PROIECT DE LECŢIE

Clasa a VI-a
Aria curriculară: Limbă şi comunicare
Disciplina: Limbă română
Subiectul lecţiei: Scrisoarea
Tipul lecţiei: lecţie de predare de cunoştinţe noi
Elevii prezenţi: Absenţi:

1. Obiectiv cadru: să-şi însuşească tehnica elaborării unei scrisori

Obiective de referinţă:
O1 – să cunoască şi să respecte părţile componente ale scrisorii
O2 – să aibă un scris îngrijit .
Obiective operaţionale:
Cognitive:
- Să cunoască care sunt părţile componente ale scrisorii
- Să ştie să aşeze în pagină scrisoarea
- să folosească un limbaj adecvat
- să aibă un scris îngrijit şi fără ştersături
Afectiv-atitudinale:
– să participe activ la lecţie
– să manifeste interes şi sensibilitate
– să manifeste spirit critic şi autocritic
– să dea dovadă de inventivitate şi ingeniozitate
Psiho-motrice:
– să păstreze poziţia corectă în bancă
– să coopereze cu colegii
– să-şi anunţe intenţia de a răspunde ridicând mâna

Metode şi procedee didactice: - lectura expresivă, Conversaţia, Explicaţia,

Resurse materiale: modele de scrisori.
Forme de organizare: frontală şi individuală

Principii didactice:
- principiul respectării particularităţii de vârstă şi intelectuale
- principiul predării intuitive
- principiul însuşiririi active şi conştiente
- principiul sistematizării cunoştinţelor
- principiul concentricităţii materiei
Forme de evaluare: continuă şi finală
Locul de desfăşurare: sala de clasă
Timp: 50 minute

DESFĂŞURAREA LECŢIEI

I. Organizarea clasei pentru lecţie

Absenţe, pregătirea clasei pentru lecţie
 II. Anunţarea subiectului şi a scopului lecţiei
Vom învăţa astăzi să elaborăm o scrisoare. Vă întrebaţi poate la ce ne foloseşte să
învăţăm acest lucru la şcoală. Ei bine, după cum ştiţi, cu ajutorul scrisorilor putem să
comunicăm la distanţe mai mari, atunci când nu dispunem de telefon sau de internet.

III. Convorbirea introductivă pe marginea modelelor

Prezintă câteva modele de scrisori pe baza cărora elevii vor alcătui schema de
redactare.
Se prezintă un model de scrisoare către părinţi, a unui elev care se află în tabără.
Pentru exemplificare, în special pentru identificarea părţilor compunerii, se pot
prezenta scrisori din corespondenţa marilor scriitori. Iată o scrisoare de la Liviu Rebreanu
către soţia sa, Fanny:

(Iaşi), joi, 1 nov. (1918)

Fănicule drag şi scump,
După o despărţire de câteva zile, în sfârşit pare că iar se face o legătură între noi. Ce
trebuie să fie la Bucurelşti acuma, ce bucurie şi ce entuziasm! Dar şi aici, o însufleţire fără
margini. Visul cel mare s-a înfăptuit…
De acum cred că în câteva zile sunt acasă. Tu să fii liniştită. Eu, cu cea dintâi ocazie,
vin. Dacă se va găsi un prilej deosebit, cu automobilul, de pildă, voi veni şi aşa. Dacă nu, voi
veni cu trenul, cu cel dintâi tren. Deci linişte, răbdare puţină. Altceva deocamdată nu este.
Sărutări multe, multe şi revedere de foarte curând,
Liviu

În altă scrisoare, soţia îşi manifestă bucuria fără margini, în legătură cu apariţia
romanului Ion:
Techirghiol, 20 iulie 1920
Liviu meu,
Nici o emoţie din viaţa mea nu poate egala vijelia de sentimente care m-a încercat la
primirea vestei terminării lui Ion.
Zile şi nopţi, luni şi ani, mi-ai împletit iubirea în sufletul tău, alături de acest Ion.
Aş vrea să-ţi sărut mâna, care ani întregi, fără preget în mijlocul bucuriilor şi a
grijilor, a aşternut pe hârtie, la comanda geniului tău, slovă lângă slovă, ca să-mi dăruieşti
mie neasemuitul tău Ion.
Sunt mândră!
Mândria mea este atât de puternică, încât aş vrea să-ţi trimet o scrisoare lungă, dar
vai, sunt atât de neîndemânatică!
Tu eşti acela care ai trezit în mine viaţa nouă.
Sunt însetată să citesc tot ce-mi dai.
Sunt ca pământul scorojit care primeşte ploaia, sorbind-o cu toată lăcomia
fierbinţelii lui.
Liviu meu, aş vrea să fac pentru tine tot ce doreşti şi nu doreşti.
Îţi mulţumesc.
Este oae o expresie mai potrivită, mai aleasă?
Nu ştiu.
Ştiu doar că tu ai înţeles tot gândul meu, tot sufletul meu, de aceea îţi mărturisesc cu
smerenie, pe veci, toată iubirea mea.
Fanny

