MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea de Stat din Republica Moldova
Facultatea „ Drept ”

Lucru individual
Tema: Analiza masurilor de constringere cu caracter educativ aplicate minorului in
Republica Moldova

A efectuat: Cojocaru Diana gr.1

A verificat: Zaharia Victor
Doctor in drept, conferentiar universitar

Chişinău 2019
Analiza masurilor de constringere cu caracter educativ aplicate minorului in
Republica Moldova

Conform Codului Penal al R. Moldova sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice
responsabile care, în momentul săvârşirii infracţiunii, au împlinit vârsta de 16 ani. De menţionat
că la stabilirea pedepsei unei persoane care la data săvârşirii infracţiunii n-a împlinit 18 ani,
termenul privaţiunii de libertate nu poate depăşi 10 ani.
Persoanele fizice care au vârsta între 14 şi 16 ani sunt posibile de răspundere penală
numai pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la:
art.145 (Omorul intenţionat); art. 147(Pruncuciderea) ;
art.151(Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii); art. 152 alin.(2) (Vătămarea intenţionată medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii); art.164 (Răpirea unei persoane); art.166 alin.
(2) şi (3) (Privaţiunea ilegală de libertate); art.171(Violul);
art.172(Acţiuni violente cu caracter sexual); art.175 (Acţiuni perverse);
art. 186-188 (Furtul, jaful, tâlhăria); art.189 alin.(2), (3) şi (4) (Şantajul); art.190 alin.(2) şi (3)
(Escrocheria); art.192 alin.(2) (Pungăşia); art.195 ; 196 alin.(4) (Cauzarea de daune materiale
prin înşelăciune sau abuz de încredere); art.197 alin.(2) (Distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a bunurilor); art.212 alin.(3) (Contaminarea cu maladia SIDA); art.217 alin.(4) lit.
b) (Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de
înstrăinare); art.2171 alin.(3) şi alin.(4) lit. b) şi d) (Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare); art.2173 alin.(3) lit. a) şi b) (Circulaţia
ilegală a materialelor şi utilajelor destinate producerii sau prelucrării substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor); art.2174 (Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau
psihotrope); art.2176 alin.(2) (Introducerea ilegală intenţionată în organismul altei persoane,
împotriva voinţei acesteia, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora);
art.260 (Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor
tehnice sau produselor program); art.268 (Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de
comunicaţie şi a mijloacelor de transport); art.270 (Oprirea samavolnică, fără necesitate, a
trenului); art.271(Blocarea intenţionată a arterelor de transport); art. 273 alin.(2) şi (3); art.275
(Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluvial);
art.280 (Luarea de ostatici); art.281 (Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre actul de
terorism); art.283(Banditismul); art. 284 (Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale);
art. 285 (Dezordini in masă); art.286 (Acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor);
art.287 alin.(2) şi (3) (Huliganismul); art.288 alin.(2) (Vandalismul); art.290 alin.(2) (Purtarea,
păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor,
sustragerea lor); art.292 alin.(2) (Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea,
folosirea sau neutralizarea substanţelor explosive ori a materialelor radioactive); art.305;
art.317 alin.(2) (Evadarea din locurile de deţinere); art.342 (Atentarea la viaţa Preşedintelui
Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului); art.350.
Dacă persoana a săvârşit o faptă socialmente periculoasă până la vârsta de 14 ani, ea
poate fi transmisă comisiei pentru minori , care poate aplica măsuri cu caracter educativ.
Persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârşit pentru prima oară o infracţiune uşoară
sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile
procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii
penale. Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin.(1), li se pot aplica
măsurile de constrângere cu caracter educativ, prevăzute la art.104:
  avertismentul;
 încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau
organelor specializate de stat;
 obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în
considerare starea materială a minorului;
 obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică;
 internarea minorului,de către instanţa de judecată, într-o instituţie specială de învăţământ
şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.
Art. 93 din Codul Penal prevede liberarea de pedeapsă a minorilor. Dacă la momentul
pronunţării sentinţei se constată că scopul pedepsei poate fi atins fără aplicarea pedepsei penale,
inculpatul minor poate fi liberat de pedeapsa respectivă şi internat într-o instituţie specială de
învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi prin aplicarea
altor măsuri de constrângere cu caracter educativ prevăzute de art. 104 Cod Penal.

