aibă o limbă la fel de neologică úi de
modernă ca úi ele. Din punct de vedere stilistic este un mozaic de termeni
ultra-moderni alături de expresii arhaice.
În al doilea rând, ritul nostru nu trebuie reformat... „pentru că e bun”
(aúa mi-a spus Î.P.S. Alexandru).
Ceea ce aú crede că trebuie este ca să fie adaptat, nu reformat, nu
schimbat. Adaptat, cu supleĠe, în aúa fel, încât să nu se piardă nimic din textul
propriu zis ritualistic (numai acesta contează, ca expresie de clasicitate creútină
úi ca izvor al tradiĠiei), pe de o parte, úi să se dea, totuúi, pe de altă parte,
satisfacĠie transformărilor de ordin psihologic, care s-au petrecut în popor úi
care îl fac incapabil să urmărească întotdeauna un rit prea lung.
Cum ar putea fi posibilă o asemenea adaptare paradoxală, care să
împace, vorba ceea, úi capra úi varza?
M-am gândit mult úi cred că e posibilă pe baza a două principii:
1) Principiul păstrării integrităĠii textului ritualistic pe plan
comunitar, nu neapărat úi la nivelul tuturor manifestărilor cultice, considerate
izolat.
Să mă explic: dacă biserica adoptă două formule ritualistice, una so-
lemnă úi completă, una prescurtată, permiĠând practicarea lor după împrejurări
sau în limite prescrise, atunci pe plan comunitar integritatea e salvată, chiar
dacă parohii, în cazuri individuale, aplică, oricât de des, formula scurtă.
Important este ca formula completă să nu înceteze a fi utilizată, deci vie, în
limitele prescrise de Biserică (eventual úi în comunităĠi călugăreúti). Absolut
mistic vorbind, ar ajunge dacă o singură liturghie completă s-ar oficia pe an,
pentru ca integritatea să fie menĠinută pe plan comunitar.
Diversificările úi adaptările ar putea merge, în acest sens, chiar cu mult
mai departe, aplicând de ex. principiul alternanĠei libere a textelor sau
distribuind la mai mulĠi concelebranĠi rugăciunile de taină legate de aceleaúi
moment liturgic. Pentru popor, Sf. Liturghie ar fi astfel mai scurtă, fără ca, de
fapt, să se piardă ceva din textul ei înaintea altarului veúnic.
2) Al doilea principiu este principiul micilor adaptări formale, care,
205
fără să modifice nimic esenĠial, introduc totuúi în rit o ordine, o esenĠializare,
deosebit de plăcută úi de utilă pentru popor.
Aceste mici adaptări formale ar putea fi, de ex., următoarele:
a) simplificarea úi reforma muzicală. Interzicerea practicării isonului
(cântarea prelungă a vocalelor), atât de des practicat de cântăreĠii din strană,
isonul fiind o adevărată maltratare a textului, care face imposibilă participarea,
cu mintea, la rugăciunea cultică. Isonul le mai face multora impresia că li se
zgârâie nervii cu o perie. Am auzit pe unii spunând că nu vor să asiste la o
liturghie orientală, ca să nu păcătuiască. ÎntrebaĠi mai de aproape, putem afla că
ceea ce îi aduce în stare de păcat este isonul. Unii îl numesc „behăială”, alĠii
„lălăială”.
Să se simplifice deci linia melodică până la o simplă lectură cântată
pentru unele texte (fără nici o cântare pentru altele, de ex. pentru rugăciunea
dinainte de cuminecare). Să se cânte cu adevărat doar superbele noastre imnuri
(„VeniĠi să ne închinăm...”, „Sfinte Dumnezeul...” ú.c.), dar nu de toată lumea,
ci de coruri úcolite. Muzica bisericească orientală corală nu este o muzică
simplă pentru popor, cum este de ex. imnul Marian „Fecioara la munte...” Este
o muzică foarte rafinată, de mare úi înalt stil. Dacă nu se poate cânta cum
trebuie mai bine să nu se cânte deloc. Aceste adaptări de ordin muzical fără să
se atingă de esenĠa ritului (care este textuală), ar avea o influenĠă enormă
asupra capacităĠii de participare a poporului;
b) suprimarea repetiĠiilor, peste tot unde se poate; repetiĠiile sunt foarte
greu suportate de popor. Nici această adaptare nu se stinge de integritatea
textuală propriu zisă, dar efectul ei psihologic ar fi foarte puternic;
c) o nouă traducere a textelor rituale după originalul grecesc, dar o
traducere făcută de specialiúti, de filologi, nu de preoĠi. PreoĠii să facă revizia
teologică a textului. Traducerea în sine trebuie realizată de oameni de meserie.
Pentru că aúa după cum e adevărat că „pentru cine nu-i cioban, toate oile sunt
la fel”, tot astfel „pentru cine nu-i filolog toate cuvintele sunt la fel”.
Limba română literară de astăzi a atins o asemenea perfecĠiune úi
maturitate, încât se poate face o traducere perfect fidel, dar cu evitarea
parafrazelor úi decalcurilor, inevitabile altădată. Se poate realiza astăzi o
esenĠializare a textului tradus, prin limbă, fără sacrificarea poeziei. În felul
acesta, textul ar deveni mai scurt, rămânând totuúi integral. Dar nu numai mai
scurt, ci úi mai plăcut, mai accesibil, mai uúor comunicabil, ceea ce ar crea
impresia psihologică de „mai scurt”. Fără să-úi dea seama pentru ce, poporul ar
avea impresia că s-a scurtat liturghia, numai pentru că limba a devenit mai
onctuoasă úi mai limpede;
d) interzicerea formală a tuturor adausurilor la textul ritualistic odată
stabilit. Datorită practicii îndelungate a ritului roman, există azi preoĠi úi
credincioúi care cred că nu s-au rugat destul úi nu s-au rugat bine dacă nu
adaugă la Sf. Liturghie rugăciuni împrumutate din practica apuseană. Rezultă
206
din punct de vedere stilistic un monstru hibrid, pentru că rugăciunile
occidentale au mai toate un caracter catehetic úi explicitant, cu totul opus
caracterului dogmatic, mistic, condensant, mai degrabă sintetic, decât analitic,
al ritului bizantin. De ex. sunt unii care adaugă la Sf. Liturghie o rugăciune
lungă de ofertă personală, în stil apusean, uitând că au spus, cu câteva minute
înainte, în textul liturghic propriu zis: „pe noi înúine úi unul pe altul úi toată
viaĠa noastră lui Cristos Dumnezeu să i-o dăm.” Nu se poate formulă de dăruire
mai sintetică úi mai perfectă.
Din păcate, se pare că tendinĠa de a face la infinit adausuri, este
specifică în orientul nostru. Cred că aú putea arăta care este explicaĠia stilistică
pentru această tendinĠă. Dar nu e cazul s-o fac acum. Destul că tendinĠa aceasta
nu poate fi combătută decât cu interdicĠia formală, pentru oricine, de a face
adausuri ad hoc la textul ritualistic odată stabilit. În felul acesta, mulĠi ar
descoperi că liturghia noastră e mai scurtă decât o útiau, deúi nu s-a útirbit
nimic din textul tradiĠional;
e) InterdicĠia formală de a combina Sf. Liturghie cu alte oficii (prohod,
sfinĠirea casei, utrenie, vecernie...).
Cei care procedează în felul acesta cred că ridică valoarea unui act
ritualistic, dacă îl combină cu Sf. Liturghie. În realitate, însă, obĠin un efect
psihologic invers; influenĠa reciprocă e negativă, de micúorare a specificului
oficiului respectiv úi de banalizare a Sf. Liturghii; plus o încărcare psihologică
a poporului.
Trebuie respectată autonomia fiecărui oficiu, cu scopul lui propriu, chiar
dacă nu sunt toate oficiile la fel de importante, după cuvântul Domnului: „pe
acestea să le faceĠi úi pe acelea să nu le lăsaĠi”. De aici rezultă că cele mai mari
nu câútigă nimic din înghiĠirea celor mai mici. Fiecare oficiu îúi merită fiinĠa úi
trebuie lăsat să-úi atingă singur scopul pentru care există. Amestecul nu
produce decât confuzie úi oboseală în popor.
S-ar putea adăuga, desigur, úi alte asemenea adaptări mici formale.
Părerea mea este că tocmai în ele se ascunde secretul aducerii ritului nostru la
nivelul exigenĠelor poporului modern. Nu e nevoie de nici o masacrare pentru
asta. După o vorbă franĠuzească „il ne faut pas monter sur nos grands
chevaux”. Cu mici retuúări, fără a lovi în sensibilitatea religioasă a nimănui úi
fără a ne depărta din cale afară de fraĠii noútri ortodocúi, pentru care
semnificăm unirea, putem schimba faĠa lumii noastre.
Ss Nena
Documentul nr. 22b

