Program artistic

PARTEA I - „Invitaţie la amintiri“

M.I. - STIMAŢI AUDITORI!

P.I. - Dragi părinţi, bunici, colegi şi fraţi!
L.C. - Iubite cadre didactice şi ai noştri invitaţi!
D.D. - Acum, la sfârşit de an şcolar,
M.S. - Şi a încheierii ciclului primar,
H.A. - Clasa a IV-a a Gimnaziului de Stat „Decebal“ din Bobohalma
S.D. - Vă urează „Bine aţi venit!“ şi vă prezintă un spectacol inedit intitulat:
M.A. -

Noi pe voi v-am adunat
Ĩn această sală mare,
La a noastră sărbătoare!
V-am chemat să vă distraţi
Alături de noi să staţi,
Că noi azi sărbătorim
Patru ani de când ne ştim.
Dar iată c-au trecut grăbiţi, Dar hai s-o facem vesel, nu fiţi
Am fost voioşi, am fost şi trişti, trişti,
Am învăţat, ne-am şi jucat … S-o facem chiar acum, prin
Dar a venit şi clipa-n care poezii şi cântece
Ne despărţim de doamna dansuri şi scenete.
învţătoare.

M.D. - La a noastră bucurie toţi bineveniţi să fie!

S.R. - Vă dorim:
VIZIONARE PLĂCUTĂ!

Se intră pe cântecul CLOPOŢELUL:

1. Cling, cling, cling, cling. 2. Cling, cling, cling, cling. 3. Cling, cling, cling, cling.
Clopotu-a sunat; Să lucrăm voioşi, Să cântăm frumos,
Şi la şcoală Şi prin muncă Cântec dulce
Toţi ne-am adunat. Să fim sănătoşi. Şi melodios.

Clopoţelul sună ultima oară Şi clopoţelul Şi-ncearcă iunie

Se încheie încă un an de
şcoală
Lăsăm în urmă griji şi probleme
Vacanţa vine cu alte teme
Teme de joacă şi teme de vis
Orice dorim ne e permis.
Sună azi mai tare, În frunze să respire.
Anume, Primiţi, iubita noastră-
Să ne amintească, poate, nvăţătoare
De cea din urmă zi de curs, Buchetul de aleasă mulţumire.
Ce are o-nsemnătate
Mai presus de toate.
Şcoala întreagă e în sărbătoare