Astfel, avertismentul în calitate de măsură de constrângere cu caracter educativ, conform

art.104 CP RM, constă în explicaţia dată minorului despre pericolul pe care îl prezintă fapta
comisă şi preîntâmpinarea de a nu săvârşi noi infracţiuni. Codul Penal nu se referă expres la
conţinutul acestei măsuri educative, a cărei parte integrantă constă în explicaţia dată minorului
despre pericolul pe care îl comportă în sine infracţiunea, despre daunele survenite în urma
săvârşirii infracţiunii, cu preîntâmpinare că, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, faţă de el vor fi
luate măsuri mai severe, inclusiv aplicarea pedepsei cu toate consecinţele negative prevăzute de
legea penală. Această măsură educativă poate fi aplicată minorilor în vârstă de 14-15 ani în cazul
săvârşirii de infracţiuni neînsemnate (uşoare sau mai puţin grave), al căror pericol social
caracteristic infracţiunii concrete nu este evident pentru adolescenţii de această vârstă (de
exemplu, în cazul săvârşirii infracţiunilor în domeniul informaticii).

O altă măsură de constrângere cu caracter educativ este încredinţarea minorului pentru

supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat, măsură
care constă în transmiterea obligaţiei şi împuternicirea persoanelor nominalizate (părinţi, tutore,
curator, rudă apropiată, organele de tutelă şi curatelă etc.) de a exercita controlul asupra
comportamentului minorului, a întreprinde activităţi educative în vederea îndepărtării lui de la
mediul criminal şi formării unei personalităţi socializate. Această măsură poate fi efectivă dacă
mediul familial sau cel în care se află minorul îl poate influenţa pozitiv. La aplicarea acestei
măsuri instanţa de judecată trebuie să se convingă că persoanele cărora minorul le este
încredinţat se bucură de autoritate, au o influenţă pozitivă asupra acestuia şi pot exercita
controlul corespunzător asupra lui.

Aplicarea acestei măsuri este imposibilă când nu se găseşte o persoană sau o instituţie care să
înfăptuiască supravegherea minorului în cauză; în asemenea cazuri măsura internării într-o
instituţie specială de reeducare pare a fi cea mai bine-venită.

Obligarea minorului de a repara daunele cauzate constă în recuperarea prejudiciului cauzat

victimei sau altor persoane prin săvârşirea infracţiunii. La aplicarea acestei măsuri trebuie să se
ia în considerare starea materială a minorului, prezenţa surselor de venit propriu, angajarea în
câmpul muncii etc. Repararea daunei poate avea loc şi prin efectuarea lucrărilor de restabilire,
reparaţie de către minor, prestarea anumitor servicii. În aceste cazuri, instanţa trebuie să ţină cont
atât de capacităţile fizice, cât şi de abilităţile de muncă ale minorului. În cazul când minorul de
14-18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta
trebuie reparat integral sau în partea nereparată de către părinţi (adoptatori) sau curator, dacă nu
demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor.
 În contextul celor menţionate anterior venim cu propunerea de a completa sistemul pedepselor
cu o asemenea pedeapsă adresată minorilor. Pedeapsa de a obliga minorul să repare paguba ar
putea fi aplicată acestuia în calitate de pedeapsă alternativă pedepsei cu închisoarea sau arestul,
exclus ca pedeapsă la 29.06.06. Actualmente, fiind o măsură educativă, aplicabilă în cazul
liberării minorului de răspundere penală sau pedeapsă, datorită particularităţilor de ordin
biopsihologic ale personalitărţii minorului, ea nu este tot timpul percepută de către minor ca o
responsabilizare pentru faptele sale. Din aceste considerente, completarea cadrului de pedepse
din Codul Penal cu o asemenea pedeapsă poate avea un efect educativ mai mare decât în cazul
aplicării acesteia în urma liberării de răspundere sau pedeapsa penală.

Obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică.

Măsura dată, care poartă un caracter mixt, complex educativ-curativ, se ia faţă de minorii, ale
căror deficienţe fizice sau psihice, inadaptabilitate socială, traumă psihică, rezultate din
comiterea infracţiunii sau cauzate de mediul lor de viaţă, împiedică formarea normală a
personalităţii lor. Măsura dată nu este privativă de libertate şi se aplică atunci când tratamentul
medical poate fi efectuat şi în condiţii de aflare a minorului la libertate.