Proiectul Andercău – Mare
copiat de V.M. Ungureanu
Note úi observaĠii pe marginea comunicării adresate de către
conducătorii bisericii noastre întregi colectivităĠi bisericeúti, ianuarie 1989
207
I. Analiza textului
1. Partea întâia a comunicării cuprinde fapte úi lucrări din timpurile
imediate desfiinĠării Bisericii noastre (p. 1-3).
2. În continuare se vorbeúte despre acĠiunea disidentă ce úi-a făcut loc în
sânul Bisericii noastre (p. 3-7).
3. În rândul al treilea ni se comunică numele ordinarilor legali, adică
recunoscuĠi de Sfântul Scaun, ai diecezelor noastre (p. 8).
4. A patra parte cuprinde diverse probleme legate de viaĠa actuală a
Bisericii noastre (p. 8-10).
Din text rezultă că cele cuprinse în această comunicare sunt urmarea
discuĠiilor úi hotărârilor luate în ConferinĠa Episcopală din 16 iunie 1988.
Comunicarea aceasta cuprinde însă mai mult decât s-a discutat úi hotărât
în conferinĠa amintită mai sus.
Atunci s-au discutat úi hotărât a se comunica tuturor următoarele lucruri:
1) Problema sciziunii survenite în cadrul Bisericii noastre. S-a cerut
stabilirea tuturor persoanelor vinovate de această stare úi a se comunica tuturor,
cu numele, aceste persoane, vina lor, încadrarea faptelor lor în canoanele
Bisericii, situaĠia actuală a lor úi deci normele de urmat ale întregii colectivităĠi
faĠă de ei.
2) Comunicarea numelor ordinarilor legali ai diecezelor noastre, ca unii
ce sunt recunoscuĠi în această calitate de Sfântul Scaun.
Asupra primei părĠi a acestei comunicări, întrucât cuprinde lucruri úi
fapte legate de trecutul Bisericii noastre, pe care puĠini sunt aceia care le-au
cunoscut exact cum au fost, nu ne oprim spre a o analiza.
Partea doua a comunicării este aceea care cuprinde probleme cea mai
importantă, aceea asupra căreia s-au purtat discuĠiile úi s-au luat hotărâri la
ConferinĠa Episcopală pomenită mai sus:
– Redactarea acestei părĠi, deúi lungă, este confuză, ea nu cuprinde
numele tuturor persoanelor care au avut rol în acĠiunea de sciziune úi care o
susĠin úi acum, úi nici nu este definită situaĠia canonică actuală a lor, conform
cu canoanele în care se încadrează faptele pe care le-au săvârúit.
– Se vorbeúte mult despre acĠiunile întreprinse de conducerea Bisericii
în această problemă, dar nu se aminteúte tocmai faptul principal: situaĠia
actuală de facto a tuturor acestor persoane, pomenite fiecare nominal, deúi
aceasta este singurul lucru care interesează de fapt întreaga Biserică.
– Expunerea unor fapte cuprinse în această comunicare, care este
adresată tuturor membrilor Bisericii: preoĠi, călugări, călugăriĠe úi credincioúi,
credem că nu-úi aveau locul aici, întrucât nu erau necesare motivării aplicării
sancĠiunilor prevăzute de canoane celor vinovaĠi, úi în acelaúi timp ele aruncă o
umbră oarecare asupra unor persoane nevinovate. Expunerea pe larg a cazului
lui Cristian Octavian, prin descoperirea publică a unor fapte (păcate) săvârúite
de acesta, fără a fi necesară, vatămă porunca iubirii aproapelui úi dă motiv de a
208
se judeca atât clerul cât úi ordurile religioase, ea poate fi pentru unii motiv de
scandalizare.
DeclaraĠiile legate de cele trei persoane consacrate drept episcopi,
cuprinse în acest comunicat, se contrazic nu numai între ele, dar úi cu
prevederile dreptului canonic. Astfel:
Canonul 1382 sune: „Episcopul care consacră pe cineva de episcop, fără
a avea pentru acesta încredinĠare din partea Sfântului Scaun, precum úi acela
care acceptă să fie consacrat, cade ipso facto sub excomunicare rezervată
Sfântului Scaun”.
Canonul 1381 spune: „Acela care deĠine în mod ilegal o funcĠie
bisericească se pedepseúte cu excomunicare”, iar
Canonul 1331 ne lămureúte ce înseamnă această pedeapsă zicând: „Cel
excomunicat este oprit:
1) De la săvârúirea jertfei euharistice precum úi de la orice lucrare
liturgică;
2) De la administrarea úi primirea sacramentelor úi
3) De la deĠinerea de funcĠii ecleziastice, de slujbe (oficii) sau demnităĠi,
precum úi de la săvârúirea de acte care pretind jurisdicĠie”.
Aceste canoane arată deci clar că cei trei nu fac parte din Biserică úi nici
nu mai pot fi consideraĠi preoĠi ai ei. Nici o altă interpretare a canoanelor nu
este posibilă.
Celor inculpaĠi credem că li s-a acordat timp destul pentru a se îndrepta,
înainte de a se face această comunicare, aúa cum prevăd canoanele 1341 úi
1347.
Partea a treia a comunicării este exact formulată, ea fiindu-ne cunoscută,
aúa cum s-a hotărât la ConferinĠa Episcopală din 16 iunie a.c., privind numele
ordinarilor tuturor diecezelor noastre. Partea a patra a comunicării cuprinde
diverse probleme care nu au fost examinate la conferinĠa amintită mai sus.
Analiza noastră se mărgineúte la principalele probleme cuprinse în ea.
1) Alegerea mitropolitului
Biserica noastră se bucură de privilegiul de a-úi putea alege ea însăúi pe
conducătorul ei, adică mitropolitul, cel ales urmând a fi apoi întărit în această
demnitate de Sfântul Scaun. Acest drept a fost recunoscut până úi de
concordatul încheiat între Sfântul Scaun úi Statul Român. Acesta putea alege
dintre primii trei clasaĠi, în baza voturilor primite, persoana pe care dorea să fie
confirmată în demnitatea de mitropolit, iar alegerea devenea definitivă prin
confirmarea Sfântului Scaun.
Există un regulament care stabileúte atât modul alegerii cât úi pe aceia
care au dreptul de a participa la ea, fiind acest lucru un model pentru bisericile
orientale catolice. După moartea Î.P.S. Sale Alexandru Nicolescu, neputând fi
convocaĠi toĠi cei care aveau dreptul de a lua parte la această alegere, datorită
graniĠelor care au despărĠit provincia mitropolitană în două, ea a fost amânată
209
până la dispariĠia lor. Prerogativele mitropolitului, privind conducerea
Bisericii, trecând în această perioadă în sarcina seniorului corului episcopesc.
Î.P.S. Sa Alexandru Rusu, deúi ales, nu úi-a putut ocupa scaunul datorită
faptului că împrejurările politice au împiedicat primirea întăririi (recunoaúterii)
din partea Sfântului Scaun.
Întrucât canonicitatea alegerii de mitropolit, făcută după cum spune
prezenta comunicare în ziua de 14 martie 1986, a fost contestată atât în Ġară,
cât úi în afara ei, pe motivul viciului de formă (nerespectarea regulamentului de
alegere), unii dintre clericii din afara graniĠelor Ġării făcând cunoscut acest
lucru în mod public úi încă într-o formă ce nu le face cinste.
Prea S. Sa episcopul Alexandru Todea a declarat cu ocazia úedinĠei din
16 iunie a.c., că nu s-a folosit de titlul de mitropolit úi că nu doreúte acest
lucru.
Având în vedere deci aceste lucruri, credem că introducerea acestei
alegeri în comunicatul de faĠă a fost inoportună. Se cădea a se examina mai
întâi argumentele contrarilor, spre a se înlătura viciile existente privind
forma alegerii, spre a nu se putea contesta legalitatea ei, úi apoi a se comunica
această faptă.
MenĠionăm că prin această alegere, Prea SfinĠia Sa nu primea nici o
putere (facultate) în plus faĠă de aceea pe care o deĠine în calitate de conducător
al Corului Episcopilor úi Ordinarilor.
2) Dreptul de a săvârúi slujbe religioase în ritul latin
Facultatea de a servi slujbele liturgice în ambele rituri ale Bisericii
Catolice (răsăritean úi apusean), s-a dat de către Sfântul Scaun preoĠilor noútri
prin mijlocirea episcopilor diecezani, pentru binele credincioúilor, úi deci e
valabilă pe tot timpul cât Biserica este împiedecată de a săvârúi aceste slujbe în
mod legal în ritul propriu, fiind privată de libertatea de a exista.
Această stare de lucruri nu s-a schimbat încă úi deci exercitarea acestui
drept nu úi-a pierdut valabilitatea, întrucât Biserica noastră nu úi-a recăpătat
încă libertatea de a funcĠiona legal. Fiind o facultate dată pentru binele
credincioúilor, ea nu se va folosi de nimeni fără ca el să aibă un cât de mic
motiv pentru a o face. Să se fixeze deci motivele care fac licită folosirea acestui
privilegiu.
AfirmaĠia făcută că împrejurările existente azi diferă de cele din anii
1948-1956 este imprudentă, ea nu are nici o bază reală, căci atâta timp cât
Biserica nu-úi primeúte libertatea de a funcĠiona, toĠi cei ce săvârúesc slujbele
religioase precum úi aceia care participă la ele pot fi sancĠionaĠi întocmai ca
atunci. Asigurările date azi au aceeaúi acoperire ca úi acele pe care le-a primit
în acei ani amintiĠi Î.P.S. Sa Alexandru Rusu.
Nu se poate ignora în acelaúi timp nici realitatea existentă acum, a unei
biserici în care preoĠi de ai noútri servesc în mod public serviciile religioase în
limba română, după ritul apusean, pentru credincioúi ai Bisericii noastre.
210
Aceútia au acolo posibilitatea de a avea contact direct úi legal cu ei, fapt ce îi
scuteúte úi pe unii úi pe ceilalĠi de orice urmări penale posibile. Opreliútea de a
servi în ritul latin trebuind să fie generală, dacă vrem să oblige. Ne întrebăm
cum se va putea explica acestor credincioúi suspendarea aceasta?
De aceea credem că opreliútea celebrării slujbelor liturgice în ritul latin
nu este bine formulată, întrucât nu Ġine seama de realităĠile existente. Trebuie
fixate deci motivele care fac licită folosirea facultăĠii primite de preoĠii noútri
de a servi în ambele rituri.
3) Problema exercitării de presiuni asupra preoĠilor de rit latin pentru a
le obĠine serviciile nu credem că îúi avea locul în această comunicare întrucât o
astfel de problemă de fapt nu există.
a) Pentru că cererea făcută de credincioúii care frecventează bisericile de
rit latin, de a li se face unele servicii în limba proprie (liturghii, botezuri,
cununii, înmormântări, predici, cateheze), chiar dacă este insistentă, nu poate fi
etichetată drept „presiune”, ci doar exercitarea unui drept pe care fiecare dintre
noi îl avem, acela de a cere ceea ce ne lipseúte. Alt mijloc pentru a exercita
aúa-numita „presiune” nici preoĠii úi nici credincioúii nu au la dispoziĠie.
b) Pentru că această declaraĠie aruncă o pată (umbră) nemeritată asupra
activităĠii acelor preoĠi care, conútienĠi de misiunea ce o au ca preoĠi, conform
hotărârii Consiliului Vatican II, caută să servească pe toĠi credincioúii catolici
care apelează la serviciul lor, folosind spre această limbă proprie a acestora,
căci ne face să credem că aceútia o fac doar de frică, sub presiunea acestora.
4) Ascultarea sfintei liturghii la radio este greúit formulată, întrucât
aceia care nu pot asculta în zilele de duminică úi sărbătoare liturghia săvârúită
de vreun preot catolic, de orice rit, sunt scutiĠi de la obligaĠia ascultării ei.
NeputinĠa fizică sau morală scuteúte de la această obligaĠie, deci acela care se
află în una din aceste două situaĠii, nefiind obligat la nimic, ascultând-o la radio
nu se poate spune că-úi împlineúte o datorie (de fapt inexistentă), ci cel mult că
face o faptă folositoare vieĠii sale sufleteúti.
5) DeclaraĠia că preoĠii úi credincioúii Bisericii, indiferent de
apartenenĠa lor diecezană, sunt datori a se supune normelor canonice úi
disciplinare stabilite de autoritatea competentă din teritoriul în care locuieúte,
este prea generală úi poate da ocazie la interpretări anticanonice:
a) Pentru că nu se face deosebire între legile personale úi cele teritoriale.
b) Nu Ġine seama de faptul că legile Bisericii noastre au fost aceleaúi
pentru întreaga noastră provincie bisericească.
c) Că în lucrurile favorabile credinciosul se poate folosi de legile în
vigoare în teritoriul de apartenenĠă.
d) PreoĠii fac parte, printr-un act de încardinare, unei anumite dieceze, úi
deci ei nu pot fi transpuúi printr-o simplă dispoziĠie sub jurisdicĠia altei dieceze,
deúi poate în prezent locuiesc pe teritoriul acesteia.
Am cunoscut preoĠi profesori, care locuiau úi funcĠionau în oraúul Satu
211
Mare, deci pe teritoriul diecezei de Maramureú, úi totuúi ei aparĠineau diecezei
de Oradea, figurând în toate úematismele acestei dieceze. O astfel de
transferare a acestora cu atât mai puĠin se poate face acum, când prezenĠa
acestor preoĠi pe teritoriul unei dieceze străine este fortuită úi nu benevolă, ea
se datorează împrejurărilor speciale în care se găseúte Biserica noastră. Ei sunt
de altfel fiinĠe umane úi nu niúte obiecte ca să se dispună asupra lor fără
consimĠământul lor.
6) DeclaraĠia că aceia care frecventează bisericile de rit latin pot urma
dispoziĠiile legilor acelui rit privind postul úi sărbătorile este necanonică, se
echivalează cu o trecere la alt rit, căci aceste lucruri aparĠin ritului, este ceea ce
ne deosebeúte de ei. Legile rituale sunt însă personale úi nu teritoriale úi de
aceea ele urmăresc pe credincioúi oriunde s-ar găsi.
Conciliul Vatican al II-lea permite, ce-i drept, fără nici o formalitate
specială, acest lucru, de a urma legile unui rit străin, dar numai acelora care nu
se află pe teritoriul organizat al Bisericii proprii, ceea ce nu e cazul cu aceia
care frecventează bisericile catolice de rit latin, căci ei nu au ieúit de pe
teritoriul Bisericii proprii. Această interpretare ar da naútere úi la situaĠii
ciudate, ca aceea ca membrii aceleiaúi familii să aibă în această privinĠă
obligaĠii diferite după cum ei frecventează bisericile de rit latin sau iau parte la
slujbele oficiate de preoĠi ai Bisericii noastre.
Acest lucru ne întăreúte convingerea că este absolut necesară o
reglementare adecvată timpurilor úi împrejurărilor în care trăim astăzi a legilor
privind postul úi sărbătorile obligatorii, spre a se putea respecta úi a ne da acea
conútiinĠă sigură că aparĠinem cu toĠii aceleiaúi biserici, Bisericii Române
Unite.
Concluziile ce se desprind din această analiză a celor cuprinse în
comunicatul dat de către conducătorii Bisericii noastre sunt următoarele:
1) Deúi timpul avut a fost suficient spre a formula bine cele discutate la
ConferinĠa Episcopală din 16 iunie a.c., prima dintre cele două probleme
discutate acolo úi cea mai importantă a fost neclar formulată;
a) Ea nu conĠine tocmai ceea ce era necesar să conĠină, adică situaĠia
canonică actuală a persoanelor incriminate, întrucât au participat úi continuă să
participe la acĠiuni de scindare a Bisericii, arătându-se nominal care sunt ele, ce
canoane au lezat prin faptele lor, pedeapsa care o prevăd aceste canoane,
precum úi modul în care sunt a se trata aceútia.
b) Se vorbeúte mult despre lucruri fără importanĠă pentru mulĠimea
credincioúilor, lucru ce face ca expunerea să fie confuză iar unele afirmaĠii să
fie contrare canoanelor.
2) Celelalte probleme care nu au fost discutate în úedinĠa amintită, dar
au fost expuse în acest comunicat, nu au fost îndeajuns de bine aprofundate,
comunicarea unora fiind inoportună (ar fi fost mai bine să nu fi fost amintite).
Formularea altora fiind greúită, nu s-a Ġinut seama de realitatea faptică,
212
existentă la ora actuală în Biserică, iar uneori chiar úi de cele cuprinse în
canoane.
3) Din toate acestea se desprinde tot mai clar necesitatea reglementării
unor norme de viaĠă spirituală proprii Bisericii noastre, pentru a exista cu
adevărat ca un tot unitar úi nu dispersat.
Aceasta este de fapt obligaĠia tuturor conducătorilor Bisericii, cuprinsă
atât în dreptul canonic cât úi în dispoziĠiile Conciliului Provincial I.
AúezaĠi la o răscruce de vânturi, am fost nevoiĠi a înfrunta furtunile
stârnite de acele idei contrare care au bântuit în Biserica noastră în aceste
timpuri de încercare doar cu puterile noastre proprii, întrucât nu am primit
ajutor de nicăieri. Spre a nu cădea în greúelile cuprinse în aceste curente ce
Ġinteau la dezbinarea noastră, precum úi pentru a putea da credincioúilor care
apelau la sfaturile noastre îndrumări juste privind modul de comportare dreaptă
în diferitele situaĠii ale vieĠii, am fost nevoiĠi a apela adesea la studierea mai
aprofundată a dogmaticii, moralei úi dreptului canonic, convinúi fiind că numai
acolo vom putea găsi acele îndrumări care ne vor ajuta să nu ne abatem de la
învăĠătura Bisericii lui Hristos.
Spunem acest lucru, pentru a putea fi înĠeleúi de ce, atunci când am
intuit fenomenul de scindare ce-úi făcuse apariĠia în sânul Bisericii noastre, am
îndrăznit a-i veni în întâmpinare cu cereri concrete úi sugestii de îndreptare.
Am încercat chiar de la început a înlătura úi această ultimă sciziune care
dăinuia în Biserică de peste trei ani, însă tocmai atunci când am crezut că am
reuúit să o facem, influenĠe neprevăzute de noi au făcut ca încercările noastre să
nu-úi atingă scopul urmărit. S-a adeverit astfel acel lucru pe care de fapt îl útim,
că acest scop, de a fi, după dorinĠa lui Hristos, cu toĠii una, nu poate fi atins
decât printr-o acĠiune generală úi hotărâtă a întregii Biserici, Ġinând seama în
toate acĠiunile întreprinse de principiile cuprinse în studiile teologice amintite
mai sus, căci acestea au fost acelea care ne-au susĠinut úi pe noi în timpul
încercării de care am avut parte.
Mărturisim sincer că în tot ceea ce am întreprins nu am fost călăuziĠi de
alte motive decât de gândul la soarta Bisericii noastre, la viitorul ei, el este
acela care ne-a îndemnat să facem chiar úi această analiză a comunicatului
acestuia.
Dorim ca Biserica noastră, care în tot timpul care a trecut de la actul
unirii cu Roma úi-a îndeplinit în mod exemplar misiunea ce i-a fost
încredinĠată, aceea de a fi lumina acestui popor român úi mântuitoare a
sufletelor, să fie scutită úi în viitor de orice pată úi greúeală.
Dorim ca noi aceia care trăim acum să fim vrednici urmaúi ai acelora
care úi-au jertfit viaĠa pentru Adevăr úi Dreptate, pentru integritatea
învăĠăturilor ei. Dorim ca prin comportarea noastră să nu zădărnicim jertfa lor,
aceasta, pentru că dorim în sfârúit să o vedem cât mai curând liberă úi
strălucitoare, spre a putea călăuzi paúii credincioúilor ei pe calea sigură ce duce
213
la fericirea veúnică.
AnimaĠi de aceste gânduri úi dorinĠe exprimate mai sus, acum după ce
aĠi citit cu atenĠie analiza „Comunicatului” primit, îndrăznim a vă ruga a lua în
considerare propunerile noastre de mai jos:
1) Comunicarea clară a situaĠiei canonice a tuturor persoanelor care sunt
implicate în acĠiunea de sciziune ivită în Biserică, cu arătarea numelui lor, a
vinei úi a pedepsei prevăzute de canoane, pentru a úti ce atitudine trebuie să
avem în raportul cu ele.
2) Analizarea acestui act în lumina regulamentului privind alegerea de
mitropolit, pentru a înlătura eventualele vicii existente în săvârúirea lui.
3) Reconsiderarea celorlalte probleme expuse în comunicat dar
nediscutate la ConferinĠa Episcopală din 16 iunie, pentru a le face conform
canoanelor úi realităĠilor existente în viaĠa Bisericii, ca ele să poată fi deci úi
urmate.
Documentul nr. 23
Proces-verbal
încheiat azi 29.03.1989 în úedinĠa capitulară, prezent fiind toĠi membrii
capitului.
Pr. Vicar Tertulian care propune pentru problemele ce să se discute în
cadrul conferinĠei episcopale, probleme care să fie discutate úi în capitlu.
1. norme de prescurtare a sfintei liturghii (în etapa următoare úi
modernizarea limbii liturgice)
2. adaptarea poruncilor bisericeúti: posturi úi sărbători
3. încadrarea în canoane a schismei din Biserica Unită:
– nominalizarea persoanelor implicate
– precizarea culpelor
– sancĠionarea sorei Ionela, implicată în „schismă”
4. precizări referitoare la preoĠii noútri ce se substrag celebrării în ritul
oriental, celebrând în ritul romano-catolic acasă.
5. hibridizarea riturilor nu e binevenită (să se păstreze puritatea ritului)
6. clarificarea situaĠiei Mitropolitului Alexandru – primirea paliului
7. succesiunea episcopală, nominalizarea propunerilor.
8. să fie invitat úi episcopul Chertes
9. privilegii pentru credincioúii care participă la liturghiile domestice.
10. concelebrările cu preoĠi ortodocúi neuniĠi, mai ales când ei doresc
11. condiĠiile în care preoĠi ortodocúi neuniĠi din parohie pot fi primiĠi în
comuniunea catolică
12. reînnoirea cererii de autorizare a Bisericii Române Unite invocând
drepturile la cult úi la răspuns (úi la petiĠie).
Pr. Vicar relatează despre pregătirea albumului omagial prezentat Î.P.S.
Alexandru cu ocazia a 50 ani de preoĠie în 25 martie 1989, din partea eparhiei
214
de Cluj – Gherla.
La sfârúit se distribuie fiecărui membru al Capitului câte o insignă
canonicală (ce aparĠine tezaurului diecezei).
Anexa I la Documentul nr. 23