Trăim o zi frumoasă, o zi de
împlinire,
În calendarul vieţii rămâne-o
amintire,
O amintire a anilor şi-a clipelor
frumoase
Petrecute-n şcoală alături de
dumneavoastră.
Acum când patru ani s-au dus,
Ca soarele către apus,
O singură dorinţ-avem,
Să ne trăiţi ani mulţi şi fericiţi,
Alături de copiii cei iubiţi.
Azi este cer senin,
Ca-n alte sărbători,
Iar noi cu drag venim
Cu multe, multe flori.
Uitaţi-vă în jurul vostru
Şi veţi vedea crescând voioşi
Copiii – toţi, puterea vieţii,
Cu ochi senini şi luminoşi.
Şi întrebând pe fiecare,
Despre învăţătoarea lor.
Îţi vor răspunde la-ntrebare,
Cu glasul cald, vibrând de dor.
Mi-amintesc de prima zi de şcoală
Când în jur vedeam numai copii
Toţi aveam ghiozdane şi caiete
Şi în suflet numai bucurii.
Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată
Îmbrăcaţi în uniforme, toţi la fel
Priveam şcoala nouă şi frumoasă
Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul
clopoţel.
Prima zi de şcoală
Amintire vie—
Frunza mea de toamnă
Dulce, aurie!
Soare blând şi mare
Planuri de şcolar,
Buna-nvăţătoare
Şi-un abecedar.
Frunza mea de toamnă…
Drumul meu cu rost…
Prima zi de şcoală,
Parcă ieri a fost.
Timpul nu se-opreşte,
Curge ne-ncetat.
Patru ani de şcoală
Azi am încheiat.
Prima zi de şcoală-mi vine-n minte
Au trecut de-atunci doar patru ani.
Tu erai fetiţa cea sfioasă,
Cu codiţe lungi şi cu ghiozdan.
Sunt patru ani de când întâia oară
Sculându-ne cu grijă de cu zori,
Ne-am luat ghiozdanul şi-am pornit
spre şcoală
Sfioşi, dar veseli şi încrezători.
Îţi aminteşti? La început,
Ce greu a fost,
Atâtea semne,
Parcă fără rost:
Ovale, zale, bice, bastonele,
Priveam nedumeriţi la ele…
Dar am învăţat cu-ncetul
Ba un băţ, ba un cercel.
Am învăţat tot alfabetul
Şi tare ne mândrim cu el!
Ştim acuma să citim,
Să scriem, să socotim.
Ştim frumos ca să cântăm
Şi bine să ne purtăm.
Astăzi stau şi mă gândesc,
Oare cui îi datorez,
Tot ce ştiu, tot ce-am aflat,
De când la şcoală-am plecat.
Dacă-a fost uşor sau greu,
Asta o ştiu numai eu!
O ştiu mama şi tăticul,
Sora, fratele, bunicul.
Dară cel mai mult o ştie
Domna noastră-nvăţătoare,
Care ne-a fost ca părinte!
Ne-a certat, ne-a dat povaţă
Şi ne-a călit pentru viaţă!
În clasa-ntâi, mi-aduc aminte
Stilou-n mână cum stătea
Şi câtă trudă, câtă osteneală
Pentru a-l face a mă asculta!
Şi cea dintâi silabă scrisă
Cuvântul „mama” îl forma,
Fiinţa dragă, neobosită,
Care alături la greu îmi era.
Dragă şcoală-ţi mulţumim!
Şi cu drag te sfătuim:
Ca la toamnă să mai fii
Gazdă când noi vom veni,
Acum în a cincea clasă
Mai cu spor şi plini de viaţă.
Copilăria-i veşnică-amintire,
De ea nu poţi ca să te desparţi
Chiar dacă trecem în a cincea clasă
Tot copii rămânem ca şi azi.
Învăţătoare-ţi spun cu fală,
Iubită mamă de la şcoală,
Stăpâna basmelor frumoase,
A literelor graţioase,
A cifrelor puse-n probleme
Stăpână peste-atâtea teme.
Cu patru ani în urmă, la început de
toamnă,
Când poarta se deschide la fiecare
şcoală,
Cu paşi sfioşi, molateci, cu gândul
înapoi,
Intram în clasa-ntâi şi nouă pentru
noi.
Pe noi ce absolvim acum a patra
clasă
Pe lângă bucurie şi un regret ne-
apasă.
Căci a venit şi vremea să
spunem: Bun rămas!
Învăţătoarei noastre cu toţii într-
un glas.
Cântec: Emoţie răscolitoare.....
Emoţie răscolitoare
Simt cum mă-nvăluie când spun
Iubitei mele-nvăţătoare
Vorbe triste: „Rămas bun!” bis
Ne-aţi învăţat şi ne-aţi certat
Asemeni bunilor părinţi.
Şi cu iubire-ndemn ne-aţi dat
Să învăţăm, să fim cumnţi.- bis
„Noi ne luăm de-acuma zborul”
Am spus cu glasul tremurând.
Noi ştim că vă vom duce dorul
Şi nu vă vom uita nicicând. –bis
Iubită doamnă-nvăţătoare,
Am vrea să ştiţi că vă iubim.
Şi despărţirea de ne doare
Vom învăţa s-o preţuim.- bis
Acum, când patru ani s-au dus
Ca soarele către apus
Pe când ne înălţăm c-o treaptă
Vă sărutăm mâna cea dreaptă.
Şi vă aducem, doamna noastră,
Tot cerul într-o floare-albastră!
Eram copii când prima oară ne-am
văzut.
Atunci cu noi un drum aţi început.
Timizi în clasă am intrat,
Cu „bună ziua” am salutat.
O, ce frumos, frumos a fost odat’!
Trecut-au anii, ca zilele unui copil,
Trecut-au liliecii de april.
Iar noi cu drag ne-om aminti
Şi cu drag vom povesti
De învăţătoarea dragă
Pe care mereu, mereu o vom cinsti.
Trecut-au în zbor anii de şcoală
Noi clasa a patra terminăm
Şi -un „bun rămas” cu toţii
