Codul de procedură penală al RM stabileşte următoarea listă a circumstanţelor care exclud pornirea

urmăririi penale (aceasta înseamnă că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar urmărirea penală
pornită deja este încetată)/ art.275 CPP:
- nu exista faptul infracțiunii;
- fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;
- fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită
de o persoană juridică;
- a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia (act al puterii de stat prin care se înlătură
răspunderea penală pentru o infracțiune săvârşită;Persoana nu poate fi trasă la răspunderea penală,
dacă din ziua comiterii infracţiunii au trecut următorii termeni:2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni
uşoare;5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni
grave;20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave;25 de ani de la săvîrşirea unei
infracţiuni excepţional de grave. La applicare amnistiei se impune realizarea cumulativa a
urmatoarelor conditii ( actul de amnistie sa intervina dupa savirsirea infractiunii; sa fie identificat
faptuitorul si acesta sa nu se sustraga de la urmarirea penala; sa existe acordul banuitului ,
invinuitului de a cadea sub amnistie; sa se intruneasca elementele amnistiei)
- a intervenit decesul făptuitorului;
- lipseşte plîngerea victimei, în cazurile în care urmărirea penală începe numai în baza acestei
plîngeri;
- în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu aceeaşi
acuzaţie, sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri;
- în privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de
încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;
- alte circumstanțe ( există unul din cazurile din art.35 CP care înlătura caracterul penal al faptei;
renuntarea benevola la savirsirea infractiunii in condițiile art 56 CP / Liberarea de răspundere
penală în legătură cu renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii; persoana nu a atins vîrsta de
tragere la răspundere penală ).

1
Ofițerul de urmărire penală propune de a pune sub învinuire cînd consideră intrunite condițiile :

- faptuitorul este identificat, in sensul ca exista date despre vinovatia unei persoane anume;
- exista probe suficiente care justifica oportunitatea si temeinicia tragerii la raspundere penala, in
sensul ca sunt stabilite toate circumstantele laturii obiective a unei componente de infractiuni;
- nu s-a constatat nici un caz care ar exlude urmarirea penala, prevazute la art.275 CPP.

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub
urmărire şi/sau după clasarea cauzei, poate fi dispusă prin ordonanţă de către procurorul ierarhic
superior. Deputații au modificat Codul de procedură penală și au revenit la o practică care a fost,
anterior, declarată neconstituțională de Curtea Constituțională. Mai exact, în anul 2015, Curtea
Constituțională a decis că ”reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea
cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic
superior prin ordonanţă dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat
luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale,
clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire” contravine Constituției.

2
Articolul 281. Punerea sub învinuire
(1) Dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală şi a materialelor cauzei,
procurorul consideră că probele acumulate sînt concludente şi suficiente, el emite o ordonanţă de
punere sub învinuire a persoanei.
(2) Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: data şi locul întocmirii; de către cine a
fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul şi locul naşterii persoanei puse sub învinuire,
precum şi alte date despre persoană care au importanţă juridică în cauză; formularea învinuirii cu
indicarea datei, locului, mijloacelor şi modului de săvîrşire a infracţiunii şi consecinţele ei,
caracterului vinei, motivelor şi semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei,
circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei
de infracţiune, menţiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în
această cauză conform articolului, alineatului şi literei articolului din Codul penal care prevăd
răspunderea pentru infracţiunea comisă.
(3) În cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvîrşirea mai multor infracţiuni care
urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul
penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvîrşite şi articolele, alineatele sau
literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni.
Articolul 282. Înaintarea acuzării
(1) Înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezenţa avocatului în decurs
de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai tîrziu de ziua în
care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.
(2) Procurorul, după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de punere
sub învinuire şi îi explică conţinutul ei. Aceste acţiuni se atestă cu semnăturile procurorului,
învinuitului, avocatului şi ale altor persoane care participă la această acţiune procesuală, aplicate pe
ordonanţa de punere sub învinuire, indicîndu-se data şi ora punerii sub învinuire.
(3) După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia
prevăzute în art.66. Învinuitului i se înmînează copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire şi
informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui. Acţiunile nominalizate, de asemenea, se
consemnează în ordonanţa de punere sub învinuire în modul prevăzut în alin.(2).
(4) Învinuitul este audiat în aceeaşi zi în condiţiile prevăzute în art.104.