31.III.1989
Către
Înalt PreasfinĠia S Părintele Mitropolit,
PreasfinĠiĠii PărinĠi Episcopi,
Prea-veneraĠi Ordinari diecezani,
din BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ
ROMÂNIA
Mereu úi neîntrerupt se repetă întrebarea: De ce Înalt PreasfinĠia Sa
Mitropolitul Alexandru Todea nu pleacă la Roma? Numai úi numai prezenĠa sa
în Cetatea Eternă poate aduce rezolvarea problemelor vitale care ne frământă,
spre folosul comun al Bisericii noastre úi al patriei noastre România.
După vizita particulară din ianuarie curent a Patriarhului Teoctist al
Bisericii Ortodoxe Române la Preafericitul Părinte Popa Ioan Paul al II-lea, ca
o necesitate stringentă úi urgentă se impune această vizită, pentru a
consolida poziĠia de conducător al Bisericii Române Unite, ca arhiepiscop úi
mitropolit, înzestrat cu toate drepturile úi prerogativele acordate de sfintele
canoane, în urma primirii de la Sanctietatea Sa paliul, „semnul puterii de
mitropolit úi al comuniunii depline a Bisericii sale mitropolitane sui iuris cu
Pontiful Roman“.
Alegerea de mitropolit din 14 martie 1986 – făcută aúa cum s-a putut
face atunci – consemnată în două documente: „AnunĠ” úi „Decizie”, a fost úi
rămâne, conform sfintelor canoane, necesară úi validă.
Respectivele documente la data de 3 aprilie 1986, din partea Î.P.S.
Mitropolit au fost încredinĠate Păr. Paroh din Vatra Dornei Iosif Sabău OFMC,
ca să fie prezentate Sfântului Scaun al Romei. Într-o audienĠă datatare la 10
aprilie ele au fost analizate úi confirmate verbal de Mons. Achile Silvestrini,
Secretar Papal, fiind prezenĠi Mons. Luigi Poggi, pe atunci internunĠiu, a
secretarului său Păr. Jan Bukowschi úi a delegatului care a primit úi a adus
următoarea decizie: „Este un drept al lor de a-úi alege mitropolit. L-au ales,
alegerea este canonică, hotărârea luată este bună. În continuare mitropolitul de
comun acord cu Episcopii úi Ordinarii diecezelor să conducă Biserica”.
Aúteptându-se úi având această confirmare PreasfinĠia Sa Ioan Ploscaru,
episcopul Lugojului, în calitatea sa de senior al corului episcopal, prin notarul
ConferinĠei Episcopale Silvestru Augustin Prunduú, Ordinarul Diecezei de Cluj
– Gherla, în 3 mai 1986 a expediat aceste documente tuturor Ordinariatelor
catolice de ambele rituri din Ġară.
215
În general úi peste tot alegerea úi măsurile luate în decizie au fost
primite cu multă bucurie úi încredere în mai bine, excepĠie făcând Mons.
Coriolan Tămâian de la Oradea úi unii din anturajul său care l-au urmat pe
Ordinariul lor în a contesta necesitatea alegerii, deúi a semnat actele, la care în
Ġară s-au adăugat Episcopii hirotoniĠi de Episcopul de pic memorie Ioan
Dragomir, nerecunoscuĠi ca episcopi úi reduúi la starea anterioară de simpli
preoĠi, ca úi cei din anturajul lor în Ġară, secundaĠi cu mult sârg de Mons.
Octavian Bârlea, care în presă úi la Radio E.L. a pornit o campanie cu totul
neîntemeiată, foarte păgubitoare úi creatoare de confuzie. Dsa. a fost susĠinut,
spre mirarea noastră, de Mons. Pamfil CarnaĠiu de la Secretariatul Statului
Vatican, care fără îndoială a greúit mult, depăúindu-úi atribuĠiile, sentenĠiind în
problemele pe care nu le cunoútea în profunzimea lor.
După ce Păr. Vasile M. Ungureanu, având confirmarea dată de Mons.
Achil Silvestrini, în două duminici la rând la Liturghia de la Radio Vatican úi la
cea de la biserica delle Coppelle, l-a pomenit „Pe mitropolitul nostru
Alexandru”, în prezenĠa Episcopului Vasile Cristea úi a Arhiepiscopului Traian
Criúan, a intervenit cu multă energie, în ce calitate numai SfinĠia Sa ne poate
spune, ca să nu mai fie pomenit ca mitropolit úi numai primul în serie, pentru
ca ulterior să i se pară că nici aceasta nu se cuvine úi de câteva luni încoace,
aflăm că l-a obligat pe Păr. Sabin Gavril Dăncuú OSBM, să-l pomenească
primul pe Traian, fiind arhiepiscop, úi apoi pe Todea, respectiv Alexandru,
contestat de cei doi înalĠi prelaĠi papali din München úi din Roma, úi în faĠa
hotărârii lor toată lumea se pleacă reverenĠios, sporind úi mai mult confuzia úi
lăsând să curgă din belúug apa la moara ioneliútilor, cu veleităĠi de a
monopoliza pentru ei ierarhia úi conducerea Bisericii Române Unite, deúi pe de
altă parte Mons. Carnatiu nu-i recunoaúte ca licit úi valid aleúi úi consacraĠi pe
respectivii episcopi.
Datorită unei inadvertenĠe Corul Episcopal úi Î.P.S.S. Mitropolitul a
omis să ceară de la Sfântul Scaun prin Păr. Paroh Iosif Sabău OFMC úi Paliul
prescris de Sfintele canoane, fapt care trebuie neaparat remediat acum.
Cons. I Prov. 1872, prescrie: „Mitropolitul are dreptul... de a purta
Paliul căpătat de pe corpul Sfântului Petru ca semn al jurisdicĠiei
arhiepiscopale (tit. I, cap. III, 7 ed. Blaj, 1886, p. 31).
„Mitropolitul are dreptul... a se îngriji de bisericile episcopiilor vacante,
a stărui ca scaunele vacante în răstimpul prescris de s. canoane să se com-
pleteze, a hirotoni pe cel ales, după ce îúi va fi câútigat instituĠiunea canonică
de la Pontificele Roman úi mandat Apostolic pentru consacrarea sa” (l.c.).
Noul Cod Canonic pentru Biserica latină în canonic 335 §2 prescrie:
„Cardinalul Protodiacon... pune paliul MitropoliĠilor sau îl dă în numele
Pontifului Roman delegaĠilor acestora”.
Can. 437 §1 prevede: „Mitropolitul este obligat să ceară de la Pontiful
Roman Paliu fie personal fie prin delegat, în decurs de trei luni de la
216
consacrarea întru episcop, sau dacă este deja consacrat de la prevederea
canonică, dat fiind că aceasta exprimă că în comuniune cu Biserica Romei
Mitropolitul dispune de drept în provincia sa proprie”.
Schema Codului de Drept Canonic Oriental în canonic 156 §1 prevede:
În decurs de trei luni de la hirotonirea episcopală, sau dacă este deja episcop de
la înscăunare, Mitropolitul este obligat să ceară Paliu de la Pontiful Roman,
semnul puterii sale de mitropolit úi al comuniunii depline a Bisericii sale
metropolitane sui iuris cu Pontiful Roman.
§2. „Înainte de punerea Paliului Mitropolitului nu poate convoca
Consiliul Ierarhilor úi hirotoni episcopi”.
Annuario Pontificio, înainte de a trece la ierarhia catolică are un
avertisment. „Anuarul cuprinde numai pe „Ordinarii Locorum” numiĠi sau
aprobaĠi de Sfântul Scaun.
„Pentru raĠiuni numai de ordin practic cuprinde úi pe vicarii generali”
(p.2).
Deúi Biserica de Rit Latin din România nu are un statut aprobat cum au
cultele recunoscute din România úi este în situaĠia de tolerată în propriile lor
biserici, iar Biserica Catolică de Rit Bizantin din România, la ora actuală, este
úi ea tolerată cu practicarea cultului în case particulare, prima figurează în
Annuario Pontificio cu numele Ordinarilor úi a vicarilor generali, pe când la
arhidieceza úi diecezele noastre nu este trecut nici un nume. În aceeaúi situaĠie
este úi Biserica Ucrainiană Catolică De Rit Bizantin. Deci oricine poate trage
concluzia că nu există sau nu suntem recunoscuĠi, cum recent a concluzionat
Mons. Pamfil CarnaĠiu către Părintele Aurel Pop în vizita din ianuarie a anului
acesta la Roma.
Iată de ce se impune prezenĠa Mitropolitului la Roma pentru a lămuri
problemele cu complicaĠii interne úi externe. Pentru a putea rezolva în timp util
úi bine aceste probleme ar trebui să fie însoĠit úi de alte persoane din Corul
Episcopal între care să fie úi un jurist-canonic.
Alegerea de mitropolit aúa cum s-a făcut în situaĠia dată, după a noastră
părere, s-a făcut după normele canonice al Bisericii Orientale în general úi în
conformitate cu situaĠia în care era atunci Biserica noastră, deci ea este úi
rămâne validă úi absolut necesară pentru afirmarea existenĠei Bisericii noastre
atât pe plan intern cât úi pe plan extern. (?? – n.n.)
În ConferinĠa Episcopală din 14 martie 1986 propunerea a fost făcută de
Seniorul Corului Episcopal P.S.S Ioan Ploscaru, Episcopul Lugojului, a fost
susĠinută de Ordinariul diecezei de Cluj – Gherla, Păr. Silvestru Augustin
Prunduú, Mons. Coriolan Tămâian s-a exprimat: „Să rămână ca seniorul
Corului Episcopal” (!?). Explicându-i-se că nu poate purta acest titlu, dacă nu-l
acceptăm ca mitropolit atunci trebuie să găsim o altă formulă. După explicaĠiile
úi imposibilitatea de a găsi altă persoană mai potrivită pentru a fi mitropolit,
Mons. Coriolan Tămâian a acceptat, iar Episcopul Alexandru Todea, după
217
stăruitoare insistenĠe a primit această sarcină grea úi a început să o ducă cu
încredere úi demnitate, semnând primele documente ca Mitropolit, pentru ca
ulterior să nu mai semneze „Mitropolit”, fapt care a dat curaj dizidenĠei să
urmeze drumul schismei, antrenându-l pe Monseniorul Octavian Bârlea, care în
revista sa „Perspective”, fără perspectivă se afirmă úi se comportă ca un
„aiatolah” al Bisericii Române, înzestrat cu dreptul de a convoca sinoade de
unire úi a da îndrumări úi directive.
Episcopul Ioan Chertes, deúi retras în familie, este totuúi prezent în viaĠa
diecezei sale úi a Bisericii, a fost de acord cu alegerea de mitropolit propusă de
Seniorul Corului Episcopal úi a semnat cele două documente, care, după a
noastră părere, formează o piatră de hotar în viaĠa Bisericii Române Unite, de
la moartea Card. „in pectore”, Iuliu Hossu, încoace.
Eparhia Maramureúului avea o situaĠie neclară cu privire la puterea de
jurisdicĠie ordinară, pe care ExcelenĠa Sa Alexandru Todea, în calitatea sa de
mitropolit úi de delegat al Sfântului Scaun, „ad hoc” împuternicit a reglementat
situaĠia numindu-l Ordinar diecezan pe Mons. Lucian Mureúan, acceptat úi de
Păr. prepozit capitular al diecezei Maramureúului Gheorghe Marian. Ulterior
s-a lăsat antrenat de acĠiunea ionelistă de la Bucureúti úi l-a lăsat pe defunctul
episcop Octavian Cristian Găinaru să fie instalat în casa lui, botezată „catedrala
noastră“ susĠinând cu tot dinadinsul úi cu toată convingerea că Ep. Ioan
Dragomir a fost numit Cardinal, iar Octavian este succesorul său legitim úi
până ce Al. Todea nu aduse justificare scrisă de la Roma, SfinĠia Sa nu-l crede,
ci ascultă de Sfântul Părinte.
Contestatarii alegerii de mitropolit obiecĠionează inoportunitatea úi mai
ales nerespectarea regulamentului de alegere în vigoare în Biserica Română
Unită până în 1948.
ToĠi aceútia, în frunte cu Mons. Bârlea care i-a încurajat úi alimentat,
uită un lucru elementar: Provincia Mitropolitană fărmată din arhidieceză,
dieceze sufragane úi vicariatul pentru Vechiul Regat de la Bucureúti avea odată
aule episcopale cu cancelarii, capitule catedrale, administraĠii capitulare,
tribunale matrimoniale de toate instanĠele, institute teologice cu studenĠi,
rectori úi profesori, protopopiate bine organizate úi parohii cu funcĠionare
normală. Acum toată organizaĠia instituĠională a dispărut odată cu instituĠiile,
rămânând arhidieceza úi episcopiile, într-o formă rudimentară ca în veacurile
prime, deci este limpede că regulamentul de care se face caz nu putea fi
respectat úi aplicat.
Dr. Al. Grama, „InstituĠiunile calvineúti în biserica românească din
Ardeal“, Blaj, 1985 (sic!, 1895 – n.n.), arată influenĠa calvină în modul de
alegere a mitropolitului, de unde rezultă că Regulamentul amintit are úi el ceva
din această moútenire úi noi am rămas miraĠi că Mons. Bârlea ne-a dăscălit
mult cu orientalismul de care ne-am fi îndepărtat úi n-a înĠeles că alegerea
făcută a fost în conformitate cu Dreptul Canonic Oriental. Până la unire
218
mitropolitul ales în Transilvania, mergea pentru hirotonire la Bucureúti úi acele
era supus la formalitatea unei alegeri canonice făcută de episcopi, pentru a sana
necanonicitatea alegerii făcute de cler úi popor (c.c.p. 341).
Vechile canoane: 1 apostolic, 4 de la Niceea (325), 19 Antiohia (341),
12 Laodiceea (343), 6 Sardica (344), 1 Constantinopol (394), 13 úi 58
Cartagena (419) úi 3 Niceea (787), în unanimitate prevăd că „episcopul se
alege de către episcopi”, care în primul rând îl aleg prin ridicarea mâinilor úi
apoi îl hirotonesc prin punerea mâinilor, cu vot deliberativ, câtă vreme clerul úi
poporul când participă la alegeri úi asistă la hirotonire avea numai vot
consultativ.
Alegerea mitropolitului aúa cum a fost făcută este în plină concordanĠă
cu Dreptul Canonic Oriental, a fost adoptată de întregul cler úi de credincioúi,
cu excepĠia celor amintiĠi care sunt o fracĠiune neglijabilă susĠinută de o mână
nevăzută, bine intuită de Mons. Carnatiu, care totuúi a arătat rezerve nefondate
faĠă de alegere.
Pentru a pune capăt ori căror oscilaĠii úi discuĠii periferice, este necesar
ca mitropolitul ales úi în plin exerciĠiu al funcĠiunii, să se prezinte personal la
Roma pentru primirea paliului, semnul comuniunii depline a Bisericii Locale
cu Biserica Catolică úi cu căpetenia ei Preafericitul Părinte Papa Ioan Paul al
II-lea úi totodată úi semnul puterii de mitropolit, care îl obligă să treacă cu
posibilă urgenĠă la completarea, prin hirotonire canonică, a celorlalte lacune
episcopale vacante din diecezele sufragane.
După a noastră umilă úi modestă părere, ca să folosesc termenul des
uzitat de regretatul Episcop Ioan Dragomir, care ne-a lăsat moútenirea cu
încurcăturile ei, aceasta este problema de căpetenie de a căreia rezolvare
depind toate celelalte.
După care rămân cu tot devotamentul úi cu aleasă supunere.
Cluj-Napoca, 31 martie 1989
Canonic Ierom. Silvestru A Prunduú OSBM.
Anexa II la Documentul nr. 23