Din suflet vă urăm!
Cântec: Plâng salcâmi pe alei...
Plâng salcâmi pe alei de durere
acum
Şi se-alătură şi-al nostru glas.
Bun rămas, bun rămas, ne aşteaptă
alt drum
Bun rămas, bun rămas, bun rămas!
Până ieri, noi la şcoală cu toţii
veneam
Cu paşi repezi, grăbiţi şi vioi,
Uniforme purtam, blugi moderni
noi aveam
Până ieri, până ieri, până ieri.
Bun rămas banca mea, te-am iubit
îndeajuns
Scârţâiai când ieşeam la răspuns
Cu creionul te-am scris şi cu
lacrimi te-am plâns
Tu nimic, banca mea, nu mi-ai zis.
Bun rămas catalog, învechit,
părăsit,
Cât de mult pentru tine-am trudit.
Câţi FB. mai visam, câţi de B., of
mai luam
Catalog, catalog învechit.
Anii repezi s-au scurs, ca un zbor
de cocori
Ca un fulg ce se pierde în zări
Am avut bucurii, am legat prietenii
Prietenii, prietenii, prietenii.
A sosit timpul trist ca să ne
despărţim
În curând noi aici nu vom fi
Iară cei ce rămân, ne urează
„drum bun”
Ne urează, urează drum bun!
Tu rămâi, clasa mea, alţi elevi vei
avea
Ce pe scări şi pe bănci vor sări
Că şi noi am sărit, că şi noi te-am
iubit
Te-am iubit, te-am iubit, clasa mea.
Dăscăliţă, dăscăliţă,
Ne-ai luat de pe uliţă
Şi ne-ai dat la fiecare
Aur şi mărgăritare,
Dăscăliţa mea!
Pentru că ne-ai dat lumină
Fie-ţi viaţa o grădină.
Pentru că ne-aţi învăţat
Fie-ţi viaţa drum curat,
Dăscăliţa mea!
Te cinstească-ntregul sat
Că mintea ne-ai luminat.
Ai ştiut prunci să iubeşti
Numa-nbine să trăieşti,
Dăscăliţa mea!
Vor trece anii...dar în inimi
O vom păstra ca şi acum:
Chip luminos ce ne veghează
Cu drag, la început de drum.
Lumina ei e şi lumina noastră,
Dintr-un tărâm al cărţii şi-al
minunii
Ca într-un zbor de pasăre măiastră
Ne poartă blând în lumea-
nţelepciunii.
Oceanele de slove le parcurgem,
Străbatem depărtări cu ochii minţii,
Iar când la ţărm, biruitori ajungem,
Sori mari se-aprind sub arcuirea
frunţii.
Ea este-asemeni flăcării arzânde:
Se mistuie, lumini ţesând în jur
Şi de-o purtăm în amintiri, oriunde
I se cuvine gândul cel mai pur.
La şcoală am păşit cu paşi voioşi,
Şi prima zi ramane-n amintire
Si cum noi suntem curiosi
M-am asezat in banca cu uimire.
Invatatoare-ti spun, cu fala,
Iubita mama de la scoala!
Eu sfatul ti l-am ascultat cuminte,
Tot ce m-ai invatat am luat aminte,
Ti-am simtit ocrotitoarea mana,
Invatatoare, zana buna!
In maini abecedarul cin ne-a pus,
Creionul intre degete stangace?
Si semn cu semn, cu truda ne-a-nvatat
Sa scriem: fericire, paine, pace.
Va vad prin ani, din ziua cand
Va aplecati pe-o coala alba
Si-nlantuiti ca intr-o salba
Carlige,bete, buclele in rand.
Cum ne-ntareati parerea cu un gest
Cand la problema dibuiam nesiguri
Si ne-ntrebati apoi:Cum ati facut?
Incat credeam c-am rezolvat-o singuri.
Si-n drumu-acesta, plin de soare
Apare-un chip senin precum o zana,
Ce-ti puse prima carte-n mana
Al dragei noastre-nvatatoare.
Dumneavoastra ati deschis
Sufletelor noastre zare
Si-ati vegheat al nostru zbor
Zbor de randunici sub soare.
Iar daca ne-am mirat vreodata
Ca e-atata cer albastru,
Ca-n zori a inflorit caisul
Ca jos e-o gaza, sus un astru,
Dumneavoastra ne-ati raspuns intaia
oara
Copilarestilor mirari
Atator taine nedeschise
Atator porti, atator zari.
Ne-ati mustrat,ne-ati laudat
Dar in privirile senine
Am citit mereu indemnul
Parintesc, catre mai bine.
Va vom pastra cu drag in inimi
Prin ani ce trec, pe dumneavoastra
Cea care-ati fost invatatoarea-noastra.
Ziua de astăzi e pentru noi
Cea mai splendidă din sărbători
Căci se-ncunună în cânt şi flori
Anii de şcoală nemuritori.
Flori şi succese pe-al vieţii drum
Zâmbet şi soare urăm acum
O lume plină de bucurii
Vrem să clădim pentru copii.
A sosit vacanţa mare
Cu căldură şi mult soare!
Şcoală acum te părăsim,
Că ne-am săturat să fim,
Prizonieri mereu în bancă
Doar cu muncă fără plată.
Vă vom păstra mereu în amintire,
Lecţii şi emoţii,
Primul ,,a” şi prima adunare,
,,Foarte bine” - la dictare.
Zile când uitam caietu-acasă,
Pixul sau creionul,
Lacrimi că ne-a ascultat,
Când n-am învăţat.
Primii noştri ani de şcoală,
Nu-i vom uita niciodată,
Ne vor reveni în minte iar,
Clipe de-altădată.
Chipul domnei învăţătoare,
Sfaturile toate date,
Vor rămâne aici, în minte,
Pururi curate!
Cântec:
CU UN DANGĂT PLIN DE JALE…
În clasa-aceasta,cu adânci foşniri
E-o bancă încărcată cu-amintiri
Mă-ntorc cu gândul către vechiu-i rost
Să întâlnesc copilul care-am fost.
