INTRODUCERE

Intensificarea circuitului economic generată de reabilitarea proprietăţii private, liberalizarea activităţii de în-
treprinzător, privatizarea în masă a bunurilor proprietate de stat şi apariţia unor mari societăţi comerciale, apariţia
pieţei de valori de mobiliare a dus la apariţia frecventă a situaţiilor de incapacitate de plată.
Orice intreprindere care-şi propune ca obiectiv dezvoltarea şi creşterea economică se confruntă cu probleme legate
de insuficienţa resurselor financiare. Deoarece obţinerea veniturilor şi incasarea mijloacelor băneşti preconizate nu
este garantată, intreprinderile se confruntă, in permanenţă, cu un risc de afaceri care se manifestă prin incapacitatea
de a acoperi costurile totale suportate din veniturile inregistrate şi cu riscul de insolvabilitate, cand incasările totale
sunt insuficiente efectuării plăţilor.
Un mijloc important de a echilibra situația financiară într-un stat, și de a nu ajunge la situația în care sunt mai
multe întreprinderi care se află în incapacitate de plată sau supraîndatorarea și care nu pot adduce nici un profit, s-a
instituit instituția insolvabilității, care reglează existența și activitatea a întreprinderilor care nu-și mai joacă rolul
atribuit inițial.
În această ordine de idei, legiuitorul a adoptat Legea insolvabilității nr. 149/2012, act care reglementează procesul
de insolvabilitate care are ca finalitate fie restructurarea debitorului cu continuarea activității acestua, fie
falimentuul, care reprezintă încetarea activității debitorului, fiind ultima etapă a activității acestuia.
Astfel, în analiza efectuată ne vom referi anime la ultima etapă a activității debitorului – falimentul. Vom analiza
cauzele care influiențează intentarea procesului de faliment, etapele care vor fi parcurse în baza acestui proces,
efectele intentării procesului de faliment și finalitatea procesului de faliment care reprezintă încetarea vieții
întreprinderii.