Scrisorile au fost scrise pe planşe.

Am purtat o scurtă discuţie în legătură cu elaborarea scrisorilor prezentate ca modele:
- cine a scris scrisoarea? De unde reiese acest lucru?
 - Cui îi este adresată scrisoarea? De unde ştim?
- Din ce localitate a fost scrisă scrisoarea şi la ce dată?
- De ce a scris scriitorul această scrisoare?
- Câte părţi componente se disting în această scrisoare?
- Ce cuprinde fiecare parte?
Prezint elevilor un model schematic care va sta toată ora pe tablă, câţi ei îşi vor
elabora scrisorile:
Locul, ziua, luna, anul
Formula de adresare
Introducere
Cuprins
Încheiere
Formula de încheiere
Semnătura expeditorului
Se va cere în continuare elevilor să redacteze o scrisoare adresată părinţilor, în situaţia
în care elevul se află plecat în tabără.
Fac următoarele precizări înainte ca elevii să se apuce de lucru:
Formulele de adresare pot fi diverse(dragii mei, dragi părinţi)
Introducerea va cuprinde: scopul adresării scrisorii, momentele redactării.
Cuprinsul va îngloba călătoria, instalarea, primele prietenii şi impresii, întâmplări
prezentate în ordine.
Prin formulări adecvate, cel ce scrie se va interesa de starea părinţilor, a bunicilor, a
unui animal preferat, a unui prieten.
Formula de încheiere va fi caldă, apropiată, familială, pentru a face plăcere celor care
citeşte scrisoarea.
Dacă este nevoie, alcătuiesc o scrisoare oral.
Insist asupra formei scrisorii: scris citeţ, fără ştersături.
Apoi insist asupra aşezării în pagină a formulelor scrisorii.
Apoi trec la redactarea scrisorii individual.
Dacă este timp, la sfârşitul aceleiaşi ore voi învăţa elevii şi cum să completeze adresa
pe plic, dacă nu, planific această activitate pentru o lecţie viitoare, când le voi spune mai
multe copiilor despre scrisori.

IV. Tema pentru acasă

Să alcătuiască o scrisoare adresată unui bun prieten sau coleg.