Cluj-Napoca 5 martie 1989 )de fapt, 25.03.1989, n.n.)
PreasfinĠite părinte episcop
Ioan Ploscaru
Seniorul corului episcopal Lugoj.
ConútiinĠa úi dragostea faĠă de Biserică mă obligă să Vă scriu:
Am pierdut ocazia unică în istoria Bisericii noastre contemporane,
jubileul de 50 de ani de preoĠie a I.P.S.S. Alexandru Todea, Mitropolitul úi
Arhiepiscopul nostru, din 25 martie 1989. Această sărbătoare se cuvenea să fie
o manifestare de credinĠă a întregii Biserici Române Unite. Nu a fost decât o
sărbătoare personală intimă, simplă, trăită în intensitate pentru biserica locală
„Sui Iuris”, armonios integrată în Biserica Ortodox-Catolică de pe întregul
219
glob, trăire care s-a înălĠat pe unde de credinĠă, speranĠă úi dragoste către trenul
Preasfintei Treimi prin mijlocirea Fecioarei Maria, salutată de îngeri
„Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine”, úi adăugăm noi úi prin tine
cu noi, prin întruparea Fiului în sânul Ei, cum minunat ne-a tălmăcit misterul în
pastorala întitulată „Teologia Bunei Vestiri”.
În jurul său, se cuvenea să fie úi să tresalte de bucurie jubiliară întreaga
Biserică Română Unită, fiecare dieceză în frunte cu episcopul sau ordinarul
său. Se spune că nu a acceptat. Cred că nu a acceptat pentru că iniĠiativele
particulare trebuiau omologate úi coordonate. Mobilizarea trebuie să o facă
seniorul corului episcopal, dar nu v-aĠi gândit, úi dacă v-aĠi gândit poate aĠi
socotit-o inoportună, de fapt foarte necesară úi foarte oportună.
Aflându-se la Baia Mare în 8 martie, am întrebat pe ordinarul
Maramureúului ce se face?. Răspunsul: Suntem prea legaĠi de serviciu úi nu ne
putem ocupa de această problemă atât de importantă, dar suntem gata să ne
alăturăm úi noi cu toată dragostea úi cu tot devotamentul la ce se face în
celelalte dieceze.
Arătându-i că la Cluj corul a pornit deja iniĠiative úi ar dori să meargă în
25 martie la Reghin. Eu socot că este lucru complicat prezenĠa corului într-o
încăpere úi o curte destul de mică. Ce fac celelalte dieceze nu útiu.
M-a rugat apoi să-l determin pe Părintele N.N. să cutreiere toate
diecezele úi cu seniorul corului episcopal să coordoneze acĠiunea întregii
biserici. Dată urgenĠa úi importanĠa faptului singur el ar putea-o duce la bun
sfârúit.
Întors la Cluj, vineri 10 martie, i-am comunicat dorinĠa úi rugămintea,
întrebându-l ce cadou anume s-ar cuveni să-i ofere biserica întreagă. Chibzuind
mi-a răspuns: luni mă duc la Baia Mare să vorbesc cu ei úi apoi mai departe.
Aúteptând am aúteptat să urmeze hotărârea. Sâmbătă 18 martie, cu
ocazia funerariilor Părintelui Gavril Sălăjan, prezidate de Mitropolitul nostru úi
urmate de întâlnirea cu preoĠii mi-a scăpat din vedere să mă interesez dacă
părintele N.N. a fost la Baia Mare úi ce s-a hotărât.
Duminică 19 martie, am primit următoarea scrisoare. „Dragă părinte,
– Dumnezeu să-l ierte, m-am rugat pentru odihna sufletului său nobil,
nu am útiut numai după aceea ziua úi ora înmormântării, regret că nu am fost
prezent.
– Vă rog foarte mult să fiu înĠeles că nu mă pot ocupa de problema
aniversării din 25 martie, fiind că în urma consultării cu Păr. Spiritual, am
ajuns la concluzia că aú greúi dacă m-aú ocupa de o problemă care aparĠine
conducerii, iar conducerea locală nu m-a încredinĠat cu rezolvarea acestei
probleme. Mi-e frică să nu se pornească din nou furtuna care încă nu s-a
potolit.
– Eu plec pentru o reculegere de 3-4 zile, mă întorc pe joi-vineri.
Vă rog foarte mult să mă pomeniĠi în rugăciunile voastre úi să mă
220
înĠelegeĠi. Cu profundă stimă SS. NN”.
Aceasta a fost pentru mine o grea lovitură. Nu mă aúteptam la o astfel
de întorsătură. Am calificat procedura incalificabilă.
Joi 22 martie la Călineúti Maramureú, unde am participat la
înmormântarea Păr. Vasile Nemeú, prezent sâmbătă la Baia Mare la
concelebrarea cu Mitropolituil, duminică la ora 12.30 decedat úi înmormântat
cu sobor de preoĠi în frunte cu ordinarul diecezan Mons. Lucian Mureúan.
Acesta mă întrebă: ce se face pentru aniversarea jubiliară? Nu útiu nimic! Iată
ce mi-a scris scumpul nostru prieten, úi i-am povestit conĠinutul, observând: úi
de data aceasta am pierdut o ocazie unică de manifestare a credinĠei Bisericii
noastre. Nu de consultaĠii duhovniceúti avem nevoie, ci de fapte. Frica de
Dumnezeu este începutul înĠelepciunii, frica de oameni este talpa iadului. Nu
înĠeleg teama de furtună. Vederile úi interesele personale trebuie să cedeze în
faĠa problemelor generale úi mari ale bisericii. În loc să ne arătăm unitatea úi
puterea, ne dovedim micimea úi îngustimea noastră. În loc să desprindem
semnele vremii úi să ne arătăm prezenĠa activă la înălĠimea aúteptărilor
Domnului úi a evenimentelor pe care le trăim, lăsăm să ne scape ocazia,
oarecum unică în contemporaneitatea bisericii noastre.
În loc să trec la acĠiune, am aúteptat ca măgarul la poarta nouă, úi am
rămas cu buchetele spirituale úi cadourile aduse de preoĠi, călugări úi
credincioúi.
În ziua aniversării am expediat la dorinĠa colectivului următoarele
telegramă:
„Înalt PreasfinĠitul Părinte Alexandru Todea, Mitropolit, Str. Apalinei
34, Reghin.
Tainica chenoză a întrupării Domnului Bunăvestirea, cuprindea úi
înslăvirea Trupului Său, după cruce, moarte, înviere úi înălĠare la cer, unde
împreună cu Împărăteasca Maică, Corăspumpărătoare úade de-a dreapta
Tatălui.
Solemna hirotonire – Roma 1939 cuprindea úi această bunăvestire cu
modesta aniversare jubiliară – Reghin 1989, semnul vremii, prevestitor al
glorificării Trupului Mistic – Biserica Română Unită – care trăieúte credinĠa,
speranĠa úi dragostea, martirilor úi mărturisitorilor de pe plaiurile úi din
vremurile noastre.
UniĠi cu ei în har úi dor aprins, înălĠăm úi noi rugă stăruitoare, însoĠită de
jertfă neprecupeĠită, chezăúie sigură de biruinĠă.
Aúteptându-vă cu binecuvântarea, când personal să vă sărutăm dreapta,
vă cântăm în cer armonios: „Pe Stăpânul úi Arhiepiscopul nostru, Doamne,
păzeúte-l întru mulĠi ani”!
DevotaĠi úi supuúi fii úi fiice ai Sfântului Vasile cel Mare.
Ieri, 4 martie )sic!, 24 martie? – n.n.) am primit prin D-nul Virgil
Medan plicul cu pliantul aniversării jubiliare, drept răspuns la telegramă.
221
Această scrisoare rămâne o mărturie a oamenilor úi a vremii pe care o
trăim.
În speranĠa că „începutul mântuirii noastre”, de la sfârúitul pastoralei
I.P.S.S. Mitropolit úi Arhiepiscop, va deveni, peste valurile pe care plutim,
„împlinirea mântuirii noastre” úi cât mai curând va fi úi libertatea Bisericii
noastre, română.
Cu aleasă stimă úi devotament supus fiu
Ierom. Silvestru Augustin Prundiú
O.S.B.M.
Documentul nr. 24
Proces-verbal
încheiat azi 12.05.1989, în úedinĠă capitulară, în prezenĠa tuturor
membrilor capitulului.
P. vicar Tertulian Langa precizează că a fost anunĠat că săptămâna
viitoare va avea loc conferinĠa episcopală care a fost amânată. Î.P.S. Alexandru
doreúte ca din partea fiecărei eparhii să fie prezent doar un reprezentant úi că ar
fi bine ca durata conferinĠei să nu depăúească 3 ore.
Din eparhia de Cluj – Gherla au fost consultate úi alte persoane
competente, cu privire la problemele ce să se discute în conferinĠă. Cu ocazia
împlinirii a 50 ani de preoĠie Î.P.S. Alexandru a primit o felicitare de la Roma,
din partea Preafericitului Părinte Papa Ioan Paul al 2-lea, iscălită personal.
Se consideră că ar fi în folosul Bisericii Române Unite ca Î.P.S.
Alexandru să facă o vizită la Roma úi să rezolve problema succesiunii
episcopale în diecezele vacante, prin consacrare de episcopi.
Propuneri pentru conferinĠă deja făcute:
I Să se treacă la sancĠiuni în ce priveúte „schisma“ din B.R.U.
1. Definirea abaterilor de la disciplină, nominalizarea persoanelor úi a
pedepselor.
2. Problema Ionelei úi a călugărilor úi călugăriĠelor din congregaĠie.
3. Acordare termen de reflexie persoanelor vinovate
4. Îndrumări pentru întreaga Biserică în ce priveúte schisma
II. Clarificarea situaĠiei Mitropolitului úi plecarea lui la Roma
III. Înnoirea cererii ptr. Autorizarea cultului greco-catolic
IV. Consacrări de episcopi ptr. Eparhiile vacante.
V. Sf. Scaun să ia act de diecezele existente úi să le insereze în Anuarul
Pontifical.
Cu privire la plecarea Mitropolitului Alexandru la Roma se propune să
fie însoĠit úi de alte persoane competente care să-l ajute, iar din partea
conferinĠei episcopale să aibă încredinĠare asupra problemelor de rezolvat la
Roma.
Alte probleme de discutat la conferinĠa episcopală ar fi:
222
– deschiderea de capele publice,
– trimiterea unei scrisori autorităĠilor din partea conferinĠei episcopale,
prin care să ie-ie ia cunoútinĠă de existenĠa Bisericii Române Unite úi a
ierarhiilor ei.
Într-o altă întâlnire se va discuta problema candidaĠilor la treptele
ierarhice ale preoĠiei (persoanele, pregătirea úi admiterea lor).
12.05.89 pr. Făgăraú
Documentul nr. 25
Proces-verbal
încheiat azi 26.05.1989, în úedinĠa capitulară, lipsind Pr. Prunduú
Augustin Silviu, ocupat cu un parastas.
P. vicar Langa Tertulian relatează despre conferinĠa episcopală Ġinută la
Cluj-Napoca, în data de 17.05.1989.
La conferinĠă s-a discutat multe amănunte despre sora Ionela, fără a lua
nici o hotărâre în privinĠa ei. Urmează ca Î.P.S. Alexandru să facă un raport la
Roma cu cazul Ionela.
Î.P.S. Ploscaru a propus să se adreseze o scrisoare Bisericii Ortodoxe
Române cerând să-úi decline responsabilitatea în ce priveúte colaborarea la
evenimentele din 1948, din epoca stalinistă. Urmează ca scrisoarea să o facă
P.S. Ploscaru úi apoi să fie discutată ulterior. Pr. Lucian Mureúan prezintă o
scrisoare de la Justin care contestă autoritatea canonicilor instituiĠi în dieceza
de Baia-Mare.
Pr. Hossu aduce în discuĠie formula propusă de cei de la Oradea pentru
apropiata înmormântare a părintelui vicar Tămîian: seara un requiem în
Biserica Romano-Catolică, iar înmormântarea făcută de 3 sau 5 preoĠi
greco-catolici.
Pentru problemele care erau de propus de dieceza de Cluj – Gherla prin
P. Langa nu a mai fost timp.
Î.P.S. Alexandru a declarat că nu doreúte să fie mitropolit, iar dacă
conferinĠa episcopală ar fi de acord, va scrie la Roma în acest sens.
P.S. Ploscaru a precizat că în Biserica noastră nu se dau distincĠii celor
ce au slujit în Biserica Ortodoxă schismatică úi au revenit, úi nici preoĠilor din
altă dieceză.
P. Langa T. a alcătuit procesul verbal al conferinĠei episcopale.
P. Matei Boilă propune ca punctele de discutat să fie propuse fiecărui
ordinar să reflecteze asupra lor: sau să se adune deja propunerile de soluĠii la
punctele la care au soluĠii, urmând ca atunci când se vor aduna la viitoarea
conferinĠă episcopală, să se ia deciziile finale acceptate în comun. Acestea în
legătură cu conferinĠa episcopală.
În continuare P. Langa aduce în discuĠie situaĠia P. Cutcan, văduv, care
convieĠuieúte cu o fostă călugăriĠă úi care doreúte să se separe de femeia cu care
223
e căsătorit civil úi să fie reintegrat în Biserica Română Unită.
S-a discutat problema Dlui Arboreanu asupra căruia sunt obiecĠii în ce
priveúte promovarea lui în clerul Bisericii Unite.
S-a amintit de numele celor care se pregătesc pentru preoĠie făcând
studii teologice, urmând ca problema formării clerului să fie discutată într-o
altă întâlnire.
26.05.1989 pr. Făgăraú
Documentul nr. 26
Proces-verbal
Încheiat azi 14.07.1989 în úedinĠa capitulară, lipsind P. Prunduú Silviu,
plecat la Vatra Dornei.
P. vicar Tertulian L. relatează despre vizita făcută la Bucureúti,
împreună cu P. GuĠu (GuĠiu, n.n.) la sora Ionela, ca trimiúi ai Î.P.S. Alexandru,
în luna iunie 1989. Vizita s-a terminat cu rezultat negativ, sora Ionela refuzând
să se întâlnească cu părinĠii sus amintiĠi.
P. Tertulian citeúte úi un proiect de moniĠiune adresat sorei Ionela úi
celor din grupul ei, prin care se dă un ultim avertisment.
Î.P.S. Alexandru va face un raport amănunĠit în cazul sorei Ionela úi a
grupului ei.
P.S. Robu este rezervat în ce priveúte Biserica Română Unită úi nu-l
primeúte pe P. Tertulian în audienĠă.
Cu ocazia primei împărtăúanii a copiilor greco-catolici făcută la Biserica
Piariútilor la începutul lunii iulie, P. Langa ia cuvântul la sfârúitul liturghiei úi
mulĠumeúte episcopului Iacob, P. ğiriac, P. Blaj úi sorei Antonina pentru ce au
făcut pentru copiii noútri (în timpul cuvântului microfonul a fost oprit din
sacristia bisericii).
P. Tertulian aminteúte de vizitele úi examenul la care a fost supus de
PreasfinĠitul Ploscaru la Lugoj úi de PreasfinĠitul Chertes la Năsăud.
P. Tertulian relatează despre participarea úi cuvântarea Ġinută la
înmormântarea fratelui Traian Dorz care a avut loc la Livada Beiuúului la
sfârúitul lunii iunie.
În cuvântare P. Tertulian aminteúte de faptul că l-a cunoscut pe fratele
Dorz în închisoare la Jilava, de exemplul pe care l-a găsit la dânsul, de faptul
că cardinalul Iuliu Hossu a binecuvântat miúcarea Oastei în 1935 úi a
binecuvântează úi succesorul său.
P. Matei precizează că în moniĠiunea adresată grupului Ionela să se
precizeze la început lucrurile de care se fac vinovaĠi úi la sfârúit pedeapsa care
urmează în caz de nesupunere.
P. Tertulian L. citeúte o scrisoare adresată de P. Valriu Sima care
224
întreabă asupra numărului de credincioúi ai Bisericii Române Unite úi propune
o adunare cu toĠi preoĠii uniĠi.
Documentul nr. 27
Proces-verbal
încheiat azi 02.09.1989 în úedinĠă capitulară fiind prezenĠi toĠi membrii
capitulari (inclusiv P. Sabin Dăncuú întors de la Roma) precum úi Î.P.S.
Alexandru Todea.
Părintele vicar Tertulian Langa relatează că P. Bota de la Floreúti, sfinĠit
anul trecut, este activ pe plan local (parohial) úi pe plan diecezan prin
conferinĠe Ġinute în alte localităĠi despre ùcoala Ardeleană úi Eminescu.
ObiecĠia ivită cu privire la cerebrările în rit roman de la BistriĠa ale lui
P. Ovidiu Coúbuc, (ajunsă prin P. Bota) se va cerceta pe linie bazilitană úi se
vor lua măsuri necesare pentru intrarea în rânduiala Bisericii Române Unite.
Cu privire la ritul nostru úi celebrarea lui Î.P.S. Alexandru precizează că
nu e permis nici un compromis, oricât de mic, chiar dacă ar fi numai de
moment, pentru că lasă urme úi rămâne în istoria Bisericii noastre. Schimbarea
sau pierderea integrităĠii ritului are afecta însuúi (!) Unirea de la 1700 úi
misiunea specifică Bisericii noastre. Prescurtarea liturghiei după indicaĠii úi
aprobările din 1948 nu este obligatorie, deoarece favorurile se pot folosi dar nu
sunt obligatorii, aúa că la concelebrări au prioritate preoĠi care celebrează fără
prescurtări, fiind pe linia tradiĠiei vechi a bisericii noastre.
Î.P.S. Alexandru aminteúte că P. Grigore Pop de la Dej úi-a aniversat 50
ani de preoĠie, cu care ocazie a fost distins cu titlul de protopop onorar.
P. Matei Boilă precizează în legătură cu ritul Bisericii noastre, că nu
lungimea sau scurtimea, nu preferinĠele personale trebuie să prevaleze, ci
păstrarea identităĠii Bisericilor Unite.
Se va analiza propunerea P. Prunduú Augustin ca la Cicârlău să fie loc
de pelerinaj în dumineca dinaintea de ziua Crucii (14 septembrie, n.n.).
Î.P.S. Alexandru propune ca preoĠii căsătoriĠi să nu fie primiĠi în
călugărie, în situaĠia de astăzi când nu există mănăstiri úi locuiesc cu soĠiile lor.
Superiorul General al IezuiĠilor a trimis o scrisoare Î.P.S. Alexandru
mulĠumindu-i pentru prezidarea înmormântării Părintelui iezuit Lazăr de la
ùomcuta Mare, scrisoare în care foloseúte titulatura de arhiepiscop úi
mitropolit.
Credincioúi din arhidieceză cer ca mitropolitul Alexandru să se mute cu
domiciliul de la Reghin la Blaj, dar greutăĠile unei mutări la bătrâneĠe, dar mai
ales faptul că în jurul Reghinului sunt mulĠi credincioúi greco-catolici, pe când
la Blaj puĠini, fac ca acest lucru să nu fie acceptat.
P. Augustin Prunduú propune ca seniorul corului episcopal P.S. Ioan
Ploscaru să facă demersuri pentru clarificarea problemei mitropolitului, făcând
225
eventual o vizită la Roma.
P. Matei Boilă propune rezolvarea succesiunii episcopale, ca soluĠie
pentru rezolvarea multor úi dificile probleme, printre care (úi cea – n.n.) cu
pseudoepiscopii făcuĠi de P.S. Dragomir úi cea cu sprijinitorii liniei
romano-catolice în Biserica Română Unită.
Se propune ca înainte de a fi admis cineva la o treaptă preoĠească să fie
cunoscut de episcopul locului sau (de – n.n.) vicarul său úi să fie bine examinaĠi
în ce priveúte pregătirea teologică.
Documentul nr. 28
DIECEZA DE CLUJ – GHERLA
PreoĠi (înainte de 1983 – n. S.S.F.)
3400 Cluj-Napoca
Aútileanu Pantelimon, str. 30 Decembrie 3
Arieúan Grigore, str. Gh. Lazăr 20
Bochiú Alexandru, str Dragalina 100
Boilă Matei, str. Turzii 45
Botiza Ioan, str. Călăraúilor 14
Ciaca Liviu, str. Răúinari 2 ap. 105
Cosma Eugen, str. Cloúca 7
Criúan Alexndru, Aleea Bucium 11 ap. 7
Criúan Melinte, str. CarcaleĠi 12
Criúan Teodor, str. Republicii 29
Cucui Mihai, str. Dunării 137
Cupúa Iulian, str. 6 Martie 4
David Ioan, str. Gr. Alexandrescu 9
Dăncuú Gavril, str. Slănic 7 ap. 8
Deac Izidor, str. Salcâmului 28
Făgăraú Sabin, Aleea Meseú 6 ap. 29.
Felecan Aurel, Aleea Azuga 1 ap. 10
Fernea Vasile, str. Poútei
Gaúpar Dumitru, str. MehedinĠi 25 Bl. F.11 ap. 14
Gherghel Lazăr, str. Soporului 72 ap.7.
Gherman Vasile, str. Borhanci 10 sc. 3
Gorcea Romulus, str. Fericirii 10
Hossu Ioan, str. Nirajului 33
Ignat Eugen, str. Fântânele 63-65 ap. 31
Ilea Constantin, str. Republicii 3
Irimieú Mircea, str. Gruia 98 Bl. A-2, ap. 6
Jidav Aurel, str. Harghita 32
226
Langa Tertulian, str. Putna 7 ap. 25
Lupu Vasile, str. A. France 19
Marina Ioan, str Brediceanu 3.
Micu Ioan, str. 6 Martie 5
Miclea Aurel, str. MehedinĠi 25 Bl. F-11 ap. 14
Moraru Victor, str. Parâng 6 Bl. H. 3 ap. 12
Muntean Natanail, str. Florilor 12
NeamĠu Gheorghe, str. Babeú 17
Ocnean Dimitrie, str. Breiner Bella 23
Pandrea Augustin, str. Doinei 70
Pandrea Liviu, str. MoĠilor 109
Papiu Alexandru, str. Lingurarilor 122 Bl. D-20, ap. 7
Peteanu Ilie, str. S. Albini 139, ap. 3
Plaian Nicolaie, str. Aleea Herculane 2 ap. 26
Pop Alexandru, str. Petre Groza 18 ap. 5
Pop Mihaiu, str. Bisericii Ortodoxe 4
Pop Romulus, str. Zărneúti 42
Pop Vasile, str. Lingurarilor 114 Bl. D-14 ap. 71.
Pop Gavril, str. V Lupu 21 (3422 Feleacu)
Popa Eugen, str. St. Mora 7 ap. 28
Prunduú Augustin Silviu, str. Gh. Lazăr 20
Radu Ioan, PiaĠa 11 iunie 8
Riti Emil, Aleea Bizuúa 4 ap. 4
Sabău Ioan, str Gh. Lazăr 20
Sălăgean Grigore, str. Parâng 12 Bl. K. Ap. 19
Seucan Coloman, str. Horea 2
ùuúman Ieronim, str. ScorĠarilor 4
Ticrea Vasile, str. Plopilor 119
Todericiu Adrian, str. Arieúului 16
Trufaúiu Liviu, str. K. Marx 112
Ulmean Vasile, Aleea Peană 5 ap. 323
Ungureanu Vasile, str. VlahuĠă Bl. Lamă B. ap. 64
Zetea ùtefan, str. Băiúoara 13 ap. 8
3475 Ghela
Bunea Ioan, str. 23 August 10
Berbecar Vasile, str Gării 13
Breharu Gheorghe, str. Bobâlna 16
Ciobanu Coriolan, str. SperanĠei 4
Câmpeanu Gheorghe, str. 23 August 9-11
Jiman Pantelimon, str. 23 August 10
Mocanu Teodor, str. T. Vladimirescu 4
227
Oprea Ioan 3493, Fizeúul Gherlei
Mureúan Gavril, 3475 Gherla str. Criúan 14
Suciu Ioan 3499, Feldioara – Sat Cătina
4650 Dej
Bugnaru Gavrilă, 4656 Mica 229
Bujor Gheorghe, 4666 Coplean 76
Florian Ioan, str. Nicolaie Iorga 22
Matei Gavrilă, 4666 Coplean 64
Mândraú Ioan, Aleea Primăverii 2 Bl. A. sc. B. ap. 31
Moholea Izidor, str. CarpaĠi 17
Nicula Alexandru, str. Horea 20
Oprea Emil, str. BistriĠei 7
Pop Grigore, str. Dealul Florilor Bl. B, sc. B. ap. 32
Toderean Ioan, 4666 Căúeiu str. Gării 36
3350 Turda
Anca Petru, str. Criúan 50
Borotă Emil, str. Victoriei 130/a Bl. S. Ap. 6
Căpuúan Augustin, str. Zorilor 1
Cadar Ioan, 3372 sat Deleni, Com Tureni
Găzdac Mihaiu, str. Oltului 9
Ghib Vasile, str. A. Vlaicu 32
Lazăr Andronic, 3351, Câmpia Turzii str. Criúan 5
Marcu Aurel, str. Florilor 20/a, Poiana
Olteanu Dionisie, str. Salinelor 53
Pop Mihaiu, str. Ion Moldovan 6
Pop Andrei, 3364 Luncani 4
Sâmpălean Ioan, str. G. BariĠiu 21
Tătaru Ioan, 3372 Comúeúti, Of. Post. Tureni
ğălnar Ioan, 3351 Câmpia Turzii, str. Republicii 49
4400 BistriĠa
RaĠiu Zaheiu, str. IndependenĠei 86
Sângeorzan Ioan, str. A Mureúanu 67 Bl. R.5. Sc. B. ap. 67
ğărmure Vasile, 4500 Năsăud, str. PiaĠa Nouă 4
Spermezan Vasile, 4575 Beclean, str. LibertăĠii 22
Vranău Ioan 4530, Maieru 716, jud. BistriĠa-Năsăud
Partenie Augustin, 4530, Maieru 807
Criúan Gheorghe, 4457, Sânmihaiul de Câmpie,
jud BistriĠa-Năsăud
BozoriĠă Teodor, 4595, Braniútea jud. BistriĠa-Năsăud
228
Odorheanu Ovidiu, str. Cimitirului 21, BistriĠa
Zăgreanu Gheorghe, 4469, Chintelnic, jud. BistriĠa-Năsăud
CoruĠiu Viorel, 4452, LechinĠa, str. 23 August
Arieúan T. Ioan, 4457, Visuia, jud BistriĠa-Năsăud
Arieúan T. Gheorghe, 4457, Visuia, jud. BistriĠa-Năsăud
Iulian Irimie, 4412, ùieu, Sat ùoimuú, jud. BistriĠa-Năsăud
Timiú Simion, 4552, Rodna, jud. BistriĠa-Năsăud
Moldovan Vasile, 4388, Sărmaú, jud. Mureú, str. Teilor 12/12
Documentul nr. 29
Tabel nominal [cu călugării ordinului Sf. Vasile cel Mare (după 1983 –
n. S.S.F.)]
3400 Cluj-Napoca
1) Arieúan Grigore, str. Gheorghe Lazăr nr. 20
2) Dăncuú Gavrilă, str. Slănic nr. 7.
3) Făgăraú Sabin, Aleea Meseú nr. 2 ap. 10
4) Micu Ioan, str. 6 Martie nr. 6
5) Macavei Traian, str. Gheorghe Lazăr nr. 20
6) Peteanu Ilie, str. Albini Bl G.3 ap. 27
7) Pop Vasile, str. MehedinĠi nr. 25 Bl. F. 10 ap. 14
8) Prunduú Augustin, str. Gheorghe Lazăr 20
9) Sabău Ioan, str. Gheorghe Lazăr 20
10) Sălcudean Ilie, str. Republicii nr. 61-63 ap. 3
11) Ungureanu Vasile, str. Petuniei nr. 1 ap. 22
12) Bujor Gheorghe, 4666 Coplean nr. 67, jud. Cluj
3475 Gherla
13) Jiman Pantelimon, str. 23 August nr. 10
14) Mocanu Teodor, str. Tudor Vladimirescu nr. 4
3350 Turda
15) Borotă Emil, Calea Victoriei nr. 130.A, Bl. S. Ap. 6
16) Ispas Dumitru, Calea Victoriei nr. 38 (88)
17) Herman Grigore, str. Scânteii nr. 2
18) Rus Petru, 3351, Câmpia Turzii, str. Ion RaĠiu nr. 32 jud. Cluj
JudeĠul Sălaj
19) Juca Grigore, 4767, Sălăjeni, nr. 217 jud. Sălaj
20) Roman Teodor, 4744, Horostul Crasnei, nr. 413 jud. Sălaj
JudeĠul Prahova
21) Florian Virgil, 2000 Ploieúti, str. 23 August, nr. 68 Bl. B. ap. 38
229
JudeĠul Alba
22) Man Vasile, 3329, Rădeúti, nr. 219 jud. Alba
JudeĠul Mureú
23) Peteu Camil, 3050, Sighiúoara, str. Bastionului nr. 11, jud. Mureú
JudeĠul Arad
24) Lelea Dimitrie, 2900, Arad, str. Argeú, Micălaca nr. 17
3900 Satu Mare