Internarea minorului într-o instituţie specială de învăţământ şi de reeducare sau într-o

instituţie curativă şi de reeducare reprezintă o măsură educativă privativă de libertate, care constă
în plasarea minorului în instituţiile speciale menţionate pe o perioadă nedeterminată, care însă nu
poate dura mai mult decât până la atingerea vârstei de 18 ani. În cazuri excepţionale, prelungirea
termenului de aflare a persoanei în aceste instituţii după atingerea vârstei de 18 ani este permisă
numai până la absolvirea unei şcoli de cultură generală sau de meserii. Instituţiile speciale de
învăţământ şi de reeducare sunt şcolile de tip internat sau casele de copii, unde se efectuează o
supraveghere deosebită, care nu poate fi realizată în regim de libertate, în cadrul altor măsuri, în
special prin încredinţarea acestor minori părinţilor sau altor persoane. Aceste instituţii sunt
destinate minorilor care necesită condiţii speciale de educare şi supraveghere. În aceste instituţii
minorul urmează programe de instruire sau pregătire profesională corespunzătoare aptitudinilor
sale. În RM există o instituţie rezidenţială specială plasată în satul Soloneţ, Soroca şi care
încearcă să obţină statut de centru de reabilitare social-pedagogică pentru copii şi adolescenţi, cu
scopul refacerii psihologice şi a reintegrării sociale a acestora.

Este o masura care are o anumita amploare deoarce in cazul internării într-o instituţie curativă
şi de reeducare, măsura dată, ca şi măsura obligării la tratament medical de reabilitare
psihologică, are o natură complexă educativ-curativă, destinată minorilor care suferă de anumite
reţineri în dezvoltarea mentală, fie alte deficienţe de adaptare, de ordin psihologic, alte maladii
psihice sau fizice, care nu pot fi înlăturate, iar tratamentul nu poate fi efectuat decât în urma
internării în aceste instituţii (şcoli internate, instituţii curative). Măsura dată este destinată
minorilor care au nevoie concomitent de îngrijire medicală şi de un regim special de instruire şi
educaţie. Necesitatea aflării în această instituţie trebuie periodic examinată, iar măsura internării
trebuie anulată în cazul dispariţiei cauzelor care au dus la aplicarea ei şi dacă pare a fi oportună
aplicarea faţă de minor a altor măsuri educative.

Săvârşirea infracţiunii de către un minor constituie o circumstanţă atenuantă la stabilirea

pedepsei (p. 6 art.76 CP), faţă de minori nu se aplică detenţiunea pe viaţă (alin.3 art. 71 CP:
”detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor”), închisoarea ca pedeapsă faţă de
ei poate fi aplicată pe un termen ce nu depăşeşte 15 ani (alin. 3 art. 70 CP: “La stabilirea
pedepsei pentru o persoană care la data săvârşirii infracţiunii nu a atins vârsta de 18 ani, termenul
închisorii nu poate depăşi 15 ani”).

Structura referatului presentinţial de evaluare psihosocială a minorului Potrivit recomandărilor