Material auxiliar pentru curriculum extins la cercul de “Limbă şi

Literatură Română”
Scrisoarea este cel mai răspândit tip de corespondenţă, utilizat, în egală măsură, în
relaţiile de tot felul dintre oameni, în cele oficiale, ca şi în legăturile comerciale.
În secolul trecut scrisoarea a devenit şi specie a genului epic, cultivată cu precădere de
Costache Negruzzi, Ion Ghica, Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi alţii.
Scrisoarea este o compunere-corespondenţă, prin care se transmit gânduri, idei,
sentimente etc.
Prima parte a unei scrisori are menirea să-l pregătească pe destinatar pentru receptarea
mesajului, să-i capteze atenţia şi bunăvoinţa, să rezume sau să reactualizeze conţinutul altor
scrisori anterioare în situaţia în care între cei doi a avut loc un schimb prelungit de mesaje.
Când cineva se adresează unui superior, unei persoane cu care nu se află în raporturi
apropiate, în introducere va cere respectuos permisiunea de a scrie sau se va scuza pentru
îndrăzneala sa, motivându-şi atitudinea. Se cer scuze şi în cazul în care nu s-a scris sau nu s-a
răspuns la timp, precizându-se eventual motivele.
 După formulele introductive, care nu trebuie să devină şabloane urmează cuprinsul,
ale cărui structură şi formă sunt determinate de mesajul transmis.
Încheierea, în funcţie de natura scrisorii, poate cuprinde o mulţumire, o promisiune de
recunoştinţă, o speranţă, o asigurare.
În cazul în care, după ce o scrisoare a fost terminată şi iscălită, sunt necesare unele
adaosuri, acestea se consemnează într-un post-scriptum, notat prescurtat "P.S.". O informaţie
suplimentară se consemnează în nota-bene, notat prescurtat cu "N.B.". Datorită faptului că
scrisoarea nu este scrisă pentru cel care o redactează, ci pentru cel căruia i se adresează,
trebuie să ţinem seama ca ceea ce scriem să fie înţeles de destinatar, astfel stilul reprezintă
omul, iar "omul e judecat după scrisorile pe care le scrie şi după limba pe care o foloseşte",
scria Buffon.
O politeţe elementară impune unei scrisori o redactare cât se poate de simplă, fără cea
mai mică incorectitudine de stil sau de limbă - gramatică, ortografie, punctuaţie.
Abrevierile folosite în cursul scrisorii dau impresia unui stil neglijent.
Stilul epistolar trebuie să aibă supleţe, armonie, să placă auzului; el cere precizie,
naturaleţe, claritate înainte de orice.
Când scriem o scrisoare trebuie să folosim un scris citeţ, creând astfel o bună-disoziţie
chiar de la început. Nimic nu este mai neplăcut decât să fii constrâns să descifrezi hieroglife.
Scrisoarea dactilografiată conţine un "ceva" mai puţin intim, un plus de caracter oficial. O
scrisoare de dragoste, de mulţumire sau de condoleanţe nu trebuie bătută la maşină niciodată.
O scrisoare nu se scrie niciodată cu creionul. Ştersăturile, corecturile sau petele de cerneală
dau unei scrisori un aspect dezordonat, neglijent şi dezolant. După ce scriem formula de
adresare, care niciodată nu se scrie de la capătul rândului sau în partea de sus a paginii, vom
căuta să începem transmiterea mesajului folosind aliniatul, după ce am respectat o margine în
partea stângă a paginii. Dacă scrisoarea este de o mai mică întindere, e preferabil să se scrie
numai pe pagina întâi sau pe pagina întâi şi pe a treia. În cazul în care scrisoarea e mai lungă
de patru pagini, se pot adăuga foi care vor fi numerotate. Nu este admis, după terminarea
scrisorii să se scrie ca adaos în susul sau în josul paginii, pe magine sau în diagonală, aceasta
însemnând nepoliteţe, dând impresia unei ciorne şi nu unei scrisori adresate cuiva. nu este
recomandabil să se abuzeze de puncte de suspensie, de sublinieri, de ghilimele, de paranteze
sau de P.S. (post-scriptum). Într-o scrisoare adresată unui superior se recomandă evitarea
post-scriptum-ului.
Cât priveşte hârtia folosită, aceasta trebuie să fie de o calitate bună, dovedind
sobrietate şi distincţie din partea celui care redactează scrisoarea. Este bine să se evite culorile
extravagante. Nuanţele prea vii nu sunt recomandabile, nefiind elegante. Culorile obişnuite
sunt alb, crem, gri sau albastru deschis. Bărbaţii n-ar trebui să folosească niciodată hârtie
colorată, cu excepţia celei de culoare albă. Numai femeile îşi pot permite hârtia de scris
colorată în scrisorile amicale. De altfel, hârtia colorată nu mai e la modă. Este recomandabil
să se folosească hârtie cu foaie dublă. Hârtia încadrată de un chenar negru subţire, căreia i se
spune hârtia de doliu, se foloseşte din ce în ce mai puţin.
Pe prima pagină a scrisorii, în partea de sus din dreapta e bine să trecem data şi
localitatea. Scrisoarea se încheie printr-o semnătură, care e preferabil să se facă mai întâi cu
prenumele şi apoi cu numele. A semna mai întâi cu numele de familie şi apoi cu prenumele e
nepoliticos. În cazul scrisorilor intime, amicale este permis să se semneze numai cu
prenumele.
Semnătura trebuie să fie descifrabilă, mai ales când scriem pentru prima oară cuiva
sau când scriem o scrisoare oficială. În cazul în care adresăm o scrisoare unei familii, vom
trece la început numele soţiei: Doamna şi Domnul Georgescu, de pildă. În cazul în care soţul
ocupă o funcţie de demnitar sau altă funcţie oficială, se trece în primul rând numele soţului şi
funcţia şi apoi numele doamnei. Domnul director şi Doamna Toşu, de exemplu.
 Cât priveşte plicul, acesta trebuie să fie de aceeaşi culoare cu hârtia pe care s-a scris
mesajul. Formatul zis "comercial" este cel mai întrebuinţat, mai ales pentru scrisorile de
afaceri. Pentru corespondenţa obişnuită, formatul normal rămâne cel preferat.
Pe aversul plicului se scrie adresa destinatarului. Numele şi prenumele sunt precedate
de cuvintele scrise cu majuscule: Domnul, Doamna, Domnişoara, care se scriu în întregime,
niciodată prescurtate. Numai în corespondenţa comercială este permisă folosirea lor
prescurtată. Nici prescurtările Dr. pentru doctor, Prof. pentru profesor nu sunt folosite pe plic.
Sub numele propriu se va scrie domiciliul: strada, numărul, blocul, scara, etajul,
apartamentul. Apoi se indică numele localităţii, codul poştal, iar în cazul în care ne adresăm
unei localităţi din altă ţară trebuie să indicăm numele ţării de destinaţie. Dacă destinatarul
locuieşte în Bucureşti se impune să indicăm sectorul şi cartierul.
Pe reversul plicului se va scrie adresa expeditorului, pentru a fi reexpediată în cazul negăsirii
destinatarului. Adresa expeditorului se notează mai rar la încheierea scrisorii
Aversul