25) Marina Gavril, str. Gh. Doja nr. 5
26) Jurjea Alexandru, 3981, Odoreu, str. Florilor nr. 12, jud. Satu Mare
27) Bob Iosif, 3844 Tăúnad, str. ÎnfrăĠirii nr. 230, jud. Satu Mare
4800 Baia Mare

28) Bondrea Ilie, str. Pictorilor nr. 5.A
29) David Vasile, str. Gh. Coúbuc nr. 23
30) Sălăgean Vasile, str. Valea Roúie nr. 100
31) PetruĠa Petru, 4852 Cavnic, nr. Jud. Maramureú
4400 BistriĠa
32) Coúbuc Ovidiu, str. Cimitirului nr. 21
33) Costin Teodor, str. Traian Banciu nr. 76
34) Bontaciu Aurel, str. Decebal Bl. 11 ap. 15
35) Mărginean Gavrilă, str. Lalelelor B. 11 S 2 ap. 4
36) Olar Nicolae, str. Pescarilor Bl. 5 ap. 23
37) Arieúan Grigore, 4457, Viúuia, jud. BistriĠa- Năsăud
38) Arieúan Ioan, 4437, Viúuia, jud. BistriĠa-Năsăud
39) Bolfă Otic Alexandru, 4530, Maieru, str. Valea Coaselor
nr. 580, jud. BistriĠa-Năsăud
40) Borz Ioan, 3400, Cluj-Napoca, str. Grigore Alexandrescu,
Bl. 21 ap. 32
5500 Bacău
41) Bursuc Martin, Calea Mărăúeúti Bl. 98, sc. C, ap. 4
42) Frâncu Ioan, str. Petru Rareú 10 ap. 9
43) Pojum Ioan, str. Panselelor 2 Bl.2, sc. B, ap. 7
jud. Sălaj
44) Opriú Vasile, 4381, Valcăul de Jos 258
230
jud. Cluj
45) Todereanu Ioan 4662 Căúei str. Gării 36
jud. Maramureú
46) Toma Ioan, 4890, Poiana Botizei
Tabel cu surorile Ordinului Sf. Vasile cel Mare

3400 Cluj-Napoca
1) Bolfă Otic Viorica, str. Slănic 7 ap. 8
2) Pintea Elisaveta, str. Brâncoveanu 50 ap. 60
3) Pop Rodica, str. Crizantemelor 11
4) Presecan Maria, str. Gr. Alexandrescu 10 Bl. M.2. ap. 6
5) ùuúman Victoria, str. Crizantemelor 11
6) Tămaú Ana, str. Slănic 7 ap. 8
7) Pop Ana, 3428, Satu Lung 32, Com Chinteni, jud. Cluj
3475 Gherla
8) Beudean Iuliana, str. Cloúca 7/A
9) Chindriú AnuĠa, str. Stejarului 2 Blc. 5 ap. 2
10) Mocanu Birica, str. T. Vladimirescu 4
11) Oros Rodica, str. Fagului 3 Bl. G.1. ap. 17
12) Pop Aurelia, str. Armata Roúie 30 Bl. B.4. ap. 16
13) Suciu Maria, str. 23 August 10
14) Tintelecan Raveca, str. Stejarului 2 Bl. C.5. ap. 2
15) ğurcaú Ana, str. G. Coúbuc 12 ap. 3
16) ğurcaú Irina, str. G. Coúbuc 12 ap. 3.
4650 Dej
17) Hruban Alexandrina, str. Vlad ğepeú 3 Bl. B. ap. 44,
4500 Năsăud
18) Bolfă Otic LenuĠa, str. Aleea Albă Bl. 5 ap. 3
19) Bolfă Otic Victoria, str. Aleea Albă Bl. 5 ap. 3
20) Roúu Maria, str. M. Eminescu 35
jud. BistriĠa-Năsăud
21) Câmpean Anastasia, 4591, ğentea 52
22) CoruĠiu Livia, 4530, Maieru str. Principală 845
23) Hădărău Virginia, 4530, Maieru str. Valea Caselor 489
24) Hogea Ioan, 4530, Maieru str. Principală 848
25) Runcan Emilia, 4528, Feldru 270
231
4800 Baia Mare
26) Bota Irina, str. Unirii 14 ap. 100
jud. Maramureú
27) Iusco Ioana, 4998, Ieud 324
28) Pleú MărcuĠa, 4998, Ieud 410
29) Paúca Aurica, 4854, Buúag 130
jud. Sălaj
30) Anton Maria, 4767, Câmpia Sălaj 107
31) Meseúan Maria, 4767, Sălajeni 38
jud. Alba
32) ğălnar Otilia, 3325, Gârbova de Jos, str. Movilei 32
2000
Ploieúti
33) Florian Lucia, str. 23 August 68 Bl. B. ap. 38
8700 ConstanĠa
34) Nechifor Maria, str. Gh. Marinescu 54, jud. ConstanĠa
35) Deliman Paraschiva, 8765, M. Kogălniceanu, str. T.
Vladimirescu 158
Documentul nr. 30
Elenco nominale (călugării OSBM – n.n.)
Nr. Nume e Cogneme Nato Ammesso V.sem V.Soll Ordo