3
Scoaterea persoanei de sub urmărire penală:
- hotărîre prin care se reabilitează această persoana, daca solutia se refera la toate capetele de
acuzare. Solutia data se aplică numai în faza de urmărire penala. In faza de judecata se dispune
achitarea persoanei.
Temeiurile de scoatere de sub urmarire penala, potrivit alin(1) art. 284 sunt :
1) fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit; (scoatere fara clasare)
2) există vreuna din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3), inclusiv dacă fapta constituie
o contravenţie; (scoaterea si clasarea )
3) există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal ( Se consideră cauze care
înlătură caracterul penal al faptei: a) legitima apărare; b) reţinerea infractorului;c) starea de extremă
necesitate; d) constrîngerea fizică sau psihică;e) riscul întemeiat; f) executarea ordinului sau dispoziţiei
superiorului.) /// scoaterea cu clasare
Procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care constată
temeiurile prevăzute la alin. (2), dispune, prin ordonanţă motivată, scoaterea persoanei de sub
urmărirea penală. Persoana poate fi scoasă de sub urmărirea penală integral sau numai cu privire la
un capăt de acuzare.

Clasarea

Clasarea reprezintă încetarea procesului penal cînd se constată că există o cauză legală care
împiedică pornirea sau continuarea lui.
Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o cauză penală
sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune. Clasarea procesului penal se dispune printr-o
ordonanţă motivată a procurorului, din oficiu sau la propunerea organului abilitat, fie concomitent
cu încetarea urmăririi penale sau scoaterea integrală de sub urmărirea penală, fie cînd în cauza
penală nu este bănuit sau învinuit şi există una din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3),
adică:
- nu există faptul infracţiunii;
- fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;
- fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită
de o persoană juridică;
- a expirat termenul de prescriptie.

4
Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de finisare a
acţiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea
acesteia.Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.
275 pct. 4)–9) din CPP, precum si in cazul in care exista una din condițiile de la art 53 CP.
Se încetează urmărirea penală dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 53 din
Codul penal: minor; persoana este trasă la răspundere contravenţională; a renunţat de bună voie la
săvîrşirea infracţiunii; căinţa activă; schimbare situaţiei; liberarea condiţionate; prescripţia de
tragere la răspundere penală.

Urmărirea penală se încetează şi dacă se constată că: A. plîngerea prealabilă a fost retrasă de către
partea vătămată sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită
numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea; B. persoana nu a atins vîrsta
la care poate fi trasă la răspundere penală;C. persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare
de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

Încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă din oficiu sau la
propunerea organului de urmărire penală.
Ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă datele privind persoana şi fapta
la care se referă încetarea urmăririi penale, temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune
încetarea urmăririi penale, precum şi informaţia privind condiţiile de intrare în vigoare şi ordinea de
contestare a ordonanţei.
La încetarea urmăririi penale, procurorul, dacă este cazul, dispune şi: revocarea măsurii
preventive şi a altor măsuri procesuale în modul prevăzut de lege; restituirea cauţiunii în cazurile şi
în modul prevăzut de lege; aplicarea măsurilor de siguranţă; încasarea cheltuielilor judiciare sau
alte acţiuni prevăzute de lege.

Încetarea urmăririi penale şi liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar
voinţei acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a persoanei
decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.
Dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea urmăririi sau a dispus încetarea parţială ori
dacă din alte considerente persistă necesitatea continuării procesului penal, procurorul, după caz,
restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă, fixînd termenul
urmăririi penale, sau ia o altă decizie în conformitate cu prezentul cod.
Concomitent cu încetarea integrală a urmăririi penale, dacă fapta penală nu se impută altei
persoane şi nu este necesară continuarea procesului penal, prin aceeaşi ordonanţă se dispune şi
clasarea cauzei penale.

5
6