El stă în bancă, mic, ascultător
Şi soarele îl mângâie pe păr.
În ochi e-un zâmbet care-ar da în
plâns Cand azi suim pe trepte mari de gand
Şi mâna ţine tocul tot mai De primii ani de scoala-mi amintesc
strâns.
De-nvatatoarea noastra-n primul rand
Aş vrea să mă apropii, să-l ajut,
Dar n-o mai pot lua de la-nceput Si de fiorul noului sublim.
Aş vrea să stăm alături amândoi,
Dar timpul şade-acuma între noi. Cand harnici ne-aplecam peste caiete
Privirea cui, ades ne-ncuraja,
În clasa cu năzbâtii şi copii A cui dojana, semn doar din sprancene
Şi zvon îndepărtat de jucării, Sa nu mai facem rau ne indemna.
Mereu stăpână peste bancă fie
Nestăvilita mea copilărie!
Aducem flori de sufletcelei care-n viata
Ne-a fost calauza dreapta
Dragi colegi,
La ceas de sarbatoare cu vise-naripate
Astazi pentru noi e-o zi mare,
Noi va uram un drum senin, si multa
Caci cu durere-n suflet
sanatate.
Intr-un glas vom spune
,,Ramas bun,doamna invatatoare!”
Multi ani, multi ani in fericire
Sanatate si iubire,
As vrea din inima s-adun
De la tine-am invatat
Flori albe, dalbe flori de prun
Drumul meu adevarat.
Sa vi le dau in dar acum
Doamna mea scumpa, la sfarsit de
Voi pasi in ciclul doi
drum!
Chiar in toamna urmatoare
Eu te voi purta in gand
Bun ramas, doamna iubita,
Scumpa mea invatatoare.
Deci plecam.Implinit-am zece ani cu
soare
Flori si zambete curate
Bun ramas, clase primare
Cant si vers de sarbatoare
Si-a noastra doamna invatatoare.
Toate azi la despartire
De la dansa-am invatat respectul
Dragei noastre-nvatatoare.
Pentru munca, pentru paine,
Pentru gloria strabuna,
Zi de zi ea a deschis
Pentru azi si pentru maine.
Sufletelor noastre zare
Zborul nostru l-a vegheat
Cum albe pasari se intorc
Zbor de randunici sub soare.
La tarm de liniste albastra
Tot astfel gandul nostru azi
Nicicand n-o vom uita pe-nvatatoarea
Se-ndreapta catre dumneavoastra.
Ce cu migala si cu truda ne-a-nvatat
Sa scriem,sa citim, sa desenam o
Noi pe doamna invatatoare
floare,
Vom pastra-o-n amintire
Chiar daca uneori ne-a si certat.
Si mereu ii vom aduce
O adanca multumire.
A sosit clipa despartirii
Pline de lacrimi si fiori,
Bucurii si strop de soare
Vom pasi in clasa cincea
Fericire fir cu fir
Si vrem sa fie numai cu flori.
Si in panglica legata
Toata dragostea curata.
Scumpa noastra invatatoare,
Va rugam sa ne iertati Purtăm în inimi, careul acela
Sa fim alaturi la despartire Dulce povară, cu mii de copii.
Ce-a fost greu acuma sa uitati. Amintirea anilor de şcoală
Întâiul apel, Bun rămas, doamna învăţătoare
Eu nu gasesc acum cuvinte Timidul răspuns,
de Thalida Trofin
Si sa le-nmanunchez nu stiu Copilul de-atunci
Dar mana v-o sarut fierbinte Ce-n vreme s-a dus.
S-a sfârşit şi clasa a patra,
Ca ea m-a invatat sa scriu. Şi primii prieteni Nouă ni se schimbă soarta.
Doamna mea invatatoare, Cu abecedar Un nou ciclu a-nceput...
Va cer sfios ingaduinta Cununa de laur Într-a cincia am trecut.
De-a va darui o floare Primită în dar De scumpa mea învăţătoare,
Ce poarta-n ea recunostinta. Iubiţii profesori Mă despart cu jale mare,
Ce ne-au îndrumat Pentru că ea m-a învăţat
Ca si-atatea generatii Pulsaţia orei Să scriu foarte ordonat.
V-aduc recunostinta pentru-acesti ani Cu dor le-am păstrat
Să fac probleme cu steluţe
Si ,iata, azi la despartire Ne cheamă iar paşii Cam greoaie,dar drăguţe.
Noi va dorim un sincer,,La multi ani!” Spre banca de ieri Cum să mă comport mai bine,
În noi vor renaşte Ca să nu mă fac de ruşine.
Copiii vor cânta şi cântece în trecutele veri,
engleză. vacanţe şcolare, Şi cu regret eu vă spun
1. __________________________ C-o să-i spun rămas bun,
cu mici ghiduşii
2. __________________________ O să-mi fie foarte greu
Că-n suflet o port mereu.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Şi du-te la furnică să vezi povara sa;
Învaţă de la greier când singur eşti să
cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în
noi;
Învaţă de la ape să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să taci şi să
veghezi;
Învaţă de la stâncă cum neclintit să
crezi;
Învaţă de la păsări să fii mai mult în
zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător!
 Un copil ieşind în faţa clasei, strigă: Glume, glume !
Toţi, sărind în sus de bucurie: Glume, glume, glume !
(Se vor selecta şi prezenta câteva glume potrivite):