1 Arieúan Ioan Iacob 20.01.22 16.01.42 08.02.48 29.06.70 28.03.75
2 Arieúan Gh. GraĠian 23.10.20 18.10.47 08.02.48 29.06.70 25.08.78
3 Arieúan Gr. Gavril 31.01.28 30.04.44 24.06.45 29.06.70 30.12.71
4 Bob Iosif Leon 13.02.12 14.03.31 05.11.32 19.09.36 22.03. 38
5 Borota Emil Efrem 10.11.20 08.12.39 29.09.40 19.03.70 15.10.72
6 Bondrea 03.08.29 22.10.46 04.04.48 25.03.70 08.09.70
I. Irinarh
7 Bujor Gh. Grigore 16.08.30 13.04.71 04.10.75 31.12.82 08.09.79
8 Coúbuc O. Orest 27.08.72 09.01.82 07.01.83 31.07.88 23.12.83
9 Costin T. Teofil 02.02.63 09.01.82 26.06.83 31.07.88 30.08.87
10 David Vasile 30.09.22 21.11.47 30.10.48 25.03.70 24.04.71
Valerian
11 Dăncuú G. Sabin 22.11.30 05.09.46 04.04.48 20.03.70 02.01.67
12 Făgăraú S. 01.10.50 25.03.71 15.10.72 01.01.77 17.04.77
Sebastian
13 Juca Gr. Gherasim 09.10.12 20.11.32 02.09.34 12.12.37 06.08.38
232
14 Jiman P. Petru 29.11.07. 25.10.26 18.12.28 01.12.35 20.04.75
15 Moldovan M. 19.04.12 21.10.32 02.09.34 12.12.37 06.08.38
Miron
16 Micu Ioan Ioachim 22.04.22 28.10.38 17.12.39 20.03.70 18.12.64
17 Man V. Visarion 16.09.09 10.01.35 07.02.37 20.07.42
18 Prunduú A. 03.05.15 21.11.47 03.10.48 19.03.70 11.12.38
Silvestru
19 Pop V. VincenĠiu 08.10.15 08.02.39 18.02.45 19.03.70 22.10.72
20 Peteu C. Pavel 03.06.46 07.02.69 21.11.70 26.10.73 20.12.73
21 Petean P. Pavel 15.05.14 18.04.28 01.01.31 20.07.42
22 Petean Ilie Ioan 20.07.07 15.06.32 22.02.34 19.06.38 02.04.72
23 Rus Petru Ieremie 18.11.34 30.18.83 17.11.85 01.01.89
24 Sabău Ioan Iustin 21.03.27 08.10.46 19.04.48 19.03.70 11.08.68
25 Arieúan Ioan Ilarie 01.11.68 03.05.87 06.11.88
26 Bolfă Otic A. 11.11.63 30.09.84 03.05.87
Augustin
27 Bârsan M. Matei 30.07.69 05.05.87 06.11.88
28 Csabai A. Mihail 24.10.63 20.08.88 17.12.89
29 Covrig M. Lucian 02.01.64 28.02.88 17.12.89
30 Daboc L Ioan 28.07.64 31.07.88 17.12.89
31 Duca Lucian 21.06.65 31.07.88 16.12.89
Aloisiu
32 Doctoreanu I. 06.02.44 03.05.87 09.01.89
Vasile
33 Furtună I. Iosif 09.05.55 19.10.86 17.10.87
34 Furtună M. Grigore 21.06.65 31.07.88 17.12.89
35 Jurje A. Ermil 04.06.55 13.01l80 11.09.81
36 Mereu Tr. Tertulian 09.05.55 19.11.86 31.07.88
37 Mărgineanu G. 21.02.55 11.12.83 03.05.87
Gavrilă
38 Miclăuú Pius Paul 03.02.57 21.11.82 25.02.86 01.01.88
39 Pejum I. InocenĠiu 27.08.26 29.10.85 31.07.88
40 Pop M. A. Andrei 27.08.67 06.11.88 17.12.89
41 Roman T. Tarcisiu 24.10.66 01.01.84 29.11.87
42 Stupineanu S. 27.05.61 11.05.86 29.11.87
Severian
43 Simionca D Daniel 17.07.63 31.07.88 17.12.89
44 Sâmbotelecan M. 01.04.71 31.07.88 17.12.89
Marian
45 Adrus V.O. Ilie 13.03.56 23.07.89
46 Criúan I.M. Iosif 08.05.58 19.03.89
47 Sauciuc E Anton 26.11.56 21.04.88
48 Romocea I. Mircea 11.10.67
49 Cicúa Sabin 23.02.71
50 Todea Vaisle 09.02.64
51 Taichiú A. Ioan 24.01.71
233
Documentul nr. 31
Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare
Dieceza de Cluj – Gherla
Nr.crt. Numele úi prenumele Adresa
Bolfa Otic Vicorica Cluj, 3400, str. Slănic nr. 7 ap. 8
Bolfă Otic LenuĠa Năsăud, 4500, Aleea Albac Bl. 5 sc. B. ap. 3
Bolfă Otic Victoria Năsăud, 4500, Aleea Albă Bl. 5 sc. B. ap. 3
Bontaú Nastasia Jud. BistriĠa-Năsăud, 4530, Maieru str. Valea Caselor nr. 957
Bontaú Reghina Maieru, 4530 str. Valea Caselor 557, jud. BistriĠa-Năsăud
Chezan Angela Cluj, 3400, str. Fabricii de Zahăr 75 Bl. Cz 6 ap. 18
Chindriú AnuĠa Gherla 3475 str. Stejarului 2 Bl. C. 5 ap. 2
Câmpean Ana ğentea 4591 nr. 52 jud. BistriĠa-Năsăud
Ciont Eugenia Sorina Gherla, 3475, Aleea Brazilor 9 Bl. E. 7 ap. 7
CoruĠiu Livia Maieru, 4530, str. Principală 1030 jud. BistriĠa-Năsăud
Duca Maria Năsăud, 4500, str. Nouă Bl. C. 4 ap. 5 jud. BistriĠa-Năsăud
Hădărău Virginia Maieru, 4530, st. Valea Caselor 591 jud. BistriĠa-Năsăud
Higea Ioana Maieru, 4530, str. Principală 1033 jud. BistriĠa-Năsăud
Ignat Mina Ilva Mică, 4540, Nr. 850 jud. BistriĠa-Năsăud
Marc Floare Poiana Ilvei, 4544, str. Principală 160 jud. BistriĠa-Năsăud
Mocanu Birica Gherla, 3475, str. T. Vladimirescu jud. Cluj
Pintea Elisabeta Cluj, 3400, str. C. Brâncoveanu 50 ap. 60 Cluj
Pop Aurelia Gherla, 3475, str. Armata Roúie 30 Bl. B4, ap. 16 jud. Cluj
Pop Ana Satu Lung, 3420, nr. 32 jud. Cluj
Presecan, Maria Cluj, 3400, str. G. Alexandrescu 10 Bl. N.2. ap. 67
Roúu Maria Năsăud, 4500, str. M. Eminescu nr. 35
Ruscan Emilia Feldru 270, cod. 4528, jud. BistriĠa-Năsăud
Suciu Maria Gherla, 3475, str. 23 August nr. 10
Tămaú Ana Cluj, 3400, str. Crizantemelor nr. 11
Tămaú Delia Dej, 4650, str. Unirii 17 Bl. C. 40 ap. 12
Tintelecan Raveca Gherla, 3475, str. Stejarului 2 Bl. C. 5 ap. 2
ğurcaú Ana Gherla, 3475, str. G. Coúbuc 12 ap. 3
ğurcaú Irina Gherla, 3475, str. G. Coúbuc 12 ap. 3
Vranău Ana Maieru, cod. 4438, str. Gării jud. BistriĠa-Năsăud
Vranău Palegia Maieru, cod. 4530, str. Gării jud. BistriĠa-Năsăud
Documentul nr. 32
Dieceza de Cluj – Gherla
Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare
din Provincia Română
Bolfă Otic Viorica, 3400, Str. Slănic 7 ap. 8, Cluj
Bolfă Otic LenuĠa, 4500, Aleea Albă Bl. 5 sc. B. ap. 3, Năsăud
Bolfă Otic Victoria, 4500, Aleea Albă Bl. 5 sc. B. ap. 3, Năsăud
234
Bontaú Nastasia, 4530, Maieru str. Valea Caselor 957, jud. BistriĠa-Năsăud
Bontaú Reghina, 4530, Maieru str. Valea Caselor 957, jud. BistriĠa-Năsăud
Chezan Angela, 3400, str. Fabricii de Zahăr 75 Bl. Cz 6 ap. 18, Cluj
Chindriú AnuĠa, 3475, str. Stejarului 2 Bl. C. 5 ap. 2 Gherela, jud. Cluj
Câmpean Ana, 4591, ğentea 52, jud. BistriĠa-Năsăud
Ciont Eugenia Sorina, 3475, Aleea Brazilor 9 Bl. E. 7 ap. 7, Gherla, jud. Cluj
CoruĠiu Livia, 4530, Maieru, str. Principală 1030, jud. BistriĠa-Năsăud
Duca Maria, 4500, str. Nuă Bl. C.4. ap. 5, Năsăud, jud. BistriĠa-Năsăud
Hădărău Virginia, 4530, Maieru, str. Valea Caselor 591, jud. BistriĠa-Năsăud
Hogea Ioana (sic!), 4530, Maieru, str. Principală, 1033, jud. BistriĠa-Năsăud
Ignat Mina, 4540, Ilva Mică, 850, jud. BistriĠa-Năsăud
Marc Floare, 4544, Poiana Ilvei, str. Principală 160, jud. BistriĠa-Năsăud
Mocanu Birica, 3475, str. T. Vladimirescu, 4 Gherla, Jud. Cluj
Pintea Elisaveta, 3400, str. C. Brâncoveanu 50, ap. 60 Cluj
Pop Aurelia, 3475, Str. Armata Roúie 30, Bl. B 4 ap. 16 Gherla, jud. Cluj
Pop Ana, 3428, Satu Lung 32, jud. Cluj
Presecan Maria, 3400, str. G. Alexandrescu 10, Bl. N. 2 ap. 67 Cluj
Roúu Maria, 4500, str. M. Eminescu 35, Năsăud
Runcan Emilia, 4528, Feldru 2780, Jud. BistriĠa-Năsăud
Suciu Maria, 3475, str. 23 August 10, Gherla, jud. Cluj
Tămaú Ana, 3400, str. Crizantemelor 11, Cluj
Tămaú Delia, 4650, str. Unirii 17 Bl. 40 ap. 12, Dej, jud. Cluj
Tintelecan Raveca, 3475, str. Stejarului 2, Bl. C. 5 ap. 2, Gherla, jud. Cluj
ğurcaú Ana, 3475, str. G. Coúbuc 12 ap. 3, Gherla, jud. Cluj
ğurcaú Irina, 3475, str. G. Coúbuc 12 ap. 3, Gherla, jud. Cluj
Vranău Ana, 4530, Maieru, str. Gării, jud. BistriĠa-Năsăud nr. 906
Vranău Palagia, 4530, Maieru, str. Gării, Jud. BistriĠa-Năsăud nr. 906
Berende Maria, 4530, Maieru, str. Principală, nr. 555, jud. BistriĠa-Năsăud
Berende Dorina, 4530, Maieru, Principală 555 jud. BistriĠa-Năsăud
Avram Maria, 4530, Maieru, str. Valea Caselor nr. 755, jud. BistriĠa- Năsăud
Hájdo Gyöngy, 4300, Târgu Mureú, str. Nucului nr. 2
Opriúor Loredana, 4300, Târgu Mureú, str. ÎnfrăĠirii nr. 13 ap. 32
Anton Maria, 4767, Câmpia Sălaj 107, jud. Sălaj
Fati Floare, 4767, Sălăjeni 204, com. Bocúa Sălaj, jud. Sălaj
Meseúan Maria, 4767, Sălăjeni 38, com. Bocúa Sălăjeni, jud. Sălaj
Meseúan Reghina, 4767, com. Bocúa 52, Sălaj, jud. Sălaj
Bota Irina, 4800, str. Unirii 14 ap. 100, Baia Mare
Iusco Ioana, 4998, Ieud 379, Maramureú
Paúca Aurelia, 4854, Buúag 130, jud. Maramureú
Pleúa Maria, 4998, Ieud 463, jud. Maramureú
LorenĠ Georgeta, 5416, PloscuĠeni, str. MorĠa 128, jud. Vrancea
Mogoúan Paraschiva, 3340, Ocna Mureú, str. St. O. Iosif 3, jud. Alba
235
Deliman Paraschiva, 8765, M. Kogălniceanu, str. T. Vladimirescu 158,
ConstanĠa
Pojun Magdalena, 5500, str. Panselelor Bl. 2 ap. 7, Bacău.
Sas Maria, 3400, Cluj str. Albini 99 Bl. B. 1 sc. 2 ap. 87, jud. Cluj.
Documentul nr. 33
Proces-verbal
încheiat azi 5.10.1990 în úedinĠa capitulară în prezenĠa tuturor
membrilor capitlului úi a P. Popa Eugen úi Botiza Ioan.
Părintele vicar general Langa Tartulian face o prezentare a primei
întâlniri a tuturor conducătorilor de dieceze catolice de rit roman úi grec, după
41 de ani, care a avut loc la Alba-Iulia la sediul episcopiei romano-catolice în
data de 3.01.1990.
Au participat:
– Ms. Francisc Colasono (Colasuonno) NunĠiu Apostolic din parte Sf.
Scaun.
– Î.P.S. Mitropolit Alexandru – pentru Blaj
– P.S. Ploscaru – pentru Lugoj
– P. Lucian Mureúan ptr. Baia Mare
– P. Vasile Hosu Hossu ptr. Oradea
– P. Langa Tertulian ptr. Cluj
– P.S. Iacob Antal (Jakab Antal) cu 2 canonici ptr. Alba Iulia [P.
Jacobini (Jakubinyi) bun cunoscător a limbilor română, maghiară úi italiană, a
fost translator].
– P.S. Boros – ptr. Timiúoara
– P. ùipoú (Sipos) ptr. Satu Mare
– P. Dascăl (Daszkal) ptr. Oradea
– P.S. Robu – ptr. Bucureúti
– P. Gheorghel ptr. Iaúi
– Ms. Pasini – de la Caritasul italian
Cuvântul de deschidere l-a rostit Ms. Colasono.
A fost o întâlnire de lucru, de informare úi s-a discutat pe baza unui
material pregătit de romano-catolici: „ExigenĠele úi cerinĠele Bisericii
romano-catolice către Consiliul Frontului Salvării NaĠionale în noile condiĠii
create de revoluĠia populară din 22.12.1989”.
(Textul e la P. Langa).
La terminarea discuĠiilor s-a pregătit textul unei telegrame (redactată de
Ms. Colasono) către Sf. Scaun, din partea ConferinĠei episcopale a Bisericii de
rit oriental úi roman din România întrunită în plen pentru prima dată la
236
Alba-Iulia.
P.S. Robu va pregăti audienĠa conducătorilor de dieceze la Consiliul
Frontului Salvării NaĠionale pentru data de 11.01.1990.
Ms. Colasono are úi o întâlnire numai cu greco-catolicii cu care ocazie
P. vicar Langa Tertulian pune problemele:
– a mitropolitului contestat de unii;
– atitudinea conferinĠei episcopale orientale faĠă de cei 3 (acum 2)
aúa-ziúi episcopi Paven úi Riti.
Joi 5.01.90 Ms. Pasini de la Caritas a avut de la ora 9 o întâlnire cu P.
vicar Langa, căruia i-a luat un interviu biografic (scris bibliografic – n.n.) úi cu
această ocazie Ms. Pasini a precizat că faĠă de Biserica greco-catolică Caritasul
va avea o atenĠie aparte din punct de vedere material.
Obs. Luni 8.01.1990 capitlul fără P. vicar Langa s-a întrunit pentru a
prezenta propuneri de alte probleme care ar fi bine să se discute la audienĠa din
11.01.90 de la Bucureúti cu Consiliul F.S.N.
Principala propunere a fost abrogarea decretului 151/1948, care abrogă
Concordatul dintre România úi Vatican.
Textul propunerilor – se găseúte la P. Langa Tertulian.
Documentul nr. 34
Cu publicul
14.01.1990
La Sala Festivă a Episcopiei
La început cu „Creútin sunt din leagăn...”
P. Langa T.:
– cuvânt de deschidere:
– îndemn pentru tineri
– libertate fizică, legală, firească, cuvenită
– har de a fi prigoniĠi
– mulĠumiri lui D-zeu, Fecioarei Maria, tinerilor, conducătorilor.
– importanĠa unităĠii – când unitatea e atacată, ne ispiteúte egoism,
subiectivism
– prezentarea întâlnirii de la Alba-Iulia
– primirea la Bucureúti 11.01.1990 la Mazilu Dumitru
– principii de orientare
– interviuri cu presa locală úi străin
Întrebări:
PoruĠiu InocenĠiu:
Persoana juridică a Bisericii este instituită?
La Piariúti liturghie după ritul nostru la 9 h sau 11 h este posibilă?
237
Bozga Eugen:
Bucurie pentru întâlnire. Afiúier la acest sediu cu noutăĠi. Servicii divine
în PĠa LibertăĠii. MulĠi greco-catolici nu útiu nimic de această biserică. Reviste:
e nevoie de publicaĠii pentru popor. StăruinĠă la Roma... vizită. Conservatorul
să se primească.
Pop Nicodim:
Credincioúii toĠi să se exprime oriunde: la radio, ziare – pentru a urgenta
plângeri (nu numai ierarhia). Fonduri avem? DonaĠii unde?
Lascu (Viorica):
Sf. Părinte iubeúte special pe maghiari – vizită în Ungaria. Să vină úi în
România.
Pr. David:
Raportul de la Bucureúti: bun, logic. Propuneri – în măsura posibilului
să se insiste úi la Iliescu
– la fraĠii ortodocúi: – mai sus pentru scaun (interese? n.n) – cei tineri:
neinformaĠi.
Alin BărbănĠan:
ManifestaĠii paúnice. Să le luăm bisericile cu forĠa.
Enea Borza:
Ultimatum de 3 zile pentru intrarea în drepturi a B.R.U. Decret pentru
români ortodocúi, uniĠi... (?).
Trifoiu (Nicolae):
SituaĠia Departamentului Cultelor? ÎnfiinĠarea Ministerului Cultelor
cu un ministru ardelean. Care e situaĠia P.S. Chertes? Organizarea în A.G.R.U.
popor; A.S.T.R.U. studenĠi. Pregătirea înmormântării episcopilor de la Sighet.
Deschiderea liceului InocenĠiu Micu Klein; Conservatorul. Visul episcopului
Justinian.
P. Bota (Ioan).
Fără recensământ. ConútiinĠa naĠională: nu dezbinăm poporul. ViaĠa lui
Hossu.
(P) Fernea:
Cont la CEC pentru B.R.U. Să se folosească sălile existente pentru
Liturghie (acestea úi altele).
Gorcea Victor:
Prin P. Langa – juriúti care să demonstreze juridic că situaĠia e de drept
Liturghii numai în biserică.
Oltean Mariana:
Istoric al B.R.U. în presa locală úi centrală. Liturghie în biserică.
Vaida Mircea:
Completarea decretului – de drept constituĠional. Primirea bisericilor –
de drept civil. Comisii de preluare. Ziar romano-catolic versiune română.
Gherasim Ioan:
238
P. Riti chemat în public.
Pop Mircea:
Revista „Osservatore Romano”, Radio Vatican – emisiuni pentru noi.
Să se trimeată oameni la Roma.
P. Prunduú Augustin:
RevoluĠie miracol. Libertatea dar al Fecioarei, al Familiei Sfinte.
Rugăciuni pentru Unirea Mare.
Documentul nr. 35
Cu publicul
28.01.1990
La Episcopie.
– Vizita la Episcopia Ortodoxă Cluj, la Î.P.S. Teofil Herineanu
DelegaĠia: P. vicar Tertulian Langa, P. Silviu Augustin Prunduú, P.
Matei Boilă
Prezentat un document scris, o notificare. Sâmbătă 27.01.1990 vizită
pentru răspuns la documentul prezentat.
Prezentare aspecte negative din istoria B.R.U. de către vicarul ùtefan,
barate de P. vicar Tertulian („nu primim lecĠii de patriotism de la nimeni”)
– S-a comunicat de la Bucureúti că problema e în atenĠia Ministerului
Cultelor.
– Apel la unitate
– Vizită la Buracu – preúedintele Consiliului FSN JudeĠean. Dl. Buracu
s-a documentat úi a (oferit) promis sprijin pentru rezolvarea problemelor
B.R.U.
– La Năsăud: P. ğărmure celebrând Sf. Liturghie, chemat la FSN să dea
explicaĠii úi să prezinte autorizaĠie.
– Urmează ConferinĠa Episcopală, a B.R.U. în săptămâna care vine.
– La întâlnirea din PĠa LibertăĠii un colonel de la poliĠie ne-a anunĠat că
vor fi provocatori. Au răspândit pag. din „Telegraful român“ „cu comunicatul
întâlnirii de la Bucureúti a ministrului cultelor úi a mitropoliĠilor ortodocúi úi
greco-catolici.
P. Eugen (Popa):
Colportarea, murmurul, plângerea – păcat contra unităĠii.
ComparaĠie cu trecerea poporului (evreu – n.n.) din robie prin pustiu.
Doru Braia de la München:
UniĠii din lumea liberă i-au ajutat pe ortodocúii de peste hotare.
Olteanu Mariana:
Istoric al B.R.U. în presă; de ce nu apare în presă? Comunicarea de la
Radio de ieri e cunoscută. Materiale xerox.
Ileana Bortă:
Prin justiĠie nu se pot revendica bunurile BRU? R: Da, dar e nevoie de
239
documente.
Alin BărbănĠan:
– ForĠa juridică internaĠională; liste cu adrese úi telefoane a celor
prezenĠi.
FrăĠilă:
Să nu condamnăm pe nimeni, să ne rugăm, nu útiu (de noi, despre noi
n.n.) pentru că n-au învăĠat; nu condamnare, ci învăĠare.
Suciu Vasile:
Ce ne facem dacă ortodocúii fac liste? R: luptăm cu legile.
Lucaci Livia:
Lipsă de cărĠi úi cateheze. CărĠi de rugăciune.
Gheorghe Petruú:
Reaminteúte de comunicatul de la Bucureúti
PoruĠiu InocenĠiu:
– 62 ani de la înfiinĠarea CongregaĠiei Maicii Domnului în 2.02.
– anunĠ cu Valentin (PenĠa, n.n.)
P. Ignat:
Există un interviu istoric al Î.P.S. Alexandru în „Flacăra“ din nov. 1981,
Cateheza cu sr. Antonina. CărĠi de rugăciune multiplicate.
P. Răfan Tarciziu:
„România Liberă” este mai receptivă în a publica articole cu subiect
B.R.U.
Documentul nr. 36
Capitlu 24.01.1990
– Ajutoare 40 t alimente, Azi vor sosi
– DiscuĠii cu Buracu de la Consiliul FSN. Vineri va da rspuns.
Cu Dna. Cornea unde erau ziariútii francezi – consultare pentru
problema referendumului.
– ConferinĠă de presă la Cluj, propusă de Buracu. Stoicescu, ministrul
cultelor – ortodox fanatic?!?!
Bisericile – unde sunt úi (ortodocúi) úi (greco-catolici, n.n.) împărĠim
biserica, noi proprietari
– unde sunt două: una úi una
– problema liturghiei în PiaĠa LibertăĠii (e de acord).
Parohiile să facă cerere către B.R.U. pentru asistenĠă spirituală.
– PermanenĠă la Sediul Episcopiei: joi 25.01. P. Munteanu, vineri 26.01.
P. Gorcea, sâmbătă 27.01.1990 P. Plăian
– La Episcopia Ortodoxă delegaĠie pentru a cere parohiile
– Problema Mircea Vaida – apare pe lista scriitorilor compromiúi
– Registrul la Episcopie
– Întâlnire cu Î.P.S. Alexandru ora 11, data 3.02.1990
240
– luni 29.01. ora 18 Capitlu
Capitlu 29.01.1990
– P. vicar Langa T. relatează despre discuĠia de la Bucureúti de la
Ministerul Cultelor a Î.P.S. Alexandru
– Nu a acceptat ideea referendumului.
– urmează să se sfătuiască cu corul episcopal
– cursuri úi profesori:
Biblic – Botiza; Filozofie – NeamĠu; Morală – Eugen (Popa);
