Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Finanţe-Bănci
Politici promovate de
în ţărilor membre
Ionescu Oana-Gabriela
FMI1 este o organizaţie internaţională care are 185 de ţări membre, înfiinţată pentru a
promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare
sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de
muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate,
pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.
Potrivit Articolului 1 din statutul său, F.M.I. are următoarele obiective majore:
1
www.imf.org
3
• acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanţii (în monedă naţională), astfel
încât, pe de o parte, aceştia să fie sprijiniţi la nevoie în eforturile proprii de echilibrare a
balanţelor de plăţi, iar, pe de altă parte, să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral al
decontări, care să faciliteze tranzacţiile comerciale şi financiare internaţionale. în principiu,
ţara membră a F.M.I. care a primit un credit de la Fond este obligată să-1 folosească numai
pentru echilibrarea balanţei sale de plăţi;
• limitarea cât mai mult posibil a restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea
comerţului internaţional. În acest sens, membrii F.M.I. simt obligaţi să evite restricţiile
valutare asupra plăţilor curente. în acelaşi timp, F.M.I. are sarcina de a veghea şi interzice
încheierea de acorduri valutare discriminatorii între ţările membre;
Funcţii
4
1.2 Principiile care stau la baza accesului ţărilor membre la resursele FMI
Resursele financiare, potrivit statutului FMI se acordă în funcţie de situaţia unei ţări
membre în ceea ce priveşte balanţa de plăţi externe. Datorită deficitului balanţei de plăţi
externe, care reflectă efectele diverşilor factori cantitativi şi calitativi, FMI prin asistenţa
financiară sprijină membrii să corecteze aceste dezechilibre din balanţele de plăţi. Pe de altă
parte FMI susţine programele ce se aplică de ţările membre şi pe seama asistenţei financiare
din alte surse: creditori privaţi, creditori oficiali sau în calitate de intermediari, ce asigură
redistribuirea fondurilor de la ţările cu surplus la ţările cu deficit al balanţei de plăţi.
5
Atunci când se constată un dezechilibru al balanţei de plăţi sau atunci când se doreşte
o prevenire a acestuia, ţările membre pot fi încurajate să adopte anumite programe şi măsuri
în vederea reducerii dezechilibrului balanţei de plăţi externe pe seama resurselor ordinare.
Dacă dezechilibrul extern se datorează unor factori temporari care determină scăderea
încasărilor din exporturi, ţara membră se angajează să aplice anumite politici economice în
vederea restabilirii echilibrului. În cazul unui dezechilibru determinat de modificarea
structurii comerţului exterior, de cererea internă excesivă, de reducere a intrărilor nete de
capital sunt necesare schimbări profunde în politicile şi programele pe care le aplică ţara
membră. Programul de ajustare depinde de dezechilibrul manifestat în balanţa de plăţi
externe a ţării membre şi de factori care îi determină. În cazul în care corectarea
dezechilibrului necesită schimbări structurale, perioada necesară ajustării este mai mare
datorită transformărilor factorilor de producţie2.
2
Ghe. Voinea, Mecanisme şi tehnici valutare internaţionaleI, ed. Sedcom Libris, Iaşi,
2004, p.240
6
Creditele bancare, deficitele bugetare, produsul intern brut, rezervele internaţionale
sunt principalele coordinate ale programelor elaborate de o ţară membră în vederea finanţării
de la FMI. Pentru a se menţine accesul la resursele Fondului Monetar Internaţional se
consideră criterii de performanţă şi unele mărimi cantitative pe care ţările membre se
angajează să le îndeplinească. Aceste criterii se delimitează de criteriile necesare evaluării
implementării programelor de ajustare economică.
creşterea dobânzilor
3
Ibidem, p. 241
7
CAPITOLUL 2
Această facilitate a fost înfiinţată pentru a oferi asistenţă financiară unei ţări membre
care trece prin dificultăţi excepţionale privind plăţile datorită unei mari investiţii pe termen
scurt, provenită din o bruscă pierdere a încrederii pieţei, ceea ce se reflectă în presiunea pe
capital si pe rezerve. Asistenţa în cadrul acestei facilităţi este disponibilă când este de aşteptat
ca implementarea unor politici puternice de corectare şi finanţare corespunzătoare vor
produce în termen scurt o corectare primară a dificultăţilor de plată. Această facilitate trebuie
văzută ca un efort a FMI de a încuraja statele membre să implementeze politici
corespunzătoare pentru a evita o criză.