GLUMA 1
- În catalog ai un insuficient. De ce nu-l îndrepţi?
- Nu pot. Catalogul e la doamna învăţătoare.

GLUMA 2
- Te-am prins! Ce cauţi în pom?
- Nene, a căzut un măr şi vreau să-l pun la loc.

GLUMA 3
- Câinele nostru este grozav! Cum se apropie cineva de casă, ne anunţă.
- Cum, latră?
- O, nu! Se ascunde imediat sub pat.

GLUMA 4
- Recunoşti că părinţii ţi-au făcut lecţia la matematică?
- Recunosc, doamnă învăţătoare, dar să ştiţi că i-am ajutat şi eu!

GLUMA 5
- E grozav de cald !
- Asta nu-i nimic: La noi acasă găinilor li se dă îngheţată.
- De ce ?
- Ca să nu facă ouă fierte.
Toţi cântă melodia: Ce mai întâmplare,
Ce surpriză mare,
O să vă mai prezentăm…
(Aici organizatorul va putea introduce o scurtă scenetă sau doua după preferinţe):
Un elev iese în faţa cortinei şi anunţă:
Lumea este o scenă aşa cum afirma, marele Alecsandri. Elevii se vor comporta ca nişte mari actori. Prin teatru
am găsit o portiţă larg deschisă şi spre sufletul nostru, al copiilor, dar şi al dumneavoastră, dragi părinţi. Sperăm să vă
îmbujorăm măcar pentru un timp şi astfel să uitaţi de grijile casei.

PARTEA a II-a - SCENETĂ

1. Sceneta următoare are ca subiect şcoala. Ceea ce se întâmplă în scenetă nu reprezintă însă un apropo la ceea ce
înseamnă şcoala astăzi. Vă prezentăm: “Noul director al şcolii”

(Urmează sceneta) NOUL DIRECTOR AL ŞCOLII

(In loc de ELEV1,2, 3.... se vor scrie numele elevilor care vor juca personajele respective)

ELEV1: Clasă drepţi! (elevii se ridică) Clasă ia loc! Clasă bagă bine la cap azi ne vine în inspecţie noul director al
şcolii! Toate gheozdanele... pe bancă! (elevii îşi pun gheozdanele pe bancă) Bine, îmi place, frumos.

ELEV2 : Clasă drepţi! (elevii se ridică) Stai jos! Clasă bagă bine la cap azi ne vine în inspecţie noul director al şcolii!

ELEV1: Asta le-am spus şi eu domnule profesor.

ELEV2: Foarte bine, dar tre' s-o afle de la mine, nu de la dumneata!

ELEV1: Am înţeles.

ELEV2: Ce-i cu gheozdanele astea pe bancă?! Toate gheozdanele în băncă! (elevii îşi pun gheozdanele în bancă)

ELEV1: Asta le-am spus şi eu domnule profesor.

ELEV3: Atenţie vine! Da' unde-s gheozdanele voastre?

ELEV2: În bancă domnule secretar.

ELEV3: Păi cum în băncă! Toate gheozdanele pe băncă!

ELEV2: N-aţi auzit ce-a zis domnul secretar, toate gheozdanele pe băncă!

ELEV1: Clasă drepţi!

CLASA: Bună ziua domnule director!

ELEV4: Bună ziua copii!

CLASA: Să trăiţi!

ELEV4: Luaţi loc! Da' ce-i cu gheozdanele astea pe bancă?

ELEV3: Păi cine v-a (p)spus să punţi gheozdanele pe băncă? Toate gheozdanele în băncă!

ELEV4: Copii sper să ne-nţelegem, am venit să văd cum vă simţiţi, ce vă frământă, ce griji aveţi

ELEV5: (ridică mâna, iar apoi se scoală în picoare pt. a comunica directorului problema lui) Domnule director mă
bate!

ELEV4: Cine?

ELEV5: (îl arată cu degetul pe profesor - LAITĂ)

ELEV4: Frumos, foarte frumos!

ELEV2: Dar domnule director......

ELEV4: Nu te scuza. Tocmai dumneata un om cu lucrări, cu doctorat

ELEV2: Domnule director......

ELEV4: Ştiu o să-mi spui că e un ticălos, nu?

ELEV2: N... Nici chiar aşa.

ELEV4: Că-i nedisciplinat

ELEV2: Domnule director e încăpăţânat! De aia a şi rămas 3 ani, 4, mai mulţi ani repetent.

ELEV4: Îi bateţi de-i înebuniţi şi pe urmă vă mai miraţi! Ochi are?

ELEV2: Are.

ELEV4: Urechi are?

ELEV2: Are.

ELEV4: Minte are?

ELEV2: E-ncăpăţânat, ne face-n ciudă.

ELEV4: E păi vedeţi astea-s cele 3 elemente folosite în pedagogia modernă: ochi - să vadă, urechi - să audă şi minte -
să priceapă; însă domnilor profesori dumneavoastră vă lipseşte altceva şi anume răbdarea. Răbdare, răbdare şi iar
răbdare.

ELEV2: E-ncăpăţânat domnule director.

ELEV4: Nu se poate. Ia să încercăm şi noi, elev ia vino încoace. Ia sune-ne tu nouă cine este noul director al şcolii?

ELEV5: Domnul director Pandelescu Vasile.