incluse în Instrucțiunea Oficiului Central de probațiune privind modul de întocmire a referatului
presentințial din 2014, referatul de evaluare ar trebui să conțină : Introducere: (numele şi
prenumele bănuitului, învinuitului sau inculpatului; data, luna şi anul nașterii; domiciliul;
calificarea juridică a faptei pentru care persoana este bănuită, învinuită sau inculpată; organul
care a solicitat referatul; data solicitării întocmirii referatului; numele şi prenumele consilierului
de probaţiune care întocmește referatul). Sursele de informații: sunt menționate sursele
(contactate, necontactate, documentare) la care a fost posibil accesul, numărul de întrevederi şi,
după caz, refuzul de cooperare. Tot în cadrul acestui capitol se menționează şi sursele la care nu a
putut fi posibil accesul, precum şi eventualele dubii privind acuratețea informațiilor obținute.
Date privind personalitatea bănuitului, învinuitului sau inculpatului: a) mediul familial (valorile
personale, valori ale familiei, relații între membrii familiei: control, autoritate/răspuns la
autoritate, sancțiuni/răspuns la sancțiuni, felul în care familia influențează procesul decizional),
mediul social (relații de rudenie, vecinătate, prietenie – în cazul tinerilor este foarte important de
surprins rolul în grup, mai ales în cazul infracțiunilor cu mai mulți autori, influența grupului
asupra lui, valori ale grupului, felul în care grupul influențează procesul decizional). De
asemenea, se analizează informațiile de natură socioeconomică (statutul social al persoanei/
membrilor familiei, sursele de venit/cheltuieli, prioritățile în gestionarea veniturilor); b)
pregătirea şcolară şi profesională – evoluția în plan educativ (școlarizare), atitudinea faţă de
școală, profesori, colegi, rezultatele obținute, atitudinea faţă de aceste rezultate, nivelul de
satisfacție. În situația în care există abandon se surprinde momentul, cauzele, intențiile de viitor
cu privire la remedierea situației. În cazul inculpaților minori se va avea în vedere modul în care
părintele/tutorele/curatorul, cel care l-a adoptat, precum şi persoana sau instituția în
supravegherea căreia se află minorul şi-au îndeplinit îndatoririle privind creșterea şi educarea
minorului . Date privind comportamentul bănuitului, învinuitului sau inculpatului: a) trecutul
infracţional – se va avea in vedere atât trecutul infracțional în plan personal (când, în ce
circumstanțe, ce tipuri de sancțiuni i s-au aplicat, ce consecințe imediate/îndepărtate au existat),
cât şi în plan familial, folosind aceleași criterii; b) comportamentul manifestat anterior şi ulterior
săvârșirii faptei – atât comportamentul general manifestat până la momentul comiterii
infracțiunii, cât şi comportamentul manifestat în situația specifică: atitudinea faţă de faptă la
momentul săvârșirii, analiza comportamentului. În ce privește comportamentul ulterior, se au în
vedere: conștientizarea consecințelor (cum sunt resimțite la nivel personal, familial), tipul de
gândire (rigida, alternativa), soluții alternative în vederea depăşirii situaţiei şi evitării repetării
unui comportament similar. Factorii care influenţează sau pot influența conduita generală а
persoanei pentru care а fost solicitată întocmirea referatului: lipsa antecedentelor penale;
încadrarea într-o formă de învățământ care este asociată cu dorința de a continua studiile;
conştientizarea gravităţii faptei comise; desfășurarea unor activități lucrative în domeniul
construcţiilor, ceea ce determină petrecerea timpului liber într-un mod dezirabil și asigurarea
condițiilor materiale de trai; regretul față de adoptarea unor conduite delincvențiale.
Perspectivele de reintegrare în societate: se analizează toate informațiile expuse anterior. Urmare
acestei analize se clasifică perspectivele în parametrii mic, mediu, mare. Perspectivele de
reintegrare în societate trebuie să fie expuse pe scurt, clar, concis şi să fie motivate. Pentru a
stabili care sunt perspectivele de reintegrare în societate, consilierul de probațiune urmează să
analizeze: 1) dorinţa persoanei pentru reabilitare; 2) dorinţa membrilor familiei sau a altor
persoane apropiate în vederea reabilitării persoanei; 3) oportunităţile pe care le are persoana în
privința efectuării studiilor sau ocupării unui loc de muncă; 4) programele probaţionale
(psihosociale) la care poate fi supusă persoana în scopul reabilitării .

Legislaţia Olandei CP al Olandei a intrat în vigoare la 1.09.1886. Capitolul VIII A al CP, cu

modificările din 7.07.1994,este intitulat “Condiţiile speciale destinate minorilor”. Astfel,
conform art. 486 CPP, nu pot fi supuse răspunderii penale persoanele ce n-au atins vârsta de 12
ani. Pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani sunt prevăzute sancţiuni respective, cea
mai severă fiind detenţia în institutii destinat tinerilor infractori pentru o perioadă ce nu
depăşeşte 24 de luni (art. 77i), scopul politicii penale fiind educarea tinerei generaţii în spiritul
respectului legii. Conform art. 77(a) al CP, pentru persoanele ce au vârsta cuprinsă între 12 şi 18
ani drept măsuri de pedeapsă nu pot servi: detenţia, detenţia în penitenciar, lucrul în folosul
comunităţii. Faţă de minori, conform alin. 4 art. 77h, pot fi aplicate următoarele măsuri de
pedeapsă: - deţinerea în instituţiile pentru tineri; - confiscarea averii; - privarea de veniturile
primite ilegal; - compensarea pagubei. Referitor la detenţia minorului, aceasta poate să dureze, în
conformitate cu art. 77i: a). minimum o zi şi maximum 12 luni, dacă persoana nu a împlinit
vârsta de 16 ani la momentul săvârşirii infracţiunii; b). maximum 24 de luni, în situaţiile ce nu
cad sub incidenţa punctului a.

Prezintă interes, în opinia noastră, alin. 2 al acestui articol, conform căruia judecătorul ce a
stabilit pedeapsa în orice moment poate elibera minorul ce-şi ispăşeşte pedeapsa sub “cuvântul
de onoare” al acestuia, fiindu-i stabilită o perioadă de probare ce nu va depăşi doi ani şi care va
începe din ziua a 15-a din momentul înmânării personale a înştiinţării

Concluzie

Rezumând cele analizate anterior, ajungem la concluzia că în statele ex-socialiste (România,

