Mase Plastice

Masele plastice sunt produse sintetice de natura organica, anorganica sau mixtă,
care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fara presiune.
Materialele plastice sunt polimeri organici cu masă moleculară mare, modificați
sau sintetizați artificial. Îi întâlnim aproape peste tot în jurul nostru.
O clasă relativ nouă de materiale plastice sunt polimerii superabsorbanți, care
pot absorbi o cantitate mare de apă și soluții apoase. În cea mai mare parte, aceștia
sunt alcătuiți dintr-un acid poliacrilic parțial neutralizat, cu structură ușor reticulată.
De exemplu, superabsorbanții se folosesc la scutece și la șervețele igienice,
pentru a absorbi umiditatea, dar și în agricultură, pentru a absorbi umezeala din sol.

ISTORIE…
In anul 1908 chimistul Jacques Brandenberger descoperă celofanul, a cărui
denumire o patentează în 1912.
În 1909, belgianul Leo Baekeland brevetează prima materie plastică sintetică,
care avea să îi poarte numele: bachelita.
Fritz Klatte brevetează, în 1913, polimerzarea unui gaz, clorura de vinil, și obțin
policlorura de vinil(PVC). Datorită proprietă ților sale (rezistență chimică, greutate mică și
preț redus) PVC-ul a avut un puternic impact în domeniul tehnologiei conductelor și
instalațiilor.
In ultimii 50 de ani productia de materiale plastice s-a dublat practic la fiecare
5ani.
Putem spune ca nu exista nici o ramura a tehnicii care sa nu beneficieze de
descoperirile si cercetarile care au dus la obtinerea polimerilor si pe aceasta baza a
maselor plastice.
Acestea au patruns in tehnica inlocuind materialele clasice(lemn, metal,
cermaica), insa polimerii sintetici s-au impus si au iesit din stadiul de materiale de
inlocuire.

Avantajele maselor plastice:

• Proprietăţi optice superioare
• rezistenţă la acţiunea agenţilor chimici
• rezistenţă mecanică
• izolatori chimici şi termici
• preţ de cost redus
• elasticitate.

Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri, componenti care le

confera anumite calitati,substanta polimera serveste in ele in calitate de liant.
O masa plastica este constituita din:
• materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii
reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice,
• plastifianti( de exemplu esteri cu punctul de fierbere inalt),care le sporesc
elasticitaea, le reduc fragilitatea,
• stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea
proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul
utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara,
• alte substante.
 Pentru a ne comporta corect cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri
au fost produse ele – termoplasticisau termoreactivi.

Polimerii termoplastici(ex.: polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi

schimba usor forma. La racire ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata.
Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai
departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite
articole care in caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluias mod de prelucrare.

Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind
nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni
chimice, formindu-se o structura tridimensionala(ex.:vulcanizarea cauciucului). Un astfel
de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura
spatiala si si-a pierdut plasticitatea – proprietate necesara pentru acest scop.

POLIPROPILENA

Polipropilena este un material plastic mai

rezistent la căldură decât policlorura de vinil
(PVC). Este folosită in industria materialelor
plastice, mai ales la instalațiile de încălzire.
În anul 2007, piața globală a polipropilenei a avut
un volum de 45.1 milioane tone, care a dus la o
cifră de afaceri de 65 de miliarde de dolari
americani (47.4 miliarde de Euro).

Proprietăți chimice și fizice

Cea mai mare parte din polipropilena comercială este izostatică și are un nivel
intermediar de cristalinitate între cea a densității mici polietilenă (PEMD -polietilenă de
mică densitate) și cea a densității ridicate polietilenă (PEMD – polietilenă de mare
densitate). Polipropilena normală este dură și flexibilă, în special când este
copolimerizată cu etilenă. Aceasta permite polipropilenei să fie utilizată ca un plastic
pentru producția în industria de automobile concurând cu ABS. Polipropilena este ieftină
și poate deveni translucidă când nu este colorată.