ELEV4: (râde forţat) Nu elev. Directorul Pandelescu Vasile, a fost, a fost directorul şcolii, în locul lui am venit eu
Alexandru Bălănescu. Deci cine este directorul şcolii?

ELEV5: Domnul director Pandelescu Vasile.

ELEV2: V-am spus eu că-i încăpăţânat.

ELEV4: Silance. Domn-profesor. Mă băiete directorul şcolii a fost Pandelescu Vasile, a plecat, a iesit la pensie, în locul
lui am fost adus eu Alexandru Bălănescu, cine e directorul şcolii?

ELEV5: Domnul director Pandelescu Vasile.

ELEV4: Hmm Mă baiatule Pandelescu Vasile a plecat s-a dus acasă la el să se odihnească, a muncit prea mult şi se
odihneşte şi în locul lui am fost adus eu Alexandru Balănescu cine-i directorul şcolii?

ELEV5: Pandelescu Vasile.

ELEV4: Hmm Nu, cred că l-am luat prea de sus, uite trebuie să cobor puţin. Uite mă băiatule eu nu mai sunt director,
eu sunt elev, ca şi tine, mă numesc Alexandru Bălănescu. Cum te cheamă pe tine acum?

ELEV5: Bălănescu Alexandru

ELEV4: Îţi baţi joc de mine nenorocitule, îţi baţi joc de mine că te dau afară din toate şcolile din ţară, nu iţi e ruşine
magarule că te bat cu cureaua de te omor, păi nu îţi e ruşine chiar aşa ne batem joc.....

ELEV2: Staţi, staţi domnule director, stăţi puţin că aici are dreptate, o fi el încăpăţânat, dar aici are dreptate şi pe el tot
Bălănescu Alexandru îl cheamă! (directorul leşină)

2. (Urmează sceneta) Bubico, după I.L.Caragiale

Personaje:-povestitorul
-cucoana
-domnul…
-conductorul
Povestitorul: Este ceasul nouă şi nouă minute.Peste şase minute pleacă trenul.Un domn repede-şi ia bilet,iese pe
peron,aleargă la tren,
urcă în vagon… Trece de colo până colo prin coridor,ca să vază în ce compartiment ar găsi un loc mai comod…Aici.
O damă e singură şi fumează:cu-atât mai bine!
Domnul intră şî salută ,când,ce să vezi?S-aude o mârâitură şi apare dintr-un paneraş capul unui căţel lăţos,plin de
panglicuţe colorate,care lătra de mama focului.
Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamă!
Domnul(cu voce joasă):-Lua-te-ar dracu de javră!
Povestitorul: Bubico se linişteşte,iar cucoana îl acoperă cu o păturică.Pentru că pe corridor se află pasageri,Bubico
mârâie înfundat.
Conductorul: -Biletele,domnilor!
Povestitorul: Pe când conductorul perforează biletele,Bubico latră şi chelălăie disperat,smucindu-se să iasă din paneraş.
Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamiţo!
Povestitorul: Conductorul pleacă,iar cucoana îşi aprinde o ţigară.Domnul se apropie de cucoană,spre a cere foc.Bubico
latră
deodată furios,înecându-se.
Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamiţico!
Domnul(cu voce joasă):-Lovi-te-ar jigodia,potaia dracului!Antipatic şi scârbos mai eşti!
(tare,către cucoană):-Frumuşel căţel aveţi!Da’ rău…!!!
Cucoana(către domnul):-Aş!Nu e rău!Până se învaţă cu omul…Dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este…şi deştept…!
Ei,bine!E ca un om,frate!Doar
că nu vorbeşte!
(către căţel):-Unde-i Bubico?...Nu e Bubico!...
Povestitorul: Din paneraş se aude un “miorlăit” sentimental.
Cucoana: -Să-i dea mama băieţelului zăhărel?...Bubico!Bubi!!!(îl scoate din păturică)
Domnul: -Madam!Pentru Dumnezeu,ţine-l,să nu se dea la mine!!!Eu sunt nevricos şi nu ştiu ce aş fi în stare să fac…
de frică,desigur!
Cucoana: -Vai de mine!Cum crezi dumneata?Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi …Nu suntem mojici ca
Bismark!...
Domnul: -Ha?
Cucoana: -Bismark,al ofiţerului Papadopolinii!...
(către Bubico):-Cui îi place zăhărelul?Să-ţi dea mamiţica,băieţel?
Bubico: -Ham!Ham!
Povestitorul: Javra ronţăie zăhărelul,în timp ce cucoana toarnă lapte într-un pahar.
Cucoana: -Cui îi place lăptic?
Bubico: -Ham!
Povestitorul: Cucoana apropie paharul de botul javrei care-ncepe să lăpăie şi să lăpăie…apoi bea şi cucoana,sorbind din
acelaşi pahar.
Domnul: -Apropo,madam!Vorbeaţi adineauri de Bismark al…
Cucoana: -Al ofiţerului Papadopolinii!
Domnul: -Ei,mă rog…ce e acest Bismark?
Cucoana: -Aş!!!Du-lău de curte!Era să mi-l omoare pe Bubico!Să vezi:Papadopolina are o căţeluşă tare
frumuşică,Zambilica!
Iar dumnealui(arată către Bubico şi face din ochi),curte te-ri-bi-lă!
(către căţel):-Craiule!
(către domnul):-Dobitoaca de servitoare n-a avut grijă de el,deşî i-am spus:”Bagă de seamă,să nu-l rupă Bismark!!!”.Eu
nu
ştiu ce făceam prin casă,cândauz nişte chelălăituri grozave…Ţip:”Bubico!Bubico!Unde e băiatul?”…
Alerg…şi ce să vezi?Mi-l aducea dobitoaca pe braţe…tăvălit,leşinat şi moale ca o cârpă…Uh!Ce-am pătimit…
numai eu ştiu…Două săptămâni a zăcut…Am adus şi doftor…
(către căţel):-Mai merge la Zambilica băiatul?
Povestitorul: Javra sare din păturele şi s-apropie de domnul.
Domnul(ridicând picioarele):-Cucoană!Îţi spusei doar că sunt nevricos…Să nu se dea la mine!!!
Cucoana: -Nu,frate!Vrea să se-mprietenească:numaidecât simte pe cel care-l iubeşte!...
Domnul(cu voce prefăcută):-A!Vrea să ne-mprietenim?Bravo!
(apropiind o bomboană de botul căţelului):-Cuţu,cuţu!Bubico,băiatul!Bubi!!!...
Povestitorul: Javra,sfioasă,s-apropie,ia bombonul şi-ncepe să-l clefăie.
Cucoana: -Vezi că v-aţi împrietenit!
Povestitorul: Bubico sare în braţe la domnul şi-ncepe să-l lingă pa faţă,iar doedată…începe să urle sinistru!
Domnul(scârbit,cu voce joasă):-Bubico,vedea-te-aş mănuşi!
(către cucoană,tare):-Doamnă!Rău faceţi că-l ţineţi la aşa căldură:…poate să turbeze!!!
Povestitorul: Zicând acestea,domnul deschide fereastra vagonului ,în timp ce potaia bâţâia din coadă şi scotea
limba,bucuroasă foarte
de aerul rece.
Cucoana: -Să nu-l scapi pe fereastră!Pentru Dum…
Povestitorul: Dar n-apucă cucoana să termine de zis,că Bubico a şî dispărut în neagra noapte,zburând probabil înapoi la
Zambilica…
Domnul(prezentând cucoanei mâinile goale):-Doamnă!?...
Cucoana(răcnind): -Ah!!!...(apoi leşină)
Povestitorul: Pe când,în îngrămădeala aceea,cucoana se caină şî jeleşte,domnul îşi ia pălăria şi bastonul şî dă să plece.
Domnul(aplecat spre urechea cucoanei):-Cucoană!Eu l-am aruncat,mânca-i-ai coada!

