Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drogul este o substanță sintetizată sau extrasă prin diverse procedee din produse
naturale,cu scopul de a fi utilizată în afara cadrului medical,în vederea determinării,în
mod voluntar și conștient,a unor stări temporare de plăcere ce au la bază mutații produse
la nivelul funcțiilor organismului uman.
Canabisul-chimic tetrahidrocanabinol(THC)
Plantele din genul Cannabis sunt utilizate ca plante textile, în scopuri medicinale,
iar unele extrase ca droguri. Produsele industriale de cânepă sunt realizate din soiuri de
Cannabis selecționate pentru a produce o cantitate mare de fibre și un nivel minim de
THC(tetrahidrocannabinol), o substanță psihoactivă. Substanțele psihoactive sunt extrase
din florile uscate și frunzele soiurilor selecționate pentru a produce cantități mari de THC.
Diferite extrase de cannabis, printre care și hașișul sunt și ele obținute din aceste plante.
Cânepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele
tehnice: nimic nu se aruncă, totul e valorificat, iar produsele obținute sunt folosite de la
fabricarea banalei funii până în industria cosmetică sau auto. După cultivarea cu cânepă, terenul
devine în anul urmator propice cultivării cerealelor deoarece cânepa ucide buruienile. De
asemenea, cantitatea de îngrășământ chimic necesară unei producții bune este mult mai mică
decat la alte culturi. Din semințe se produce bere, uleiul utilizat în industria vopselelor, în
cosmetică, ulei comestibil sau margarină, partea lemnoasă, care rămâne după prelucrarea
primară, poate fi folosită la realizarea hârtiei, a zahărului de lemn, a plăcilor prefabricate, chiar și
a unui combustibil solid cu mare putere calorică, iar din frunze se fac medicamente și ceaiuri
medicinale. Fibrele din cânepă pot înlocui fibra de sticlă în unele componente din industria
auto.Tricotajele din cânepă sunt naturale, ecologice, refolosibile și foarte călduroase
Primele frunze de coca ajung din America de Sud în Europa prin anii 1750. În
iarna anului 1859/1860 farmacistul german Albert Niemann (1834-1861) izolează în laboratorul
din Göttingen componenții activi din frunzele de coca. El numește alcaloidul obținut „kokain”.
Această descoperire a lui Niemann este controversată, unii înclină să creadă că primul care deja
în 1855 a izolat alcaloidul ar fi fost chimistul german Friedrich Gädcke și că tot el a numit
substanța „Erythroxylin”. O a treia variantă este neurologul Paolo Mantegazza din Pavia care ar
fi descoperit alcaloidul în 1858.
Cocaina pură a fost izolată în München în anul 1923 de deținătorul premiului Nobel Richard
Willstätter, D. Wolfes și H. Mäder. Din anul 1879 cocaina este folosită la tratamentul pacienților
dependenți de morfină. În același an Vassili von Anrep din Würzburg descoperă efectul
analgezic al cocainei, acest efect analgezic și cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud
„Despre Coca”. In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conținea 250 mg cocaină/litru, acest
lucru nu este amintit în istoricul concernului. Pericolul de cauzare a dependenței față de alcaloid
a fost recunoscută numai treptat.