Sunteți pe pagina 1din 3

Câinele şi căţelul

de Grigore Alexandrescu
„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,

Care cred despre sine că preţuiesc ceva!

De se trag din neam mare,

Asta e o-ntâmplare:

Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.

Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate

Este egalitate.

Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,

Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.

Cât pentru mine unul, fieştecine ştie

C-o am de bucurie

Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,

Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare

Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.

Căţelu Samurache, ce şedea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,

S-apropie îndată

Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

„Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.

Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”

– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.

Noi, fraţii tăi, potaie!

O să-ţi dăm o bătaie

Care s-o pomeneşti.

Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,


Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”

– „Dar ziceaţi…” – Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”

Acestea între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.


Scrierile publicate de C. Negruzzi in periodicele vremii: Albina romaneasca, Curierul de
ambe sexe, Foaie pentru minte, inima si literatura, Dacia Literara, Propasirea etc. au
fost adunate in 1857 in volumul intitulat Pacatele tineretelor.
Acest volum cuprinde atat poezii cat si lucrari in proza, opere originale si traduceri. Scrierile
publicate in acest volum sunt impartite de autor in patru cicluri.
Primul ciclu, Amintiri de junete, cuprinde schita Cum am invatat romaneste, nuvele
romantice: Zoe, O alergare de cai etc.
In ciclul al doilea, Fragmente istorice, se gasesc scrieri inspirate din cronicele si legendele
Moldovei: Aprodul Purice, primul poem eroic in literatura romana, Alexandru Lapusneanul,
Sobieski si romanii, Regele Poloniei si domnul Moldovei.
Neghina si palamida, al treilea ciclu, contine poezii. Cele mai multe dintre acestea sunt
prelucrari (Potopul, Melancolie, Gelozie) si traduceri.
In sfarsit, al patrulea ciclu, Negru pe alb, contine treizeci de „scrisori la un prietin„.
Cele mai valoroase scrieri ale lui Costache Negruzzi sunt cele cu subiect istoric.
Ca pe multi scriitori ai epocii, problemele limbii romane l-au preocupat si pe C. Negruzzi.
Un numar de patru scrisori (XIV, XV, XVI si XVII), fiecare dintre ele purtand titlul de Critica,
trateaza astfel de teme.
In aceste schite, ocupandu-se de aspecte ce prin natura lor sunt aride, Negruzzi stie sa fie
atractiv, interesant.
Scrierea limbii romane cu alfabetul chirilic, adaptarea acestui alfabet la nevoile limbii noastre,
reducerea slovelor pe care o efectuase inca Heliade Radulescu in gramatica sa din 1828 si
necesitatea folosirii neologismelor sunt principalele probleme de care se ocupa Negruzzi in
scrisorile amintite.
Preocuparea lui Negruzzi pentru problemele de limba apare si in corespondenta sa cu
Heliade Radulescu, Gheorghe Asachi etc. Negruzzi a sustinut parerile lui Heliade din prima
faza a activitatii sale, cand acesta era partizanul ortografiei fonetice. De indata ce Heliade
Radulescu a cazut in mania italienismului, Negruzzi s-a desolidarizat si l-a combatut.
Descoperirea creatiilor folclorice, studierea si folosirea lor ca sursa a unor opere literare
originale constituie o preocupare insemnata a scriitorilor grupati in jurul Daciei literare.
Scrisoarea XII (Pacala si Tandala) este o culegere de proverbe grupate pe teme si incadrate
ingenios intr-un inceput de basm plin de umor popular.
Sistemul gruparii proverbelor pe teme dupa continutul lor moral va fi folosit si de Anton Pann
in Povestea vorbei.
In articolul Cantece populare a Moldovei, Negruzzi arata ca „fiestecare tara are
cantecele sale, a caror muzica si poezie sunt potrivite cu firea pamantului sau si a
caracterului ei„. Negruzzi da exemple de cantece istorice, religioase, de dragoste, de nunta
si de codru sau voinicesti, evocand, in cadrul acestora din urma, figuri de vestiti haiduci ca
Vasile cel Mare si Bujor (de Vasile cel Mare va vorbi Mihail Sadoveanu in Hanul Ancutei).
In dezvoltarea poeziei romanesti, C. Negruzzi este un deschizator de drumuri care atinge,
inca de la inceput, cateva culmi. Unele schite din Negru pe alb sunt modele de neintrecut,
iar Alexandru Lapusneanul, capodopera sa, elogiata si M. Eminescu, este prima nuvela
istorica din literatura noastra.
Ca in opera multor scriitori contemporani, in opera lui C. Negruzzi sunt predominante
aspectele romantice: Zoe, O alergare de cai, Alexandru Lapusneanul etc., care coexista
cu cele clasice din Negru pe alb.
Nu poate fi neglijata activitatea scriitorului legata de crearea repertoriului dramatic in limba
romana, chiar daca avem de-a face mai mult cu prelucrari, adaptari si traduceri decat cu
lucrari originale.
C. Negruzzi aduce o contributie importanta la dezvoltarea limbii literare romane. Utilizarea
arhaismelor atunci cand este necesara prezentarea culorii locale, ca in Fragmente istorice,
alaturi de folosirea rationala a neologismelor, pentru care militeaza in Scrisoarea XIV,
constituie un merit incontestabil al scriitorului moldovean.