PARTEA a III-a – Dans modern şi joc popular

1. Dans modern/ritmic

2. Caâ ntece populare şi din folclorul romaâ nesc

 ÎNFLORIT-O RUGUŢU
ANGELA BUCIU
1. Înflorit-o, înflorit-o ruguţu’
Lăsatu-m-o, lăsatu-m-o drăguţu’
Nu m-o lăsat de urâtă
M-o lăsat c-am fost pârâtă.
2. Pârâtă, pârâtă de doi feciori,
Că le-am fost, că le-am fost dragă şi lor.
Pârâtă de două fete,
Prost îi badea că le crede.
3. Nu vă pară, nu pară fete rău,
Că drăguţu, că drăguţu nu vi-l ieu
Nu vi-l ieu că nu-l aveţi
N-aţi avut de când sunteţi. /bis
/bis
4. Şi pe care şi pe care l-aţi avut,
Tot cu miere, tot cu miere l-aţi ţinut
Dar eu nu-s d-aceea fată
Să-mi ţin drăguţu’ cu plată. /bis
/bis Eu mi-s fată frumuşe',
Vin ficiorii numai ‘şi. /bis
 3. Joc popular:
1. Pe loc (dau din mâini) 3. Băiatul stă în genunchi şi fata se roteşte
Formează hora: în jurul lui.
- înaintează în centru; 4. Hora:
- înapoi; - înainte;
- în centru; - înapoi;
- înapoi; - înainte;
- la dreapta; - înapoi;
- la stânga; - la dreapta;
2. Se formează perechi: - la stânga.
- fetele cu braţele pe umerii băieţilor; a) PURTATA
- băieţii cu mâinile pe mijloc; b) ÎNVÂRTITA
c) HAŢEGANA