Moldova, Letonia, Ucraina) sunt pasibile de răspundere penală persoanele ce au atins vârsta de
16 ani, cu toate că în unele cazuri răspunderea penală este de la vârsta de 14 ani. Limita de vârstă
de 14 ani este stabilită şi de legislaţiile penale ale Argentinei, Germaniei (unde răspunderea
penală totală survine la 18 ani), Japoniei şi Australiei (pentru care este caracteristic faptul că,
atunci când persoana conştientizează caracterul faptelor săvârşite, aceasta devine pasibilă de
răspundere penală de la vârsta de 10 ani). Relevantă în acest sens este şi legislaţia penală a
Olandei, conform căreia sunt pasibile de răspundere penală persoanele ce au atins vârsta de 12
ani, în timp ce răspunderea penală totală survine la 21 de ani. Aceeaşi vârstă (21 de ani) e
specificată şi de legislaţiile penale ale Suediei şi Danemarcii, pedepse liberale fiind aplicate faţă
de persoanele care au împlinit 15 ani, dar nu au împlinit 21 de ani. Legislaţia penală poloneză
specifică vârsta de 17 ani, iar Codul Penal al 101.Franţei prevede răspunderea penală pentru
persoanele ce au atins vârsta de 13 ani, răspunderea penală totală fiind atribuită vârstei de 18 ani.
În acest context, am vrea să amintim şi de practica penală a Elveţiei, conform căreia persoanele
răspund penal de la vârsta de 18 ani, răspunderea penală totală survenind la vârsta de 25 de ani.

Conform Convenţiei O.N.U. privind drepturile copiilor din 1989, orice fiinţă umană care nu a
împlinit vârsta de 18 ani este considerată a fi minor. În lumina celor analizate, venim cu
propunerea ca persoanele să devină pasibile de răspundere penală de la 18 ani, iar în unele cazuri
– de la 12-15 ani pentru anumite infractiuni fata de acesti minori sa fie aplicat o masura
educativa si anume stabilirea intr-o institutie educativa si nu privarea de libertate. De asemenea,
considerăm oportună înfiinţarea în Republica Moldova a judecătoriilor specializate pentru
minori, al căror personal ar avea nu doar pregătire juridică, ci şi psihologică, practică întâlnită în
Franţa şi în Germania. Considerăm necesară adoptarea unei legi similare celei germane privind
bunăstarea tineretului în vederea asigurării condiţiilor optime de instruire, de activitate a tinerilor
în ţara noastră şi, implicit, de stopare a procesului migraţional. Venim cu propunerea ca faţă de
minorul care a săvârşit o infracţiune să fie aplicate în mod prioritar măsurile educative. Totodată,
se impune necesitatea structurării măsurilor luate faţă de minori în măsuri educative, de corecţie
şi pedepse. Or, cercetările criminologice efectuate în unele state europene denotă în mod evident
că minorii care au fost supuşi unei măsuri de reeducare într-o instituţie specializată sunt mult mai
puţin expuşi să comită o nouă infracţiune după expirarea măsurii educative decât minorii care au
ispăşit o pedeapsă privativă de libertate în regim penitenciar. Salutăm decizia legiuitorului rus,
român, ucrainean, olandez de a sistematiza într-un capitol aparte pedepsele aplicate minorilor şi
particularităţile acestora şi venim cu propunerea ca o asemenea sistematizare să conţină şi CP al
Republicii Moldova.

Bibliografie
1. Codul penal al Republicii Moldova, îîn vigoare din 12 iunie 2003.

2. Codul de proceduraă penalaă al Republicii Moldova, îîn vigoare din 12 iunie 2003.

3. Recomandarea Oficiului Central de Probatțiune nr.25 din 29.12.2014. 4. STRULEA, M., GUREV, D.
Delincvenţa juvenilaă . Chişinaă u: CEP USM, 2013. 316 p.
5. Codul de executare al Republicii Moldova nr.443 din 24.12.2004.

6. Instructțiunea Oficiului Central de Probatțiune nr.103 din 09.09.2013.

7. SPOIALAĂ , AL. Probaţiunea şi reintegrarea socialaă a infractorilor. Ed. a 2-a. Chişinaă u: Centrul
Editorial al UASM, 2009, p.62.

8. Hotaă raî rea Guvernului nr.732 din 16.09.2013 cu privire la Centrul Republican de Asistenţaă
Psihopedagogicaă şi Serviciul raional/municipal de asistentțaă psihopedagogicaă .

9. Codul educaţiei al Republicii Moldova, îîn vigoare din 23.11.2014.

10. Hotaă raî rea Curtții Constitutționale a Republicii Moldova nr.7 din 16.02.2017.

11. Legea cu privire la probaţiune, nr.8 din 14.02.2008.

12. Planul de actțiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de probatțiune

pentru anii 2016 -2020.