Dogmatică – Pandrea (Liviu); Liturgică – Prunduú (Sabin),
Cateheză – sora Antonina – să continue
PermanenĠe: P. Munteanu – marĠi, P. Gorcea – miercuri; P. Munteanu
joi.
Documentul nr. 37
La Episcopie (cu public, n.n.)
4.02.1990
– Episcopia Ortodoxă ne-a dat răspunsul scris promis.
– întâlnire cu un trimis al ministerului cultelor, ca să afle punctul nostru
de vedere (prof. Florin Popescu).
P. vicar Langa a pregătit un răspuns scris la Comunicatul Ministrului
Cultelor, publicat úi republicat în presă (29.01.1990 în „Lumea Creútină”,
supliment al „României Libere”).
– Prof. Florin Popescu úi-a notat revendicările noastre (ca úi când nu
le-ar fi cunoscut).
– Până sâmbătă trebuia un răspuns sau o întâlnire cu ministrul cultelor,
care nu s-a dat.
– P. Langa a pregătit o scrisoare sobră pentru ministrul cultelor (la
3.02.1990).
InocenĠiu PoruĠiu:
Să se menĠioneze că am fost greco-catolic. Rugăciune în comun
Viorica Lascu:
La întâlnirea cu Iliescu să fie úi o delegaĠie de laici.
Dna. FrăĠilă:
AcuzaĠii împotriva preoĠilor greco-catolici că ar fi biúniĠari (în bisericile
ortodoxe).
Ana Maria Ploscaru:
Radioul are spaĠiu de emisie pentru partide úi formaĠii (politice, n.n.).
Nu putem úi noi să vorbim la Radio?
O doamnă:
241
Care e situaĠia în restul diecezelor? R. Ca la noi, mai puĠin la Lugoj.
ùuteu:
Să se preia articolul din „Lumea creútină”
Alin BărbănĠan:
Au întrebat credincioúii: cum ne înscriem la greco-catolici?
Un domn:
A auzit în piaĠă că vom vedea bisericile când ne-om vedea ceafa.
P. Gherasim:
Să mergem în parohii úi să sondăm terenul.
Un profesor:
Cum să se înscrie, să ia legătura cu B.R.U.? La Biroul episcopiei.
P. Fornea.
Sugestie: contribuĠie materială pentru biserică.
P. Marina:
Î.P.S. Alexandru e aúteptat la Roma. Să profităm de libertate.
Răfan Tarcisiu:
Articole în presă. Laicii – activi în biserică. Să se apeleze la cunoscuĠi
pentru a putea publica articole în presă.
Documentul nr. 38
La Episcopie 9.02.1990
Întâlnire cu preoĠii diecezani de Cluj – Gherla.
În prezenĠa Î.P.S. Alexandru, P.S. Chertes Ioan episcop retras al
Clujului.
Î.P.S. Alexandru Ġine un cuvânt de deschidere, salutând prezenĠa P.S.
Chertes úi pe toĠi cei prezenĠi, stâlpi ai Bisericii Române Unite.
P.S. Chertes salută pe cei prezenĠi, precizând că din 1948 e prima dată
când revede reúedinĠa episcopală. A fost prin multe locuri prin Ġară, dar úi la
Sighet unde a fost alături de Suciu, Rusu, Chinezu.
A prezentat situaĠia d-sale Ms. Del Mestre (Del Mestri, n.n.), spre a o
prezenta Sf. Părinte, care să decidă în cazul dânsului.
Î.P.S. Alexandru aminteúte că P.S. Cherteú i-a fost prefect de studii la
Roma.
Î.P.S. Alexandru:
Relatează amintiri de la închisoarea din Sighet, precizări cu moartea
P.S. Suciu úi Chinezu, Maniu úi Brătianu. Î.P.S. propune ca preoĠii, călugării,
călugăriĠele úi credincioúii greco-catolici să formeze asociaĠia foútilor deĠinuĠi.
Telegrame: Sf. Părinte Ioan Paul al II-lea, ministrului cultelor Stoicescu,
preúedintelui Iliescu.
Pr. Ioan Tanco – Braúov:
Tonul telegramelor să fie mai categoric; telegramele să fie trimise úi la
„România Liberă” (către Iliescu úi Stoicescu). Istoric al B.R.U în suplimentul
242
„Lumea creútină”.
Pr. Ioan Vasile Botiza:
– Să se elaboreze îndrumar privind primirea ortodocúilor la catolici
(uniĠi). Cazul preoĠilor ortodocúi să fie analizată caz cu caz.
Liturghia aici la episcopie pentru bătrâni sau timp nefavorabil.
– Mărirea dreptului de a participa al laicilor la activităĠile clericale.
Laici-consilieri ai episcopilor (medici, juriúti..)
– Calitatea spirituală a preoĠiei noastre este atuul nostru, chiar fără
biserici.
Obs.: Del Mestre – ne îndeamnă la caritate úi înĠelegere faĠă de
ortodocúi.
Ion Popa – U.S.A.:
Ziarist care întreĠine rubrica greco-catolică la ziarul „Universul”. A
vorbit cu comandantul de la închisoarea din Sighet despre moartea episcopilor,
a lui Maniu úi Brătianu.
Falcu Ioan:
Redactor la „România Nouă”. Studii la asumptioniúti úi Roma.
Articolele lungi nu se citesc. DezminĠirea comunicatului Ministerului
Cultelor. Să se consemneze amintiri din închisoare, o comisie care să adune
material. AsociaĠie a deĠinuĠilor politici clerici. O evidenĠă cu cei morĠi în
închisoare, după evidenĠele penitenciarelor. Misiuni la Paris, Munchen,
Canada, cu monseniori care să vină acasă. Să publicăm în presa centrală.
Efectele unui decret depind de conĠinut. E diferenĠă între abrogare úi anulare.
Anularea se intră în drepturi; abrogarea: nu se mai aplică.
Pr. Clemente Plăianu:
Ripostă istorică lui Păcurariu. Stoicescu: împăratul capul bisericii. Del
Mestre nu doreúte (!) să ne tempereze pentru a continua dialogul
catolico-ortodox.
R. Î.P.S. Alexandru – ecumenismul ne-a făcut rău nouă; dialog după
recunoaúterea greco-catolicilor.
Pr. I. Bota:
A trimis materiale la „Adevărul” úi „România Liberă”. Greco-catolici,
câĠiva, zicea un profesor. O să-i scrie ministrului Stoicescu. Pregătirea preoĠilor
úi să catehizeze.
Pr. Langa T.:
Citeúte un fragment din „Tribuna” din 9.02.90 în problema P.S. Chertes,
însănătoúit úi repus în drepturi.
Î.P.S. Alexandru úi P.S. Chertes lămuresc situaĠia canonică din dieceza
de Cluj – Gherla.
Pr. Vranău Ion – Maieru: Sunt persecutaĠi de preotul ortodox.
Pr. Fernea:
Completarea episcopiilor cu ierarhi. Servicii neplătite.
243
Pr. Andercău Vasile (Carei, n.n.):
Are o analiză a comunicatului ministerului cultelor. Program de predici
pentru cateheză. Noul drept canonic oriental să-l avem în vedere.
Trifoiu (Nicolae, n.n.):
A stat de vorbă cu ministrul Stoicescu în 29-30. O telegramă din partea
laicilor lui Stoicescu. SituaĠia Mons. Bârlea. Apel la mireni pentru organizarea
eparhiei.
Pr. Plăianu:
Întreabă pe Trifoiu când, în ce dată a fost la Stoicescu.
Pop Simion – medic:
Medici creútini – o organizaĠie. La întâlnirea de la Cluj a vorbit.
Spitale confesionale.
Pr. Olteanu Gheorghe:
Mitropolia la Cluj.
Pr. Breharu – Gherla:
Ce facem?
Pr. Boilă:
Nu sunteĠi recunoscuĠi nici măcar de Roma, zic unii. Confirmarea
ierarhiei de către Roma.
Î.P.S. Alexandru: un cuvânt de închidere: îndemn la unitate úi apostolat.
Documentul nr. 39
Proces-verbal
(transcris aici de pe foi volante fără dată; de fapt 10.02.1990 – n.n.)
ùedinĠa de lucru cu preoĠii B.R.U., deschisă de P.S. Ploscaru cu
rugăciunea „Împărate Ceresc”.
Ms. Del Mestri spune un cuvânt de deschidere, fiind bucuros să se
revadă în România după 41 ani, fiind însărcinat special pentru problemele
B.R.U.
Î.P.S. Todea Alexandru este omul de legătură al B.R.U. cu Sf. Părinte.
Todea în cuvântul spunând despre Ms. Guido del Mestri prezent la
întâlnire, că este arhiepiscop úi fost ambasador în diferite Ġări, precum úi fost
secretar al Nuntiaturii Apostolice din Bucureúti până în 1948; după 1948 a fost
expulzat din România.
– Denumirea Bisericii noastre este „Română Unită” úi nu „Gre-
co-catolică” se precizează din partea Sf. Scaun.
– 31.12.1989 s-a dat decretul de anulare a decretului 358/1948
– telegramă la Iliescu de 566 cuvinte.
– o scrisoare de 5 pagini cu precizarea poziĠiei noastre (restitutio in
integrum) a fost predată D-lui Mazilu cu ocazia audienĠei la Bucureúti.
– Se înfiinĠează Ministerul Cultelor
– N. Stoicescu dă telefon la Reghin úi se fixează întâlnirea pentru
244
miercuri acum 2 săptămâni. La telefon Stoicescu întreabă cum să se adreseze,
cu ce titluri?
– La întâlnirea cu Ministrul Cultelor erau de faĠă MitropoliĠii Corneanu,
Plămădeală, úi? (neprecizat în text, n.n.), pe care Î.P.S. Alexandru îi salută úi
îmbrăĠiúează.
– Gelu Voican Voiculescu prim viceprim-ministru, spune că noi suntem
mai aproape de unguri úi ar fi bine să ne apropiem de fraĠii noútri ortodocúi
români.
– Ministrul cere să se precizeze poziĠia B.R.U., cu amănunte pentru
punerea în practică a decretului de anulare a celui din 1948 (nr. 358).
– Noi: cerem restitutio in integrum progresiv, poziĠie neacceptată de toĠi
cei de faĠă: ministrul úi ortodocúi.
– Î.P.S. Alexandru nu poate hotărî singur, decât cu restul conducătorilor
B.R.U.
– Î.P.S. Corneanu intervine precizând că greco-catolicii nu pot fi acuzaĠi
de lipsă de patriotism pentru că au aderat la ritul bisericii romano-catolice.
– Urmează la Cluj o întâlnire cu toĠi úefii de dieceze ale B.R.U. când se
confirmă poziĠia exprimată de P.S. Alexandru la Bucureúti úi se face o scrisoare
comună către Ministerul Cultelor.
– Mons. Del Mestre (Mestri, n.n.) cunoscător al problemelor noastre, a
fost însărcinat de Sf. Scaun să se ocupe de B.R.U.
– Mons. Del Mestre să ducă Sf. Scaun oferta de jertfă aduse de B.R.U.
pentru Biserica Catolică – fiind fericit că poate duce această mărturie úi
sacrificiu.
– Cei ce s-au condus după cele două Enciclice contra rasismului úi
contra comunismului n-au greúit. (Este vorba de Quadragesimo Anno úi de Mit
brennender Sorge – n.n.)
– Să aúteptăm răspuns de la autorităĠi, să nu facem proteste de stradă, să
avem răbdare.
– Suntem o minoritate între Guvern úi Biserica Ortodoxă, dar Sf. Scaun
cu autoritatea úi influenĠa sa recunoscute, ne poate ajuta.
P.S. Ploscaru precizează că în Banat este o situaĠie specială, fiind de
acord cu cedarea bisericilor (ortodocúii – n.n.). E nevoie de recunoaútere
oficială juridică.
– Cu privire la referendum/recensământ s-a precizat că mai întâi să
preluăm bisericile úi să le folosim 40 de ani úi apoi să facem recensământ.
– Dacă nu primim răspuns de la Guvern, să ne adresăm opiniei publice
internaĠionale.
– Mons. Del Mestre, precizează că înainte de a ne adresa opiniei publice
internaĠionale să Ġinem cont de bunăvoinĠa Guvernului, care este alta acum în
comparaĠie cu cea dinainte de revoluĠie. Să Ġinem cont de recomandările úi grija
Sf. Scaun care sunt aceleaúi ca úi înainte. Î.P.S. Alexandru precizează să avem
245
răbdare, să nu provocăm pe nimeni, să ne pregătim ca pentru liturghie la
discuĠiile cu fraĠii separaĠi.
Mons. Del Mestre – spune că după 1948 Biserica Latină a prezentat
Statului ca úi celelalte culte, dar nu a obĠinut aprobarea, fiind doar tolerată.
– în toate contactele cu Roma, Biserica Română Unită a fost prezentă.
– în preambulul înĠelegerilor cu Alba-Iulia úi Bucureúti s-a făcut
precizarea că problema B.R.U. rămâne deschisă, motiv pentru care Guvernul a
refuzat statutul.
– Biserica Latină a fost solidară cu Roma úi cu B.R.U., nefăcând statut
fără noi. Această solidaritate trebuie să continue în noile condiĠii sociale.
– Sf. Părinte a îndurerat de schisma existentă între noi úi să facem ca
rana să se vindece.
P. Botiza: un cuvânt în italiană.
Ms. Del Mestre: vin ajutoare din Europa în ğară.
Noi am preferat să cerem obiecte úi cărĠi de cult (de la Pr. Mircea
Alexandru n.n. din Spania, unde se pregătesc ajutoare) spune Î.P.S. Alexandru.
P. Fernea: – 1) Care este situaĠia încadrării cu episcopi a episcopilor
vacante?
2) În Banat de ce s-a putut (restitui? – n.n.). BunăvoinĠa Î.P.S.
Corneanu.
Răspun: 9 episcopi morĠi, 3 dieceze fără episcopi: Oradea, Cluj,
Baia-Mare.
Ms. Del Mestre a venit úi ptr. Succesiune.
– chestionare cu candidaĠii la episcopie.
– Pe cei 2 nerecunoscuĠi nu-i putem accepta după cele întâmplate.
Fătu Eusebiu (Baia-Mare):
1) Cei ortodocúi care revin de la Ortodoxie, să renunĠe la salarul care era
mic (se asigură independenĠă)?
2) Tinerii teologi ortodocúi care vor să vină, îi primim?
R.: 1) Să aútepte un semn de la conducerera B.R.U. Salarizarea preoĠilor
de la stat unii da, alĠii nu. Salarii egale cu ale preoĠilor ortodocúi.
2) Da.
Obs. Ceasul Domnului nu grăbeúte úi nici nu întârzie. D-zeu aúteaptă la
o cotitură pe cei ce-l contestă. Când s-a născut Iisus, a ieúit din trup Tiranul
(Ceauúescu – n. S.S.F.).
PreoĠii din rezistenĠă vor parohiile lor (cu întâietate).
P. Branea:
Care e situaĠia în Ucraina cu Biserica unită?
Să nu confundăm credinĠa cu naĠionalitatea (român – ortodox).
P. Bota:
Propagandă la mijloacele media pe linie istorică úi juridică?
R. Da, dar nu războinic ci împăciuitor.
246
P. Emil Puni, iezuit:
Pregătirea pentru studiu, reciclare, mai ales morală.
– predici catehetice
– îndrumări pentru studiu din partea episcopatului
– credincioúii nu au răbdare; romano – catolicii să ne dea acces pentru o
lună, două (în bisericile lor – n.n.).
R. Rămâne aúa cum e situaĠia.
– Paútele să fie odată (dumineca cea mai apropiată de 15 aprilie?).
– iezuiĠii vor să crească preoĠi celibatari
– exerciĠii spirituale vor să ofere iezuiĠii
R. ExerciĠii spirituale, e nevoie de ele.
Pr. Eugen Popa:
Riti úi Paven susĠin că sunt recunoscuĠi de Roma
R. De Mestre. – problema e în studiu la Roma, se fac investigaĠii
– problema lor se examinează
– Colasono (Colasuonno) lui Paven úi Riti: aúteptaĠi decizia Sf. Scaun,
abĠinându-vă de la funcĠii episcopale.
RacoviĠan:
Comunică că la Târnăveni a făcut o adunare cu mult public pentru
trezirea conútiinĠei greco-catolice.
[ObservaĠii:
Acest proces-verbal are intercalat după titlu, „10 februarie 1990?”,
Ortografia este de tranziĠie: apar formele sunt în locul lui sînt, pe alocuri
cuvinte cu â primele 3 pagini sunt în registrul proceselor verbale; urmează 4
ciorne disparate, scrise de Pr. Făgăraú
Procesul verbal nu este semnat sau datat în final. – n.n.]
Documentul nr. 40
(Proces-verbal)
26 februarie 1990
PrezenĠi: P. Tertulian Langa, Matei Boilă, Gorcea, Plăianu N., Dăncuú
Gavril, NeamĠu, GoĠia, Făgăraú úi Munteanu.
Probleme: Roma – probleme
– lista cu preoĠi úi preotese văduve cerute de Oradea
– cursuri scurte serale pentru studii teologice (4 sem.).
Rector: Popa Eugen
Prorector: Plăianu Nicolae
Spiritual: Pandrea Liviu
Administrator: Aútilean Pantelimon
Profesori: l. ùtiinĠe biblice: – Botiza, Criúan
2. Teologie fundamentală: Munteanu Natanail
247
3. Dogmatică specială: Gorcea Romulus.
4. Teologie morală: Popa Eugen
5. Teologie liturghică: Botiza, Prunduú, Făgăraú
6. Drept canonic: Boilă Matei, Bălan Nicolae – Braúov.
7. Teologie pastorală: GoĠia A. (Anton, n.n.)
8. Istoria Bisericii: Bota Ioan, Sechel (Aurel, n.n.)
Patrologie: Făgăraú S.
9. Filozofie: Pandrea Liviu
10. Canto: Pârjol Aurel.
Casa de editură:
Responsabil editorial: Mircea Dumitru
Secretar de redacĠie: GoĠia Anton
Canonic lector: NeamĠu Gheorghe
Administrator: Pandrea Clemente Augustin
Difuzarea:...
Dactilograf:...
Capitlu catedral:
Vicar: Langa T.
Provicar: NeamĠu Gh.
Canonic prepozit: Lang T.
Canonic rector: NeamĠu Gh.
Canonic scolastic: Botiza Ioan Vasile
Canonic cancelar: Dăncuú Gavrilă
Notar consistorial: Sabin Făgăraú
Director administraĠie centrală: Plăian Nicolae
Canonic cu probleme pastorale: Gorcea Romulus
Canonic cu probleme juridice: Boilă Matei
Contabil diecezan: Prodan Petru
Casier. Dna Marcu
Oficiul juridic: av. Aurel Oltean.
Obs. Se pot lua colaboratori, oricâĠi.
Documentul nr. 41
Episcopia Română Unită 22.03.1990
Proces-verbal
Încheiat azi 22.03.90 în úedinĠa capitulară în prezenĠa capitulului úi a P.
Gheorghe GuĠu (GuĠiu, n.n.), numit de Sf. Scaunm Apostolic al Romei episcop
de Cluj – Gherla, în urma cu o săptămână (14 martie 1990). P. Gheorghe GuĠu
se prezintă spre a fi cunoscut de preoĠii din capitlu:
S-a născut în 1924, a făcut teologie, a fost condamnat pe viaĠă pentru
complicitate la uneltire (înaltă trădare).
248
– născut la 30 martie 1924 în comuna Vaidei jud. Mureú. ùcoala la (lic.,
n.n.) Papiu Ilarian la Târgu Mureú, coleg cu P. Langa Tertulian.
– noroc că a fost dat la úcoală, deúi nu ar fi vrut (voia să devină
agricultor).
– al 2-lea noroc: că s-a născut în Biserica Catolică; că a fost condamnat
pentru Biserică, pe viaĠă.
– a fost prieten cu toĠi, cu toate categoriile de oameni, mai puĠin cu
turnătorii.
– la cedarea Ardealului a continuat úcoala în Aiud, unde l-a avut
profesor pe Pr. Fernea
– în 1944 s-a înscris la teologie la Blaj, fiind premiat pentru că a fost
primul candidat.
– profesori la Blaj: Pr. Pop Gavrilă la dogmatică, Pr. Liviu Pandrea, Pr.
Popa Eugen
– licenĠa în teologie în 1948 în 25 iunie. 29/30 oct. 1948 reĠinut de
Securitate pentru că se prelua catedrala de către Bălan, episcopul (mitropolitul,
n.n.) de la Sibiu
– hirotonit de P.S. Cisar în ritul roman, în noiembrie 1948 úi anume:
– 6 subdiacon, 7 diacon, 8 preot.
– în 1949 se pune la dispoziĠia Î.P.S. Alexandru, care la 11 noiembrie
1950, a fost numit ordinar de Blaj.
– umblă prin arhidieceză úi face situaĠia preoĠilor úi credincioúilor.
– e condamnat pentru complicitate la înalta trădare a Î.P.S. Alexandru
(la 15.02.1952).
– întâlnit în închisoare pe P.S. Marton Aron, P.S. Rusu Alexandru, P.S.
Ploscaru, Iakab Antal, HirĠea Iuliu, Boros de la Timiúoara.
– nu ar vrea să fie nici învăĠător, nici predicator, ci paznic al credinĠei
catolice.
– în ultima vreme a fost om de legătură a Î.P.S. Alexandru cu ceilalĠi
episcopi, cu preoĠii úi credincioúii.
P. Gheorghe GuĠu mulĠumeúte tuturor pt. ce au făcut pentru Biserica
Română Unită.
P. Popa Eugen spune un cuvânt P. GuĠu încurajându-l în purtarea crucii
nu numai pe piept úi promiĠându-i ascultarea úi urmarea sfaturilor, asigurându-l
de sprijinul úi rugăciunile noastre. Se fac propuneri pentru preoĠii ce vor
celebra dumineca Sf. Liturghie în PiaĠa LibertăĠii din Cluj-Napoca.
249
SIGLE
Pe parcursul acestui studiu au fost folosite următoarele sigle