Destinatar: Domnului Profesor Caştaliu Nicolae

Strada Libertăţii, Nr. 22
Bloc. H1, Scara B, Etajul 2, Apart. 7
Localitatea Mânăstirea
Sat Coconi, Judeţul Călăraşi
Codul 8353

Reversul

Expeditor: Inspectoratul Şcolar Călăraşi

Scrisorii primite trebuie să-i acordăm un timp necesar de răspuns imediat sau într-un
răstimp de cel mult opt zile de la primire. Fie că scriem o scrisoare de protest, fie că
reclamăm ceva, fie că ne simţim, pe drept sau pe nedrept, lezaţi, jigniţi, e bine să ne dăm
osteneala, să respectăm regulile de politeţe în scrisoarea de răspuns. La prima vedere, aceste
amănunte par, poate, neînsemnate, dar au o foarte mare importanţă pentru cel căruia ne
adresăm cu un răspuns.
În viaţa de toate zilele se pot folosi diferite tipuri de scrisori:
 scrisoarea amicală
 scrisoarea de rugăminte (de cerere)
 scrisoarea de mulţumire
 scrisoarea de felicitare
 scrisoarea de recomandare
 scrisoarea familială
 scrisoarea de dragoste
 scrisoarea de condoleanţe.

Scrisoarea de felicitare
Textul unei scrisori de felicitare este de obicei scurt, transmiţându-se felicitări cuiva,
cu prilejul unor aniversări, al anului nou, unor numiri în funcţie, obţinerea unor distincţii, cu
ocazia obţinerii unor succese deosebite în muncă etc.
La primirea unor astfel de scrisori, trebuie să se răspundă imediat printr-o scrisoare de
mulţumire. Felicitările transmise trebuie să fie exprimate în termeni cât se poate de călduroşi.
Când scriem o scrisoare de felicitare trebuie să evităm exagerările de stil, să căutăm o
simplitate naturală deoarece laudele devin satire când pot fi bănuite ca nesincere. O scrisoare
de felicitare, indiferent cui îi este adresată se scrie numai de mână.
În continuare vă prezentăm un model de scrisoare de felicitare, prin care Nicu Gane,
scriitor, îl felicită pe Iacob Negruzzi cu prilejul Anului Nou şi al împlinirii vârstei de 70 de
ani.
"Iaşi, 1/14 ianuarie 1913
Iubite Jacque,

La mulţi ani dimpreună cu nepoata până la adânci bătrâneţe, cu

sănătate şi voie bună. Bătrâneţele, deşi-s oropsite de mulţi, dar tot îs bune,
bată-le să le bată, mai ales când tinereţele n-au fost tocmai deşarte. Apropo
de bătrâneţe. Ele mi-au spus că în ajunul Anului Nou împlineşti 70 de ani... În
sfârşit: ...Cei mulţi înainte.

Al tău frate,
N.Gane

D-lui Iacob Negruzzi, preşedintele Academiei Române, Bucureşti, Str.

Romană, 71."
(Vasile Teodorescu - Compunerile corespondenţă şi cu destinaţie oficială, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 113.)