ELEVII DIN TRECUT VS ELEVII DE AZI

La începutul secolului al XX-lea, în România mulţi aveau o educaţie

foarte serioasă. Şi prin aceasta nu înţelegem neapărat ştiinţă multă de
carte, ci ştiinţa de a te comporta în societate. Între cele două războaie
mondiale nu se duceau toţi copiii la şcoală pentru că părinţii aveau alte
visuri. Mai bine le cumpărau pământ decât să îi dea la şcoală. Astăzi
toată lumea este şcolarizată. Cu toate acestea, rezultatele la învăţătură
nu par a fi mulţumitoare. Aşa o dovedeşte examenul de bacalaureat de
acest an.

Pe vremuri nu toţi copiii se duceau la şcoală !

Înainte de război, civilizaţia tradiţională asigura o selecţie.
Înainte de 1989, facultatea era un mod de a scăpa de controlul
ideologic.
În momentul de faţă, se face şcoală diferit faţă de anul ’61. Atunci
elevii erau diferiţi. Aveau frică de profesori şi de părinţi, iar acum e
invers. Fiecare an cu generaţiile lui. Elevii de atunci îşi doreau să aibă o
meserie care să-i scoată din sărăcie şi să-i pună bine pe picioare. Acum
toată lumea e interesată de modă şi vrea să ajungă pe sticlă. Acum
moda constituie unul din cele mai importante elemente din viaţa unui
licean. Nu eşti la modă, nimeni nu se uită la tine. Fiecare
generaţie a avut modelele ei. Generaţia de atunci a avut modele care te
instigau la plăcut, la naturaleţe şi la alte lucruri cuminţi; acum totul e
deocheat, e sexy, e cât se poate de vulgar. Pe atunci prieteniile
erau de lungă durată şi toţi erau prieteni între ei, indiferent de sex, de
moda pe care o abordau sau felul în care vorbeau.
Un lucru foarte diferit, care chiar se face observat venind cu putere din
spate, ar fi lenea. Dar în ’61 puţini erau ţinuţi acasă de lene. Dacă şi
acum multe lucruri ar arăta ca cele de atunci, dacă s-ar echilibra ce e
bun de acum cu ce era bun atunci, clar ar ieşi ceva şi mai bun. Dar nu ai
cu cine, lenea e cucoană mare! Prostia e şi mai mare. Dar fiecare lucru
are un început.