Seroasele au origine mezodermala. Mezodermul se sistematizeaza de o parte si de alta a notocordului
in mezoderm paraaxial, intermediar si lateral. Mezodermul lateral cliveaza in somatopleura si splahnopleura. Prin cudare sagitala septul transvers ajunge din craniala in ventrala, sub proeminenta cardiaca, iar prin diferentiere da nastere diafragmei. Prin cudare transversala a embrionului, cele doua pleure se cudeaza ventral, delimitand intre ele santul pleuro peritoneal, care comunica cu celomul extraembrionar. Splahnopleura muleaza un segment din vezica vitelina, care devine intestin primitiv. Pleurele fuzioneaza, iar comunicarea se inchide. Intre pleure santul devinde canal pleuro peritoneal, de o parte si de alta a intestinului primitiv. In mezodermul cardiogen, apar vezicule care fuzioneaza, dand nastere primordiului pericardic. Acesta fuzioneaza cu cele doua canale pleuro peritoneale, formand canalul pleuro pericardo peritoneal, cu forma de U rasturnat, ulterior septandu-se in cele trei cavitati. La limita dintre torace si abdomen, apar primordiile diafragmei: Sept transvers Plici pleuro peritoneala Mezoesofagul Ele fuzioneaza si formeaza diafragma. Cand nu fuzioneaza apare hernia diafragmatica congenitala. In timpul cudarii sagitale, venele cardinale comune ridica plicile pleuro pericardice. Ulterior acestea fuzioneaza, separand cavitatea pericardica de cea pleurala. Seroasele sunt membrane conjunctive(epiteliu unistratificat pavimentos pe o membrana bazala), subtiri, lucioase, transparente, care permit trecerea serului( transudat=lichid fara proteine). Cand permeabilitatea lor este modificata(crescuta), lichidul devine exudat. Prezenta lichidului favorizeaza alunecarea organelor intre ele si devierea din fata traumatismelor. Aceste caracteristici dispar cand seroasele sunt patologice, prima care dispare fiind luciul. Apoi dispare transparenta, apoi se ingroasa. Seroasele prezinta plasticitate: in cazul celor inflamate, acestea exudeaza si proteinele fac aderente de fibrina. Seroasele au un grad de mobilitate, numit chemotactism fata de focarul de inflamatie. Ele se deplaseaza spre inflamatie si tind sa izoleze zona bolnava: daca intr-o apendicita nu se intervine la timp, intestinul acoperit de seroase migreaza si izoleaza zona, formand un plastron. Epiploanele sunt mobile, prin chemotactism pozitiv. Seroasele sunt inervate foarte bine senzitiv!!!!! In special foitele parietale pt ca se misca mai putin, inervatia fiind somatica, vine de pe perete. De aici deriva: Lezarea produce reflexe vegetative importante: furtuna vegetativa, transpiratii reci, tulburari de ritm cardiac, respirator si tensiune arteriala, anxietate. Dam medicament ca sa nu se produca furtuna vegetativa: parasimpaticolitic. Poate aparea un reflex local: hiperestezia cutanata. Iritatia peritoneala declanseaza : un reflex regional ce realizeaza contractura abdominala locala( abdomen de lemn), furtuna vegetativa. Exista cateva manevre clinice care pot determina lezarea seroaselor cu declansarea acestor tipuri de reflexe: tractiunile de mezou, taierea mezoului. In mezou sunt ganglioni limfatici, se umfla la viroza, durere, il pot leza, furtuna vegatativa. Tipatul Douglasului. Orice corp strain in contact cu o seroasa determina exudarea=fibrina ca sa il izoleze. Seroasele pot sa realizeze resorbtii. Dializa peritoneala: creste ureea pt ca rinichiul nu filtreaza, dializa. Se introduce lichid in cavitatea peritoneala, ureaa trece in cavitate din capilar de la presiune osmotica mare la presiune osmotica mica, se extrage lichidul cu uree. Nu e atat de eficient ca dializa cu rinichi artificial, dar e mai ieftina.