Timp de 4 ani dumneavostră, părinţii sau bunicii, aţi fost cei care, la fiecare sfârşit de an, aţi aşteptat
de la noi premii şi diplome. Astăzi dorim ca rolurile să se schimbe. De aceea vă rugăm să ne permiteţi să vă
oferim noi – copiii – distincţii de merit, ca semn al preţuirii ce v-o purtăm.
Vă mulţumim că ne-aţi adus lumina, învăţătura Iubita nostră învăţătoare,
tainei din cărţi şi din cuvinte! Acum puteţi închide în seiful inimii
Vă mulţumim că-n drumul deschis cu atâta dumneavoastră,
trudă, Nu doar amintirea, ci şi imaginea noastră.
Ne-aţi dat şi visul dumneavoastră şi dragostea Dacă o zi aţi mai lipsit,
fierbinte. Atunci noi chiar ne-am necăjit,
Sunteţi la fel de tânără prin gânduri şi poveţe Că e uşoară munca noastră
Şi dacă anii trec pierzâdu-ne de dumneavoastră, Doar sub privirea dumneavoastră.
Nu ne mai rămâne decât creta tăcuta de la tablă De-aceea noi toţi vă iubim,
Să-ntoarcă amintirea aceasta înapoi! Şi din adânc vă mulţumim!
Cuvântul de rămas bun!!!!!!!!!!!!!! Ne-aţi ocrotit pe noi atât de mult!
( se citeşte de către un elev) Cu multă iubre Făcut-aţi ca din inimă să crească:
Azi te-mbrăţişăm O viaţă, o speranţă, un cuvânt.
Scumpă-nvăţătoare, Spor şi fericire
Să nu te-ndoieşti: Noi toţi îţi urăm! Acum, la despărţire, de-astă dată,
Ştim că-ţi suntem dragi O singură dorinţă mai avem:
Şi că ne iubeşti. Trecut-au şi aceşti ani pe nesimţite. Să ne iertaţi, de v-am greşit
Ştim că lăcrimezi La fel trecut-au clipele în zbor. vreodată!
Când ne este greu Şi zile triste, sau mai fericite Din inimă, din suflet, vă rugăm.
Şi ne eşti alături, S-au dus, lăsând doar amintirea lor.
Pas cu pas, mereu. Cu dragoste fierbinte, părintească,
 În loc de „CUVÂNTARE”:

Mi i-aţi adus în prima zi de şcoală, O serenadă noi cântăm la despărţire

Vi i-am primit cu dragoste şi dor. Prin ea succese noi în muncă vă urăm
În ochii lor, emoţii şi sfială, Acum plecăm, ne veţi rămâne-n amintire
În ochii mei, gând bun de viitor.
O serenadă noi din inimi vă cântăm.
Mi-aţi dat în grijă brazdă nelucrată.
Sămânţă bună-am pregătit în dar; Astăzi noi ne despărţim
Şi-am pus-o la-ncolţit, înveşmântată, Pe drum nou de-acum pornim.
În slova din poveşti şi-abecedar. Nicio clipă n-am uitat
( Sămânţa de lumină ) Ce pân-acum ne-aţi învăţat.
Cântec : O serenadă................
Pe drumul vieţii ne-aţi deshis
O serenadă noi cântăm azi împreună Porţi de taină, porţi de vis.
Aceleia ce drum în viaţă ne-a deschis. Şi-n al despărţirii ceas
Şi luminaţi ca nişte brazi de mândra lună Noi vă spunem „Bun rămas!”
O serenadă noi cântăm azi fericiţi.

SĂ VĂ FIE VISELE RĂTĂCITE PRINTRE STELELE SPERANŢEI!

M.I. - Dragi părinţi, bunici, colegi şi fraţi!
L.C. - Iubite cadre didactice şi ai noştri invitaţi!
D.D. - Acum, la sfârşit de an şcolar,
P.I. - Şi a încheierii ciclului primar,
H.A. - Aţi urmărit programul special intitulat:
S.D. -

M.A. -
M.D. - prezentat de clasa a IV-a a Gimnaziului de Stat „Decebal“ din Bobohalma
S.R. - Vă mulţumim pentru atenţie !!!
Durata serbării: 60 min. sau peste ???

SĂRBĂTOAREA S–A TERMINAT

Sărbătoarea s-a terminat. Şcolarii şi părinţii au plecat. Mai rămân o clipă în clasa care poartă ecoul bucuriei. Mi-e greu. Suport cu aceeaşi
greutate fiecare despărţire.
Îmi dau seama o dată mai mult cât de tare m-am ataşat de şcolarii mei şi cât de greu îmi este acum, când trebuie să ne despărţim …
Rememorez locul fiecăruia în bancă, îi mângâi imaginar, pe rând, îi privesc în ochi, aşa cum am făcut-o la începutul fiecărei lecţii şi zâmbesc…
Sunt lacrimile care îmi joacă în ochi, însoţindu-mi zâmbetul. Mă îmbărbătez singură. Catedra este plină de flori. Citesc în fugă rândurile de
mulţumire ce însoţesc buchetele: ,,Al dumneavoastră elev …”, ,,Cu dragoste …”. Cunosc scrisul fiecăruia. Şi ce frumos s-au străduit să scrie!
Strâng florile la piept spunându-mi: ,,Şcolarii mei sunt copiii mei şi copiii mei sunt bucuriile mele !”