pentru publicaĠii:
reviste:
D.Cr. – „Deúteptarea CredinĠei“, revistă religioasă greco-catolică ce

apare la Dej, din primăvara anului 1990
Studia t.cat.,
Studia t.cat.UBB – „Studia Universitatis Babes-Bolyai“, „Theologia
Catholica“
V.Cr. – „ViaĠa Creútină“, revistă diecezană greco-catolică din
Cluj-Napoca
pentru termeni eclesiastici:
AGRU – AsociaĠia Generală a Românilor UniĠi

ASTRU – AsociaĠia StudenĠilor úi Tineretului Român Unit
can. – canonic; canon (din context)
CIN – CongregaĠia Inimii Neprihănite
CMD – CongregaĠia Maicii Domnului
I., Irerom. – ieromonah
Î.P.S. – Înalt PreasfinĠitul, titlu acordat arhiepiscopilor,
proiedrilor, mitropoliĠilor
Mons. – monsenior
Msgr. – monsenior
OFMC – Ordinul FraĠilor Minori Conventuali
OFMCap – Ordinul FraĠilor Minori Capucini
OSBM – Ordo Sancti Basilii Magni, Ordinul Sf.Vasile cel
Mare (ramura ucrainiană, reformată)
OSVM – Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (ramura autohtonă
nereformată)
Pr. – preot
P.S. – Prea SfinĠitul, titlu acordat episcopilor
S.I. – Societas Jesu (Ordinul Iezuit)
S.S. – SfinĠia Sa
SVD – Societas Verbum Dei (Ordinul VerbiĠilor)
250
REPRODUCEREA ALBUMULUI OMAGIAL
DIECEZAN OFERIT Î.P.S. ALEXANDRU TODEA
CU PRILEJUL A 50 DE ANI DE PREOğIE
251
252
253
254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
267
268
269
270
271
272
273
274
275
276
277
278
279
280
281
282
283
284
SUMMARY
This present work is offering for the first time documents of The
Greek-Catholic Chapter of the Diocese Cluj – Gherla during 1987-1990,
in the last years of the oppresive regime of N. Ceausescu. Some of the
religious secret rulers of that time accepted an agreement with the
Comunist State, hoping that in such a way the Greek-Catholic Church
whoud be again recognized as an official church.
The H.See Curial Representatives agreeing with the „Ostpolitik“,
had not only encuraged this direction, but even after December 1989
they promoted the new Catholic hierarchy in Roumania, choosing most
of those persons who have collaborated with the State. The collapse of
the Comunist Regime was not expected by most of the secret rulers of
the Church, so their reaction after that momment was ambiguous and
unrealistic.
The documents are valuable proves of this statement.
285
CUPRINS
PrefaĠă ............................................................................................5
Activitatea Colegiului Capitular al Eparhiei de Cluj-Gherla

în perioada 1987-1990 ...................................................................9
ObservaĠii asupra activităĠii Capitlului diecezei din Cluj-Gherla

între toamna anului 1987 úi începutul anului 1990.....................50
Sigle ...........................................................................................250
Reproducerea Albumului Omagial Diecezan oferit

Î.P.S. Alexandru Todea cu prilejul a 50 de ani de preoĠie .........251
Summary ....................................................................................285
286
Can. Nicolae Pura
(1913-1981)
5 7
6
3
2
1
2 3
1
2 4
3
1
5

Capitulu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitulu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 6

Director de editură: Dinu Virgil-Ureche

© Mircea Remus Birtz úi Sabin-Sebastian Făgăraú, 2007

Corectura a fost efectuată de către autori.

(secundum Lucam 12:3)

„Et inimici hominis domestici ejus.“

(secundum Mattheum 10:36)

„Et cognoscetis veritatem, et veritas

(secundum Joannem 8:32)

„Subintroierunt enim quidam homines,

(Epistola catholica Beati Judae

Orice istorie veridică trebuie scrisă după documente. De la acest

Pr.dr. Sabin Sebastian Făgăras, OSVM,

Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS, OHSG, OV

Preafericitul părinte Patriarh al Romei Pius IX prin Bula

circulară a ConferinĠei episcopale greco-catolice către întreaga Biserică Română

I. Elaborarea Documentulelor ecleziastice9

II. Coordonarea activităĠilor ecleziastice interne

bizantine a Bisericii Române Unite.

Vezi Nota explicativă a stareĠului Cleopa Nanu înmânată arhiepiscopului Teofil

problema greco-catolică. Acest fapt care îl pune în mare încurcătură pe Todea la

nominal cu călugării basiliani (Documentul nr. 30).

III. Coordonarea activităĠilor ecleziastice externe

Ierom. Dr. Sabin-Sebastian Făgăraú, OSVM

Venerabila instituĠie a canonicilor diecezani din Biserica

Constantin Stere, analizând activitatea politică, destul de

1. Reproducerea unor scurte comunicări a mano, între Pr. dr. S.A.

Anexa Documentulului Nr. 12

Documentul nr. 22a

Documentul nr. 22b

Anexe la Documentul Nr. 23

Documentele nr. 28-32

Documente. Preambul documentar

c) Cluj-Napoca, 14 ianuarie 1987

d) Cluj-Napoca, 21 ianuarie 1987

f) ConferinĠa episcopală a Provinciei mitropolitane gr.-catolice din

g) Cluj-Napoca, 3 aprilie 1987

h) Cluj-Napoca, 6 aprilie 1987

i) Oradea, 27 aprilie 1987

Oradea, 28 aprilie 1987

j) Cluj-Napoca, 29 aprilie 1987

k) Lita, 6 mai 1987

SituaĠia Ordinariului diecezan

NunĠiu ss. Gerardus – P. O’Hara

Sf. Euharistie, celebrarea Sf. Liturghii, ajunul euharistic

ExplicaĠii (E. Popa)

Devotat în Isus úi Maria aútept

În dieceza de Cluj – Gherla

Anexă la Documentul nr. 12

Documentul nr. 22a

Documentul nr. 22b

Anexa I la Documentul nr. 23

Anexa II la Documentul nr. 23

26.05.1989 pr. Făgăraú

3900 Satu Mare

4800 Baia Mare

Tabel cu surorile Ordinului Sf. Vasile cel Mare

Nr. Nume e Cogneme Nato Ammesso V.sem V.Soll Ordo

Pe parcursul acestui studiu au fost folosite următoarele sigle

D.Cr. – „Deúteptarea CredinĠei“, revistă religioasă greco-catolică ce

pentru termeni eclesiastici:

AGRU – AsociaĠia Generală a Românilor UniĠi

Activitatea Colegiului Capitular al Eparhiei de Cluj-Gherla

ObservaĠii asupra activităĠii Capitlului diecezei din Cluj-Gherla