8
Când este aprobată o cerere pentru a folosi resursele FMI în cadrul acestei decizii,
FMI va lua în considerare şi finanţarea oferită şi de alţi creditori. Pentru a minimiza
problemele morale, un stat membru care foloseşte aceste resurse este încurajat sa menţină
participarea creditorilor, atât oficiali cat şi particulari, până când presiunea asupra plăţilor va
dispărea. FMI intenţionează să finalizeze cât de curând studii privind mecanismele prin care
se poate limita finanţarea facilităţii suplimentare de rezervă, sub forma unor resurse
adiţionale care se află în aşteptare sau sub o înţelegere extinsă, va fi prevăzută pe un an şi va
fi disponibilă în două sau mai multe tranşe.
Aceasta este o facilitate menita sa preia din problemele balanţei de plăţi, ca urmare a
unei diminuării temporare a câştigurilor din exporturi. Aceasta facilitate interesează în primul
rând ţările producătoare de mărfuri de baza care riscă eşecuri în export, din cauze fără
posibilitate de control cum ar fi compromiterea recoltelor sau declinul temporar al comerţului
mondial.
În anul 1979 facilitatea finanţării compensatorii a fost extinsă pentru a acoperi
reducerea veniturilor din serviciile de turism şi din resursele provenite de la persoanele
9
rezidente în străinătate , iar din 1981 facilitatea respectiva a beneficiat de o varianta separata
pentru acoperirea exceselor temporare în preţul cerealelor de export.
Din 1988 în sfera acestei facilităţi s-au inclus deficitele ţărilor importatoare de petrol
şi au fost sprijinite ţările membre pentru elementele neprevăzute, compensarea fiind posibila,
în anumite condiţii si pentru alte contingente, cum ar fi creşterea nivelului internaţional al
ratei dobânzii, a reducerii preţurilor la export şi creşterii preţurilor la import.
Din anul 1990 această finanţare s-a extins şi pentru veniturile nerealizate din serviciile
de tranzit internaţional şi construcţii.
Elementul compensator de export din cadrul facilităţii de finanţare compensatorie şi
contingentă asigură finanţarea în timp util ai membrilor care trec prin o scădere temporară a
câştigurilor din export sau un exces a costului importurilor, din cauza unor factori pe care
statul membru nu poate sa le controleze. Acest element a fost folosit în special de exportatorii
de mărfuri. Elementul de contingenţă permite membrilor care au un aranjament cu FMI să îşi
menţină programul atunci când survine un şoc extern.
Variabilele care pot fi afectate includ veniturile din export, preţurile de import, şi
ratele internaţionale ale dobânzii. În timpul anului fiscal 1997/98 nici un membru nu a folosit
facilitatea de finanţare compensatorie şi contingentă. În iulie 1998, FMI a aprobat, în cadrul
facilităţii de finanţare compensatorie şi contingentă, suportul financiar pentru Rusia pentru a
compensa o scădere a veniturilor din export datorită preţului scăzut a petrolului.
Deficitul rezultat din evoluţia exporturilor pe o perioadă de 12 luni anterioare
formulării cererii de tragere se determină prin compararea veniturilor efective din perioada
respectivă cu veniturile din export pe termen mediu (cinci ani).
Condiţiile pentru finanţarea compensatorii sunt următoarele:
Încasările realizate din exporturi sunt determinate de impactul unor factori
imprevizibili
Ţara care beneficiază de finanţarea compensatorie se angajează să coopereze cu FMI
în eliminarea influenţei factorilor ce au generat dezechilibrul din balanţa de plăţi
Unei ţări membre finanţarea compensatorie se asigură:
până la cota de 20% din cota de participare, în cazul reducerii pe termen scurt a
veniturilor din exporturi
de 23% în situaţia creşterii importului de cereale
20% în cazul finanţării contingentate.
10
Termenul de răscumpărare a sumelor trase în cadrul finanţării compensatorii este de 3
½ până la 5 ani., tragerile din cadrul finanţării compensatorii acordându-se independent de
utilizarea tranşelor de credit normale.
Din anul 1962, 38 de ţări membre FMI au beneficiat de 2,9 miliarde de USD prin
facilitatea specială de asistenţă de urgenţă.
Din anul 1995, politica FMI asupra asistenţei de urgenţă s-a extins pentru acoperirea
şi ţărilor aflate în situaţii de post conflict. Această asistenţă este limitată la circumstanţele în
care o ţară membră cu un dezechilibru grav al balanţei de plăţi este incapabilă să dezvolte şi
să implementeze un program economic cuprinzător, deoarece capacitatea sa a fost afectată de
un conflict.
Limita de acces privind asistenţa de urgenţă oferită de FMI este de 25% din cota de
participare, ea acordându-se în mod excepţional şi până la nivelul maxim de 50%.