POLICLORURĂ DE VINIL

Policlorura de vinil cu numele

prescurtat PVC este o substanță din categoria
materialelor termoplastice cu o structură
amorfă. Sunt două forme de PVC, „forma dură” și
„forma moale” la care s-au adăugat stabilizatori. Forma moale este mai răspândită fiind
PVC-ul, adecvată prelucrărilor tehnice, este forma care care se aplică pe dușumea, sau
în construcții la conductele din material plastic.
Policlorura de vinil ia naștere prin polimerizarea (legarea) monomerelor de
clorură de vinil (CH2 = CHCl)
Primul care a sintetizat clorura de vinil în
laboratorul profesorului „Justus von Liebig”
din Gießen a fost în anul 1835 chimistul
francez Henri Victor Regnault, care a
observat că sub acțiunea razelor solare clorura de vinil polimerizează dând naștere la o
pulbere albă. Importanța acestei descoperiri a fost numai mai târziu observată. In 1912
chimistul german „ Fritz Klatte” face cercetări similare cu cele ale chimistului francez,
acesta producând clorura de vinil din acetilenă și acid hipocloros. Clorura de vinil va fi
utilizată la filme fibre sintetice, lacuri. Azi însă din motive de protecție a mediului
înconjurător și prin dezvoltarea industriei chimice s-au descoperit alte substanțe PVC-ul
este treptat înlocuit.

POLISTIRENUL

Polistirenul este un material polimeric, slab

transparent, amorf sau parțial cristalin, termic prelucrabil
(termoplastic). Se fabrică dinmonomer stirol, o
hidrocarbură mai simplă lichidă, obținută din petrol.
Polistirenul este unul din cele mai răspândite tipuri
de masă plastică, cu un consum mondial (semnificativ) de
miliarde de kilograme pe an.

Caracteristici
• Este solid la temperatura camerei.
• Este prelucrabil prin încălzire (termoplastic).
• Are o temperatură de înmuiere de aproximativ 100 °C și redevine la stare solidă
prin răcire.
• Este utilizat ca material industrial (de construcție) sub formă masivă sau
spongioasă (buretoasă)

Domenii de utilizare a materialelor plastice:

- Industria de ambalaje este si va ramane si in viitor in lume principalul
consumator de materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a
ambalajelor din plastic va fi in continuare in medie de 10% anual in lume, iar pe
tari o dezvoltare proportionala cu produsul national brut. Materialele plastice au
patruns adanc in domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor si foliilor metalice,
extinderea si perfectionarea sistemelor de ambalaje.
- In domeniul materialelor de constructii, masele plastice isi vor continua de
asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingandu-se ritmuri de crestere a
productiei si consumului de 10-15%. Principalele categorii de produse sunt
profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor
metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si
fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din
policlorura de vinil si poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri
acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si
stirenul(ABS).
- Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au
cunoscut o patrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii
traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase
plastice speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc.
- Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt
ritm de asimilare a mateeialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual.
Principalele tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si
polimerii stirenici. Directiile de utilizare a materialelor plastice in constructia de
masini se diversifica si se multiplica continuu.
- In agricultura ponderea ce mai mare o detin filmele de polietilena de joasa
presiune, folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor in sere
si solarii, impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor.
- Industria aerospatiala. Conditiile principale impuse materialelor plastice utilizate
in acest domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda,
iar daca ard sa nu produca fum. Astfel hublourile avioanelor se confectioneaza
din policarbonat rezistent la foc si care are si o exceptionala rezistenta la soc.
Pentru cabinele de pasageri se fosesc laminate din rasina epoxidica sau fenolica
ranforsate cu fibre de sticla si acoperite cu un strat metalic subtire pentru o cat
mai buna rezistenta la foc. La constructia navelor spatiale se utilizeaza placi cu
structura sandwich de grafit-rasina epoxidica-bor-aluminiu care rezista la
temperaturi ridicate.
- Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la
compusii fluorurati agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizeaza la
instalatiile industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca elemente de
legatura pentru pompe si compresoare, conducte, clape de vane etc. Pentru
imbunatatirea rezistentei fata de radiatiile beta sau de amestecurile de radiatii si
neutroni provenite de la pilele nuc