Începând cu anul 1995, FMI a acordat asistenţă de urgenţă privind dezastrele naturale
pentru 12 ţări membre, iar pentru 14 ţări asistenţă post-conflict.
11
Tabel 1. Asistenţă de urgenţă privind dezastrele naturale4
4
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/conflict.htm
12
Tabel 2. Asistenţă de urgenţă privind situaţiile post-conflict5
5
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/conflict.htm
13
2.4 Facilităţi speciale desfiinţate
În anul 1969 pentru a se diminua inflaţia variaţiei preţurilor unor produse de pe pieţele
internaţionale asupra situaţiei financiare a unor ţări membre a fost instituită facilitatea de
finanţare a stocurilor tampon sau a stocurilor regulatorii de materii prime.
Prin această facilitate financiară, oferită de FMI ţărilor membre se pot asigura
stocurile de materii prime necesare pentru evitarea impactului variaţiei preţurilor
internaţionale asupra situaţiei financiare externe.
Finanţarea stocurilor tampon de către FMI a vizat ţările membre pentru care
dezechilibrul balanţei de plăţi era fundamentat de variaţia preţurilor produselor de pe pieţele
internaţionale, creditele fiind rambursate într-o perioadă de 3 ½ - 5 ani.
Ţara membră care beneficia de BSFF se angaja să adopte măsurile necesare în
vederea reducerii impactului preţurilor produselor de pe pieţele internaţionale asupra
echilibrului balanţei de plăţi, iar această facilitate se realize separate de alte trageri până la
maximum 45 % din cota la participare a ţărilor membre.
Pentru sprijinirea ţărilor din Europa de Est care au înregistrat deficite ale balanţelor de
plăţi ca urmare a unor transformări profunde din comerţul internaţional şi datorită trecerii
comerţului la principiile de piaţă (determinând creşterea importurilor şi reducerea veniturilor
din exporturi), în anul 1993 a fost instituită facilitatea de transformare sistemică.
Angajamentele ţărilor membre vis-a-vis de obţinerea acestei facilităţi financiare
oferită de FMI au fost cooperarea cu diferiţi parteneri oficiali precum şi neaplicarea unor noi
restricţii. În această privinţă ele au întocmit o listă cu privire la politicile economice,
programele macroeconomice şi măsurile fiscale.
14
Acest tip de finanţare se acordă în două tranşe:
• Prima la data adoptării facilităţii de transformare sistemică;
• A doua poate fi disponibilă după 6 luni, dar nu mai târziu de 12 luni după prima
cumpărare, în funcţie de politicile implementate şi cooperarea ţării membre.
Totodată, răscumpărările se realizează într-un termen de 4 ½ -10 ani de la prima
cumpărare iar accesul la această facilitate poate ridica până la 50% din cota ţării membre.
CCL a fost creată în 1999 de către FMI în sprijinirea ţărilor membre care se
confruntau cu crize financiare. Din diferite motive această facilitate nu a fost utilizată,
expirând în septembrie 2003.
FMI a instituit temporar în septembrie 1999 facilitatea specială Y2K, pentru a veni în
sprijinul ţărilor membre care se confruntau cu pierderile cauzate de erorilor sistemelor
computerizate. Aceasta facilitate nu a fost utilizată, ea desfiinţându-se în martie 2000.
15
2.4.6 Facilităţi privind susţinerea datoriilor ( Support for debt and debt-
service operations)
Politica asupra fondului stabilizării cursului valutar a fost înfiinţată în anul 1995, ca
un mijloc de a asigura un suport adiţional şi preventiv, în timpul tratativelor din cadrul unui
stagiu preliminar a unui program de stabilizare a cursului valutar. Nici o ţară membră nu a
beneficiat de această facilitate, ea fiind desfiinţată in anul 2000.
16
Concluzii
Rolul pe care-l joacă F.M.I. în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile pe
care acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea
politicilor monetare şi fiscale naţionale. Totodată, F.M.I. s-a implicat activ şi în procesele de
reformă din ţările aflate în tranziţie. Aşa cum subliniau şi oficialii F.M.I., această instituţie
deţine un rol determinat în asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor
cu care se confruntă aceste ţări şi a stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionarea
acestor probleme.
17
surse de forţă ieftină de muncă şi materie primă. Ceea ce este foarte important este că Fondul
Monetar Internaţional nu este criticat numai de organizaţiile sau de economiştii 'de stânga', ci
şi de către cei 'de dreapta’.
18
Bibliografie
Webografie:
1. www.fmi.ro
2. www.imf.org
19